2.

Producerea de energie cu ajutorul aerogeneratoarelor

Utilizările clasice ale energiei eoliene sunt pomparea apei şi producerea de energie electrică (în
regim insularizat pentru puteri instalate mici şi cu debitare în sistemul energetic pentru puteri
instalate mari). În ultimii ani, preocuparea pentru producerea de energie din surse regenerabile şi
progresul tehnic au dus la scăderea puterilor minime cerute producătorilor privaţi pentru a avea
acces în sistemul energetic naţional şi scăderea dramatică a costurilor echipamentelor eferente
conversiei. Se rezolvă astfel dificila problemă a stocării energiei electrice, sistemul naţional energetic
preluînd energia produsă, pe care apoi o poate returna la cerere în condiţii de randament ridicat. În aceste
condiţii aplicaţiile hibride (celule formate din captori solari cu celule fotovoltaice, turbine eoliene şi
motoare termice) pentru producerea de energie electrică în regim insularizat, pomparea apei sau
producerea de energie electrice pentru aplicaţii casnice sunt concurate de parcurile eoliene cu puteri
instalate medii. Investiţiile în aceste obiective au devenit accesibile firmelor cu talie mică şi mijlocie. În
aceste cazuri rămâne de justificat soluţia aleasă: fie asigurarea unei puteri constante (în cazul unei reţele
izolate) fie conversia unui volum maxim de energie disponibilă în amplasament. În figura 8 se face o
comparaţie între cele două soluţii iar suprafaţa haşurată arată cantitatea de energie obţinută. Este evident
că pentru cazul în care este deschis accesul spre sistemul energetic naţional, varianta a doua este cea mai
avantajoasă. Trebuie precizat că soluţia de mai sus este posibilă în cazul turbinelor eoliene rapide şi nu în
cazul turbinelor eoliene cu ax vertical.

Energia disponibilă într-un an (pentru putere constantă sau pentru energie maximă)
3. Parametrii energetici ai aerogeneratoarelor
Funcţionarea unui aerogenerator reprezintă rezultatul cuplării turbinei eoliene cu un generator
electric. În funcţie de parametrii vântului (viteză medie, densitatea aerului, înălţimea la care se
plasează paletele faţă de sol etc.) aerogeneratorul poate oferi orice putere începând cu cea
minimă condiţionată de posibilitatea cuplării la reţea până la cea maximă pentru care se doreşte o
funcţionare optimă (peste această putere generatorul este saturat şi nu mai debitează în reţea).
Dependenţa între putere şi viteza vântului incident se poate reprezenta grafic şi formează curba
de putere a generatorului (figura nr.4).

Curba de putere pentru Coeficientul de putere pentru

o turbină cu P=600 kW o turbină cu P=600 kW

În fine, una dintre cele mai importante curbe care individualizează un aerogenerator este dată de
variaţia coeficientului de putere în funcţie de viteza vântului. Acesta reprezintă de fapt
randamentul cu care aerogeneratorul reuşeşte să transforme energia eoliană în energie electrică.
Această curbă se obţine prin împărţirea energiei electrice obţinute la energia eoliană incidentă.
Randamentele medii ale turbinelor eoliene (de fapt este vorba despre randamentele mecanice,
inclusiv aerodinamice de vreme ce randamentele electrice sunt mai mari decât 92-95%) sunt de
obicei de cca. 20% şi depind în mod esenţial de viteza vântului. Pentru exemplul dat (cazul unei
turbine mari) randamentul este de cca. 44% la o viteză de 9 m/s. Este o alegere a inginerilor ca
pentru astfel de turbine randamentul să fie ridicat la viteze ridicate unde se poate culege mai
multă energie, în detrimentul domeniului vitezelor mai mici. Explicaţia este simplă şi se
datorează faptului că puterea creşte cu puterea a treia a vitezei. Este deci de reţinut că
randamentul în sine nu este esenţial în construcţia aerogeneratoarelor ci mult mai important este
reducerea costului unui kWh furnizat în cei 25-30 de ani de funcţionare deoarece combustibilul
este gratuit. Pe de altă parte, fiecare m2 de suprafaţă activă (pusă în vânt) costă relativ mult.
Acest tip de considerente sunt importante în dimensionarea unui aerogenerator.

4.Aspecte economice
Elaborarea unui proiect de aerogenerator în scopul exploatării acestuia pe o perioadă de cel puţin
25 de ani necesită soluţionarea unui set de probleme atât din punct de vedere tehnic, al
amplasamentului cât şi în ceea ce priveşte construcţia financiară, reglementarile juridice etc.
Intervalul de timp necesar de la pornirea proiectului şi până când acesta devine operaţional este
legat de mărimea instalaţiilor. Pentru aeromotoare de puteri relativ mici (până la cca. 100 kW)
intervalul poate fi de circa 6 luni iar pentru aeromotoare mari intervalul poate ajunge la cca. un
an. În cazul în care proiectul îşi propune construirea unui parc eolian cu putere instalată de mai
mulţi megawaţi, atunci se poate ajunge până la 30 de luni. În tabel se prezintă intervalul de timp
în care se poate pune în funcţiune un parc eolian cu putere instalata de 5-15 MW.
 Etapele şi intervalul de realizare a unui parc eolian cu putere instalată de 5-15 MW

Lunile anului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Activităţi
Definitivarea detaliilor tehnice X X X
Execuţia aerogeneratoarelor X X X X X X
Lucrări de construcţii X X X X X X
Instalarea aerogeneratoarelor X X X X X
Conectarea la reţeaua electrică X X X X X X
Teste şi pornirea instalaţiei X X

Pentru a lua în discuţie eficienţa realizării unui proiect de aerogenerator trebuie discutate
aspectele economice care cuprind în principal:
investiţia iniţială care la rândul ei se referă la costul turbinei şi la costurile de exploatare. Costul
turbinei este dependent de parametrii funcţionali pe care îi poate pune la dispoziţie
amplasamentul. Astăzi în lume pentru aerogeneratoare de mari puteri se accepta o valoare medie
de cca. 1000USD/kW instalat. În structura costurilor unui aerogenerator cca. 70% le reprezintă
turbina eoliană cu dotările proprii (generator, multiplicator, instalaţii conexe), 12% sunt
cheltuieli de lucrari civile (fundaţii, drumuri de acces etc.) 12% costul conectării la reţea iar
restul de cca. 6% sunt costuri de funcţionare, testare etc.

Costul energiei furnizate de un Costul energiei în funcţie de

aerogenerator cu P=600 kW producţia de energie pentru P=600kW

Costurile de exploatare şi întreţinere care sunt prevazute ca procent din producţia de energie ori
ca o cheltuială fixă (de ex. 0,01 USD/kWh) luîndu-se în considerare durata de viaţa de cca.
120 000 ore de funcţionare a aerogeneratorului (20-25ani). În ceea ce priveşte costurile de
producţie acestea sunt legate de investiţia iniţială şi de costurile de operare.