Uoee PDF

Eficienta energetica
xxxxxxxxxxxxxxxx
LA CONSUMATORI INDUSTRIALI
MĂSURI DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ LA

CONSUMATORI INDUSTRIALI
Motto:
Cartea bună este ca o conversație cu un om deștept (proverb românesc)
xxxxxxxxxxxxxxxx
1. METODE DE REDUCERE A PUTERILOR DE VARF

LA CONSUMATORII INDUSTRIALI
Puterea mare absorbita de consumatorii industriali ne determina sa cautam in primul rand la
acestia posibilitati de reducere (aplatizare) a varfurilor de sarcina. Principalele masuri ce pot fi
luate sunt:
a. echilibrarea incarcarii intre diferite schimburi si programarea activitatii
sectiilor de productie
- o incarcare corespunzatoare in schimbul de noapte.
- se programează noaptea in primul rand utilajele care absorb puteri mari si sunt exploatate
cu un personal redus.
- sectiile care absorb o putere foarte mica si folosesc multi angajati (atelierele de
lacatuserie care folosesc munca manuala, sectiile de cusut de la fabricile de incaltaminte)
se programeaza in schimb de noapte doar daca tehnologia este obligatorie.
Exemplu: intreprinderile ce lucreaza cu o parte a utilajelor in trei schimburi si cu restul utilajelor
intr-un singur schimb (unele fabrici de caramida unde cuptoarele si uscatoria lucreaza in trei
schimburi iar presele intr-un singur schimb).
Intreprinderile sau sectiile care lucreaza intr-un singur schimb isi pot planifica activitatea într-un interval orar în
care se evita integral vârful de sarcină de seara si, de asemenea, se evita partial varful de dimineata.
b) programarea functionarii receptoarelor care nu au functionalitate continua
in afara varfurilor de sarcina pe cat posibil.
xxxxxxxxxxxxxxxx

c) functionarea in regim de instalatie tampon
Prin “instalație tampon" se înțelege o instalație tehnologica suplimentară astfel
dimensionata încât sa fie posibila reducerea substanțială sau totala a puterii electrice
absorbite in orele de varf sau ziua, realizând însă același volum de producție ca si o
instalație asemănătoare, dar dimensionata mai redus, care ar functiona fara restrictii orare
si fara reducerea puterii absorbite.
- instalatii tampon integrate = fac parte dintr-o linie tehnologica in care restul
instalatiilor au regim de functionare continua, iar in acest caz instalatiile tampon
trebuie sa aiba o productivitate mai mare decat restul instalatiilor din linie.
- instalatii tampon independente = care nu fac parte dintr-o linie tehnologica, sau
chiar pot fi linii tehnologice care lucreaza in ansamblul lor in regim tampon.
Introducerea instalatiilor tampon se face doar argumentat de un studiu economic. Un
consumator tampon poate prezenta eficienta economica daca: I1<I0 unde:
• I1=investitia unitara suplimentara necesara la consumatorul simplu, spre a-i da
caracterul de consumator tampon, exprimata in lei/kw-reducere
• I0=investitia privind consumatorul simplu.
xxxxxxxxxxxxxxxx

c) functionarea in regim de instalatie tampon
Dacă C1 și C0 sunt cheltuieli anuale privind consumatorul tampon respectiv consumatorul simplu,
eficienta economica a consumatorului tampon se obtine prin termenul de recuperare :
o Dacă I0 < I1 si Trec<0, eficienta consumatorului simplu este evidenta.

o Daca Trec>Trec.n (timpul de recuperare normat in industria respectiva, 3, 5, 7, 10 minute ) sau
Trec0, consumatorul tampon este mai eficient decat cel simplu.
Exemplu: fabrica de ciment  se pot acumula produse intermediare ca: roca concasata, pasta bruta si clincher.
Morile de pasta bruta si ciment, împreună cu instalațiile auxiliare aferente reprezinta 75-80% din puterea totala
absorbita a fabricii de ciment. Prin montarea unei mori suplimentare de pasta bruta si ciment, devine posibila
oprirea tuturor morilor si a instalațiilor auxiliare aferente, timp de 4-8 ore pe zi in perioada vârfului de putere
d) Esalonarea pornirii utilajelor mari consumatoare de energie electrica pentru a nu se depasi
puterea maxima absorbita convenita rpin contract cu furnizorul.
e) Programarea reviziilor si a reparatiilor capitale ale utilajelor si liniilor tehnologice => cele care
absorb puteri mari sunt programate la reparatii de preferinta iarna.
f) Introducerea orarului de vara => duce la aproape eliminarea varfului de seara si o reducere a
consumului cu 3-5%.
xxxxxxxxxxxxxxxx
REDUCEREA CONSUMULUI DE ENERGIE LA MERSUL ÎN GOL

SAU CU GRAD REDUS DE ÎNCĂRCARE A UTILAJELOR
Evitarea mersului in gol al utilajelor de producţie constituie una dintre cele mai
importante si mai eficiente masuri de economisire a energiei. Utilajele înglobează
motoare sau transformatoare electrice care la mersul în gol sau la încărcare mult
redusă faţă de cea nominală funcţionează cu randamente energetice scăzute şi deci cu
consumuri inutile de energie activă şi reactivă.
Există două categorii de măsuri care se pot aplica în acest caz:
• limitarea mersului în gol a motoarelor electrice de acţionare, a transformatoarelor
de sudare etc.
• îmbunătăţirea parametrilor energetici ai motoarelor electrice asincrone care
funcţionează la gol sau la încărcare redusă prin modificarea automată a valorii
tensiunii de alimentare
Aplicarea cestor măsuri se va face numai în urma unei atente analize de eficienţă
tehnică şi economică.
xxxxxxxxxxxxxxxx
1. Economicitatea deconectării automate la mersul în gol

In exploatare, utilajele nu se folosesc in permanenţă la puterea maximă pentru care au
fost construite. Majoritatea dintre ele au perioade de mers in gol datorita unor cauze
tehnologice (de exemplu, schimbarea pieselor ori a sculelor etc.) sau netehnologice.
Utilajul de lucru consuma energie atât la funcţionarea in sarcina, cat si la funcţionarea
la gol.
În cazul unui sistem de acţionare electrica, determinarea randamentului m ca raport
dintre puterile mecanice utile si totale nu mai este semnificativa. De aceea se foloseşte
in locul randamentului mecanic nominal, randamentul mecanic de exploatare me,
definit ca raportul dintre energia mecanica utila (cedata produsului prelucrat) si
energia mecanica totala consumata in acest scop. Desigur,
Wmu Wmu Wmu
 me    m 
WmT Wmu  Wms  Wmg Wmu  Wms
unde Wmu este energia mecanica utila consumata de utilaj, WmT energia mecanica
totala, Wms si Wmg sunt pierderile de energie suplimentare in partea mecanica a
dispozitivului de lucru si respectiv pierderile de energie la mersul in gol din
transmisiile mecanice ale utilajului.
xxxxxxxxxxxxxxxx

In cazul antrenării cu motoare asincrone (cazul cel mai frecvent), oprirea motorului in perioadele
de mers in gol ale utilajului conduce atât la eliminarea pierderilor de putere activa
corespunzătoare acestui regim, cat si la anularea pierderilor de putere reactiva (cu influenta
directa asupra valorii factorului de putere).
Dar trebuie avut in vedere ca, pe durata pornirii utilajele absorb o putere mai mare decât la
funcţionarea lor normala, dezvoltând aceeaşi putere utila. Aşadar, oprirea motoarelor in
perioadele neproductive aduce o economie reala de energie electrica numai când energia de mers
in gol este mai mare decât energia suplimentara de pornire.
La desfăşurarea ciclică a activităţii, când timpul de mers in gol este t0 iar timpul de pornire este tp
economia de energie activă se calculează cu relaţia:
M mp
Wa  P0 t 0  Pp t p Pp  1,75 PN
MN
in care P 0 este puterea absorbita de motor la mersul in gol, in [kW], iar Pp este puterea medie
absorbita de motor in timpul pornirii, Mmp este cuplul mediu de pornire cerut motorului de catre
mecanismul antrenat, iar M N si P N sunt cuplul nominal si respectiv puterea nominala a motorului.
Daca perioadele de mers in gol nu alternează regulat cu cele de mers in sarcina, timpul t0 se va
determina ca o durata medie a unui număr mare de cicluri.
xxxxxxxxxxxxxxxx

Economia de energie reactiva realizata prin deconectarea la mersul in gol pe durata unui ciclu
este
Wr  Q0 t 0
[kVARh]
unde Q0 este puterea absorbita la mersul in gol al motorului,
Economia anuala de energie se calculează prin multiplicarea energiei economisite pe ciclu cu
numărul de cicluri de funcţionare ale utilajului pe an. In literatura de specialitate se menţionează
ca se obţin economii de energie activa la acţionari cu motoare asincrone daca t0>10s si economii
de energie reactiva daca t0>4s prin utilizarea unor dispozitive automate de sesizare a mersului in
gol numite limitatoare de mers in gol (LMG).
La utilizarea transformatoarele de sudare, economia anuală de energie activă poate fi apreciată
cu:  RQ 2 
Wa.an  t 0.an  P0  20 10 3 
 U  [kWh/an]
unde P0, Q0 sunt puterile activă şi respectiv reactivă la mersul în gol a transformatorului de
sudare, R – rezistenţa reţelei redusă la primarul transformatorului considerat, [], iar t0.an –timpul
anual de funcţionare la gol, [h/an].
xxxxxxxxxxxxxxxx

La agregatele de sudare, economia de enrgie activă care se poate obţine prin instalarea
limitatoarelor de mers în gol se poate evalua şi cu ajutorul factorului de utilizare în timp ku,
adică:
Wa  D  1  k u   S N  cos  0
unde SN este puterea aparentă a agregatului de sudare, [kVA], cos0 este factorul de putere mediu
la funcţionarea în gol, iar D este durata unui schimb de lucru, [h].
Înainte de instalarea LMG, energia ctivă totală consumată pe schimb şi agregat de sudare se
determină cu
Wa.T  D  k u  S N  cos  s  D  1  k u   S N  cos  0
unde coss este factorul de putere mediu la funcţionarea în sarcină.
În practică se utilizează indicatorul economia procentuală de energie activă pe agregat şi schimb
de lucru, care se obţine prin raportarea relaţiilor anterioare, adică:
Wa
E[%]  100
Wa.T
Utilizarea LMG se face îndeosebi la motoarele electrice asincrone si la transformatoarele de
sudare, daca mersul in gol dintre perioadele de lucru ale utilajelor are o durata ce depăşeşte 20%
din timpul lor total de utilizare si daca este eficientă in urma calculului tehnico-economic.
xxxxxxxxxxxxxxxx
2. Scheme de limitatoare de mers în gol

Există mai multe variante de scheme, atât electrice cat şi electronice. În practică se
preferă cele mai ieftine şi robuste scheme, care se bazează în marea lor majoritate pe
sesizarea modificării intensităţii curentului absorbit de motor sau transformator la
schimbarea regimului de funcţionare. De asemenea, schemele adoptate diferă în
funcţie de regimurile de exploatare ale utilajelor. Acestea se clasifică în:
• regimuri cu sarcină invariabilă în funcţie de timp (ventilatoare, pompe etc.);
• regimuri cu sarcină intermitentă;
• regimuri cu sarcină de scurtă durată.
În cazul regimurilor invariabile de lungă durată, problema deconectării la mersul în gol
este relativ simplă. Situaţia se complică în cazul regimului intermitent sau de scurtă
durată, cu atât mai mult cu cât puterile de mers în gol nu diferă semnificativ de unele
regimuri de sarcină.
xxxxxxxxxxxxxxxx
Scheme clasice (logică cablată)
a) Schema generală de deconectare la MG
în cazul funcţionării la sarcină de lungă 2. Scheme de limitatoare de mers în gol
durată
Schema de principiu a unei instalaţii de
deconectare la mersul în gol se compune dintr-un
releu de curent montat pe una din fazele
acţionării principale. Elementul care sesizează
funcţionarea în gol este releul de curent RC,
reglat la valoarea 1,1I0. În regim permanent,
înfăşurarea releului este străbătută de curentul de
sarcină Is = 1,3..1,4I0, astfel că contactul său
normal închis este în poziţie deschis. La scăderea
curentului Is sub valoarea 1,1I0, contactul RC se
închide şi pune sub tensiune temporizarea
schemei constituită din releul termic RT (reglat la
1 min.) şi condensatorul de sarcină CS (uzual
5F/250V).
Dacă timp de 1 minut (temporizarea poate fi
reglată între 1-5 minute cu aceeaşi schemă)
regimul de MG nu se schimbă, releul termic
acţionează declanşând contactorul principal K,
prin deschiderea contactului normal închis RT.
xxxxxxxxxxxxxxxx
b) Schema generală de deconectare
la MG pentru agregatele de sudare 2. Scheme de limitatoare de mers în gol
cu arc electric
Prin aplicarea LMG la agregatele de
sudare se obţin economii importante de
energie de cca. 15..20%. În acest caz
schemele de deconectare automată
trebuie să joace un dublu rol: de a realiza
economie de energie şi concomitent de a
realiza protecţia muncitorului contra
electrocutării. Se ştie că tensiunea de
mers în gol a multor transformatoare de
sudare cu arc electric este periculoasă,
fiind cuprinsă uzual între 65 şi 80V.
Pentru a asigura electrosecuritatea se
impune deconectarea automată a
utilajului dacă tensiunea sau curentul de
mers în gol se menţin mai mult de 3
secunde. Totodată, pentru a nu afecta
productivitatea procesului, se impune ca
şi reconectarea aparatului să se facă tot
automat, fără manevre suplimentare ale
muncitorului care îl deserveşte.
xxxxxxxxxxxxxxxx
c) Schema generală de deconectare
la MG în cazul regimurilor 2. Scheme de limitatoare de mers în gol
intermitent sau de scurtă durată
Schemele trebuie să răspundă situaţiei
celei mai dificile şi anume cea în care
puterea de mers în gol nu diferă
semnificativ de unele regimuri de sarcină.
Atunci se ţine seamă de faptul că, la toate
utilajele care funcţionează în regim
intermitent sau de scurtă durată, trecerea
de la pauza tehnologică la sarcină se face
printr-un salt de curent corespunzător
punerii în mişcare a dispozitivelor de
prindere sau datorită contactului sculei cu
semifabricatul. Există multe cazuri în
care şi trecerea de la sarcină la MG se
manifestă tot cu şocuri de curent.
xxxxxxxxxxxxxxxx
Scheme moderne (logică
programată)
Se pot utiliza relee sau automate 2. Scheme de limitatoare de mers în gol
programabile, în funcție de
complexitatea aplicației. Se va
exemplifica prin utilizarea releului
EASY de la Moeller în controlul și
limitarea MG la un conveior cu 3
benzi.
Acest tip de releu prezinta 12 intrari digitale și 6

ieșiri tip releu, ecran LCD, taste de operare,
terminale de insurubare, temporizator,este
extensibil și se poate conecta la sistemele de
magistrala standard. Conexiunea in serie și in
paralel a contactelor și bobinelor are loc pe 128
cai de curent. Trei contacte și o bobina in serie.
Se pot utiliza pana la 16 ecrane cu afișare de text
și valori pe un display intern sau extern
xxxxxxxxxxxxxxxx
2. Scheme de limitatoare de mers în gol

xxxxxxxxxxxxxxxx
3. Calculul eficientei folosirii limitatoarelor de mers in gol

Eficienţa economică a măsurilor de reducere a risipei de energie electrică se defineşte prin
raportul dintre efortul economic necesar aplicării acestora şi efectul economic rezultat în urma
acestui efort. În general, prin efort se înţelege cheltuiala iniţială cu montarea LMG, iar prin efect
economic, valoarea energiei economisite.
Aprecierea eficienţei economice se poate face prin următorii indicatori:
i. investiţia specifică, definită ca raportul dintre investiţia suplimentară şi volumul investiţiei
totale (există tipuri diferite de LMG cu costuri unitare diferite);
ii. termenul de recuperare a investiţiei efectuate, care în cazul instalării LMG se determină cu
I
Tr 
Wa.an 
unde I reprezintă cheltuielile cu procurarea şi montarea LMG, Wa.an – economia anuală de energie
prin instalarea LMG în [kWh/an], iar  este costul marginal al energiei electrice în [lei/kWh].
iii. coeficientul de eficienţă economică  r (sau rata recuperării), reprezintă chiar inversul
termenului de recuperare: 1 E
r  
Tr I
unde E = Wa.an reprezintă economia anuală [lei].
xxxxxxxxxxxxxxxx

Studiu de caz
Economiile de energie obţinute şi oportunitatea aplicării limitatoarelor de mers în gol
la maşinile unelte se pot determina cunoscând următoarele date:
o puterea P0 la mersul în gol a utilajului corespunzător pierderilor mecanice şi
pierderilor în fier, în kW;
o puterea nominală a motorului PN, în kW;
o durata dintre operaţii t0, în secunde;
o numărul ciclurilor de funcţionare pe oră nh.
Cu ajutorul acestor date se determină economia orară de energie cu relaţia:
nh P0 t 0
Eh  K C [kWh]
3600
KC – coeficient de corecţie care ţine seama de puterea suplimentară cerută la pornire şi
care se determină cu relaţia:
0,625PN
KC  1 
P0 t 0
xxxxxxxxxxxxxxxx

Studiu de caz
Exemplu numeric:
Un strung este acţionat de un MAS de 4,5 kW având P0=1,1kW, t 0=18s, nh=40 cicluri/h. Să se
determine economia orară de energie obţinută prin instalarea limitatorului de mers în gol.
Se determină:
0,625PN 0,625  4,5
KC  1   1  0,86
P0T0 1,1  18
nh P0T0 40 1,118
Eh  K C  0,86  0,189 kWh
3600 3600
Calculând energia totală orară consumată în decursul operaţiilor de strunjire (72s pe ciclu).
40  4,5  72
Es   3,6 kWh
3600
se determină economia de energie procentuală rezultată prin instalarea limitatorului:
Eh 0,189
100  100  5,25%
Es 3,6
Utilizări ale Energiei Electrice
Microclimatul luminos confortabil
ILUMINAT ELECTRIC
ÎNTREBĂRI?
xxxxxxxxxxxxxxxx
SISTEME ELECTROMECANICE
EFICIENȚA ENERGETICĂ A SISTEMELOR

ELECTROMECANICE
Motto:
……………………………………………….
xxxxxxxxxxxxxxxx
PIERDERILE DE ENERGIE ÎN MAȘINILE ȘI UTILAJELE DE LUCRU

Consumul total de energie pentru o actionare electrica se compune din energia mecanica utila
(folosita efectiv in procesul de lucru) pierderile de energie mecanica in masina de lucru si transmisia
de la motor la masina, pierderile electrice si mecanice in motoarele de actionare si pierderile in
instalatiile de alimentare cu energie electrica.
A. Pierderile de energie in masinile de lucru

Pierderile mecanice prin frecarea suprafetelor in miscare ale masinii de lucru si implicit
consumatorii de energie electrica pot atinge valori exagerate daca la proiectarea, executia si
intretinerea masinii nu se aplica prescriptiile tehnice care conduc la un randament ridicat.
Puterea transmisa la masina de lucru de motorul electric de actionare este
Pm=Pmu+Pmg+Pms
unde Pmu =puterea utila, Pmg=pierderi de putere la mers in gol si Pms =pierderi suplimentare in
sarcina. In regim constant al vitezei, pierderile de putere la mers in gol au valoare constanta, deci
intr-o diagrama reprezentand puterea totala in functie de puterea utila ele sunt reprezentate printr-o
dreapta paralela cu abscisa. Pierderile suplimentare cresc cu incarcarea masinii. Randamentul
mecanic este
m=Pmu/Pm=ctg
unde  este definit in Fig.X.1
xxxxxxxxxxxxxxxx

Observație Pentru acelasi tip de masina, pierderile de mers in gol sunt cu atat mai reduse cu cat
dimensiunile si greutatea organelor in miscare ale masinii sunt mai mici (greutatea determina
presiunea pe lagare, iar dimensiunea-frecarea cu aerul). Pierderile suplimentare depind numai in
masura mica de dimensiunile pieselor mobile.
Conditii de proiectare
1. Factorul de supradimensionare. Masina trebuie dimensionata cat mai aproape de puterea pe
care se conteaza in exploatare. Astfel este importanta cunoasterea coeficientului de suprasarcina
in exploatare, si alegerea unor coeficienti de siguranta potriviti. De asemenea, solutiile care duc
la reducerea greutatii (arbori tubulari, roti cu spite, folosirea materialelor usoare etc.) trebuie sa
constituie o preocupare la intocmirea proiectelor.
2. Viteza. Pentru aceasi putere utila, marirea vitezei pieselor in miscare determina o crestere a
fortelor dinamice, precum si o crestere a pierderilor de putere care se regasesc in dezvoltarea
unei cantitati mai mari de caldura. Pentru ca o viteza de lucru crescuta poate duce la o mai mare
eficienta a procesului, se prefera ridicarea vitezelor la limita maxima admisa de procesul
tehnologic, prin alegerea unor materiale cu rezistenta corespunzatoare si cu adoptarea unor
solutii de ungere potrivite vitezelor marite.
xxxxxxxxxxxxxxxx

B. Randamentul transmisiilor mecanice
Ansamblul transmisiilor care se succed intr-o actionare are randamentul total:
m=m1*m2*…*mn
adica produsul randamentului fiecarei transmisii care se afla in lantul cinematic.
Randamentul total al unei transmisii este cu atat mai ridicat cu cat numarul sub-
transmisiilor componente este mai redus. De aceea, pentru masinile cu mai multe lanturi
cinematice, se prefera actionarea individuala a subansamblelor acestora prin folosirea
mai multor motoare; fiecare motor poate actiona unul sau mai multe lanturi cinematice,
in functie de considerentele economice.
Valoarea randamentului unei masini depinde de alegerea tipului de transmisie.
• Randamentul transmisiei cu curea sau lant cu rulouri = adesea cuprins intre
0.92-0.97
• Randamentul angrenajelor cu dinti foarte fin prelucrati si avand frecare lichida
intre flancuri sau ale lanturilor cu dinti este de 0.98-0.99.
Observatie: la transmisia cu roti dintate, daca dintii nu sunt prelucrati randamentul este 0.92-0.94,
iar daca sunt curat prelucrati si unsi randamentul este de 0.95-0.97, iar asa cum s-a aratat la
prelucrarea fina si functionand in baie de ulei (ungere lichida) randamentul este de 0.98-0.99.
xxxxxxxxxxxxxxxx
B. Randamentul transmisiilor mecanice

Randamentul transmisiei prin surub-melc depinde de numarul de inceputuri:
• suruburile cu trei inceputuri au =0.8-0.85 ,
• cu doua inceputuri =0.75-0.8 si cele
• cu un inceput au =0.5-0.75.
O rezistenta mecanica mare obtinuta prin tratamentele termice ale suprafetelor flancurilor
dintilor, are efect in mentinerea formei dintilor si deci a unui coeficient redus de frecare.
Calitatea lagarelor si a ghidajelor rectilinii. Lagarele si ghidajele de rulare au un
randament mai ridicat decat cele de alunecare, deci este preferabila folosirea lor acolo
unde precizia ori alte considerente nu impun folosirea lagarelor cu alunecare.
In conditii normale,
• randamentul lagarelor de alunecare ar atinge valori de 0.96-0.97,
• randamentul lagarelor de rulare 0.98-0.99.
Observatie: la motoarele electrice pierderile mecanice pot constitui, chiar la o executie ingrijita,
intre 20-60% din totalul pierderilor, in functie de incarcare si tipul motorului.
xxxxxxxxxxxxxxxx
Optimizarea graficelor de mişcare după criteriul

pierderilor minime în motorul electric de
acţionare
În cazul cel mai general, sarcina unui sistem de acţionare
electrică este permanent variabilă. Motorul se poate
distruge prin supraîncălzire şi de aceea, la stabilirea
corectă puterii motorului, trebuie ţinut seama de încălzirea
acestuia, sau altfel spus, de temperatura maxim admisă de
clasa de izolaţie a înfăşurărilor motorului.
Regimul termic al motorului este puternic influenţat de
regimurile tranzitorii de accelerare sau frânare. Se pune
problema alegerii formei graficului de viteză, în aşa fel
încât puterea absorbită de motor pe durata unui ciclu
complet de funcţionare să fie minimă şi deci încălzirea
motorului să fie minimă.
Să considerăm același exemplu al graficului de viteză de
formă trapezoidală din fig.X1. Problema revine la a găsi
valorile acceleraţiilor la pornire şi oprire, menţinând
constante spaţiul parcurs H, viteza maximă vM şi durata
ciclului tc, astfel încât pierderile în motor sa fie minime.
xxxxxxxxxxxxxxxx
Optimizarea graficelor de mişcare după criteriul pierderilor minime în motorul

electric de acţionare
Dacă cursa totală H rămâne constantă, atunci aria trapezului OABC va rămâne constantă, adică:
tc  t 2
v M  const .
2
de unde revine că durata regimului staţionar t2 este de asemenea o constantă. Atunci şi durata
regimului tranzitoriu tr este tot o constantă t r  t1  t 3  t c  t 2  const .
Încălzirea motorului este proporţională cu forţa echivalentă (cuplul echivalent) pe durata ciclului,
dată de relaţia
F12 t1  F22 t 2  F32 t 3
Fe 
tc
unde, în raport cu forţa rezistentă FR avem F1  FR  ma1 F2  FR F3  FR  ma3
t1  v M a1 t 3  v M a3
Expresia forţei echivalente poate fi scrisă ca o funcţie de variabila a1:
2
vM  vM 
FR  ma1  2
 FR2 t 2   FR  m 
a1  t r  v M a1 
Fe 
tc
xxxxxxxxxxxxxxxx
Optimizarea graficelor de mişcare după criteriul pierderilor minime în motorul

electric de acţionare
Prin anularea primei derivate se obţine valoarea optimă a acceleraţiei la pornire pentru care pierderile
sunt minime:
2v M
a10 
tr
Forţa echivalentă minimă rezultă ca fiind:

4m 2v M
2
Fe0  FR2 
t c t c  t 2 
Se constată că acceleraţia optimă de oprire este egală cu cea optimă de pornire. Graficul de mişcare
este optim din punctul de vedere al pierderilor minime în motorul electric de antrenare dacă are
forma unui trapez isoscel şi deci, acceleraţiile de pornire şi oprire sunt egale cu:
2v M 2v M 2a1a3
a10  a30   
t1  t 3 v M v M a1  a3

a1 a3
Utilizări ale Energiei Electrice
Microclimatul luminos confortabil
ILUMINAT ELECTRIC
ÎNTREBĂRI?
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
EFICIENTA ENERGETICA IN
ELECTROTERMIE
Motto:
Cine vrea sa spuna ceva interesant trebuie sa minta putin
(Antoine de Saint Exupery)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
UTILIZAREA RAŢIONALĂ A ENERGIEI ÎN PROCESELE

ELECTROTERMICE
După efectul termic produs, instalaţiile electrotermice se împart în două mari categorii:
- instalaţii de încălzire, adică acelea care dezvoltă temperaturi mai mari decât a
mediului ambiant (cuptoare, sobe, instalaţii de sudură etc.), şi
- instalaţii frigorifice, care servesc pentru reducerea temperaturii sub cea a mediului
înconjurător (camere, dulapuri şi vitrine frigorifice).
După spaţiul în care se produce

efectul termic, se deosebesc:
• instalaţii închise, care dezvoltă
căldura în camere izolate termic
faţă de mediul ambiant (cuptoare,
boilere, frigidere etc.) şi
•instalaţii deschise, care produc
căldura în mediul înconjurător
(instalaţii de sudură, plite şi
radiatoare electrice etc.).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
1 5 8
4 7
2 6 5
4
3
4
a) b) c)
8 11
8
5
12
5
9 4
4
10
d) e) f)
5
12 11 4
13
11
12
4
4 5 14
g) h) i)
Figura 1.1
Tipuri de cuptoare electrice
1 – transformator alimentare; 2 – reţea scurtă; 3 – piesă contact; 4 – material de încălzit (şarjă); 5 – zidărie cuptor; 6 –
rezistor; 7 – circuit magnetic; 8 – inductor; 9 – lichid răcire; 10 – zonă călită; 11 – electrod; 12 – arc electric; 13 – minereu;
14 – armătură condensator
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Randamentul total t reprezintă cota parte din puterea cerută Pc de la reţea ce se transformă în putere
Pu utilă procesului considerat.
P
t  u   g   rs  e     g   rs  1
Pc
SA RS CE SA – sursă de alimentare; RS – reţea scurtă;

CE – cuptor electric;
a) Rrs, Xrs – rezistenţa şi reactanţa reţelei
scurte; Re, Xe – rezistenţa şi reactanţa
Pc
Pg
Pg
Prs
P1
Pe
P2
Pu+Pθ
elementelor de conversie energetică; Ri, Xi
– rezistenţele şi reactanţele raportate ale
încărcăturii; Ur, Ug, U1 – tensiunea reţelei,
sursei de alimentare, respectiv la bornele
Rrs Xrs Re Xe Ri Xi
Ug U1 I1
cuptorului;
Ur
I1 – curentul absorbit de cuptor.
b)
Figura 1.2
Schema bloc (a) şi echivalentă (b) a unei instalaţii electrotermice
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Tabel: Valori ale randamentelor termice, electrice pentru cuptoarele frecvent

întâlnite în industrie, și factorii de putere corespunzători
Indicator Cuptoare cu rezistoare Cuptoare cu arc Cuptoare cu inducție Cuptor

Cu încălzire Cu încălzire electric pentru Cu creuzet Cu canal dielectric
directă indirectă elaborare oțeluri
Randamentul
0,85 ÷ 0,95 0,7 ÷ 0,95 0,65 ÷ 0,8 0,75 ÷ 0,9 0,5 ÷ 0,85
termic
Randamentul
0,9 ÷ 0,95 0,8 ÷ 0,93 0,6 ÷ 0,8 0,55 ÷ 0,95 -
electric
Randamentul
0,7 ÷ 0,95 0,7 ÷ 0,95 0,5 ÷ 0,73 0,45 ÷ 0,72 0,2 ÷ 0,8 0,3 ÷ 0,6
cuptorului
Factorul de
putere al 0,7 ÷ 0,95 0,9 ÷ 0,99 0,7 ÷ 0,85 0,05 ÷ 0,4 0,2 ÷ 0,8 -
cuptorului cos
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Fig. Bilanţul energetic comparativ la încălzirea unei bare:

a) încălzirea în cuptor cu combustibil gazos;
b) încălzirea electrică directă
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Instalaţii încălzite cu
REZISTENŢĂ ELECTRICĂ
Instalaţii cu încălzire directă Instalaţii cu încălzire indirectă

Încălzirea directă a cu radiaţii cu convecţie
semifabricatelor
Instalaţii de sudare:
-prin puncte; de tip deschis de tip închis
-cap la cap; (cu radiaţii IR) (cuptoare)
-prin cusătură;
-în relief. 600
Ps [kW/m2] 5 4
Încălzirea lichidelor: =0,4 =0,4
400
-apă
-sticlă lichidă.
300
Producerea materialelor la
temperaturi înalte: 200 25m/s
3
-grafitare;
10m/s
-carborund. 100
2
5m/s 1
[C]
Fig.X.x Tipuri de încălzire cu rezistenţă electrică 0 200 400 600 800 1000
Fig.X.x Puterea specifică Ps transmisă prin

radiaţie şi convecţie; 1,2,3 – transmisia prin
convecţie; 4,5 – transmisia prin radiaţie
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Cuptoare cu rezistenţă
Consumul specific de energie electrică în aceste cuptoare se poate determina cu
relaţia
Wsp 
1
P  P   t
g e1 [kWh/t]
în care g este masa încărcăturii; e1 – randamentul electric al cuptorului; P – puterea utilă
consumată pentru încălzirea materialului, în kW; P – pierderile de energie termică ale
cuptorului, în kW; t – durata încălzirii, în h.
Reducerea consumului specific este posibilă prin următoarele măsuri:

- diminuarea pierderilor de energie termica (P) prin izolaţie. Izolaţia cuptorului
se consideră corespunzătoare dacă temperatura suprafeţei exterioare nu depăşeşte
valorile din tabelul următor. În caz contrar se vor lua măsuri pentru îmbunătăţirea
izolaţiei;
Temperatura de funcţionare, Tf, [C] 700 800 1000 1200
Temperaturi admise pentru 30 40 50 60
suprafeţe exterioare te, [C]
Pierderi de putere P, [kW/m2] 0,4 0,5 0,6 0,6
2
Pentru temperaturi te >60C, pierderile de putere t  t 
prin pereţii cuptorului se pot evalua cu relaţia P  e  0.5   e  [kW/m2]
100  100 
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Cuptoare cu rezistenţă
Fig. Variante de realizare a pereţilor cuptoarelor electrice.

1, 2 – materiale refractare; 3 – material izolant termic; 4 – carcasa metalică.
Fata de varianta (a): pierderi la var (b) 33%, la var (c) 21%, la var (d) 14%
Dimensionarea zidăriei unui cuptor electric satisfăcătoare dacă  temperatura suprafeţei

exterioare cu sub 350 K, la pierderi termice de cel mult 750 W/m2.
• exploatarea cuptoarelor după schema optimă de încărcare şi aranjarea ordonată a

materialelor astfel încât să se asigure o productivitate maximă;
• comanda automatizată a puterii absorbite în funcţie de regimul impus de
temperatură;
• evitarea regimurilor intermitente de funcţionare.
Înlocuirea cuptoarelor cu rezistenţă prin cuptoare cu inducţie care au un consum specific
de 2..3 ori mai scăzut este recomandată în anumite cazuri. Eficienţa înlocuirii se
determină prin comparaţie tehnico-economică, pe baza unui criteriu precum CTA.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Particularităţi ale transmisiei căldurii într-un cuptor cu rezistoare
Transmisia prin conducţie intervine numai la:

•transmisia căldurii în interiorul piesei şi egalizarea temperaturilor;
•pierderile termice în interiorul cuptorului.
Transmisia prin radiaţie este preponderentă la cuptoarele care funcţionează la
temperaturi mai mari de 500˚C şi este singurul mod de transmitere a căldurii la
 [%]
cuptoare cu temperaturi peste 700˚C. 100
Transmisia prin convecţie are loc prin: 80
convecţie naturală, datorată diferenţelor de 60

temperatură din camera de încălzire care provoacă o
mişcare a fluidului din zonele calde (rezistoare) spre 40
cele mai reci (piesă);

convecţie forţată, când mişcarea fluidului e obţinută
20
[C]
printr-un procedeu mecanic.
Convecţia joacă un rol important îndeosebi la
0 200 400 600 800 1000
cuptoarele de temperaturi joase. Fig.X.x Repartiţia fluxului termic Φ între

radiaţie şi convecţie în funcţie de
temperatură
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Din punct de vedere al transferului termic există deci 2 mari familii de cuptoare cu
rezistoare:
•cuptoare cu radiaţie pentru temperaturi înalte ( > 600˚C);
•cuptoare cu convecţie forţată pentru temperaturi joase şi medii ( < 700-750˚C).
A. La cuptoarele de medie şi joasă temperatură:

- când se doreşte o reglare precisă a temperaturii sau o creştere rapidă a acesteia, se
recurge la convecţia forţată.
-se întrebuinţează băi de săruri sau metale topite în care sunt imersate prize ce
trebuie încălzite rapid, deoarece coeficientul de convecţie (deci transferul de
căldură) este mult mai mare la lichide decât la gaze.
-convecţia naturală este folosită la joasă temperatură (între 100 … 150C) aceste
cuptoare se numesc etuve.
B. La cuptoarele de înaltă temperatură radiaţia rămâne preponderentă şi

asigură o densitate de putere ridicată.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

bilanţul termic, pe ciclu, al unui cuptor cu regim de lucru intermitent
P  t  Qu  ( Qa  Qt  Qr )
Conditii de eficienta
•izolare termica la maximum
•reducând la maxim masa cuptorului pt cupt cu functionare
discontinua;
•utilizând rezistoare care pot să lucreze la înaltă temperatură
şi care permit fluxuri termice intense;
•controlul puterii de alimentare printr-un reglaj fin (de ex:
prin module electronice de putere).
Condiţii constructive
contradictie !!!
Camera de încălzire trebuie să asigure realizarea unei atmosfere corespunzătoare şi
împiedicarea dispersiei căldurii spre exterior, rezistenţa mecanică necesară, dar şi o
rezervă termică cu scopul de:
•a menţine un flux de căldură ridicat către şarjă;
•o mai bună repartiţie a căldurii datorită reemisiei termice a pereţilor către şarjă
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Intslatii cu rezistenta deschise =

INCALZIRE SI USCARE CU RADIATII IR
Rad IR aparţin spectrului radiaţiilor electromagnetice fiind amplasate între radiaţiile
vizibile şi microunde, domeniul lungimilor de undă fiind 0,76…1000 m. Dar în
aplicaţiile tehnice prezintă interes doar domeniul 0,76..10m, descompus la rândul lui în:
• radiaţii IR scurte: 0,76 – 2m
• radiaţii IR medii: 2 – 4 m
• radiaţii IR lungi: 4 – 10m
Radiaţiile infraroşii nu sunt absorbite integral de corpul radiat. Factorul de absorbţie,
<1, este dependent de lungimea de undă a radiaţiei incidente şi de proprietăţile
suprafeţei iradiate (rugozitate, proprietăţi chimice, culoare, grosime, temperatură etc).
Numai radiaţia absorbită este transformată în căldură. Spectrele de absorbţie pentru
corpurile opace sau semi-transparente solide sau lichide sunt în general curbe continue şi
pun în evidenţă vârfuri de absorbţie pentru anumite lungimi de undă sau benzi de lungimi
de undă.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Variaţia factorului de absorbţie pentru o peliculă de apă în funcţie de lungimea de undă şi
de grosimea stratului este dată în
1
α s  0,6
0,8 s  0,01 mm
mm
0,6
s  0,5
0,4 mm
0,2
λ(μm)
0
1 2 4 5 6 7 8 9
Figura 3.14
Spectrul de absorbţie în infraroşu al apei în
straturi de grosimi diferite
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Transferul de căldură prin radiaţie IR se supune:
• legea pătratului distanţelor şi
• legea cosinusului unghiului de incidenţă.
Eficienţa încălzirii cu radiaţii infraroşii poate fi bună numai atunci când sursa
va emite pe lungimi de undă cât mai apropiate de acelea pentru care factorul de
absorbţie al corpului este maxim.
Dar lungimea de undă este dependentă de temperatura sursei, conform legii lui
Wien (legea deplasării maximului)
 maxT  const. ** necesară o potrivire între

sursă şi materialul tratat.
Avantaje:
• timpi reduşi de încălzire (energia primită de corp este practic independentă de
temperatura ambiantă, datorită temperaturii ridicate a sursei);
• instalaţii simple, cu preţ de cost redus şi reglaj precis al temperaturii;
• încălzirea se poate face superficial sau în profunzime; surse de radiaţii ecologice,
nepoluante.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Surse şi reflectoare de IR
- efectul Joule-Lenz
a. Sursele luminoase (surse de radiaţii infraroşii scurte) sunt lămpi cu

incandescenţă ce lucrează la temperaturi de 2000 – 2500 K şi emit radiaţii în
domeniul vizibil şi infraroşu
Infraroşii
Vizi Scurte Medii
3
bile
c 2
Mλ
b
1
b
a
0,4 1,2 2,0 2,8 λ(μm)
Fig. 3.15 Curbe cu repartiţie spectrală

pentru unele surse de radiaţii Fig. 3.16 Sursă luminoasă de
infraroşii radiaţii infraroşii
a − lampă incandescentă normală 1 − filament wolfram
b − lampă incandescentă pentru 2 − reflector aluminiu
radiaţii infraroşii 3 − calotă mătuită
c − radiator ceramic sau metalic
tubular
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE Instalaţii de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii
b. surse incandescente (neluminoase – doar 1% din energia emisă aparţine
spectrului vizibil) sau surse de radiaţii infraroşii medii sunt filamente metalice
încălzite electric la 1100 – 1700 K, plasate în tuburi şi panouri de sticlă, cuarţ
opac sau metal
c. surse întunecate (surse de radiaţii infraroşii lungi) sunt construite din
ceramică sau sticlă electroconductivă încălzite electric la 600 – 1100 K
2 A Secţiunea A-A
Sârmă
Cr-Ni
4 A
5
6
a b
Radiatoare ceramice disc (a) si concave (b)

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Instalaţii de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii
Radiatoarele au rolul de a dirija sau concentra razele IR asupra materialului în mod

optim. Ca material reflectiv se foloseşte de obicei aluminiul sau inoxul lustruit.
Pentru a preveni o scădere a eficienţei datorită scăderii factorului de reflexie
trebuie efectuate curăţări periodice.
Atunci când densitatea de putere este mare, trebuie prevăzute canale de
ventilare/răcire.
xxxxxxxxxxxxxxxx
Instalaţii de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii

CHESTIUNI GENERALE
Aceste instalaţii servesc la:

Aplicatii
• încălzirea în profunzime a
materialelor plastice (polistiren,
polietilenă, stiplex, policlorură de
vinil) în vederea prelucrării prin
deformare la cald;
• uscarea materialelor selectiv
4
absorbante în straturi relativ 5
5
subţiri (legume, fructe, seminţe); 4 5

iradierea plantelor şi animalelor
A A
3 4
în scopul obţinerii unui anumit 2 3
efect biologic; 1 1
• transformări fizico-chimice
6
a b
de material (polimerizarea
răşinilor, vulcanizarea
cauciucului).
c Vedere A-A d
xxxxxxxxxxxxxxxx
Aplicatii
xxxxxxxxxxxxxxxx
Aplicatii
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Instalaţii Cuptoare calorifuge
Caracteristici
IR scurte IR medii IR lungi IR scurte
Bună pt. radiaţia
Penetraţia radiaţiei Bună Medie Slabă
primară
Reflexia prin produse Importantă Slabă Slabă În ansamblu slabă
Bun în special pt.
Mediu dacă energia
Bun pt. majoritatea produsele
Randamentul reflectată este prost Bun în toate cazurile
produselor transparente la alte
recuperată
radiaţii
Slabă pt. emiţătorii
Inerţia termică Slabă Medie Mare înşişi
Mare pt. pereţi
Risc de degradare
Dispozitive de protecţie
Risc la oprirea Risc de degradare, în slab pt. produsele Risc important de
pt. a lua măsuri de
produsului general, foarte slab destul de încărcate de degradare
precauţie
umiditate
Încălzire omogenă a
Preîncălziri Tratamente
produselor cele mai
Preuscări superficiale
compacte Avantajele infraroşului
Tipuri de aplicaţii Încălzirea corpurilor Reîncălzirea
Finalul uscării prod. scurt cu randament
interesante şi avantaje organice de mică plasticului de mică
termosensibile ameliorat,atenuarea
particulare grosime gros.(termoformare)
Densităţi de P ridicate sensibilităţii la culori
Necesitatea surselor Densităţi de putere f.
Timp de tratament
puţin fragile slabe şi omogene
foarte scurt
Panouri: 1000 până la 3000 F/kW
Costul instalaţiei
Cuptoare : 2500 până la 4500 F/kW
Durata de viaţă a
5000 până la 10000 h 10000 h şi mai mult 5000 până la 10000 h 5000 h în medie
surselor
Probleme de
Greutatea întreţinerii Cele mai puţine surse comportare a
Întreţinere regulată Întreţinere regulată
(surse-conexiuni Durate de viaţă instalaţiilor cu
necesară necesară
electrice) ridicate densităţile de putere
cele mai ridicate
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Cuptoare cu inducție electromagnetică
Încălzirea prin inducţie electromagnetică a unui corp implică trei fenomene fizice
succesive:
• transferul de energie electromagnetică de la bobină la corpul de încălzit;
• producerea de căldură în material prin efect Joule;
• transferul de căldură, prin conducţie termică, în întreaga masă a corpului.
Căldura este dezvoltată în piesa însăşi, nefiind necesar un agent material ori un transfer
termic prin contact!
Încălzirea prin inducție electromagnetică prezintă o inerție termică redusă, ceea ce
limitează puternic pierderile.
Este posibilă obținerea unor densități de putere ridicate și o mare viteză de încălzire
(densitati de putere > 1000 kW/m2)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Figura 5. Cuptoare pentru topire prin inducţie: a) cu canal; b) cu creuzet

1 – corpul cuptorului; 2 – bobina inductoare; 3 – încărcătura;
4 – izolaţia termică; 5 – circuitul magnetic
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Principii fizice: Adâncimea de pătrundere

Definitie Adâncimea de pătrundere a undelor electromagnetice în materialul
conductor ca fiind acea distanţă δ măsurată de la suprafaţa de separaţie de-a lungul
căreia amplitudinea undei scade de e ori
Cu cât frecvenţa curentului care parcurge corpul încălzit este mai mare, cu atât
curentul are tendinţa să se concentreze la suprafaţă. Densitatea de curent scade de
la suprafaţa corpului spre interiorul său (efect skin sau efect pelicular).
Legi Maxwell :

x / 
J( x )  J 0e I 2   J 0 e  x /  dx  ...  J 0 
0
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Principii fizice: Adâncimea de pătrundere

H t   2 H 0 sin  t
z
y
Hx
Ex Sx x
0
x

H  H 0 e
 x
 H0e e  k x  jk x

 H x ,t   2 H 0 e sin t  k x 
k x
 Figura 4.1
Semispaţiul conductor infinit
x
2 H 0 e  k  2 H 0 e 1
1  dependenta de  r __punctul Curie

   503 comentarii
k r f dependenta de frecventa
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
• Pierderile în piesa de prelucrat cresc odată cu creșterea temperaturii deoarece

scăderea conductibilității sarcinii duce la creșterea rezistenței sarcinii de lucru.
• Pierderile, atât în piesa de prelucrat cât și în bobină, cresc cu creșterea frecvenței
datorită efectului pelicular, efect care este mai pronunțat în pierderile din bobină,
datorită diametrului mic al conductorului.
Frecvența critică a unui cuptor este importantă în determinarea sursei de alimentare a
sistemului, deoarece costul alimentării crește cu frecvența.
!!! creşterea frecvenţei nu conduce la o creştere semnificativă a puterii disipate şi, în
plus, aduce şi unele efecte negative: creşte inductanţa inductorului şi astfel poate apare o
limitare a puterii, cresc pierderile în bateria de condensatoare, în suporţi etc.  se va
folosi cea mai joasă frecvență posibilă care dă un randament acceptabil
Proprietăţile materialului încălzit joacă un rol important: mai ales în cazul materialelor
feromagnetice trebuie ţinut cont de saturație şi de punctul Curie:
– la atingerea saturaţiei, în ciuda creşterii câmpului magnetic, inducţia magnetică în
material va rămâne limitată şi astfel, deşi are loc o creştere a densităţii de putere transferată
din inductor, randamentul sistemului scade;
– fiindcă la depășirea punctului Curie permeabilitatea relativă devine brusc =1, pentru a
păstra o densitate de putere constantă, unele sisteme folosesc frecvenţe diferite înainte şi
după depăşirea punctului Curie.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Bilanţul energetic pentru încălzirea prin inducţie electromagnetică

Randamentul cuptorului cu canal este relativ ridicat (60 - 95%, în funcţie de tipul
materialului şi procesului tehnologic).
Factorul de putere natural al cuptorului este de 0,2 - 0,7, ceea ce impune utilizarea
unor echipamente de compensare a puterii reactive. Bilanţul de energie, tipic pentru un
cuptor cu inducţie electromagnetică cu creuzet, este indicat în figura (..).
Fig. Bilanţul energetic pentru

încălzirea prin inducţie
electromagnetică a unor piese
din oţel la 1200ºC
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Fig. Pierderile termice pt ale cuptoarelor cu inducție cu canal

în funcție de capacitatea totală mt
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Cuptoarele de inducţie cu canal, comparativ cu cele cu creuzet, au ca principale

avantaje:
- randament total şi factor de putere mai ridicat;
- consum specific de energie electrică mai redus şi productivitate mai ridicată;
- durabilitate crescută a căptuşelii cuvei şi canalului;
- cheltuieli de investiţie mai mici.
Dintre dezavantaje trebuie menţionate:
- după evacuarea şarjei, în canal trebuie să rămână metal ce se menţine în stare caldă
până la următoarea încărcare a cuptorului;
- dificultatea utilizării aceluiaşi cuptor pentru aliaje de mărci diferite;
- canalul se confecţionează din materiale refractare de calitate, care să suporte valori
ridicate ale gradientului de temperatură şi să reziste la uzura mecanică produsă de
agitaţia topiturii. Acestea sunt motivele pentru care nu se recomandă topirea fontei și
a oțelului în aceste cuptoare.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Aplicaţii industriale ale inductiei electromagnetice

•topirea sau menţinerea în stare caldă a metalelor (oţel, fontă, Cu, Al, Zn şi aliajele lor)
•încălzirea în volum (în profunzime) a semifabricatelor (oţel, Cu, Al) ce urmează a fi
prelucrate la cald prin forjare, matriţare, presare, laminare etc.
•tratamentul termic (călire) superficial al pieselor din oţel şi fontă, utilizate în
construcţia de maşini;
•agitarea inductivă şi transportul electromagnetic al topiturilor;
•sudarea şi lipirea metalelor, încălzirea superficială sau în volum pentru tratament
termic la cald etc.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
CUPTOARE ELECTRICE CU ARC
Creșterea masei încărcăturii. Majoritatea cuptoarelor admit o anumită suprasarcină în
funcție de caracteristicile constructive ale transformatorului, rezistența termică
căptuşelii şi domensiunile cuvei (v. Tabelul următor). În practică, valoarea optimă a
încărcăturii se determină în funcție de acești factori şi ținând seama de experiența de
exploatare, cunoscând faptul că o suprasarcină sistematică are ca efect scurtarea duratei
de viaţă a căptuşelii cuptorului.
E[%]
Capacitatea Suprasarcini admise

nominală a Oţeluri Oţeluri aliate 130
cuptorului [t] carbon căptușeală bazică
<5 1.5 1.3 120

5 … 20 1.4 1.25
110
>20 1.3 1.2
100 căptușeală acidă
Utilizarea cuptoarelor în limitele
90 Masa
suprasarcinilor admise conduce la
[%]
diminuarea consumului specific de 80
energie electrică, după curbele 40 60 80 100 120 140 160 180 200
obținute experimental şi reprezentate Fig. Variația consumului de energie electrică

mai jos: în funcție de masa încărcăturii
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Cuptoare electrice cu arc
Exemplu: un cuptor cu capacitatea de 15t care elaborează oţeluri aliate realizează un
consum specific mai redus ca cca. 7% la o suprasarcina admisă de 25%.
Majorarea randamentului electric. Expresia randamentului electric al cuptorului cu arc
poate fi scrisă:
Parc P  P P  3RI 2
 e1   
P P P
în care P este puterea absorbită de la reţea, iar R - rezistenţa totală a cuptorului compusă
din suma rezistenţelor transformatorului, reţelei scurte şi portelectrozilor.
Ameliorarea randamentului  reducerea pierderilor electrice (ΔP)

 reducerea pierderilor termice
reducerea pierderilor electrice (P) la valoarea minima:

– obţinerea densităţilor optime de curent în elementele cuptorului,
– micşorarea rezistenţelor de contact între electrozi şi suporţi,
– diminuarea nesimetriei reţelei scurte,
– diminuarea nivelului de armonici,
– compensarea puterii reactive etc.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Diminuarea pierderilor de energie termică. În cuptoarele electrice este posibilă
aplicarea următoarelor măsuri de reducere a pierderilor de energie termică:
• majorarea durabilităţii căptuşelii. Prin aceasta se evită pierderile de căldură
înmagazinată în zidărie şi se reduc perioadele de staţionare. În acest scop sunt necesare
materiale refractare de calitate, exploatarea cu arcuri electrice scurte pentru protejarea
pereţilor împotrivă radiaţiei excesive, controlul temperaturii pereţilor, boltei şi vetrei
cuptorului etc;
• vopsirea cu vopsea de aluminiu a suprafeţelor exterioare;
• reglajul corect al temperaturii apei de răcire;
• etanşarea corespunzătoare a uşilor;
• pregătirea corespunzătoare a şarjei la cuptoarele mici astfel încât să nu fie necesară
completarea încărcăturii pe parcursul procesului te topire;
• încălzirea preliminară a şarjei prin utilizarea gazelor arse.
Ansamblul acestor măsuri poate conduce la o diminuare a consumurilor specifice de
energie electrică cu 20 .. 25%, fapt deloc neglijabil având în vedere puterile utilizate în
aceste procese.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Optimizarea regimurilor de elaborare a şarjelor. Optimizarea regimurilor cuptorului

constă în utilizarea acelor trepte de puteri în decursul exploatării care asigura durata
minimă de exploatare a şarjei şi compromisul optim între consumul de energie electrică
şi uzura căptuşelii refractare.
La cuptoarele moderne optimizarea regimurilor se face automat prin reglajul în sarcină
a transformatorului cuptorului şi a poziţiei electrozilor, comanda fiind asigurată de un
calculator de proces, care elimină erorile şi limitările unui operator uman putând asigura
şi protocolarea mărimilor caracteristice şarjei.
Prin introducerea automatizărilor de acest tip se obţine:
- mărirea producţiei,
- reducerea consumului de energie electrică (cu cca. 20 .. 30%),
- reducerea consumului de materiale refractare şi de electrozi.[..].
Specializarea cuptoarelor pe anumite mărci de oţeluri, metalurgia în afara cuptorului şi
trecerea la funcţionarea în UHP (majorarea puterii transformatorului) pot constitui, de
asemenea, mijloace importante de optimizare a funcționării cuptoarelor cu arc pentru
elaborat oţel.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
APLICAȚIE 1
Tema Să se determine grosimea izolației de spumă poliuretanică pentru un cuptor de

pâine cu diametrul exterior d = 1,2 m și o lungime l = 2 m.
Date:
– Temperatura de coacere a cuptorului fiind de tc = 250 ºC.
– Cuptorul funcționează 8760 h/an și se amortizează în 12 ani.
– Condițiile ambientale corespund unei temperaturi medii anuale te = 10 ºC și
unui coeficient parțial de transfer termic αaer = 5 W/m2K.
– Conductivitatea termică a izolației de spumă poliuretanică este λiz = 0,023
W/mK și densitatea ρiz=60kg/m3. Izolația de spumă poliuretanică are o
grosime δiz = 0,05 m.
– Prețul unitar al energiei termice este cq = 6·10-4 lei/kcal, iar al izolației ciz = 30
lei/kg (inclusiv manopera montării izolației pe pereții cuptorului).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
APLICLATIE
Întreprinderea C.T.Ş. Hidrotehnica din oraşul Chişinău  în secţia turnătorie 

consumului mare a energiei electrice este datorat faptului că cuptoarele sunt vechi şi au o
eficienţă energetică scăzută
Tema: Studiu de fezabilitate privind înlocuirea cuptoarelor vechi cu cuptoare moderne ,

care pentru aceeaşi cantitate de metal topit, au un consum de energie mai redus
Cuptorul cu inducție Cuptorul cu rezistență Cuptorul cu rezistență

Pnom = 160 kW Pnom = 50 kW Pnom = 27,7 kW
Capacitatea de topire = 160 kg Vol. spațiu lucru = 288 l Vol. spațiu lucru = 36 l
Productiv. specifică = 1 kg/kW Productiv. specifică = 5,76 l/kW Productiv. specifică = 1,3 l/kW
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Pnom = 160 kW Pnom = 50 kW Pnom = 27,7 kW
Productiv. specifică = 1 kg/kW Productiv. specifică = 5,76 l/kW Productiv. specifică = 1,3 l/kW

Pnom = 160 kW Pnom = 36 kW Pnom = 9 kW
Product.specifică= 1,56 kg/kW Productiv. specifică = 13,8 l/kW Productiv. specifică = 4,41 l/kW
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Investitii:
• Pentru cuptoarele vechi = doar suma cheltuielilor pentru întreţinere şi reparaţii
• Pentru cuptoarele noi = tabelul urmator
Utilajul analizat Prețul utilajului nou Prețul montării Prețul utilajului vechi
(Euro - € ) utilajului nou (Euro - € ) (Euro - € )
Cuptor cu inducție 80000 24000 -

Cuptor cu 14622 4380 -
rezistențe
Cuptor cu 3217 965 -
rezistențe
TOTAL 97839 29345 60000
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Parametru Specificul Formule de calcul Cheltuieli anuale Economia
varianta nouă varianta veche
I investiţia iniţială I=Iinst+Imont 127184 60000 -

Am Amortizarea Am=I/Tsn 6360 3000 -
Crep cheltuieli de Crep=I·Pir 5723 4860 -
reparaţie
Pîr cota de întreţinere şi reparaţie 4,5 8,1 -
5040 12600 7560
Csal cheltuieli pentru Csal=N·Smed Smed = 2520
salarizare Nr.=2 Nr.=5 -
consum anual de
Ean energie, kWh/an Ean=Ptot·Tf 307500 475400 167900
Tf-timp anual de
funcţ, h/an 1500 2000
Ptot - puterea
consumată, kW 205 237,7
cheltuieli anuale
CE cu energia CE=Ean·cw 39975 61802 21827
cw- tariful la
energie electrică
C cheltuielile totale C=Csal+Crep+CE 50738 79262 28524
CA cheltuielile totale CA=C+Am 57098 82262 25164

anuale
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Măsura de eficiență energetică

• Necesarul de energie inițial:
457400 kWh
• Necesarul de energie după implementarea soluției:
307500 kWh
• Economiile anuale exprimate în indici naturali:
167900 kWh/an
• Costul investiției:
127184 €
• Durata de recuperare a investiției:
3 ani
• Costul întreținerii:
5723 €/an
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Economii de energie prin utilizarea perdelelor de aer
Perdeaua de aer = ventilator proiectat pt a produce un curent de aer cu turbulenţă redusă
ce poate fi reglat unghiular  barieră împotriva curenţilor de aer exteriori
Perdelele de aer pot fi:
Perdele de aer cu recirculare: aerul circulat este filtrat, uneori încălzit şi apoi impins
prin grila de suflare. De obicei au un sistem special de încălzire şi folosesc mari cantităţi
de aer. Sunt în general asociate cu un cost mare de achiziționare și de funcționare. Pt ca
curentul de aer are turbulenţă redusă  folosite la unele intrările spatiilor comerciale.
Perdele de aer fără recirculare sunt tot mai folosite. Se caracterizează prin costuri de
achiziţie şi de întreţinere mai reduse. Deoarece nu reîmprospătează aerul şi nu-l filtrează
ele nu trebuiesc întreţinute. Mai eficiente  curent de aer îngust şi mai turbulent.
Forţa perdelei de aer : Fpa ~ m·v2

Aerul suflat trebuie să aibă un unghi optim, în mod
normal de 200 faţă de latura de presiune. Curgerea
aerului trebuie să fie laminară pentru a avea o mai
bună eficienţă.
Ex: vectorul perdelei de aer şi cel al curentului sunt
egali formează o rezultantă care, pentru a obține o
eficienţă maximă, întâlneşte podeaua în planul uşii
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Utilizări ale perdelelor de aer

- Controlul climatului industrial
Primul scop în controlul climatului de către perdelele de aer este prevenirea influxului de
aer exterior printr-o deschizătură într-o zonă răcită sau încălzită. Sunt aplicaţii speciale
precum controlul temperaturii unui cuptor, al umidităţii şi prafului sau controlul aerului
proaspăt.
-Spaţiile cu aer condiţionat
se produce o presiune mai mare unde sunt
aparate de aer condiţionat ce aduc aer proaspăt
într-o încăpere
- Deschiderile cuptoarelor industriale

economie de combustibil de până la 40%,
uzual la cuptoare cu temperaturi până în 300 oC
PA sunt instalate orizontal deasupra deschiderii cuptorului şi reglate unghiular astfel
încât să fie uşor îndreptate spre interiorul deschizăturii cuptorului pentru a împiedica
ieşirea aerului fierbinte
-Controlul prafului şi a umidităţii

PA au eficiență p.la 70% în ce privește blocarea particuleor
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Utilizări ale perdelelor de aer

- Controlul insectelor
normativele impun curent de aer cu o grosime de 5 - 12 cm, lat cât toată deschiderea uşii
perdeaua de aer poate fi montată în interiorul sau la exteriorul uşii de la intrare: când este
montată spre interior, aparatul ajută la menţinerea controlului climatului din clădire pe
timpul iernii. Când este montată la exterior, împiedică pătrunderea insectelor.
- Mine
Perdelele de aer care se folosesc în minele de rocă dură la 300m adâncime pentru a
controla curentul de aer proaspăt care se introduce în mine
- Depozitarea la rece
o perdea de aer corespunzător dimensionată şi reglată este până la 85% mai eficientă în
controlul curentului de aer dintre ventilator şi uşile camerei frigorifice. Dacă uşa camerei
frigorifice este deschisă o oră pe zi, prețul perdelei de aer este amortizat de costurile
menținerii frigului
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
ÎNTREBĂRI?
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
EFICIENTA ENERGETICA IN
ILUMINATUL ELECTRIC
Motto:
Știința fără religie este șchioapă. Religia fără știință este oarbă (A.Einstein)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Iluminatul electric
reprezinta intre 8 si 60% din totalul consumului de energie a diferitelor tari
Media europeana este de 13-14%
Energy Efficiency Status Report 2012

Electricity Consumption and efficiency Trends in the EU-27
Lighting represents around 10% of the residential electricity consumption, being the
third main consumer after electricity for heating and cold appliances. Electricity
consumption of household lighting was estimated to be around 84 TWh in 2007. Since
then consumption decreased substantially compared to other appliance groups by around
5% resulting in an estimated electricity consumption of around 79.8 TWh in 2009. This
trend is expected to continue in the coming years.
In commercial buildings, lighting typically accounts for 20% to 50% of total energy
consumption (Ed. Knovel).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
[%] productivitate [%] oboseală vizuală
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0
200 400 600 800 E 0 200 400 600 800 E
[lx] [lx]
[%] rebuturi [%] accidente de muncă
50
40 10
30
20 5
10
0 200 400 600 800 E 0 200 400 600 800 E

[lx] [lx]
Fig. Influenţa nivelului de iluminare asupra productivităţii, oboselii vizuale,
rebuturilor şi accidentelor de muncă dintr-o încăpere industrială
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
E [lx]
2000
1000
Domeniul Zona de confort
culorilor ireale vizual
500
100
Domeniul
culorilor reci
50
Tcc [K]
5
2000 4000 6000
Fig. Diagrama de confort vizual a lui Kruithof

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Valori ale indicelui de redare a culorilor

Tipul sursei Calitatea redării IRC
Iluminat de referinţă (lumina naturală) Ideală 100
Lampa cu incandescenţă clasică, LIC
Lampa cu incandescenţă cu halogeni, LIH Excelentă 90 …100
Lămpi fluorescente cu înaltă redare, LF
Lămpi fluorescente cu redare foarte bună, LF
Lămpi cu descărcare la înaltă presiune cu Foarte bună 70 .. 90
halogenuri metalice, MH
Lămpi fluorescente, LF Moderată – bună 50 .. 70
Lămpi cu descărcare în vapori de mercur la
înaltă presiune, LVF
Modestă 30 .. 50
Lămpi cu descărcare în vapori de sodiu la
înaltă presiune, LPN/SON
Lămpi cu descărcare în vapori de sodiu la joasă
Slabă 30
presiune, SOX
LED
f.buna ?? >80
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
tendinţe contrarii.  Iluminatul fiind un consumator „vizibil” de energie electrică

 o reducere a nivelului de iluminare conduce la efecte negative, ca
de exemplu: scăderea calităţii produselor, creşterea procentului de rebuturi şi a
îmbolnăvirilor profesionale, scăderea moralului etc.
Pentru a satisface cele două tendinţe contrarii, s-a ajuns la concluzia că economisirea
energiei electrice necesare iluminatului, fără diminuarea productivităţii muncii, este
posibilă prin aplicarea următoarelor reguli:
 utilizarea unor surse de lumină performante;
 utilizarea optimă a fluxului luminos emis de lămpi;
 menţinerea echipamentului în stare de funcţionare bună;
Întreţinerea corectă a corpurilor de iluminat  nu trebuie neglijată:
iluminarea locurilor de muncă se poate reduce de 8 .. 10 ori datorită murdăririi
cdi cu substanţele prezente în spaţiile industriale (praf, noroi, condensat de
abur şi gaze etc.)  curatare periodica a cdi
 utilizarea unor scheme ale instalaţiei de iluminat cât mai economice (pierderi sau
consum propriu minim, factor de putere cât mai ridicat);
 controlul operaţiilor de comutare si utilizarea maximă a luminii naturale;
 considerarea efectelor decoraţiunilor interioare, utilizarea culorilor deschise
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Eficienţa energetică a unei instalaţii de iluminat se analizează in două etape:

- energia electrică se transformă in energie luminoasă, iar aceasta se converteşte in
- “nivelul de serviciu” necesar pentru prestaţia vizuală corespunzătoare desfăşurării
unei anumite activităţi umane.
Nivelul de serviciu este determinat de factori cantitativi (nivel de iluminare), dar si de
factori calitativi (culoare, modelare). Economisirea energiei in iluminat trebuie sa fie
obţinuta fără afectarea nivelului de serviciu, în ambele sale aspecte. In caz contrar,
costurile determinate de un iluminat slab cantitativ şi calitativ (erori, accidente,
disconfort) vor fi, cu siguranţă, superioare economiei realizate.
PERFORMANŢE Efficient Lighting = Efficient Lamps

OBI VIZUALE EFICA
ECTI CITAT + Efficient Fixtures
VEL EA
E ENERG + Efficient Control
ILU IEI SI A
MIN CONFORT
VIZUAL ŞI
COSTU + Efficient Light Path
ATU RILOR
LUI PLĂCERE
Fig. X.1
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
UTILIZAREA UNOR SURSE DE LUMINĂ PERFORMANTE
Tipul corpului de iluminat Eficacitatea luminoasă  l [lm/W]

Lămpi cu incandescenţă 8..20
Lămpi fluorescente tubulare 70..100
Baloane fluorescente 40..50
Lămpi cu decarcari in vapori 110..150
la Î.P. (Na, Hg, halogenuri)
LED >160…???
Rezidential:
Compact fluorescent lamps (CFLs) still represent one of the most efficient solutions
available today for improving energy efficiency in residential lighting.
This increase in CFL penetration (more than 300 million CFLs have been distributed) was
strongly stimulated in many Member States with special national policies and measures like
the White Certificates schemes in Italy and energy suppliers obligations in the United
Kingdom.
LED lighting starts to penetrate the market for replacement lamps, and special purpose
lighting. The market price for LEDs was still very high in 2011.
(Energy Efficiency Status Report 2012) __ ?
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Commission Regulation (EC) No 244/2009 of 18 March 2009 implementing Directive

2005/32/EC of the European Parliament and of the Council introduced Ecodesign
requirements for non-directional household lamps  eliminarea progresiva a lampilor
incandescente incepand cu 2012
 This has left on the market the most efficient clear halogen lamps, with savings of
25-50% compared to the old equivalent incandescent lamps.
 Halogen clear lamps (xenon-filled) from energy class C will remain on the market
until 2016.
 all inefficient non-clear lamps (non-transparent lamps) = CFLs which save about
80% energy compared to incandescent lamps.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
The EU LED Quality Charter requirements (including ballast) (source EC)
Obs. Directional lamps DLS are defined as lamps having at least 80% light output with a solid
angle of π sr (corresponding to a cone with angle of 120°).
Măsurile de proiectare ecologică se bazează pe indicele de eficiență energetică (Energy

Efficiency Index - EEI) care este calculat ca raport între puterea nominală măsurată la
tensiunea de intrare nominală - corectată de anumiți factori de corecție specificați în
regulament - și o putere nominală de referință la tensiunea de intrare nominală.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Energy efficiency classes for lamps under the new label (source [EC2012])
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Alimentarea lămpilor fluorescente la tensiuni de frecvenţă ridicată

Creşterea frecvenţei de alimentare a lămpilor fluorescente conduce la efecte pozitive
precum:
a) Creşterea eficacităţii luminoase a lămpilor
fluorescente
1,1
inductiv
Φ%
1,0 120
rezistiv
20W
0,9
0,8
capacitiv
0,7 110
40W
0,6
0,5
f [Hz]
0,4
50 100 150 200 250 300 100
0,1 1 10 kHz
….
Fig.8.34 Influenţa frecvenţei tensiunii de alimentare
asupra eficacităţii luminoase Fig.8.35 Relaţia flux luminos-frecvenţă la Pl = ct.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
ua ua ua ua
ia ia ia ia
50Hz 50Hz 50Hz 5kHz

ballast rezistiv ballast inductiv ballast capacitiv ballast inductiv
Fig.8.36 Caracteristici dinamice ua =f(ia) ale lămpii fluorescente cu diferite balasturi şi alimentare la 50Hz şi 5kHz.
b) Scăderea tensiunii de aprindere
greutatea balastului inductiv folosit la 3kHz este 30%, iar la 30kHz este 3% din cea a
balastului similar folosit la 50Hz  lampi CFL = 3-4 ori mai eficiente şi având o
durată de viaţă de cca. 5 ori mai mare decât lâmpile cu incandescență
c) Creşterea duratei de funcţionare odată cu creşterea frecvenţei tensiunii de

alimentare este însoţită de menţinerea fluxului luminos la valoarea iniţială un timp
mai îndelungat (diminuarea factorului de depreciere).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
LED
 Lights accounts for 19% of electricity consumption worldwide

 British experimenter H. J. Round (1907)  Electroluminescence
 Soviet inventor Oleg Losev reported creation of the first LED in 1927
 The first LEDs were produced in the 1950s
 appearance of blue LEDs in the 1990s
 led to the first white LEDs, which were made by coating blue LEDs with
phosphor
 advances in LEDs technology  dramatic increase in their use
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
LED
ADVANTAGES
 Their luminous efficiency is one of the best among the light sources.
 Excellent lamp life that lowers the maintenance costs, but also suited for
locations where changing the lamp can be very difficult or expensive.
 No filament  LEDs are a great choice for high vibration locations.
 Perform very well in cold environments  Excellent for coolers and freezers
 Built in low profile or small package  great for any confined area.
 Almost instant on light source  good for low frequency strobe lights.
 great option for when you want colored light
 very directional output  for accent/spot lighting, flashlights, etc.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
LED market penetration

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Total 2014 LED Unit Installations by Application in USA
Note: 88% of installations

were in indoor applications
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
2014 Penetration Rates of LED Lighting Applications

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
II. LED TECHNOLOGY DEVELOPMENT

FORMER BARRIES IN ADOPTING LEDs
 price
 different rules and application technologies (standards, changes in regulations
or imposed conditions for drivers, control of lighting systems, luminaires etc.).
 the shortened life due to overheating in standard fixtures
PRESENT:
 New standards and regulations have been adopted European eco-design
regulation DIM2 (released in September 2013)  sets minimum performance
requirements for avoiding low-quality lamps from the market
 new higher quality products are released
 Lower prices
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Relative manufacturing cost evolution for LEDs
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
LEDs price improvement ($/klm)

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
LEDs systems expansion  not necessary followed by the extinction of high

intensity discharge (HID) or linear fluorescent (LFL)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

• New lighting project or retrofit??
• Interchangeability of LED lighting
products will be important in the
years ahead and it should be define
standards and published over the
next few years
Polar plots of luminous

intensity distribution for
three different A lamps 
especially in retrofit
attention to be paid for
lamps compatibility
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY

• energy efficiency of lighting  LUMINOUS EFFICIENCY
= ratio between the luminous flux and the electricity consumption [lm/W]
• ? Efficiency [lm/W] vs Efficacy [%] ?
 L   S  E E p.u. = electric efficiency = ratio of (luminous) radiated power

output to electrical power input (or lamp capability to produce
photons from the input power source)
S [lm/W] = spectral efficacy  how efficient are distributed the
photons inside of the visible spectrum
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY

 L   S  E E p.u. = electric efficiency = ratio of (luminous) radiated power
output to electrical power input (or lamp capability to produce
photons from the input power source)
S [lm/W] = spectral efficacy  how efficient are distributed the
photons inside of the visible spectrum
Incandescent lamps  high E but low S
A blackbody at the temperature of the Sun

results in a luminous efficacy of S = 93
lm/W (only 37% of its light falls within the
visible band 380-760 nm), peaking at 6640
K and 96.1 lm/W.
LEDs  lowest E, but a much better S.

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY

• two common ways to get white LEDs & the combination
phosphor converted blue combination of the light mixt method

(PCB) method output of red, green, and
 phosphoric coatings on the blue LEDs
interior of protecting lens Multi-chip, RGB system
 cheaper and most widely best efficiency(theoretically)
used highest cost (5% market)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY
phosphor converted blue (PCB)

method
 currently Highest Efficiency
160lm/W(cool white)
 lowest cost
 95%market share
Three phosphorus white LED spectrum.

Yellow Phosphor: Y3Al5OO12 : Ce
Green Phosphor: SrGa2S4 : Eu
Orange Phosphor: SrS : Eu
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY
Three-LED (blue, green, red) mixture giving a A "warm" LED light spectrum. One blue LED
white-ish light. pumps a broad-band yellow phosphor.
The theoretical limits to spectral luminous efficacy for lights that could be
perceived as white, is in the range of S = 250–370 lm/W [5]
 improvements in the efficacy of LED lighting  primarily involve advances
in photon generation efficiency rather than spectral conditioning
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY

CURRENT GOAL
Deeper: Electrical Efficiency  E 80% 95%
 S   IQE  Extr Conv
Internal Quantum Efficiency  IQE 80% 100%
Extraction Efficiency  Extr 70% 90%
White Conversion Efficiency  Conv 60% 100%
μCone LEDs:
Light Extraction by Roughening
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY

The reality:
• Fixture Efficiency all over the map
30-80%
• HEAT is a BIG Problem
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY
The reality:
• At present, most LEDs present on the market offer an average of L =115
lm/W
• Author’s opinion: this parameter must be presented not for the lamps, but only
for the luminaires
• Optical system of luminaire has an important contribution to the global
luminous efficiency
• custom made lenses  possible to improve eff. in some cases
• Not all LED manufacturers include the driver efficiency in the global
efficiency
Opinion:
• LEDs luminous efficiency is not a sufficient criteria for a decision (a small
increase in efficiency will not justify an important increase of the luminaire
price)
• better understanding we obtain using Lighting power density [W/m2] or better
with Normalized lighting power density [W/m2/100 lux]
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
III. LED EFFICIENCY

• LEDs require a power supply ( “driver”)
• may also include supplementary electronics for dimming and/or color correction
control.
• Conversion (AC) to (DC)  15% losses in energy  the currently available LED
drivers are typically about 85% efficient
Progress Projection for LED Package Efficacy (lm/w)

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Warm White LED Luminaire Performance Progress Targets.[3]

xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
IV. LIFETIME
• Rated lamp life:
• For incandescent, fluorescent and HID lamps  the time until 50%
of lamps is expected to have failed
• LED based lamps  period after which the luminaire emits only a
certain percentage of its original output
• because 30% reduction in light output represents the threshold for
detecting gradual reductions in light output  „time to L70”
• where light output is not critical, the time to L50 may be more suited
• standards state that during these times, the LED should not exhibit any
major shifts in chromaticity
• Good-quality white LEDs in well-designed fixtures are expected to have a
useful life of 30,000 to 50,000 hours or even longer
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
IV. LIFETIME
• Rated lamp
life:
LED
Performances
Compared to
Other Lighting
Technologies
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
IV. LIFETIME
The reality:
LED components can emit light for a very long time – proven fact, BUT:
• How much light at 50,000h depends on many factors and is not easy to
verify
• LEDs operated at high stress can degrade faster
• NOT ALL LEDs are equal (Materials and manufacturing methods are key)
LED lamps consists of many components
The driver has 50+ components of which the electrolytic capacitors are
considered the weakest link
Consumers primary concern is cost at a good enough “rated lifetime”

~10,000h
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
V. COLOR RENDERING
• higher quality light yields numerous benefits, including increased worker

productivity
• common assessment is based on the Color Rendering Index (CRI) 
maximum value of 100 is reached by the Sun or incandescent lamps
• a minimum CRI of 80 is recommended for interior lighting, with CRIs of 90
or higher indicating excellent color rendering
BUT: Higher CRI products are less efficient

• More blue LED light is converted into red which the eye can’t see most
of it
• For outdoor CRI of 60 is the best compromise
NOTICE: Try different products to determine which one is best for the
particular illumination purpose
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
V. COLOR RENDERING
There are three categories in LEDs lighting technology depending on correlated
color temperatures (CCTs)
- Cool-white LEDs which offer higher efficacy at low cost (due to lower losses when
phosphor converting) but have very high correlated color temperatures (bluish in
appearance) for this cause is not acceptable in interior lighting applications
- Neutral-white (3500K to 4000K) in some cases appropriate in interior lighting
applications
- Warm-white (2700K to 3000K) appropriate in interior lighting applications  are less
efficacious due to the “conversion distance”
LED Color Quality

compared to HPS
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
VI. COST AND RETURN OF INVESTMENT

• LED product price is not always a clear indicator of performance 
relatively low prices are often associated with some form of compromise
• current prices for LED products are substantially higher than for more
established technologies
• the warm white LED package have declining from 18$ per(kilolumens) in
2010 to 12$ per (klm) in 2011 (about one-third) and the price CLOSE TO
2$ per (klm) in 2015
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Discussions:
- Usual  linear calculus, with no special difficulties
- After some experience  different approach (some gaps are hidden, and
solving them are not easy)
Entry data:
• Energy price: For the first step, data are available. But for the bigger company, the
price is periodically negotiate, and thus, confidential! Another problem, if the energy
metering is on medium voltage, the losses of power station must be estimate, in the
daily and annual global regime.
• Annual energy price index: could be found in statistical data, but when we are forced
to realize estimation for ten years, a high level of incertitude occurred.
• Power lossless in lighting systems (old or modernized): detailed of electrical
network must be available.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Discussions:
Entry data:
• Maintenance cost and program for lighting system (old and modernized). This activity
is neglected, without documents or cost analysis
• Equipment and installation works: also confidential, difficult to be estimated
• Lamps and ballast price: acquisition prices are different from catalog prices.
• Maintenance costs for LEDs luminaire, especially by the electronic driver livelong.
The average of this parameter is not well documented, and special proofs must be
obtained
• Daily average time of functioning: very important, especially when we try to compare
with the old situation (with NO light or maximum economy)
• Life period of classical lamps: difficult to accept the catalog data, due the temperature,
or on/off cycle, quality of electricity
Result: Cost and Return on Investment represent a

very technical effort, based on accuracy of the entry
data, unknown by the investor, itself
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
VII. POSSIBLE HAZARDS IN LEDs USE?

1- Environmental Impacts
LEDs = an energy efficient and mercury-free source of lighting,
but may have some negative environmental impacts like other electronic
goods. LEDs contain a large number of earth metals: lead, copper, nickel,
silver, gold and arsenic, which have toxic properties and/or are scarce. 
extensive use of LEDs will produce more toxic waste as also electronics
(computers, mobile phones etc.)
 concerns about how to manage them at end-of-life
Nearly all of the lamps (regardless of technology) exceeded at least one

California threshold—typically for copper, zinc, antimony, or nickel;
The greatest contributors were the metal screw bases, drivers, ballasts, and
wires or filaments
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

2- Blue Light Hazard (BLH)
In 2011 a French test lab announced that light from LEDs is dangerous (blue
light could harm/dry retina)
The portion of blue light in LED is not higher than the portion of blue light in
lamps using www.cpmt.org/scv LED lighting explained other technologies at
the same color temperature (CELMA (European Lamp Companies Federation):
Optical Safety of LED Lights report July ’11)
Blue light exposure is important to human beings. Blue light with a peak at
around
460‐480nm regulates the biological clock.
Blue and cool white light sources can be used to create lighting conditions such
that people will receive their daily portion of blue light to keep their physiology
in tune with the natural day‐night rhythm
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

3- Ultraviolet Radiation (UV)
LEDs do not emit any UV radiation (unless specifically designed for that particular
purpose)
4- Infrared Radiation (IR)

LEDs hardly emit IR light (unless specifically designed to emit a certain type of IR) 
do not pose any risks to human
5- Effects of Flicker
AC input source is sent into a full wave rectifier, causing the absolute value of the input
voltage to be sent to the load.
The IEEE Standards Working Group, IEEE PAR1789 in their study assigns no health
risk to the biological effectsof flicker in the various LED lamps
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
CONCLUSIONS
- to judge a lighting solution it is not enough to consider only the lumens per
watts ratio. Among others: color attributes, spatial distribution of light,
electrical and mechanical compatibility, rated lifetime, warranty, and cost.
- In the next few years, LED will become the most energy-efficient and
versatile technology for general lighting
- LED lighting is mostly included as one of the components of the energy
saving or renewable energy promotion package
- need to avoid environmental impacts (such as the other technology) 
recycling and recovery for spend bulbs, informing policymarkers abut waste
management needs and using precaution during cleanup of bulbs that break
at a residence or workplace or in a vehicle accident.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
ÎNTREBĂRI?
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
EFICIENTA ENERGETICA
Motto:
Eficienta este fundamentul supravietuirii (J. Maxwell)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
TOP 10
cele mai ineficiente procese
(Handbook of Energy, vol.II, Ed. ELSEVIER)
1. Soneria
Transformatorul este alimentat continuu, adică 8760 ore/an și este utilizat mai puțin
de 1 oră/an  eficienta <0,1%
2. Lampa cu incandescenta
3. Fierberea unui ou
4. Ramânerea în STANDBY
5. Transportul auto
6. Utilizarea energiei clădirilor
7. Aerul comprimat
8. Producerea hârtiei
9. Grinduirea
10. Producerea Nitratului de Amoniu
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
1. De ce cresterea eficientei in utilizarea energiei electrice?
In epoca moderna, electricitatea a devenit vectorul de dezvoltare principal al

oricărei societăţi.
Avantajele utilizării electricitatii sunt multiple, unul din cele mai puternice argumente
la ora actuala fiind si rolul in protecţia mediului.
Exemplu: Productia de automobile ocupa in prezent cca 30% din sfera productiei
industriale la nivel mondial. Desi la o asemenea anvergura schimbările profunde sunt
greu de facut, se tinde cu pasi siguri spre automobilul electric. Procesul a fost
accelerat de asa numitul Amendament California, articol de lege care impunea ca in
anul 2005, 10% din automobilele comercializate pe piata statului respectiv sa fie
„ecologice”, deci electrice.
Utilizarea eficientă / raţională a energiei electrice poate fi atuul detasarii

economiilor puternice pe o piata concurentiala aflata in plin proces de globalizare.
Caracterul limitat al surselor de energie a determinat dezvoltarea concomitenta pe
plan mondial a două direcţii, atat pentru descoperirea de noi surse de energie cat si
pentru utilizarea rationala a celor existente. S-a reafirmat adesea, la conferintele
internationale din domeniul energiei, că „cea mai ieftina si bogata sursa de
energie este economia de energie”.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
2. Raţionalizare şi optimizare
Exista doi termeni care definesc procesul de eficientizare a proceselor si
echipamentelor din orice domeniu tehnic sau economic: rationalizare si optimizare.
Rationalizarea presupune organizarea sistematica si perfectionarea procesului
tehnic considerat prin norme si metode rationale. Ea poate fi considerata ca expresia
practica directa a praxeologiei, stiinta care se ocupa cu logica activitatii rationale. La
baza ei sta principiul economicitatii sau principiul gospodaririi rationale.
Rationalizarea exprima asadar un mod de a aborda, de a gandi si actiona in cadrul
unui proces tehnic si/sau economic. Ea nu furnizeaza in mod necesar doar una si
cea mai buna solutie a unei probleme, ci ansamblul de cai si metode ce participa
fiecare la eficientizarea ei.
Optimizarea este ansamblul de tehnici si metode de cercetare de orice fel care ajuta
la gasirea solutiei celei mai bune – solutia optima – pentru o problema (proces) data.
Daca rationalizarii ii corespunde un sir de masuri care conduc la eficientizare, atunci
optimizarii ii corespunde limita a acestui sir d.p.d.v. al eficientei.
Trebuie spus insa ca, cele mai multe din problemele din natura si implicit cele
ingineresti pot avea o infinitate de solutii. Dintre acestea doar un numar limitat sunt
acceptabile, ele alcatuind un set sau o multime de solutii suboptime (sau variante). In
general, in rezolvarea problemelor de optimizare se cere nu numai aflarea solutiei
optime ci a intregului set de solutii suboptime, acestea constituind variante reale in
cazul cand solutia optima nu ar mai putea fi realizata.
xxxxxxxxxxxxxxxx
2. Raţionalizare şi optimizare
CHESTIUNI GENERALE
Rezolvarea problemelor decizionale este de mare imporatnta, deoarece ele sunt

legate de sume mari de bani si frecvent de factori sociali si de alta natura ce nu pot fi
exprimati valoric. Din acest motiv, problema deciziei optime nu trebuie intotdeauna
redusa la a gasi optimul matematic, desi gasirea lui rezolva cea mai importanta parte
a problemei, care apoi urmeaza a se corecta de cel care ia decizia, luand in
considerare si ceilalti factori nemasurabili.
Nu se pot da retete asupra metodelor ce urmeaza a se utiliza, aceasta depinzand de

tipul problemei.
Abordarea problemelor de optimizare necesita (ca la orice fenomen de organizare)

mai intai cunoasterea fenomenului, intelegerea legilor care-l descriu, definirea
scopului si a cailor prin care acesta poate fi atins, iar apoi luarea unor decizii cu
privire la modul de desfasurare al activitatii de organizare.
Cunoasterea fenomenului poate fi facuta fie direct, prin experienta personala a celor
implicati in proces (cunoastere „subiectiva”), fie pe baza unor prelucrari complete
a informatiei statistice, caracteristice fenomenului, fapt care permite elaborarea unor
strategii si scenarii ponderate de diferiti factori de risc (cunoasterea critica,
„obiectiva”).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Luarea deciziilor poate fi facuta numai pe baza intuitiei factorului de decizie sau pe
baza unui rationament stiintific (v.tabelul de mai jos).
Tratarea stiintifica actuala are la baza dezvolarea tehnicii de calcul si a programarii

matematice, ramura a disciplinei matematice numita cercetare operationala.
Optimizarea se obtine prin extremizarea unei performante sintetice a sistemului

analizat (cheltuieli minime, consum minim, siguranta maxima, beneficiu maxim, etc.)
in conditia respectarii restrictiilor tehnologice si/sau functionale date de corelatia
sistemului cu mediul.
Etapa iniţiala Etapa actuala

(tratare empirica) (tratare stiintifica)
Date ştiinţifice
Bazele cunoaşterii Experienţa personala
(informaţie critica obiectiva)
Raţionament
Bazele deciziei Intuiţia factorului de decizie Intuiţie
ştiinţific
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Luarea deciziilor poate fi facuta numai pe baza intuitiei factorului de decizie sau pe
baza unui rationament stiintific (v.tabelul de mai jos).
Tratarea stiintifica actuala are la baza dezvolarea tehnicii de calcul si a programarii

matematice, ramura a disciplinei matematice numita cercetare operationala.
Optimizarea se obtine prin extremizarea unei performante sintetice a sistemului

analizat (cheltuieli minime, consum minim, siguranta maxima, beneficiu maxim, etc.)
in conditia respectarii restrictiilor tehnologice si/sau functionale date de corelatia
sistemului cu mediul.
Etapa iniţiala Etapa actuala

(tratare empirica) (tratare stiintifica)
Date ştiinţifice
Bazele cunoaşterii Experienţa personala
(informaţie critica obiectiva)
Raţionament
Bazele deciziei Intuiţia factorului de decizie Intuiţie
ştiinţific
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
(a) In cadrul metodelor directe se includ cercetarea manuala, cercetarea detaliata,

programarea matematica (cu subcomponentele ei: programarea liniara, programarea
patratica, programarea dinamica etc.) etc. La aceste metode, solutia optima se obtine
parcurgand mai multe variante sau mai multi pasi. In principiu, la aceste metode se
alege un set initial de variabile independente care satisfac modelul matematic,
calculandu-se valoarea functiei obiectiv. Se continua pasii anteriori pana se obtine
valoarea extrema a functiei obiectiv.
(b) In cadrul metodelor indirecte optimul se obtine prin diferentierea functiei obiectiv in
raport cu variabilele independente si determinarea conditiilor de extrem.
Despre formularea si caracterul problemelor de optimizare

Pentru formularea concreta a problemelor este necesar sa se cunoasca cine ia
decizia, ce scopuri urmareste, ce aspecte pot fi dirijate si intre ce limite.
Daca ne referim la intreprinderi economice, scopul este de obicei: venituri maxime,
cheltuieli minime si deci beneficiu maxim.
Daca ne referim la aspecte tehnice dintr-o instalatie se pot distinge: optimizarea
stationara si optimizarea dinamica. Prima urmareste sa determine pentru instalatia
respectiva acel regim de functionare de lunga durata care sa maximizeze rata anuala
de recuperare a investitiilor. Optimizarea dinamica este caracteristica sistemelor
controlate prin regulator automat, scopul ei fiind sa asigure o calitate cat mai buna
regimului tranzitoriu ca si reducerea consumului de energie pentru realizarea actiunii
de reglare.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
In functie de rezultatele posibile pentru problemele de optimizare, acestea se clasifica in:
1. probleme deterministe (de siguranta), in care fiecare strategie (comanda aplicata

sistemului) are drept consecinta un rezultat
2. probleme stohastice (de risc) cand aceleiasi strategii pot sa-i corespunda
rezultate diferite, probabilitatea fiecarui rezultat fiindu-i cunoscuta sau putand fi
estimata
3. probleme nedeterministe (de incertitudine) in care nu se cunoaste nimic cu

privire la rezultatele diferitelor strategii sau despre probabilitaile lor
Se poate considera ca primul si ultimul tip de probleme sunt de fapt cazuri particulare
(limita) ale celor stohastice.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Exemple de probleme de optim in tehnica
Proiectarea optima a unui zid de imprejmuire

Se doreste proiectarea unui zid care imprejmuieste o suprafata dreptunghiulara, zid
de grosime si inaltime constanta. Lungimile laturilor suprafetei dreptunghiulare
inchise constituie variabilele ce trebuiesc optimizate. Optimizarea urmareste ca,
in conditiile unei lungimi date a zidului l (deci in conditia unei cantitati date de
materiale pentru constructie), suprafata imprejmuita sa aiba o valoare maxima.
Problema se reduce deci la gasirea dreptunghiului de arie maxima dintre toate
dreptunghiurile de perimetru dat, problema elementara de geometrie.
Daca x si y sunt laturile dreptunghiului, atunci functia care trebuie minimizata este
aria notata f, respectiv:
f=x.y (1)
in conditiile perimetrului p constant, de exemplu egal cu 4C, deci cu satisfacerea

relatiei
p=2(x+y)=4C sau x+y=2C. (2)
Relatia (2) constituie o restrictie pentru variabilele x si y, de aceasta data de tip

„egalitate”. Intrucat lungimile laturilor nu pot fi decat pozitive, mai trebuie
adaugate si restrictiile de tip „inegalitate”
x0, y0
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Rezolvarea problemei e simpla si apartine analizei matematice. Din (2) rezulta
y=2C-x (3)
si inlocuind in (1) se obtine:
f=2Cx-x2 (4)
Derivand (4) in raport cu x si derivand derivata se obtine: (5)
deci rezulta valoarea optima:
xopt = C (6)
pentru care functia f atinge un maxim (deoarece din (5) rezulta ).
Valoarea acestui maxim este:

yopt = 2C-xopt = C = xopt (7)
rezultand solutia cunoscuta: dintre toate dreptunghiurile de perimetru constant aria
maxima o are patratul cu perimetrul dat, valoarea acestei arii fiind
Fmax = xopt yopt = C2 (8)
Se poate spune ca insasi conditia ca zidul sa aiba forma unui dreptunghi constituie,
de asemenea, o restrictie. Dacă e cerc, din p = 4C rezultă
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE

Proiectarea optimă a unui rezervor cilindric
Exemplul este asemănător cu cel anterior, de data aceasta punându-se problema
găsirii dimensiunilor optime (care asigură un volum maxim) pentru un rezervor
cilindric, în condiţiile respectării unei suprafeţe totale impuse S0, suprafaţa
totală S fiind formată din suprafaţa laterală plus suprafeţele circulare ale bazelor
inferioară şi superioară.
Optimizarea permite şi în acest caz ca o anumită cantitate de tablă să fie utilizată în

condiţii de eficienţă maximă.
Notând cu l lăţimea rezervorului, cu r raza suprafeţelor circulare ale bazelor, şi cu f

volumul rezervorului, problema consta în a găsi valorile optime lopt şi ropt, care
maximizează funcţia
f = r2l (11)
respectând restricţia tip egalitate
S = 2 rl + r2l = S0 (12)
şi restricţiile de pozitivitate, tip inegalitate
l 0 şi r 0
Soluţia problemei, prezentată în paragraful 1.5.1, arată că optimul se obţine dacă
înălţimea cilindrului este egală cu diametrul bazei, existând deci relaţia
lopt = 2 ropt (13)
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
CRITERII DE OPTIMIZARE / RATIONALIZARE

Optimizarea se face întotdeauna relativ la unul sau la o mulţime de criterii
implicite sau explicite. O varianta este „mai buna” decât alta, numai in măsura in
care satisface mai mult un criteriu decât o alta varianta. O decizie poate fi „cea mai
buna”, relativ la un criteriu, dar foarte proasta relativ la un altul. Alegerea unui
criteriu este strâns legata de obiectivul pe care procesul îl are de atins. Ca exemple
de obiective se pot menţiona: costul, calitatea, performantele, adaptabilitatea la
variaţii, timpul de realizare, estetica, productivitatea etc.
Daca ne referim la un sistem tehnic (industrial) atunci conceperea si
exploatarea acestuia trebuie astfel realizate încât: instalaţiile tehnologice sa
funcţioneze la parametrii ceruţi, nivelul de siguranţa dorit sa fie respectat si, in plus,
funcţionarea sistemului sa fie optima in baza unui criteriu ales: consum minim de
energie, timp minim, costuri minime etc.
Pentru o problema de optimizare se poate folosi un singur criteriu sau
mai multe (probleme multicriteriale). In formularea problemei de optimizare,
funcţia obiectiv (funcţia criteriu) va fi astfel conceputa astfel încât sa exprime
criteriul/criteriile impuse.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
In funcţie de scopul urmărit, criteriile pot fi încadrate in patru categorii:
Criterii economice, care constau cu precădere in minimizarea investiţiilor si respectiv

a cheltuielilor de exploatare
Criterii tehnice, care iau in considerare doar efectele elementelor tehnologice (spre
exemplu: randamente, consumuri, consumuri specifice etc.)
Criterii energetice, care au la baza energia înglobata in elementele sistemului ca si
energia consumata pentru exploatarea sistemului
Criterii tehnico-economice, care sunt criterii complexe ce exprima atât aspectul
tehnologic cat si cel economic (dintre cele mai utilizate: cheltuielile anuale
echivalente, cheltuielile totale actualizate, termenul de recuperare a investiţiei).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Metoda cheltuielilor totale actualizate
Una dintre cele mai folosite funcţii criteriu este cea a cheltuielilor totale
actualizate,CTA.
EXEMPLU: Sa consideram cazul concret al sistemelor electroenergetice industriale,
unde fiecare soluţie adoptata trebuie sa asigure alimentarea integrala si fără
întreruperi a consumatorilor, la parametrii tehnici (tensiune, frecventa, perturbaţii
etc.) impuşi, in condiţii normale de funcţionare a instalaţiei.
Soluţiile care se compara se deosebesc prin:
structura de reţea considerata;
amplasamentele staţiilor si tipul constructiv al acestora;
traseul si tipul constructiv al liniilor de alimentare;
randament (nivel de pierderi) in regim normal;
nivelul de siguranţa in funcţionare;
impactul asupra mediului înconjurător etc.
Spuneam ca fiecare varianta se poate caracteriza prin anumiţi indicatori tehnici sau
economici. Ca indicatori tehnici se menţionează: capacitatea instalaţiilor, gradul de
siguranţa oferit, nivelul de automatizare, durata de construcţie. Ca indicatori
economici de baza se considera investiţiile si cheltuielile de exploatare specifice.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Simpla comparare a acestor indicatori nu poate constitui un criteriu de selectare a
variantei optime. Este necesara aplicarea unui criteriu unic care sa exprime cat mai
complet, la nivelul economiei naţionale, eficienta economica a fiecărei soluţii tehnice,
reflectând in acelaşi timp orientările si priorităţile unei anumite perioade de
dezvoltare a economiei.
CTA consta in simularea activităţii tehnico-economice a obiectivului analizat pe
durata unui interval de studiu, evidenţiind efectele economice probabile pentru
diferite soluţii tehnice posibile, raţional de adoptat. Intervalul de studiu [0;n] are
caracter finit, iar unitatea discreta de timp poate fi: anul, luna, ziua, ora, etc. Astfel,
intervalul de studiu poate fi:
[0 … 1030 ani] pentru optimizarea unor investiţii
[0 … 1 an] pentru optimizarea de lunga durata
[0 … 1 zi 1 ora] pentru optimizarea de scurta durata
[0 … 10 minute] pentru optimizări in timp real
[0 … 1 minut] pentru optimizări dinamice.
Soluţia optima se considera aceea care prezintă cheltuieli totale minime in perioada
considerata, iar funcţia obiectiv este o funcţie de costuri, care se raportează la acelaşi
moment de referinţa (actualizare) si se calculează pentru fiecare soluţie in parte.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Conform principiului actualizării se considera ca exista o cantitate 0 <  < 1 care
caracterizează modificarea unei valori intr-o perioada de timp aleasa. Daca =e-a, unde
a(0,), prin utilizarea dezvoltării in serie a raportului se poate scrie:
1
  (1  a ) 1
1 a
unde a se numeşte rata de actualizare si se stabileşte prin normative pentru diverse
domenii.
Astfel, pentru a raporta venitul Vi din anul „i” la momentul actual se calculează produsul
V (1  a) i
i
, iar venitul total rezulta din:
n
V   Vi (1  a) i
i 1
Pentru a fi comparabile , soluţiile analizate trebuie sa asigure efecte identice la
consumatori si in sistem. In cazul in care soluţiile diferă prin durata de viata, capacitatea
de producţie sau de transport si cantitatea de energie necesara, înainte de efectuarea
calculelor propriu-zise , se procedează la operaţia de echivalare. Prin aceasta operaţie,
soluţiile care prezintă condiţii mai defavorabile de alimentare a consumatorilor se
penalizează cu costurile necesare aducerii acestora la nivelul variantei cu parametrii
tehnici cei mai avantajoşi.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
DENUMIRE SIMBOL MODUL DE OBSERVATII
INDICATOR DETERMINARE
Investiţii efective I Documentaţii Cuprind si investiţii conexe si colaterale,
tehnice precum si investiţiile in dotări
suplimentare in staţiile tehnologice.
Investiţii de Ie P j  Evaluarea diferenţei de putere electrica
echivalare intre soluţii( Pj ).
Cheltuieli de C Tabelul (*) Întreţinerea, repararea si exploatarea
exploatare anuale instalaţiilor, retribuţii combustibili,
materiale auxiliare,etc.
Cheltuieli de Ce E j  Evaluarea diferenţei de energie electrica
echivalare anuale intre soluţii (E j )
Daune anuale D Metode statistico- Valorile specifice de daune se determina:
probabile probabilistice a) analitic, pe procese tehnologice; b) pe
baza de indicatori globali.
Valoarea Wn Tabelul (**) Valoarea instalaţiilor care rămân in
remanenta Wn’ serviciu după durata de studiu (Wn) sau
care sunt înlocuite pe parcurs(Wn’)
Valoarea reziduala Wr 10% din investiţia Valoarea de întrebuinţare a fondurilor fixe,
iniţiala supuse dezafectării.
Rata de a 8% Valoarea normata.
actualizare
Durata de serviciu Tabelul (**) -
normata
DN
Durata de studiu Ds 020 ani Perioada pe care se efectuează calculele
tehnico-economice.
Durata de d Graficele de Intervalul dintre începerea lucrărilor si
execuţie execuţie punerea in funcţiune a primului obiectiv.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Folosind simbolurile din tabelul de mai sus, expresia matematica a criteriului
cheltuielilor totale actualizate se poate scrie:
Ds Ds Ds
CTA   ( I i  Iei )(1  a) 
i
 (Ci  Cei  Di )(1  a) i
  (Wn i'  Wn i )(1  a) i  Wr (1  a)  Ds
i 1 i  d 1 i  d 1
unde i este anul curent al perioadei de studiu.

In cazul întreprinderilor mici si mijlocii, investiţiile aferente alimentarii cu
energie electrica se realizează, de regula, intr-o perioada aproximativa de un an, iar
exploatarea instalaţiilor se face cu cheltuieli anuale quasi-constante:
Can  C  Ce  D
In aceste cazuri, pentru calculul CTA se poate utiliza relaţia simplificata:
CTA  0,8( I  Ie)  8,89Can
unde ultimul termen din membrul drept reprezintă cheltuielile de exploatare actualizate.
Aceasta relaţie este o particularizare a relaţiei generale (..), considerând durata de
studiu Ds = 20 ani, d = 1 an, Vr = 0, DN = 30 ani si Wn = 58,8% (după 19 ani de
exploatare).
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Operatorul de actualizare se notează cu At si reprezintă perioada fictiva in ani
actualizaţi, in care cheltuielile anuale constante Can au acelaşi efect economic ca si
cheltuielile totale actualizate (in general variabile), eşalonate in perioada de studiu (v.
Fig. ..**). El se calculează cu: (1  a) Ds  1 (1  a) d  1
At  
a(1  a) Ds
a(1  a) d
Astfel, in condiţiile precizate mai sus, se obţine . Rezulta pentru cazul particular dat
următoarele: 1
-investiţii actualizate ( I  I e )(1  0.08 )  0.926( I  I e )
-valoarea remanenta actualizata  0.58( I  I e )(1  0.08) 20  0.125( I  I e )
-cheltuieli de exploatare actualizate At C an  8,89C an

Aceste relaţii însumate membru cu membru conduc la relaţia simplificată a CTA.
Daca doua sau mai multe soluţii tehnice, comparate după acest criteriu, prezintă
diferenţe mici intre CTA (sub 2-3%), opţiunea pentru o anumita soluţie se face in urma
analizei unor criterii suplimentare ca: durata de recuperare a investiţiei, energie
înglobata minima, durata de execuţie minima etc.
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
Durata de studiu, D s = 20 ani
At
Can
Can
act
d Ds-d
Durata normată de serviciu a
obiectivului, DN
Fig. 1 Eşalonarea în timp a perioadelor semnificative din calculele tehnico-
economice
Ds Ds
CTA  [ I i (1  a) i i
(1  r )  Iei (1  a) ] 
i
[Ci (1  a) i (1  r )i  (Cei  Di )(1  a) i ]
i 1 i  d 1
Ds
  (Wn i'  Wn i )(1  a) i  Wr (1  a)  Ds
i  d 1
unde r – rata inflatiei
xxxxxxxxxxxxxxxx
CHESTIUNI GENERALE
ÎNTREBĂRI?
Reducerea pierderilor în transformatoare
APLICATIE
REDUCEREA PIERDERILOR ÎN
TRANSFORMATOARE
Motto:
„Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.”
(Tudor Mușatescu)
APLICATIE
1. FUNCŢIONAREA CU PIERDERI MINIME A UNUI TRANSFORMATOR

Factorul de încărcare relativă  al transformatoarelor şi autotransformatoarelor de putere instalate în
staţiile şi posturile de transformare se defineşte prin:
S P 2  Q2
 
Sn Sn
unde Sn - puterea aparentă nominală a transformatorului şi influenţează randamentul acestora.
Pierderile de putere activă din transformatoare se exprimă cu relaţia:
P=P0+ 2Psc
în care : P0 - pierderea de putere activă în gol, în kW, iar Psc - pierderea de putere activă în
scurtcircuit, în kW.
Pe durata , pierderile de energie activă în transformatoare se calculează cu ajutorul relaţiei:

W  P0   2Pscdt
0
La o sarcină constantă (=const.), relaţia devine:
W=P0+ 2Psc
APLICATIE

Sarcina optimă din punct de vedere economic Sec a transformatorului se poate determina fie cu
ajutorul pierderii relative de energie, fie cu ajutorul pierderilor relative de putere activă care apar în
urma funcţionării transformatoarelor.
Fie a doua variantă. Pierderile de putere activă în transformator se compun din pierderile în circuitul
magnetic şi cele din înfăşurări sunt :
P  pFe _ nt  2 pi _ nt
unde:
- pFe _ nt  pFe _ n  k e qFe _ n sunt pierderile active nominale în fierul transformatorului;
-
p i _ ntp i _n k q
e i _n sunt pierderile active nominale în înfăşurările
transformatorului;
- qFe n - puterea reactiva ce corespunde magnetizării miezului de fier al transformatorului, la
tensiunea de alimentare nominală;
- qi n - puterea reactiva ce corespunde câmpurilor magnetice de dispersie ale înfăşurărilor la sarcina
nominala a transformatorului ;
- ke - echivalentul energetic al puterii reactive (k e=0,020,13 kW/kVAr, funcţie de poziţia
transformatorului în reţea)
Mărimile pFe n şi pi n sunt mărimi de catalog ale transformatorului. Mărimile qFe n şi qi n se calculează
din alte mărimi de catalog ale transformatorului ( i0 şi usc n ).
APLICATIE

Ţinând cont de relaţia (5), pierderile raportate la puterea cedată de transformator reţelei alimentate S,
se exprimă prin :
P pFe _ nt p i _ nt
  S
S S 2
Sn
Sarcina pentru care se obţine un minim al pierderilor raportate rezultă din anularea derivatei în raport
cu S:
 P 
 
 S 
0
S
Efectuând calculele rezultă:
pFe _ nt pFen  k e q Fen S ec pFen  k e q Fen

S ec  S n S ec  S n  ec  
p i _ nt p in  k e q in Sn p in  k e q in
Este evident că, datorită factorului ke, sarcina economică a unui transformator depinde şi de locul
unde este el instalat în cadrul sistemului electroenergetic, nu doar de caracteristicile acestuia.
APLICATIE
2. REGIMUL ECONOMIC LA FUNCŢIONAREA ÎN PARALEL A MAI MULTOR

TRANSFORMATOARE
In cazul consumatorilor importanţi se instalează, de regulă, mai multe transformatoare în staţiile şi
posturile de transformare. Ele pot funcţiona separat sau în paralel. Numărul optim de transformatoare
care lucrează în paralel se stabileşte pe baza unor criterii tehnico-economice (siguranţă în
alimentarea consumatorilor, pierderi minime de putere şi energie).
Funcţionarea în paralel a transformatoarelor cu caracteristici diferite este permisă numai în anumite
condiţii [Georg]:
- grupele de conexiuni să fie identice,
- raportul puterilor transformatoarelor să fie mai mic decât 1/3,
- tensiunile de scurtcircuit să nu difere cu mai mult de 10%,
- iar tensiunile pe prize cu 0,5%.
La funcționarea în paralel a mai multor transformatoare, regimul de lucru economic se poate
determina grafic. În acest scop se construiesc curbele pierderilor totale de putere, pentru fiecare
transformator şi pentru grupurile de transformatoare care lucrează în paralel :
Ptot  P0  k e Q0   2 ( Psc  k e Qsc )

APLICATIE

TRANSFORMATOARE
Fie cazul general cu transformatoare de puteri diferite, S1 şi S2, curba optimă a pierderilor de putere
se obţine conectând câte un singur transformator pentru sarcinile mai reduse şi funcționând cu
ambele transformatoare numai la depăşirea unei anumite sarcină SB. (v.fig.1)
Punctele de intersecţie a curbelor cele mai apropiate de axa absciselor corespund puterilor la care
este economic sa se conecteze, respectiv să se deconecteze transformatoarele.
APLICATIE

TRANSFORMATOARE
În cazul funcţionării în paralel a n transformatoare cu caracteristici identice, atunci
1 2 1
Ptot _ n  nP0  k e Q0    ( Psc  k e Qsc )  na  bS 2
n n
a  P0  k e Q0
b  (Psc  k e Qsc ) / S n2
Conectarea unui al n+1 –lea transformator identic

cu celelalte este avantajoasă dacă:
1 1
na  bS 2  n  1a  bS 2
n n 1
a P0  k e Q 0
S  n n  1  S n n n  1
b Psc  k e Qsc
APLICATIE

TRANSFORMATOARE
La modul general, regimul economic poate fi stabilit şi pe altă cale. În acest scop, se exprimă
pierderile totale în transformatoare într-un mod simplificat:
P0  k e Q0   2 ( Psc  k e Qsc )  a  bS 2
În cazul unui post cu două transformatoare, pierderile totale se pot exprima prin relaţiile:
P1=a1+b1S2 P2=a2+b2S2 P12=a12+b12S2
în care P1 , P2 , P12 sunt respectiv pierderile totale ale primului, ale celui de-al doilea şi ale
ambelor transformatoare funcţionând în paralel.
Luând exemplu cazul din fig.1, conectarea în paralel a transformatoarelor este economică începând
de la puterea pentru care pierderile P1 şi P12 sunt egale, în care caz a12  a1
S
Observaţii b1  b12
- În perioadele de nefuncţionare, transformatoarele se deconectează pe partea primară, pentru a se
evita pierderile la funcţionarea în gol a acestora;
- Transformatoarele, indiferent dacă funcţionează independent sau în paralel, trebuie sa aibă o
încărcare care să nu scadă sub 40% din puterea nominală. Înlocuirea transformatoarelor slab
încărcate cu altele de putere mai mică este avantajoasă din punct de vedere energetic  dar
decizia se ia numai în urma unui calcul tehnico-economic;
- Evitarea dublelor transformări, prin folosirea transformatoarelor cu trei înfăşurări, conduce de
asemenea la reducerea pierderilor de energie electrică.
APLICATIE
3. TRANSFORMATOARE DE DISTRIBUȚIE CU MIEZ AMORF (TDMA)
Posibilitatea producerii de metale cu structură metalică amorfă sau necristalină, prin solidificarea
rapidă a unor aliaje lichide, a fost demonstrata în 1960 la Institutul de Tehnologie din California. Pe
baza acestei descoperiri, după 1970, s-au dezvoltat tehnologii pentru producere de miezuri de
transformator de distribuție din metale amorfe, având la baza oțelul.
Metalele prezintă proprietăți mecanice, electrice și magnetice deosebite, cea mai importanta fiind
ușurința de a se magnetiza respectiv de a modifica orientarea magnetica, cu o mică cantitate de
energie.
Un exemplu numeric este oferit de datele publicate de Allied Signal Corporation pentru SUA, la
nivelul anului 1987:
- cele aproximativ 40 milioane de transformatoare electrice de distribuție înregistrează pierderi
totale de energie electrică de aproximativ 35109 kWh anual.
- Dacă aceste transformatoare ar avea miezuri din materiale amorfe, pierderea s-ar reduce la
12109 anual.
Construcție
Miezurile amorfe sunt rectangulare.
Metalul amorf este sensibil la tensiuni mecanice de strângere, în sensul că acestea duc la creșterea
pierderilor. Este motivul pentru care, miezul ideal nu va fi fi fixat de înfășurări, ci va ramane
suspendat între ele, spre deosebire de transformatoarele clasice care sunt foarte strânse și consolidate.
Dat fiind acest lucru, în cazul TDMA forțele radiale sunt foarte importante.
APLICATIE

Caracteristicile transformatoarelor TDMA
Zgomot
Zgomotul este mai mare decât la cele obișnuite, ceea ce a facut ca introducerea TDMA în Europa să
fie întarziată. Totuși faptul că miezul este suspendat contribuie la un nivel satisfacator al zgomotului.
Micșorarea zgomotului este subiectul cercetărilor actuale, singura soluție constând în reducerea
inducției, dar acest lucru duce la creșterea considerabilă a prețului.
Încălzire
Încălzirea constituie rar o problemă a acestor transformatoare datorită pierderilor reduse din miez.
Cuvele sunt echipate cu întărituri elastice care rezistă la presiuni interne de funcționare. În cea mai
mare parte presiunea este factor determinant, de aceea se procedează la reducerea suprafeței de
răcire. Din punct de vedere termic TDMA prezintă o longevitate mai mare decât a transformatoarelor
convenționale.
Dimensiuni și greutăți
Ținând cont de caracteristicile de material și de concepția sus menționată, și comparativ cu
transformatoarele obișnuite, TDMA poate fi:
- la fel de înalt
- la fel de larg
- mai lung
- de un volum și o greutate cu 2040 % mai mare decât transformatoarele clasice
APLICATIE

Zgomot
Zgomotul este mai mare decât la cele obișnuite, ceea ce a facut ca introducerea TDMA în Europa să
fie întarziată. Totuși faptul că miezul este suspendat contribuie la un nivel satisfacator al zgomotului.
Micșorarea zgomotului este subiectul cercetărilor actuale, singura soluție constând în reducerea
inducției, dar acest lucru duce la creșterea considerabilă a prețului.
Încălzire
Încălzirea constituie rar o problemă a acestor transformatoare datorită pierderilor reduse din miez.
Cuvele sunt echipate cu întărituri elastice care rezistă la presiuni interne de funcționare. În cea mai
mare parte presiunea este factor determinant, de aceea se procedează la reducerea suprafeței de
răcire. Din punct de vedere termic TDMA prezintă o longevitate mai mare decât a transformatoarelor
convenționale.
Dimensiuni și greutăți
- la fel de înalt Exemplul unui transformator de 400 kVA având:
- la fel de larg Clasic L  l  H = 1230  840  1460 mm TDMA = 1530  840  1520 mm
Clasic -Masa totală = 1610 Kg TDMA = 2200 Kg
- mai lung
APLICATIE

Îmbătrânirea
Chiar dacă TDMA pare a fi o veritabilă inovație în Europa, el este deja în exploatare în SUA și
Japonia din anul 1982. Actualmente, numărul de TDMA în folosință depașește 100000 de unități
(monofazice în cea mai mare parte). Acesta nu numai că au dovedit o excelentă fiabilitate, dar și-au
păstrat, în aceeași măsură pierderile minore pe parcursul anilor de funcțiune. În Europa, TDMA
trebuie încă să-și primească „titlul de noblețe”. Un prim pas, circumspect, a fost făcut, în sensul unei
colectări de date din propria experiență, grație, printre altele, unei prime serii de încercări de 10
unități pentru Electrabel.
Comportarea la scurtcircuit
Spre deosebire de SUA, Europa acordă o importanță deosebită comportării transformatoare-lor la
scurtcircuit, impunându-se lucrări complete în materie de scurtcircuit, și asta în ciuda prețului destul
de ridicat al acestora. Datorită intensităților reduse în înfășurări și dispozitivelor destinate să permită
rezistența la forțe considerabile, este efectiv posibilă construirea unui TDMA rezistent.
Marea variabilitate a caracteristicilor
Sensibilitatea materialului și procesul de producție mai curand complex antrenează o variabilitate
destul de mare a caracteristicilor în gol ale miezurilor pe care ni le furnizează Allied.
Primele serii de transformatoare trifazice vor trebui să confirme în ce măsură aceste caracteristici se
vor armoniza în concepția cu patru miezuri, pentru a ajunge la o medie în cazul seriei, cu o marja de
fluctuație standard acceptabilă.
APLICATIE
ÎNTREBĂRI?
Întocmirea bilanțului electroenergetic
Pentru un tablou de distribuție ce alimentează 4 motoare
1. Schema de alimentare (conturul de bilanț)
ACYABY 3x35+25, LC=25m

m1 Pn=45kW Ventilator
RC=0,022Ω
De la ACYABY 3x120+70
TG LC=80m, RC=0,019Ω
ACYABY 3x25+16, LC=30m
m2 Pn=30kW Ventilator
RC=0,034Ω
ACYABY 4x10, LC=30m

TFU
m3 Pn=15kW Pompă perdea apă

RC=0,086Ω
ACYABY 4x4, LC=35m

m4 Pn=2,2kW Agitator apă 1buc.
RC=0,250Ω
2. BEE real orar (timpul de funcționare al motoarelor Tf = 1 oră)
Pms
Se dau datele nominale: Pn, cos ϕn, ηn, nn, kai (gradul aparent de încărcare k ai = ) și α.
Pn
2.1. Se determină coeficienții de calcul a și b, apoi factorul de încărcare β:
a=
1
3
[
0.122 − 1.1 *η n−1 + η n− 2 ] ; b=
1
3
[
− 3.122 + 4.1 *η n−1 − η n2 - ]
− 1 + 1 + 4b(k ai − a )
β=
2b
2.2. Se calculează randamentul mediu al motorului, corespunzător sarcinii medii tehnologice:
β
η ms =
a + β + bβ 2
2.3. Se calculează puterea medie în sarcină:
Pms = k ai ⋅ Pn
2.4. Se calculează factorul de putere mediu în sarcină:
a + β +b⋅β 2
cos ϕ ms = sau
tgϕ n
(a + β + b ⋅ β 2 ) 2 + [α + (1 − α ) β 2 ]2 ( )2
ηn
Pms
cos ϕ ms =
Pn ⋅ tgϕ n
Pms2 + [α + (1 − α ) β 2 ]2 ⋅ ( )2
ηn
2.5. Se calculează consumul de energie și pierderile de energie:
- Energia la bornele de intrare ale motorului:
 Eam = Pms ⋅ Tf = Eau + ∆Eam


 Erm = Eam ⋅ tgϕ ms
- Pierderile de enrgie în motor: ΔEam = (1-ηms)*Pms * Tf
- Energia util consumată în procesul tehnologic: Eau = Eam – ΔEam = ηms*Pms*Tf (kWh)
Pms *10 3
- Curentul mediu în sarcină: I ms =
3U n * cos ϕ ms
2.6. se completează BEE orar:
BILANŢUL ELECTROENERGETIC REAL ORAR AL Tabloului de forţă TFU - Uzină condiţionare aer
Date nominale Date experimentale şi de calcul

Nr.crt.
Mot.
Receptor sau utilaj Pn In ηn nn Pms Ims ηms Eam ΔEam Eau Er m
acţ. cosφn cosφ ms β
[kW] [A] [%] [rpm] [kW] [A] [%] [kWh] [kWh] [kWh] [kVArh]
1 Ventilator introducere aer m1 45,00 87,10 0,86 91 1460 47,80 84,20 0,86 0,97 91 47,800 4,300 43,500 28,360
2 Ventilator extragere aer m2 30,00 58,70 0,86 90 1460 31,50 55,50 0,86 0,95 90 31,500 3,150 28,350 18,690
3 Pompă perdea apă m3 15,00 30,40 0,85 88 1440 14,30 26,10 0,83 0,84 88 14,300 1,720 12,580 9,610
4 Agitator apă m4 2,20 5,30 0,80 79 1425 1,90 3,90 0,74 0,68 79 1,900 0,400 1,500 1,730
3. BEE real anual
3.1 se va efectua calculul analitic al pierderilor de energie pe conductoarele de alimentare. Se cunosc

tipul, secțiunea, lungimea și rezistența:
∆Eac = 3k fI Rc I ms2
* Tf * 10 −3
 −3
∆Erc = 3k fI X c I ms * Tf * 10
2
Și energia cerută de un receptor sau utilaj de la tabloul de distribuţie va fi:
 Eai = Eam + ∆Eac


 Eri = Erm + ∆Erc
3.2. Se completează BEE real anual

BILANŢUL ELECTROENERGETIC REAL ANUAL AL TABLOULUI DE FORŢĂ TFU - Uzină condiţionare aer
ηme ΔEac ΔEam

Nr.crt.
Nr. Tf Rc Ims Eam Eri

Receptor sau utilaj cosφms Eai [kWh] Eau [kWh] Observaţii
buc. [ore] [%] [Ω] [A] [kWh] [kWh] [kWh] [kVArh]
1 Ventilator introducere aer 1 1100 89,9 0,022 84,2 0,860 53147,470 567,470 52580,000 4730,000 47850,000 31196,000
Fig. 1 -a
2 Ventilator extragere aer 1 1100 89,0 0,034 55,5 0,860 35031,030 381,030 34650,000 3465,000 31185,000 20559,000
3 Pompă perdea apă 1 150 86,9 0,086 26,1 0,830 2171,670 29,070 2145,000 258,000 1887,000 1441,500
4 Agitator apă 1 150 78,4 0,25 3,9 0,74 286,700 1,890 285,000 60,000 225,000 259,500
Energia cerută de la TG 1100 88,1 0,019 145,2 0,86 92096,860 2436,860 89660,000 8513,000 81147,000 53456,000
4. BEE anual tabelar ( pe baza BEE orar și anual)
BILANŢUL ELECTROENERGETIC ANUAL TABELAR Uzină Condiţionare aer
Intrări kWh % Ieşiri kWh % kWh % kWh %

Consum util
-introducere aer 47850.00 51.9
-extragere aer 31185.00 33.9
-pompare-agitare apă 2112.00 2.3
Total consum util 81147.00 88.10

Pierderi în conductoarele de alimentare
-motor introducere aer 567.47 0.62
-motor extragere aer 381.03 0.42
Energie 92096.86 100 -motor pompare agitare apă 30.96 0.04
electrică -tablou distribuţie TFU 1457.40 1.62
absorbită
Total pierderi conductoare 2436.86 2.7
Pierderi in receptoare
-motor introducere aer 4730.00 5.1
-motor extragere aer 3465.00 3.8
-motor pompare agitare apă 318.00 0.3
Total pierderi receptoare 8513.00 9.2

Total pierderi 10949.86 11.90
Total energie
92096.86 100 Total energie ieşită 92096.86 100
intrată
5. Diagrama de bilanț (Sankey)
După propunerea și adoptarea măsurilor tehnico-economice de reducere a consumului de energie

electrică, se realizează după aceeași pași un nou BEE, numit optimizat. Presupunem că din BEE
optimizat, a rezultat un consum anual total de circa 83385,86 kWh, ceea ce conduce la o economisire
de energie electrică de:
92096,86 – 83385,86 = 8711 kWh

INDICATORII DE MONITORIZARE AI PROIECTELOR DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A EFICIENŢEI ENERGETICE
LA CONSUMATORUL FINAL
Eroarea maximă admisă pentru toate tipurile de bilanţ energetic, trebuie să fie inferioară
următoarelor valori:
- ±2,5%, în cazul bilanţurilor în care principalele mărimi sunt determinate prin măsurători directe
(metoda recomandată);
- ±5%, în cazul bilanţurilor în care unele mărimi nu pot fi măsurate direct, dar pot fi deduse cu
suficientă precizie prin măsurarea altor mărimi (determinare indirectă).
Sunt prezentaţi următorii indicatori de stabilire a eficienţei energetice a proiectului de investiţii:
- Ean = Economia de energie anuală obţinută prin implementarea proiectului, exprimată atât în
unităţi de măsură fizice (MWh/an, Gcal/an etc., după caz), unităţi de măsură convenţionale
(tone echivalent petrol pe an – tep/an), cât şi în unităţi de măsură financiare (lei/an); În situaţia
in care performanţele energetice ale achipamentelor scad cu trecerea timpului (creşterea
gradului de uzură a echipamentelor) se menţionează disctinct care sunt aceste performanţe
pe fiecare an în parte pe durata de viaţă a echipamentelor.
- V = Durata de viaţă a principalelor echipamente achiziţionate şi instalate în cadrul proiectului,
care conduc la creşterea eficienţei energetice, exprimată în ani;
- Etot = Economia de energie totală obţinută prin implementarea proiectului, calculată prin
produsul dintre economia de energie anuală Ean şi durata de viaţă V a principalelor
echipamente achiziţionate şi instalate în cadrul proiectului, care conduc la creşterea eficienţei
energetice; Etot se exprimă atât în unităţi de măsură fizice (MWh/an, Gcal/an etc.), unităţi de
măsură convenţionale (tone echivalent petrol pe an – tep/an), cât şi în unităţi de măsură
financiare (lei/an);
- Rata de economisire a energiei ca raport dintre economia anuală şi consumul anual
- Cantitatea de emisii de CO2 reduse ca urmare a implementării proiectului.
1. economia de energie anuală exprimată în:
- unităţi fizice: ∆Ean = 8711kWh
- unităţi de măsură convenţionale (1kWh=8,6*10-5 t.e.p.):
∆Ean = 8711kWh * 8.6 *10 −5 t.e. p. / kWh = 0.75t.e. p.
- unităţi de măsură financiare (0,13 euro/kWh sau 0,566 lei/kWh; 1 euro= 4,35 lei)
∆Ean = 8711* 0.13 = 1132.4euro / an
∆Ean = 8711* 0.13 * 4.35 ≈ 4930lei / an
∆Ean
- exprimată în procente: ∆Ean% = * 100
Etot / an
8711
∆Ean% = *100 = 9.45%
92096.86
2. durata de viaţă a principalelor echipamente propuse pentru achiziţionare:
V = 15ani.
3. economia de energie totală: ∆Etot = ∆Ean * V exprimată în:
- unităţi fizice: ∆Etot = 8711*15 = 130665kWh
- unităţi de măsură convenţionale: ∆Etot = 8711*15 * 8.6 *10 −5 = 11.24t.e. p.
- unităţi de măsură financiare: ∆Etot = 8711*15 * 0.13 = 16986.4euro
∆Etot = 8711*15 * 0.13 * 4.35 = 73891lei
4. investiţia specifică aferentă economiei de energie (ΔEtot exprimată în t.e.p.):
 euro 
I sp =
Vn * I
∆Etot
[ ] [Vn ](ani )[ I ](euro) euro
 t.e. p.  ; I sp = [V ](ani )[∆E ](t.e. p.) = t.e. p.
  tot
1 − (1 + a ) − n −1 1 − (1 + a ) − n −1
în care: Vn = (1 + a ) −1 + (1 + a ) − 2 + ... + (1 + a ) − n = = - durata de
1 a
1−
1+ a
viaţă actualizată, ani.
I = cheltuieli proiect investiţii
Vn*I = valoarea totală actualizată a cheltuielilor de investiţii
a = rata de actualizare
n ≡ V = 15 ani => a=0,08 , V15=8,9 ani
a = 0,05, V15=9,2 ani
9.2 * 4814 euro

 Pentru manoperă I = 4814 euro => I sp = = 39.4
11.24 t.e. p
9.2 *136941 euro
 Pentru utilaje I = 136941 euro => I sp = = 1120.9
11.24 t.e. p
9.2 *141755 euro
 Pentru manoperă+utilaje I = 141755euro => I sp = = 1160.3
11.24 t.e. p
5. durata de recuperare a investiţiei, prin economia totală realizată (ΔEtot exprimată în euro)
Vn * I [V ](ani ) * [ I ](euro)
Dre = [ani ] ; [ Dre ] = n = [ani ] =>
∆Etot [∆Etot ](euro)
 Pentru manoperă
 Pentru utilaje
 Pentru manoperă+utilaje
6. durata de implementare a lucrărilor de investiţii (de la lansarea execuţiei lucrării şi până la punerea
în funcţiune):
D = 12 luni.
78. cantitatea de emisii de CO2 reduse ca urmare a optimizării:
∆CO2 = e * ∆E [kg ]
Unde: e = 0,566 kg CO2/kWh – factor de emisie
- cantitatea de emisii de CO2 redusă pe an:
∆CO2 = 0.566 * 8711 = 4930.4 kg / an ≈ 4.9 tone / an
- cantitatea totală de emisii de CO2 estimată a se reduce pe durata de viaţă analizată (V =

15ani):
∆CO2 = 4.9tone / an ⋅15ani = 73.5 tone

CRITERII DE OPTIMIZARE / RATIONALIZARE
Optimizarea se face întotdeauna relativ la unul sau la o mulţime de criterii implicite sau explicite. O
varianta este „mai buna” decât alta, numai in măsura in care satisface mai mult un criteriu decât o alta
varianta. O decizie poate fi „cea mai buna”, relativ la un criteriu, dar foarte proasta relativ la un altul.
Alegerea unui criteriu este strâns legata de obiectivul pe care procesul îl are de atins. Ca exemple de
obiective se pot menţiona: costul, calitatea, performantele, adaptabilitatea la variaţii, timpul de realizare,
estetica, productivitatea etc.
Daca ne referim la un sistem tehnic (industrial) atunci conceperea si exploatarea acestuia trebuie
astfel realizate încât: instalaţiile tehnologice sa funcţioneze la parametrii ceruţi, nivelul de siguranţa dorit sa
fie respectat si, in plus, funcţionarea sistemului sa fie optima in baza unui criteriu ales: consum minim de
energie, timp minim, costuri minime etc.
Pentru o problema de optimizare se poate folosi un singur criteriu sau mai multe (probleme
multicriteriale). In formularea problemei de optimizare, funcţia obiectiv (funcţia criteriu) va fi astfel conceputa
astfel încât sa exprime criteriul/criteriile impuse.
In funcţie de scopul urmărit, criteriile pot fi încadrate in patru categorii:
- Criterii economice, care constau cu precădere in minimizarea investiţiilor si respectiv a cheltuielilor
de exploatare
- Criterii tehnice, care iau in considerare doar efectele elementelor tehnologice (spre exemplu:
randamente, consumuri, consumuri specifice etc.)
- Criterii energetice, care au la baza energia înglobata in elementele sistemului ca si energia
consumata pentru exploatarea sistemului
- Criterii tehnico-economice, care sunt criterii complexe ce exprima atât aspectul tehnologic cat si cel
economic (dintre cele mai utilizate: cheltuielile anuale echivalente, cheltuielile totale actualizate,
termenul de recuperare a investiţiei).
1. Metoda cheltuielilor totale actualizate

Una dintre cele mai folosite funcţii criteriu este cea a cheltuielilor totale actualizate,CTA.
Sa consideram cazul concret al sistemelor electroenergetice industriale, unde fiecare soluţie
adoptata trebuie sa asigure alimentarea integrala si fără întreruperi a consumatorilor, la parametrii tehnici
(tensiune, frecventa, perturbaţii etc.) impuşi, in condiţii normale de funcţionare a instalaţiei.
Soluţiile care se compara se deosebesc prin:
- structura de reţea considerata;
- amplasamentele staţiilor si tipul constructiv al acestora;
- traseul si tipul constructiv al liniilor de alimentare;
- randament (nivel de pierderi) in regim normal;
- nivelul de siguranţa in funcţionare;
- impactul asupra mediului înconjurător etc.
Spuneam ca fiecare varianta se poate caracteriza prin anumiţi indicatori tehnici sau economici. Ca
indicatori tehnici se menţionează: capacitatea instalaţiilor, gradul de siguranţa oferit, nivelul de automatizare,
durata de construcţie. Ca indicatori economici de baza se considera investiţiile si cheltuielile de exploatare
specifice.
Simpla comparare a acestor indicatori nu poate constitui un criteriu de selectare a variantei optime.
Este necesara aplicarea unui criteriu unic care sa exprime cat mai complet, la nivelul economiei naţionale,
eficienta economica a fiecărei soluţii tehnice, reflectând in acelaşi timp orientările si priorităţile unei anumite
perioade de dezvoltare a economiei.
CTA consta in simularea activităţii tehnico-economice a obiectivului analizat pe durata unui interval
de studiu, evidenţiind efectele economice probabile pentru diferite soluţii tehnice posibile, raţional de
adoptat. Intervalul de studiu [0;n] are caracter finit, iar unitatea discreta de timp poate fi: anul, luna, ziua, ora,
etc. Astfel, intervalul de studiu poate fi:
- [0 … 1030 ani] pentru optimizarea unor investiţii
- [0 … 1 an] pentru optimizarea de lunga durata
- [0 … 1 zi 1 ora] pentru optimizarea de scurta durata
- [0 … 10 minute] pentru optimizări in timp real
- [0 … 1 minut] pentru optimizări dinamice.
1
Soluţia optima se considera aceea care prezintă cheltuieli totale minime in perioada considerata, iar
funcţia obiectiv este o funcţie de costuri, care se raportează la acelaşi moment de referinţa (actualizare) si se
calculează pentru fiecare soluţie in parte.
Conform principiului actualizării se considera ca exista o cantitate 0 <  < 1 care caracterizează
modificarea unei valori intr-o perioada de timp aleasa. Daca   e a , unde a  (0; ) , prin utilizarea
dezvoltării in serie a raportului 1 / 1  a se poate scrie:
1
  (1  a) 1
1 a
unde a se numeşte rata de actualizare si se stabileşte prin normative pentru diverse domenii.
i
Astfel, pentru a raporta venitul Vi din anul „i” la momentul actual se calculează produsul Vi (1  a) ,
iar venitul total rezulta din:
n
V   Vi (1  a) i
i 1
Pentru a fi comparabile , soluţiile analizate trebuie sa asigure efecte identice la consumatori si in
sistem. In cazul in care soluţiile diferă prin durata de viata, capacitatea de producţie sau de transport si
cantitatea de energie necesara, înainte de efectuarea calculelor propriu-zise , se procedează la operaţia de
echivalare. Prin aceasta operaţie, soluţiile care prezintă condiţii mai defavorabile de alimentare a
consumatorilor se penalizează cu costurile necesare aducerii acestora la nivelul variantei cu parametrii
tehnici cei mai avantajoşi.
Fie  - preţul marginal al energiei, [lei/kWh]
 - costul unitar al puterii instalate in centrala de echivalare, [lei/kW]
Elemente de calcul tehnico-economic la aplicarea criteriului CTA la obiectivele energetice
DENUMIRE SIMBOL MODUL DE OBSERVATII
INDICATOR DETERMINARE
Investiţii efective I Documentaţii tehnice Cuprind si investiţii conexe si colaterale,
precum si investiţiile in dotări
suplimentare in staţiile tehnologice.
Investiţii de Ie Pj  Evaluarea diferenţei de putere electrica
echivalare
intre soluţii(
Pj ).
Cheltuieli de C Tabelul (*) Întreţinerea, repararea si exploatarea
exploatare anuale instalaţiilor, retribuţii combustibili,
materiale auxiliare,etc.
Cheltuieli de Ce E j  Evaluarea diferenţei de energie electrica
echivalare anuale
intre soluţii (
E j )
Daune anuale D Metode statistico- Valorile specifice de daune se determina:
probabile probabilistice a) analitic, pe procese tehnologice; b) pe
baza de indicatori globali.
Valoarea remanenta Wn Tabelul (**) Valoarea instalaţiilor care rămân in

Wn’ serviciu după durata de studiu (Wn) sau
care sunt înlocuite pe parcurs(Wn’)
Valoarea reziduala Wr 10% din investiţia iniţiala Valoarea de întrebuinţare a fondurilor
fixe, supuse dezafectării.
Rata de actualizare a 8% Valoarea normata.
Durata de serviciu DN Tabelul (**) -
normata
Durata de studiu Ds 020 ani Perioada pe care se efectuează calculele
tehnico-economice.
Durata de execuţie d Graficele de execuţie Intervalul dintre începerea lucrărilor si
punerea in funcţiune a primului obiectiv.
2
Folosind simbolurile din tabelul de mai sus, expresia matematica a criteriului cheltuielilor totale
actualizate se poate scrie:
Ds Ds Ds
CTA   ( I i  Iei )(1  a) i   (C i  Cei  Di )(1  a) i   (Wn '
i  Wni )(1  a) i  Wn(1  a)  Ds
i 1 i  d 1 i  d 1
unde i este anul curent al perioadei de studiu.
In cazul întreprinderilor mici si mijlocii, investiţiile aferente alimentarii cu energie electrica se
realizează, de regula, intr-o perioada aproximativa de un an, iar exploatarea instalaţiilor se face cu cheltuieli
anuale quasi-constante:
Can  C  Ce  D .
In aceste cazuri, pentru calculul CTA se poate utiliza relaţia simplificata:
CTA  0,8( I  Ie)  8,89Can
unde ultimul termen din membrul drept reprezintă cheltuielile de exploatare actualizate. Aceasta relaţie este
o particularizare a relaţiei generale (..), considerând durata de studiu Ds = 20 ani, d = 1 an, Vr = 0, DN = 30
ani si W n = 58,8% (după 19 ani de exploatare).
Operatorul de actualizare se notează cu At si reprezintă perioada fictiva in ani actualizaţi, in care
cheltuielile anuale constante Can au acelaşi efect economic ca si cheltuielile totale actualizate (in general
variabile), eşalonate in perioada de studiu (v. Fig. ..**). El se calculează cu:
(1  a) Ds  1 (1  a) d  1
At  
a(1  a) Ds a(1  a) d
Astfel, in condiţiile precizate mai sus, se obţine At  8,89 . Rezulta pentru cazul particular dat
următoarele:
- investiţii actualizate ( I  I e )(1  0.08) 1  0.926( I  I e )
- valoarea remanenta actualizata  0.58( I  I e )(1  0.08) 20  0.125( I  I e )
- cheltuieli de exploatare actualizate At Can  8,89Can

Aceste relaţii însumate membru cu membru conduc la relaţia simplificată a CTA.
Daca doua sau mai multe soluţii tehnice, comparate după acest criteriu, prezintă diferenţe mici intre
CTA (sub 2-3%), opţiunea pentru o anumita soluţie se face in urma analizei unor criterii suplimentare ca:
durata de recuperare a investiţiei, energie înglobata minima, durata de execuţie minima etc.
Inflaţia, ca factor omniprezent in economiile aflate in tranziţie, poate modifica esenţial cheltuielile de
investiţii si de exploatare ale obiectivelor economice. Ea deformează eficienta scontata a soluţiilor tehnice
Durata de studiu, Ds = 20 ani
At
Can
Can act
d Ds-d
Durata normată de serviciu a
obiectivului, DN
Fig. 1 Eşalonarea în timp a perioadelor semnificative din calculele tehnico-economice
3
analizate prin metode economice si care cuprind elementele supuse escaladării preturilor, ca de exemplu:
combustibili, echipamente si materiale de import etc.
Pentru efectuarea unei evaluări economice realiste este necesar a se introduce in calcul rata inflaţiei,
r, care consta in procentul mediu anual de creştere a preturilor pe piaţa considerata. In acest caz expresia
CTA devine:
Ds Ds
CTA   [ I i (1  a) i (1  r ) i  Iei (1  a) i ]  [C (1  a)
i
i
(1  r ) i  (Cei  Di )(1  a) i ]
i 1 i  d 1
Ds
  (Wn
i  d 1
'
i  Wni )(1  a) i  Wn(1  a)  Ds
Criteriul CTA favorizează soluţiile care răspund următoarelor cerinţe foarte importante:
- utilizarea optima a resurselor energetice secundare;
- reducerea rezervelor inactive in instalaţii ;
- scurtarea momentelor de execuţie;
- amplasarea obiectivelor energetice astfel încât mediul înconjurător sa nu fie modificat negativ.
2. Metoda cheltuielilor anuale de calcul

Un caz particular al metodei cheltuielilor totale actualizate se obţine când investiţiile nu sunt
eşalonate in timp, funcţia criteriu având forma:
1
Z I C  D
Dn
unde Dn – durata normata de serviciu a investiţiei făcute;
I – valoarea investiţiei;
C  Ca  Ce   0 W - cheltuielile anuale cu exploatarea si întreţinerea echipamentului, in care:
Ca  k a I - cheltuieli anuale de amortizare, valorile medii ale coeficientului de amortizare k
a
fiind stabilite in funcţie de tipul si parametrii instalaţiei;
Ci  k i I - cheltuieli anuale pentru întreţinere, reparaţii curente etc., o valoare medie pentru
coeficientul ki fiind de 5,8% din investiţii [Iacobescu];
 0 W - cheltuieli generate de pierderile de energie in reţea;
D – daunele anuale cauzate de întreruperile in alimentarea cu energie electrica a consumatorilor
Aplicarea metodei in forma prezentata este dificila atunci când nu se dispune de date statistice
suficient de exacte pentru determinarea daunelor D. Pentru simplificare se recomanda determinarea
„cheltuielilor totale” pentru perioada de recuperare normata folosind relaţia:
Dn
Z  I   Ci
i 1
3. Durata de recuperare minima
Durata de recuperare (Drec) a investiţiei – indicatorul care arata numărul de ani după care cheltuielile
suplimentare de fonduri intr-o soluţie tehnica sunt compensate de economiile realizate la cheltuielile anuale:
I 2  I1
Drec  ,
C1  C 2
I I 
in care 1, 2
C C 
reprezintă investiţiile totale in lei, iar 1, 2 cheltuielile anuale, in lei/an, in soluţia de
referinţa (1) si in soluţia alternativa (2).
In cheltuielile de exploatare nu se introduce componenta de amortizare a instalaţiei. De asemenea,
utilizarea acestui indicator nu se poate face fără aplicarea operaţiei de echivalare, aşa cum s-a arătat si in
paragraful anterior.
4
O soluţie tehnica este cu atât mai eficienta cu cat durata de recuperare este mai redusa. Soluţiile
pentru care
Drec  Dr normata  12,5ani
nu se iau in considerare.
Când investiţia se eşalonează in diferite etape ale perioadei de studiu Ds, in relaţia (..**) se vor
utiliza valorile totale actualizate ale investiţiilor, valorilor remanente si cheltuielilor de exploatare
corespunzătoare soluţiilor comparate, obţinându-se in acest fel:
 Ds   Ds 
  I 2 a  Wn 2     I 1a  Wn1 
   
Drec  Ds
 
Ds
 Ds.
 C1a   C2a
4. Energie înglobata minima
In condiţiile actuale in care se are in vedere economisirea energiei, se pune problema fundamentării
deciziilor prin metode complexe de investigaţie, care ţin seama pe lângă alţi factori precum cel ecologic si de
consumul înglobat de energie in obiectivul considerat.
Consumul cumulat reprezintă un indicator energetic global constituit din întreaga cantitate de energie
înglobata intr-un produs sau serviciu. El tine seama de energia înglobata in materii prime si materiale, de
cantităţile de energie utilizate direct sau indirect prin procese preliminare sau anexe etc. si se deosebeşte de
consumul specific de energie care caracterizează un anumit proces de producţie.
Cunoaşterea acestui indicator are următoarele avantaje:
- se pun in evidenta produsele sau serviciile cu consum ridicat de energie înglobata;
- poate fi un element de evaluare a tuturor eforturilor materiale înglobate intr-un produs;
- poate constitui un auxiliar important in calculele de planificare si in strategia de modernizare a
tehnologiilor.
Dezavantajul major al metodei este ca nu ia in considerare forţa de munca înglobata.
5. Criteriul erorii medii pătratice
Este cel mai folosit criteriu in domeniile ştiinţifice, tehnice, matematice.

După cum se ştie, în cazul sistemelor de reglarea automată, regimurile tranzitorii (care pot fi numite
şi regimuri dinamice) sunt provocate de variaţiile mărimii de intrare a sistemului − numită şi mărime de
referinţă − sau de variaţiile unor perturbaţii.
În cazul cel mai simplu al unui sistem de reglare automată în funcţie de ieşire, monovariabil (cu o
singură mărime de referinţă w şi o singură mărime reglată), liniar şi continuu, schema de elemente are
aspectul din figura 1, unde RA este regulatorul automat, EE − elementul de execuţie, IT − instalaţia
tehnologică, Tr − traductorul, p1, p2, ... pk − perturbările care acţionează asupra instalaţiei tehnologice, ε −
eroarea, u − mărimea de comandă, y − mărimea reglată, respectiv mărimea de ieşire a sistemului.
Sistemele de reglare în funcţie de ieşire au fost primele folosite în practica industrială şi se utilizează
încă pe scară largă şi în prezent.
Regimul tranzitoriu al mărimii reglate y, provocat de o variaţie treaptă unitară a mărimii de referinţă w are
aspectul din figura 2 (în ipoteza că în regim staţionar yst  w  1, deci în ipoteza unei valori nule a erorii
staţionare εst).
Considerând schema din figura 1, din care se obţine:
ε  w − y, (1.61)
rezultă că din răspunsul reprezentat in figura 2 se poate obţine variaţia în timp a erorii ε (v.figura 3).
În cazul răspunsului la variaţia treaptă unitară pozitivă a mărimii de referinţă w (fig. 3) regimul
tranzitoriu ideal al mărimii reglate y ar fi cel în care mărimea reglată ar urmări fidel − şi deci instantaneu −
variaţia mărimii de referinţă, deci pentru mărimea y ar rezulta tot o treaptă unitară pozitivă; ca urmare din
figurile 2 şi 3 rezultă că aria delimitată de curba ε din figura 3 ar trebui să tindă la zero.
O asemenea comportare ideală nu este posibilă, întrucât transmiterea variaţiei de referinţă spre
ieşirea sistemului se efectuează cu anumite întârzieri inerente; cu cât însă aria menţionată anterior va fi mai
5
p1 p2 pk
.....
w  u y
RA EE IT
Tr
Fig. 1
mică, cu atât regimul tranzitoriu se va apropia de cel ideal. Acest considerent a condus la ideea alegerii unui
criteriu de optimizare dinamică legat de minimizarea ariei respective.
Valoarea acestei arii este definită de integrala:

I    dt
0
dar această expresie nu poate fi folosită în calitate de criteriu, deoarece ordonatele mărimii ε pot interveni cu
semne diferite şi deci o valoare redusă pentru I nu atestă prezenţa unui regim tranzitoriu de calitate bună.
Acest inconvenient poate fi eliminat pe mai multe căi. Cea mai simplă constă în adoptarea unui
criteriu de optimizare de forma

J 1    2 dt
0
minimizarea acestui criteriu integral pătratic asigurând un optim pentru regimul tranzitoriu în sensul obţinerii
unei anumite apropieri dorite de regimul ideal.
Minimizarea criteriului integral menţionat conduce la valori optime ale parametrilor regulatorului
automat, prin aceasta asigurându-se un indice sintetic de calitate a regimului tranzitoriu.
În mai multe cazuri criteriile integrale pătratice au un obiectiv combinat, urmărind nu numai
optimizarea regimului tranzitoriu, ci o optimizare care reprezintă un compromis în atingerea primului obiectiv
(calitate bună a regimului tranzitoriu) şi a celui de al doilea obiectiv; de mai multe ori în practică acest al
doilea obiectiv vizează reducerea consumului de energie pentru comanda deplasării elementului de
execuţie.
Reducerea acestui consum poate fi obţinută prin adoptarea unui criteriu integral pătratic de forma

J 2  0 u 2 dt
2
− unde u este mărimea de comandă de la ieşirea regulatorului automat RA (fig. 1) − întrucât mărimea u este
proporţională cu puterea solicitată la ieşirea regulatorului, proporţionalitate care devine evidentă când
mărimea u este un curent electric sau o tensiune.
Compromisul între obiectivele referitoare la regimul tranzitoriu şi la consumul de energie se
realizează uşor, adoptând un criteriu combinat, de forma
J 3  J 1  J 2  0  2  u 2 dt

unde ρ este un factor de ponderare.
w y
y
1
yma
x w σ σ
1 1 2
σ
y tm
yst  2
w 0 1 σ tm t
1 2
0 tm tm t
Fig. 3
1
Fig. 22
6
Expresia (ultima) ilustrează unul din cele mai simple cazuri de optimizare după mai multe criterii,
denumită “polioptimizare” sau optimizare multicriteriala.
6. Criteriul utilităţii maxime (Laplace)

Este un criteriu specific deciziilor incerte in care, deciziile luate sub semnul incertitudinii se
transforma in decizii riscante prin atribuirea arbitrara (deşi logica) a unor probabilităţi.
Fie problema de decizie reprezentata prin tabelul:
R1 R2
S1 2 6
S2 3 4
in care: Ri , i=1,2 reprezintă rezultatele
Sj, j=1,2 reprezintă strategiile
Elementele matricei reprezintă câştigul care s-ar obţine la adoptarea unei strategii Sj care duce la un
rezultat Ri (matricea câştigurilor). Daca sunt cunoscute probabilităţile rezultatelor in funcţie de strategie:
P(R1/S1) = 0,7 P(R1/S2) = 0,4 P(R2/S1) = 0,3 P(R2/S2) = 0,6
Atunci se poate calcula utilitatea medie pentru fiecare strategie:
F (S1 )  0,7  2  0.3  6  3,2 F (S 2 )  0,4  3  0.6  2  3,6

Este deci preferabila strategia S2 fiindcă ea asigura o utilitate medie maxima. Acest criteriu este cel
mai potrivit pentru problemele de tip stohastic si are formularea generala:
n
max{F ( S i )}  max{ P( R j / S i )  F ( R j / S i )}
Si Si
j 1
7. Criterii de tip minimax. Criteriul optimismului subiectiv (Hurwitz)

Criteriile de tip minimax sunt specifice teoriei jocurilor, fiind folosite pentru alegerea strategiei optime
in cazul situaţiilor conflictuale, situaţii in care interesele parţilor sunt contrarii (câştigul pentru o parte
înseamnă pierdere pentru partea cealaltă). Aceste probleme sunt de tip nedeterminist si in rezolvarea lor nu
se poate face apel la probabilităţile de apariţie a diferitelor rezultate.
Revenind la tabelul de la punctul 6, se poate face următorul raţionament: alegând strategia S1
câştigul minim este 2, iar alegând strategia S2 câştigul minim este 3. Atunci se alege strategia S2 care
asigura câştigul minim cel mai mare. Criteriul utilizat de acest raţionament se datorează lui Neuman, se
numeşte maximin si se defineşte prin:
max min{F ( R j , S i )}
Si Rj
Judecând din punctul de vedere al unui adversar care este obligat sa suporte utilitatea
corespunzătoare, se face următorul raţionament: daca se alege R1 pierderea este cel mult 3, iar daca se
alege R2 pierderea este cel mult 6. Deci se va alege R1 căci acest lucru implica pierderea maxima cea mai
mica. Acest criteriu este denumit minimax si se defineşte prin:
min max{F ( Ri , S j )}
Ri Sj
Criteriile formulate anterior sunt folosite ca atare in teoria jocurilor, unde se considera ca adversarii
sunt entităţi perfect raţionale si care au interese perfect opuse unul fata de altul. Aceste ipoteze sunt in
general false. Un criteriu mai general a fost formulat de Hurwitz prin introducerea diferitelor grade de
optimism:
min{ max[ F ( Ri , S j )]  (1   ) min[ F ( Ri , Sj )]}
Sj Ri Ri
unde   [0;1] se numeşte indice de optimism.

Se observa ca daca  este o estimare a probabilităţii rezultatelor, atunci criteriul lui Hurwitz devine
echivalent cu cel al utilităţii maxime.
7
PIERDERILE DE ENERGIE ÎN REȚELELE ELECTRICE
ȘI METODE DE REDUCERE A ACESTORA
Este o problematică de interes major pentru furnizorii și distribuitorii de energie electrică: pierderile
de putere în rețelele electrice. Transportul și distribuția de energie electrică sunt însoțite de pierderi de
energie în toate elementele rețelei. Nivelul acestor pierderi oscilează între 10% și 15% din energia produsă
în centrale, în funcție de structura rețelei, de condițiile de exploatare etc.
Pierderile în rețelele electrice se pot împăți în:
1. Pierderi prin consum propriu tehnologic:
- Pierderile în linii și cabluri – pierderi dependente de sarcină ( prin efect Joule), pierderi
datorate efectului corona, pierderi prin conducție transversală pe linii, pierderi dielectrice
în cabluri;
- Pierderi în contoare, transformatoarele de măsură, siguranțe, intrumente de măsură etc.
2. Pierderi tehnice rezultate prin abateri de la regimul de funcționare proiectat
3. Comerciale
- Pierderile prin imprecizia contoarelor, pierderile datorate nepornirii contoarelor în cazul
sarcinilor reduse, furturi, etc.
 Pierderile de energie în REȚELELE DE ÎNALTĂ TENSIUNE:

Preponderent în aceste rețele pierderile de energie sunt datorate fenomenului CORONA. Acest este o
descărcare electrică apărută ca urmare a ionizării aerului din jurul conductoarelor din cauza câmpului
electric foarte intens din aceste conductoare și a condițiilor de mediu.
O condiție controlabilă, care influețează apariția acestui tip de pierderi de energie, este starea
suprafeței materialelor conductoare ale rețelei. Se știe că orice proeminență sau vârf ascuțit, intensifică
câmpul electric și favorizează descărcările electrice.
Fenomenul CORONA este o indicație a stării de degradare a rețelelor electrice.
De remarcat faptul că pentru liniile de 110kV, ale căror pierderi nu sunt practic afectate de efectul
corona și nici de pierderi comerciale ( inclusiv furturi), cea mai importantă componentă a pierderilor se
datorează funcționării cu bucle închise de 110 kV. În cazul în care rețeaua ar funcționa radial pierderile s-ar
reduce considerabil.
 Pierderile de energie ÎN REȚELELE DE MEDIE TENSIUNE:
 Pierderile de energie ÎN REȚELELE DE JOASĂ TENSIUNE:
În ambele cazuri pierderile de energie se datoarează în principal efectului Joule, dependent de
sarcină și mai puțin descărcărilor de tip corona.
În prezent rețelele de distribuție alimeantează un număr crescând de utilizatori dezechilibrați și
neliniari care determină un regim de funcționare nesinusoidal și nesimetric al acestor rețele. Acest fapt are
ca primă consecință negativă creșterea pierderilor de putere în liniile electrice de transport și distribuție,
respectiv în transformatoare.
În regim dezechilibrat s-a constatat că pierderile de putere cresc considerabul în raport cu pierderile
într-un regim echilibrat. În cazul unui factor de nesimetrie negativă de 20%, pierderile pot să crească
îngrijorător, depășind chiar 100% dacă fatorul de nesimetrie negativă depașește 40%.
În regim nesinusoidal s-a determinat variația pierderilor în funcție de factorul total de distorsiune
armonică al curenților. În această situație, pierderile de putere sunt influențate în special de nivelul
armonicilor de rang multiplu de 3. Deoarece acestea se însumează pe conductorul de nul, pierderile pot să
crească îngrijorător ajungând chiar până la 300% atunci când reziduul deformant este egal cu
fundamentala, iar armonicile de rang multiplu de 3 reprezintă 90% din acesta.
Într-un regim real de funcționare, datorită însumării efectelor celor două regimuri, pierderile cresc și
mai mult. În urma unui studiu de caz făcut pe o rețea tipică urbană s-au constatat următoarele:
- Indicatorii de calitate ai regimului deformantși dezechilibrat se încadrează în limitele normale
indicate în standardele în vigoare;
- În regim nesinusoidal, o medie a factorului total de distorsiune armonică de 20,86% a determinat
o creștere a pierderilor de putere de 10,45%;
- În regim dezechilibrat s-a constatat că o medie de 10% a factorilor de nesimetrie negativă,
respectiv zero a condus la pierderi suplimentare de putere de 11%;
- O pondere importantă în aceste pierderi o au cele datorate curenților care circulă prin
conductorul de nul;
- Pierderile de putere cresc îngrijător, depășind în unele perioade ale zile 20%; valoarea medie
pentru perioada analizată a creșterii față de pierderile considerate în regim simetric și sinusoidal
de funcționare a fost în medie de 14%
Reducerea pierderilor de energie în rețelele de transport și distribuție depinde de următorii factori:

- Proiectarea rețelelor, stațiilor și posturilor de transformare, a tuturor elementelor care intervin de
la producător până la consumatorul de energie electrică, să se facă în raport optim: costul
investiției – pierderi minime.
- Folosirea de materiale de calitate în costruirea LEA de IT și întreținerea corespunzătoare a
acestora.
- Compensarea energiei reactive la consumator evitând astfel încărcarea suplimentară a rețelei de
transport.
- Dimensionarea optimă a elementelor în funcție de pueterea consumatorului, de preferință în mod
descentralizat, folosind scheme simple și fiabile.
- Evitarea, prin măsuri tehnice și organizatorice, a regimurilor de funcționarea nesimetric și
dezechilibrat.
- Luarea de măsuri tehnice și organizatorice pentru reducerea pierderilor comerciale.
- Folosirea tehnicilor moderne de monitorizare și analiză a acestor pierderi.
Reducerea pierderilor înseamnă utilizarea eficientă a energiei. Înseamnă energie economistă, înseamnă
mai puțină energie generată. Toate acestea converg către folosirea rațională a resurselor, adică spre o
politică de dezvoltare energetică durabilă.
MĂSURI TEHNOLOGICE PENTRU REDUCEREA PIERDERILOR DE ENERGIE ÎN ȘI REŢELELE ELECTRICE
Rolul măsurilor tehnologice în reducerea pierderilor este, în cele mai multe cazuri, mai important decât al
măsurilor de exploatare şi de aceea măsurile tehnologice trebuie aplicate din faza de proiectare a
instalaţiilor. Deoarece aplicarea acestor metode implică investiţii suplimentare ele trebuie bine justificate.
Dintre aceste măsuri se amintesc următoarele: micşorarea rezistenţelor reţelelor electrice, ridicarea
nivelului de tensiune, trecerea la tensiuni nominale de funcţionare mai ridicate şi compensarea puterii reactive.
1. Micşorarea rezistenţelor reţelelor electrice

Se poate realiza prin întărirea lor, adică prin costruirea de linii noi și montarea de transformatoare
suplimentare, cum și prin înlocuirea conductoarelor de secțiuni mai mici cu altele de secțiuni mai mari.
Mărirea secţiunii conductoarelor este justificată numai dacă densitatea efectivă a curentului depăşeşte
densitatea economică şi se poate face fie prin înlocuirea conductoarelor uzate cu altele de secţiuni
superioare, fie prin dublarea unor circuite, în cazul liniilor de înaltă tensiune.
Pentru evitarea unor astfel de lucrări, care necesită investiţii suplimentare, este foarte importantă alegerea
corectă a secţiunii conductoarelor la proiectarea liniilor, care trebuie să ţină seama de perspectiva
dezvoltării consumatorilor şi a sistemului electroenergetic pe o perioadă de (5÷10) ani.
Instalarea unor transformatoare noi în reţea nu este justificată numai de reducerea
pierderilor ci şi de crearea unor rezerve în alimentare sau pentru descărcarea acestora când sarcina
depăşeşte puterea lor nominală. Încărcarea transformatoarelor trebuie să fie optimă, adică să corespundă
unui regim de funcţionare cu pierderi minime.
2. Creşterea nivelului de tensiune în reţelele electrice
Conduce la micşorarea pierderilor în ansamblu. Se poate demonstra că pentru fiecare procent de ridicare a
nivelului tensiunii de funcţionare a instalaţiilor, pierderile de putere care sunt proporţionale cu pătratul
curentului ( pierderile de putere în linii şi în cuprul transformatoarelor) se reduc cu circa 2 % din
valoarealor absolută. În schimb, pierderile de putere în fierul transformatoarelor, care nu depind de sarcina
acestora ci numai de tensiunea de alimentare, cresc cu mai mult de 2 % din valoarea lor absolută. Având în vedere însă
că pierderile în fier la transformatoarele montate în reţelele electrice reprezintă aproximativ 15 % din
pierderile totale, o creştere cu 1% a tensiunii de alimentare conduce la o reducere a pierderilor totale de
putere activă în transformatoare cu aproximativ 1,2 % din valoarea lor absolută.
Trebuie menţionat, de asemenea, că odată cu creşterea tensiunii de alimentare

cresc puterile active şi reactive vehiculate în reţele, ceea ce conduce la o mărire oarecare a pierderilor. Cu
toate acestea, pierderile în ansamblu scad dacă nivelul tensiunilor creşte.
3. Trecerea reţelelor electrice la tensiuni nominale mai ridicate
Se aplică în cazul liniilor şi staţiilor supraîncărcate şi este justificată din punct de vedere economic dacă
izolaţia reţelelor respective permite creşterea tensiunii de (1,5÷2) ori faţă de tensiunea actuală de serviciu.
Reţelele care permit o astfel de creştere a tensiunii sunt reţelele subterane de joasă şi medie tensiune (se
poate trece de la 220 V la 400 V, între faze, sau de la 5 la 6 kV), cele aeriene de joasă tensiune, iar în unele
cazuri şi cele de medie tensiune (de exemplu se poate trece de la 6 la 10 kV). Introducerea unor tensiuni mai
ridicate impune însă rezolvarea unor probleme tehnice şi o justificare economică pentru fiecare caz în
parte.
4. Compensarea puterii reactive sau îmbunătăţirea factorului de putere
Este o metodă importantă de reducere a pierderilor de energie în reţele prin micşorarea circulaţiei de
putere reactivă prin elementele reţelei.
METODE DE CALCUL ALE REŢELOR ELECTRICE
2.1 Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor.
În practica de proiectare curentă, secţiunea conductoarelor şi cablurilor se determină ţinând seama
de o serie de restricţii tehnice după cum urmează:
- încălzirea în regim de lungă durată ca urmare a efectului termic al curentului de calcul;
- încălzirea în regimuri forţate de scurtă durată ca urmare a efectului termic al curenţilor de
scurtcircuit şi al curenţilor de pornire ai motoarelor electrice;
- căderea de tensiune în regimuri normale şi de avarie;
- rezistenţa mecanică - stabilitatea la sarcini mecanice(greutatea proprie,vânt,chiciură etc);
- pierderi prin efect ,,corona” .
Respectarea acestor restricţii tehnice la alegerea secţiunii nu este însă o garanţie a funcţionării economice
în timp a unei linii electrice, ci este necesară verificarea condiţiilor de funcţionare sub aspectul mai larg al
implicaţiilor tehnico-economice care decurg din funcţionarea liniilor în decursul unei perioade date.
Pentru aceasta se impune determinarea secţiunii economice şi compararea acesteia cu secţiunea tehnică.
Secţiunea S care se va adopta în final trebuie să fie cea mai mare din valorile rezultate pentru secţiunea
tehnică (S t ) şi secţiunea economică( S ec ).
S  max .S t , S ec  (2.1)
2.2 Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor luând în calcul condiţiile economice şi

tehnice de funcţionare din reţelele industriale.
2.2.1 Alegerea secţiunii pe baza încălzirii în regim de lungă durată
În condiţiile regimurilor de lungă durată , temperatura conductoarelor nu trebuie să depăşească anumite
valori admisibile , după care materialele conductoare şi izolante îşi pot modifica proprietăţile fizice şi
chimice,cu efecte nedorite asupra instalaţiilor (îmbătrânire prematură, oxidare, degradarea conductoarelor
sau a materialelor de îmbinare etc.)
Valorile maxime ale temperaturii admidibile sunt indicate de norme şi standarde pentru fiecare tip de
conductor .
Valori ale temperaturii admisibile pentru ţara noastră:
0
Conductor pentru: C
Linii electrice aeriene 70
Cabluri cu izolaţie de hârtie de 1-6 kV 65
Cabluri cu izolaţie de PVC de 1-6 kV 70
Plecând de la aceste valori se elaboreaza tabele de curenţi maximi admisibili de lungă durată pentru
fiecare sectiune a conductoarelor şi cablurilor. Din tabele se alege secţiunea minimă necesară pentru care
este îndeplinită condiţia:
KI a  I c (2.2)
în care : K = K1 K 2 K 3 ;
K1 - coeficient care ţine seama, la cablurile pozate în pământ, de rezistenţă termică specifică a solului, în
0
C cm/W; K 2 - coeficient care ţine seama de creşterea căldurii degajată şi influienţele reciproce în cazul
fasciculelor de cabluri pozate alăturat; K 3 - coeficient care ţine seama de temperatura mediului ambiant;
I a - curentul de durată admisibil pentru secţiunea aleasă, în A;
I c - sarcina maximă de calcul, în A .
În situaţiile deosebite de instalare a cablurilor sau când condiţiile de pozare diferă de cele indicate de
furnizor, este necesar să se recalculeze valoarea maximă a curentului de durată admisibil, ţinând cont de
fenomenele de transmisie a energiei termice.
În cazul în care condiţiile de pozare sunt cele recomandate de furnizor , dar mediul inconjurător este la o
temperatură diferită de cea admisă  m   a  , recalcularea curentului maxim admisibil se face cu
relaţia:
 m
I max  I  N  (2.3).
 a
2.2.2 Alegerea secţiunii pe baza încălzirii în regim intermitent
Alegerea secţiunii după relaţia (2.2) presupune că sarcina I e este constantă.
Dar sarcina care parcurge conductoarele este variabilă sau intermitentă iar în aceste cazuri alegera
secţiunii se face luând în consideraţie nu sarcina maximă I c , ci sarcina echivalentă I e , calculată astfel:
n
 I 2ti
i 1
Ie  n
(2.4) ,
 ti
i 1
unde: I i , t i - sarcinile şi duratele semnificative din graficul de sarcină a liniiei.
În cazul regimului intermitent relaţia devine:
DA%
I e  I max (2.5)
100
t1
unde: DA  - durata relativă a ciclului.
t1  t 2
2.2.3 Alegerea secţiunii pe baza încălzirii în regim de scurtă durată

Se face în modul următor:
*) Se calculează valoarea medie pătratică I sc a curentului de scurtcircuit pe durata fenomenului (de la t=0
la Ts ) când se consideră scurtcircuitul lichidat de instalaţiile de protecţie.
Ts
1
  i sc dt
2 2
I sc (2.6).
Ts 0
**) Se determină densitatea de curent la scurtcircuit s t ,din relaţia:
st 
I sc
S

A / mm 2  (2.7)
unde: S-secţiunea conductorului, în mm 2 .

***) Se determină temperatura finală a conductoarelor la sfârşitul circuitilui, cu ajutorul monogramelor; iar
dacă valoarea pentru temperatura finală este sub limitele din tabelul de mai jos, atunci secţiunea S este
stabilă din punct de vedere termic în condiţii de scurtcircuit. În caz contrar se alege o secţiune superioară
sau se prevăd mijloace de limitare a curenţilor de scurtcircuit.
Durata t s = 0,4 … 0,6 s la liniile aeriene;
t s = 0,3… 1 s la cabluri.
Denumirea Temperatura maxima
A b
Conductoare neizolate
Aluminiu 180 130
Cupru 200 170
oţel 200 200
Cabluri de cupru şi aluminiu cu tensiunea
nominală de
6 kV 160
10-20 kV 140
20 kV 120
a) supuse unei forţe de tracţiune > daN/ mm 2

b) supuse unei forţe de tracţiune < daN/ mm 2
Folosirea siguranţelor fuzibile limitatoare de curent cu o durată de topire de 0,008 s, reduc efectele termice
ale curentului de scurtcircuit.
Obs. Pornirea motoarelor electrice: Acest fenomen durează cca. 2-12 s , perioadă în care curenţii prin
circuitul de alimentare sunt de cinci-opt ori mai mari decât curenţii nominali.
Densitatea de curent la pornirea motoarelor s p , nu trebuie sa depăşească valorile:
s p max  35 A/ mm 2 - pentru conductoarele de cupru ;
s p max  20 A/ mm 2 - pentru conductoarele de aluminiu.
2.2.3 Alegerea secţiunii pe baza căderii de tensiune admisibile

În regimuri normale cât şi în regimuri accidentale la bornele receptoarelor electrice trebuie să se menţină o
plaja de tensiune cât mai apropiată de tensiunea nominală, iar abaterile de tensiune nu trebuie să
depăşească anumite valori normate cum ar fi:
- instalaţii de iluminat  2[%]
- alte receptoare de energie electrică  5[%]
În cazul în care valoarea secţiunii S , determinată cu relaţia (2.8) este egală sau mai mică decât valoarea
determinată în condiţiile de încălzire, condiţia căderii de tensiune este îndeplinită. În caz contrar se alege o
secţiune majorată.
Il cos 
U  RI cos   (2.8),
S
unde:  -conductivitatea conductorului
U -componenta longitudinală a caderii de tensiune de unde:
Il cos 
S (2.9).
U
2.3 Determinarea secţiunii economice
Secţiunea conductoarelor determinată numai pe baza condiţiilor tehnice nu conduce întotdeauna la regimul
cel mai economic de funcţionare a liniilor electrice.
Din acest motiv secţiunea rezultată din calculele tehnice S t  trebuie verificată din punct de vedere al
condiţiilor economice de funcţionare.
a) Linii cu simplu circuit
Cheltuielile legate de realizarea unei linii electrice intr-o perioadă de timp dată se compun din :
- investiţia iniţială ;
- cheltuieli de exploatare ;
- valoarea actualizată a pierderilor de putere şi energie în perioada respectivă.
Presupunând un interval de calcul de n ani pentru funcţionarea liniei şi o sarcină maximă I max ,
expresia cheltielilor totale aferente acestei linii se poate deduce din relatia (2.10), exprimând fiecare termen
în funcţie de secţiune:
103
n i
3I max
2  n i 
CTA  f s   A0  kS  C L  1  a      i  i 1  a   (2.11)
i 1 S  i 1 
Simbolurile din relaţia (2.11) sunt explicate în tabelul de mai jos:

Dacă analiza economică este efectuată pe o perioadă lungă de timp , se poate considera că valoarea
remanenta nu mai influienţează rezultatele calculelor.
Semnificaţia simbolurilor utilizate:
Simbolul Noţiunea U/M

CTA Cheltuieli totale actualizate lei/km
A0 Componenta investiţiei în linie independentă lei/km
de secţiunea conductoarelor active
kS Componenta investiţiei în linie, dependentă lei/km
de secţiunea conductoarelor
k Panta de creştere a preţului unui km. de lei/km. mm 2
linie cu secţiunea conductoarelor
CL Cheltuieli anuale pentru exploatarea liniei lei/km
a Rata de actualizare
S Secţiunea conductoarelor active ale liniei mm
 Rezistivitatea conductorului mm2 / km
I max Sarcina maximă de calcul a liniei A
 Costul kW instalat în centrala de echivalare lei/km
de bază
i Durata anuală echivalentă a pierderilor h/an
maxime din anul ,,i “
 Costul unitar al energiei pierdute lei/kWh
Din calcule se constată că, pentru o anumită valoare a secţiunii S denumită secţiune economică (S ec ),
cheltuielile totale aferente liniei intr-un anumit număr n de ani vor fi minime.
În practică pentru simplificarea calculelor se apeleaza la o altă metodă mai rapidă de determinare a
secţiunii economice , bazată pe criteriul ,,densităţii economice de curent”.
Se calculează derivata de ordinul întâi, în funcţie de secţiune, a expresiei (2.11) şi se obţine:
dCTA 3I max

2
10 3
k Ce act (2.12),
dS S2
unde Cec act -costul actualizat al pierderilor de putere şi energie în perioada considerată:
n i
Ce act     i  i 1  a  (2.13).
i 1
Din condiţia de anulare a derivatei se obţine relaţia generală de calcul a secţiunii economice
3C eact
S ec =I max (2.14)
k10 3
şi densitatea de curent ( j ec )
I max k  10 3
jec   (2.15).
S ec 3Ce act
Cunoscând valorile densitătii economice de curent (prezentate în tabelul de mai jos) secţiunea
economică a conductoarelor active pentru o linie electrică se obţine din relaţia:
k e I max
S ec  (2.16),
sec
unde : k e este un coeficient de corecţie în funcţie de costul tonei de combustibil considerat în centrala de
echivalare.
Tipul liniei Durata de utilizare a sarcinii maxime, '

jec
Tu K
jec
[h/an]
Tu < 3000  Tu  Tu >5000
3000 5000
Linii electrice 0,65 0,45 0,35 2,8 1 1 / 0,06 / L
aeriene
JT 2,5 1 1 / L
20 Kv 2,9 1 5,14 / L
110 kV
Linii electrice 1,8 1  0,2 / L
subterane
JT 0,8 0,55 0,4 2,1 1 0,5 / L 2,1
6 kV 0,9 0,6 0,5 1 0,42 / L 2,7
10 kV 1,0 0,7 0,6
20 kV 1,15 0,75 0,55 1 0,33 / L
Valoarea secţiunii economice se compară cu valoarea secţiunii determinată din condiţiile tehnice de
funcţionare a liniei electrice, în final obtinându-se valoarea S care satisface relaţia (2.1):
S=max(S t , S ec ).
Această valoare trebuie rotunjită la valoarea cea mai apropiată pe scara standardizată a secţiunii
conductoarelor.
b) Linii cu mai multe circuite

Problema creşterii numărului de circuite apare atunci când secţiunea economică depăşeşte secţiunea
maximă standardizată (240 mm 2 la cablurile trifazate).
În acest caz trebuie adăugat sporul de investiţii pentru partea de construcţii necesar sporirii numărului de
circuite (costul stâlpilor, al izolaţiei, al construcţiilor de pozare a cablurilor,etc.), ceea ce conduce la o
valoare majoră a densităţii economice de curent.
'
Valoarea majoră normată sec  K j sec ,
unde: K j - coeficient de corecţie, iar valorile acestuia sunt date în tabelul anterior în funcţie de lungimea L
a liniei considerate.
REDUCEREA PIERDERILOR DE ENERGIE ŞI PUTERE
ÎN POSTURILE DE TRANSFORMARE

Factorul de încărcare relativă  al transformatoarelor şi autotransformatoarelor de putere
instalate în staţiile şi posturile de transformare se defineşte prin:
S P 2  Q2
  (1)
Sn Sn
unde Sn - puterea aparentă nominală a transformatorului şi influenţează randamentul
acestora.
Pierderile de putere activă din transformatoare se exprimă cu relaţia:
P=P0+2Psc (2)
în care : P0 - pierderea de putere activă în gol, în kW, iar Psc - pierderea de putere activă în
scurtcircuit, în kW.
Pe durata , pierderile de energie activă în transformatoare se calculează cu ajutorul relaţiei:

W  P0   2Psc dt (3)
0
La o sarcină constantă (=const.), relaţia devine:

W=P0+2Psc (4)
Sarcina optimă din punct de vedere economic Sec a transformatorului se poate determina
fie cu ajutorul pierderii relative de energie, fie cu ajutorul pierderilor relative de putere
activă care apar în urma funcţionării transformatoarelor.
Fie a doua variantă. Pierderile de putere activă în transformator se compun din pierderile în
circuitul magnetic şi cele din înfăşurări sunt :
P  pFe _ nt  2 pi _ nt (5)
unde:
- pFe _ nt  pFe _ n  k e qFe _ n sunt pierderile active nominale în fierul transformatorului;
- pi _ nt  pi _ n  k e q i _ n sunt pierderile active nominale în înfăşurările
transformatorului;
- qFe n - puterea reactiva ce corespunde magnetizării miezului de fier al transformatorului, la
tensiunea de alimentare nominală;
- qi n - puterea reactiva ce corespunde câmpurilor magnetice de dispersie ale înfăşurărilor la
sarcina nominala a transformatorului ;
- ke - echivalentul energetic al puterii reactive (ke=0,020,13 kW/kVAr, funcţie de poziţia
transformatorului în reţea)
Mărimile pFe n şi pi n sunt mărimi de catalog ale transformatorului. Mărimile qFe n şi qi n se
calculează din alte mărimi de catalog ale transformatorului ( i0 şi usc n ).
Ţinând cont de relaţia (5), pierderile raportate la puterea cedată de transformator reţelei
alimentate S, se exprimă prin :
P pFe _ nt pi _ nt
  S (6)
S S S n2
Sarcina pentru care se obţine un minim al pierderilor raportate rezultă din anularea derivatei
în raport cu S:
 P 
 
 S 
0 (7)
S
Efectuând calculele rezultă:
pFe _ nt pFen  k e q Fen Sec pFen  k e q Fen
Sec  S n sau Sec  S n sau  ec   (8)
pi _ nt pin  k e q in Sn pin  k e q in
Este evident că, datorită factorului ke, sarcina economică a unui transformator depinde şi de
locul unde este el instalat în cadrul sistemului electroenergetic, nu doar de caracteristicile
acestuia.

TRANSFORMATOARE
In cazul consumatorilor importanţi se instalează, de regulă, mai multe transformatoare în
staţiile şi posturile de transformare. Ele pot funcţiona separat sau în paralel. Numărul optim
de transformatoare care lucrează în paralel se stabileşte pe baza unor criterii tehnico-
economice (siguranţă în alimentarea consumatorilor, pierderi minime de putere şi energie).
Funcţionarea în paralel a transformatoarelor cu caracteristici diferite este permisă numai în
anumite condiţii *Georg+: grupele de conexiuni să fie identice, raportul puterilor
transformatoarelor să fie mai mic decât 1/3, tensiunile de scurtcircuit să nu difere cu mai
mult de 10%, iar tensiunile pe prize cu 0,5%.
La funcţionarea în paralel a mai multor transformatoare, regimul de lucru economic se poate
determina grafic. În acest scop se construiesc curbele pierderilor totale de putere:
Ptot  P0  k e Q0   2 ( Psc  k e Qsc ) (9)
pentru fiecare transformator şi pentru grupurile de transformatoare care lucrează în paralel.
Fie cazul general cu transformatoare de puteri diferite, S1 şi S2, curba optimă a pierderilor de
putere se obţine conectând câte un singur transformator pentru sarcinile mai reduse şi
funcţionând cu ambele transformatoare numai la depăşirea unei anumite sarcină SB. (v.fig.1)
Punctele de intersecţie a curbelor cele mai apropiate de axa absciselor corespund puterilor
la care este economic sa se conecteze, respectiv să se deconecteze transformatoarele.
În cazul funcţionării în paralel a n transformatoare cu caracteristici identice, atunci
Ptot _ n  nP0  k e Q0  

1 2 1
 ( Psc  k e Qsc )  na  bS 2 (10)
n n
unde : a  P0  k e Q0 b  (Psc  k e Qsc ) / S n2 (11)
Conectarea unui al n+1 –lea transformator identic cu celelalte este avantajoasă dacă:
P
[kW]
T2
T1
T1(S1) T2(S2) T1+T2

P01+P02
S1 < S2 P02
P01
T1 T2 T1+T2
SA SB S[MVA]
Fig. 1 Grafic de pierderi pentru un post de transformare cu două unităţi

(cu linie întreruptă, curba de pierderi minime)
bS 2  n  1a 
1 1
na  bS 2 (12)
n n 1
adică dacă:
P0  k e Q0
S  nn  1  S n nn  1
a
(13)
b Psc  k e Qsc
La modul general, regimul economic poate fi stabilit şi pe altă cale. În acest scop, se exprimă
pierderile totale în transformatoare într-un mod simplificat:
P0  k e Q0   2 ( Psc  k e Qsc )  a  bS 2 (14)
În cazul unui post cu două transformatoare, pierderile totale se pot exprima prin relaţiile:
P1=a1+b1S2 ;
P2=a2+b2S2 ; (15)
P12=a12+b12S2 ,
în care P1 , P2 , P12 sunt respectiv pierderile totale ale primului, ale celui de-al doilea şi
ale ambelor transformatoare funcţionând în paralel.
Luând exemplu cazul din fig.1, conectarea în paralel a transformatoarelor este economică
începând de la puterea pentru care pierderile P1 şi P12 sunt egale, în care caz
a12  a1
S (16)
b1  b12
Observaţii
- În perioadele de nefuncţionare, transformatoarele se deconectează pe partea
primară, pentru a se evita pierderile la funcţionarea în gol a acestora;
- Transformatoarele, indiferent dacă funcţionează independent sau în paralel, trebuie
sa aibă o încărcare care să nu scadă sub 40% din puterea nominală. Înlocuirea
transformatoarelor slab încărcate cu altele de putere mai mică este avantajoasă din
punct de vedere energetic, atât prin reducerea pierderilor de energie în
transformator cât şi prin îmbunătăţirea factorului de putere în reţeaua de
alimentare, dar decizia se ia numai în urma unui calcul tehnico-economic;
- Evitarea dublelor transformări, prin folosirea transformatoarelor cu trei înfăşurări,
conduce de asemenea la reducerea pierderilor de energie electrică.

Posibilitatea producerii de metale cu structură metalică amorfă sau necristalină, prin
solidificarea rapidă a unor aliaje lichide, a fost demonstrata în 1960 la Institutul de
Tehnologie din California. Pe baza acestei descoperiri, după 1970, s-au dezvoltat tehnologii
pentru producere de miezuri de transformator de distribuție din metale amorfe, având la
baza oțelul. Aceste metale prezintă proprietăți mecanice, electrice și magnetice deosebite,
cea mai importanta fiind ușurința de a se magnetiza respectiv de a modifica orientarea
magnetica, cu o mică cantitate de energie.
Un exemplu numeric este oferit de datele publicate de Allied Signal Corporation pentru SUA,
la nivelul anului 1987: cele aproximativ 40 milioane de transformatoare electrice de
distribuție înregistrează pierderi totale de energie electrică de aproximativ 35109 kWh
anual. Dacă aceste transformatoare ar avea miezuri din materiale amorfe, pierderea s-ar
reduce la 12109 anual. Cel mai mare transformator cu miez de metal amorf aflat în
funcțiune până la nivelul anului 1987 era cel produs de firma americană Westinghouse
Corporation (500 kVA). Pe acest transformator s-au raportat pierderi totale de ordinul a 200
W, în comparatie cu pierderile de 1000 W înregistrate pe un transformator similar având ca
miez tabla silicioasă convențională.
Noua tehnologie performantă denumită “Amorphous Metal Distribution Transformers
(AMDT)” s-a dezvoltat rapid, fiind realizate peste 1,5 milioane de transformatoare cu metale
amorfe, localizate in principal in SUA, Japonia și în țări în curs de dezvoltare din Asia.
Construcția transformatoarelor de distribuție

Construcția transformatoarelor de distribuție echipate cu miezuri amorfe reclamă o atenție
specială pentru un anumit număr de elemente, mai ales în ceea ce privește caracteristicile
de material, care sunt prezentate mai jos:
1. Forțe
Câmpurile electromagnetice induc forțe între și în cadrul înfașurărilor:
- Forțe axiale (date de componența radială a câmpului) care:
o comprimă înfașurările
o încearca să le deplaseze pe verticală
- Forțe radiale (date de componența axială a câmpului) care comprimă înfașurările
interioare și le întind pe cele exterioare.
Forțele axiale, îndeosebi cele care induc deplasarea verticală, sunt reduse cu mai mult de o
zecime din valoarea lor convențională.
Miezurile amorfe sunt rectangulare. În cadrul unei construcții de susținere, va trebui, în
primul rând, să se puna înfășurarile sub presiune, așa încât ele să fie, din punct de vedere
mecanic mai rigide și să reziste mai ușor la forțe. Acest lucru a fost practicat pe parcursul
anilor în conceptul ACEC, cu plăci grele de presiune.
În transformatorul amorf, înfășurarea de joasă tensiune este bobinată pe un cilindru
purtător solid, care preia forțele care ar solicita miezul. Înfășurarile de înaltă tensiune sunt
întinse în fereastră de niște plăci de presiune solide.
Fig. Construcția miezului
2. Miez fixat
Metalul amorf este sensibil la tensiuni mecanice de strângere, în sensul că acestea duc la
creșterea pierderilor. Este motivul pentru care, miezul ideal nu va fi fi fixat de înfășurări, ci va
ramane suspendat între ele, spre deosebire de transformatoarele clasice care sunt foarte
strânse și consolidate. Dat fiind aceast lucru, în cazul TDMA forțele radiale sunt foarte
importante.
3. Inducție de saturație redusă
Inductia nu trebuie să depașească în miez 1,35T, deoarece după această valoare pierderile
cresc liniar și progresiv.
Pentru a se ajunge aici, secțiunea trebuie să fie importanta dar, dat fiind faptul ca metalul
amorf este scump, se va recurge mai curand la un raport volt/spira redus (adică mai multe
spire). Mai multe spire înseamnă și mai mult cupru și o impedanta mai ridicată ceea ce
implica conducerea părții active mai sus, pentru a compensa creșterea în impedanță.
4. Optimizarea
Optimizarea TDMA se dovedește mai puțin simplă decât cea a transformatoarelor
tradiționale, din cauza diferitelor limitări inerente dispunerii miezurilor amorfe.
Datorită construcției mai grele a benzilor, la ora actuală nu există decât 3 lățimi de bandă, o
anumită greutate maximă pe miez și slabe pierderi datorate sarcinii care le însoțesc.
Materialul conductoarelor este cuprul, pentru a minimaliza dimensiunile, zgomotul și
fereastra miezului (și, în consecință, greutatea li costul miezului).
Pentru a obține puteri superioare se pun mai multe miezuri în paralel. Astfel, pentru
transformatoare având puteri mai mari de 630 kVA se folosesc deja 2 4=8 miezuri (dublă
ramă), ceea ce complică un pic ansamblul.
5. Construcție mecanică și accesorii
În ceea ce privește construcția echipamentelor, TDMA poate fi construit pentru a satisface
cei mai exigenti clienți. Cutiile de borne, ventilatoarele, traversările speciale, înălțimea sa
impusă, aparatele de securitate,… pot echipa orice TDMA. La exterior, aceasta nu se traduce
printr-o diferență pronunțată care ar trăda “caracterul amorf” al transformatorului.

- Zgomot
Zgomotul este mai mare decât la cele obișnuite, ceea ce a facut ca introducerea TDMA în
Europa să fie întarziată. Totuși faptul că miezul este suspendat contribuie la un nivel
satisfacator al zgomotului. Micșorarea zgomotului este subiectul cercetărilor actuale, singura
soluție constând în reducerea inducției, dar acest lucru duce la creșterea considerabilă a
prețului.
- Încălzire
Încălzirea constituie rar o problemă a acestor transformatoare datorită pierderilor reduse
din miez. Cuvele sunt echipate cu întărituri elastice care rezistă la presiuni interne de
funcționare. În cea mai mare parte presiunea este factor determinant, de aceea se
procedează la reducerea suprafeței de răcire. Din punct de vedere termic TDMA prezintă o
longevitate mai mare decât a transformatoarelor convenționale.
- Dimensiuni și greutăți
- la fel de înalt
- la fel de larg
- mai lung
Datorită cuvei variabile pentru orice dimensiuni, este posibilă satisfacerea oricăror exigențe
impuse de client. Pentru ilustrare se prezintă exemplul unui transformator de 400 kVA
având:
L  l  H = 1230  840  1460 mm TDMA = 1530  840  1520 mm
Masa totală = 1610 Kg TDMA = 2200 Kg
- Îmbătrânirea
Chiar dacă TDMA pare a fi o veritabilă inovație în Europa, el este deja în exploatare în SUA
și Japonia din anul 1982. Actualmente, numărul de TDMA în folosință depașește 100000 de
unități (monofazice în cea mai mare parte). Acesta nu numai că au dovedit o excelentă
fiabilitate, dar și-au păstrat, în aceeași măsură pierderile minore pe parcursul anilor de
funcțiune. În Europa, TDMA trebuie încă să-și primească „titlul de noblețe”. Un prim pas,
circumspect, a fost făcut, în sensul unei colectări de date din propria experiență, grație,
printre altele, unei prime serii de încercări de 10 unități pentru Electrabel.
- Comportarea la scurtcircuit
Spre deosebire de SUA, Europa acordă o importanță deosebită comportării transformatoare-
lor la scurtcircuit, impunându-se lucrări complete în materie de scurtcircuit, și asta în ciuda
prețului destul de ridicat al acestora. Datorită intensităților reduse în înfășurări și
dispozitivelor destinate să permită rezistența la forțe considerabile, este efectiv posibilă
construirea unui TDMA rezistent.
- Marea variabilitate a caracteristicilor
Sensibilitatea materialului și procesul de producție mai curand complex antrenează o
variabilitate destul de mare a caracteristicilor în gol ale miezurilor pe care ni le furnizează
Allied.
Primele serii de transformatoare trifazice vor trebui să confirme în ce măsură aceste
caracteristici se vor armoniza în concepția cu patru miezuri, pentru a ajunge la o medie în
cazul seriei, cu o marja de fluctuație standard acceptabilă.
Comparație economică între transformatoarele de distribuție cu miez magnetic

convențional și TDMA
În cele ce urmează se va prezenta o comparație economică între transformatoarele de
distribuție cu miez magnetic convențional și din metal amorf, din punct de vedere
metodologic și aplicativ la unități 20/0,4 kV de 250 kVA și respectiv 650 kVA. În prima etapă
este prevazută construirea a 3 transformatoare cu miez din metal amorf 20/0,4 kV de 250
kVA (2 bucăți) și de 650 kVA (1 bucată) care se vor monta experimental la FRE Constanța și
respectiv FRE Cluj.
Pe viitor, achiziționarea transformatoarelor de distribuție se va face prin licitație publică
utilizându-se, pentru compararea economică a ofertelor, metodologia conținută în nota
tehnică de mai jos.
Considerații generale
Prezenta notă tehnică are drept scop stabilirea unei metodologii și realizarea unui calcul
preliminar de comparare a transformatoarelor de distribuție de MT/0,4 kV cu miez
convențional și din metal amorf, respectiv stabilirea oportunității dotării sistemului de
distribuție cu noile tipuri de transformatoare la care se folosesc metale amorfe. Aceste noi
tipuri de transformatoare prezintă pierderi de mers în gol (în fier) de circa (36) ori mai mici
decât cele convenționale, dar și un preț cu circa (3050)% mai mare.
Criterii de comparare
Criteriile de comparare a celor două tipuri de transformatoare menționate (convenționale și
cu metale amorfe) sunt:
- cheltuieli totale actualizate (CTA) minime;
- durata de recuperare (t), a diferenței de cost inițial prin reducerea pierderilor, mai
mică de 8 ani.
Aceste criterii de comparare menționate sunt în concordanță cu cele practicate de multe
firme străine (de ex. Allied Signal Amorphous Metals-USA, Iberdrola-Spania s.a)
Date inițiale
Tabelul 4.1.
Transformator
Datele U.M. Convențional (c) amorf (a)
transformatoarelor
Cost inițial $ Cc Ca
Pierderi de mers în gol kW Woc Woa
Pierderi în scurtcircuit kW Wkc Wka
Variante analizate
Compararea transformatoarelor a fost analizată în 4 variante (A,B,C,D) deosebite între ele
după:
nivelul la care se face optimizarea costurilor și anume:
- nivel CONEL, în care se ține seama și de costul kW pierdere ce trebuie instalată în
centralele CONEL;
- nivelul GTDEE, în care se ține seama și de costul kW pierdere ce trebuie instalat în
centrale.
- valoarea ratei de interes (r) ce ține seama și de nivelul dobânzilor și al inflației.
Cele 4 variante sunt:
Tabelul 4.2.
Varianta Nivel de Valoarea ratei de interes (r) în
optimizare %
A CONEL 10
B CONEL 8
C GTDEE 10
D GTDEE 8
Calculul cheltuielilor totale actualizate (CTA)

a) Formule, notații
CTAc = Cc + Woc  Co + Wkc  Ck - pentru transformatoare convenționale
CTAa = Ca + Woa  Co + Wka  Ck - pentru transformatoare cu metale amorfe
în care:
Co – costul, pe durata de studiu, datorat unui kW pierderi în gol;
Ck – costul, pe durata de studiu, datorat unui kW pierderi în scurtcircuit;
Cc/Ca – cost inițial transformator convențional / amorf;
Woc/Woa – pierderi de mers în gol la transformator convențional / amorf;
Wkc/Wka - pierderi în scurtcircuit la transformator convențional / amorf;
Valorile Co și Ck se determină cu formulele:
Co = 1,2Cw + y  to  Ce și Ck = 1,2Cw + y  tk  Ce
în care:
Cw – costul unui kW pierdere ce trebuie instalat într-o centrală CONEL
Cw = 1000 $/kW în varianta A și B
Cw = 0 în varianta C și D (nu se iau în considerare)
Ce – costul unui kWh de pierderi (Ce = 0,05 $/kWh)
1,2 – coeficient ce ține seama de necesitatea instalării suplimentare a unei rezerve de
putere (de 20 %) în centrala electrică
to – durata de conectare anuală a transformatorului (to=8760 h/an)
th – durata de pierderi (pentru un coeficient mediu de încărcare Ku=0,4 corespunde o
durată de utilizare a puterii maxime de circa 3750 h/an respectiv o durată de pierderi
tk=2000 h/an)
y = factor de capitalizare
y
1
r

1  1  r t 
unde: r - rata de interes (r = 0,1 in varianta A și C , r = 0,08 in varianta B și D)
t - durata de studiu (de amortizare); t = 20 ani.
b) Rezultate
Cu formulele de mai sus, rezultă:
Tabelul 4.3.
Varianta Factorul y Costul kW pierdere
Co ($/kW) Ck ($/kW)
A 8,51 4930 2050
B 9,82 5500 2180
C 8,51 3730 850
D 8,82 4300 980
(Nota: Raportul costurilor kW pierdere în gol și sarcină, Co/Ck, variază, la variantele studiate,
între 2,4 și 4,4)
Industria aerului comprimat
1. Introducere
Aerul comprimat este astăzi unul din sistemele

de deservire cel mai răspândit şi cel mai larg utilizat.
Producţia industrială modernă automatizată nici nu
poate fi concepută fără acesta şi în ciuda faptului că
aerul comprimat este una din modalităţile cele mai neeconomicoase de utilizare a energiei,
domeniul său de aplicare se lărgeşte din ce în ce mai mult. Acest fapt nu ar constitui o problema
în sine dar, în practica, fabricile, uzinele o trateaza ca pe o problemă secundară, aceasta nefiind
direct legata de producţie. Abia în ultimii ani specialiştii energeticieni au început sa recunoască
importanţa aerului comprimat, şi sa se ocupe de el în mod corespunzator. Suscită interes
prezentarea unor exemple de principiu, care se întâlnesc nu numai în cadrul unei aplicaţii, dar pot
apărea, cu mici modificări, aproape în toate domeniile. Astfel, un exemplu de folosire a
aplicaţiilor pneumoautomaticii în industria de prelucrare a lemnului, constructoare de maşini,
transport, poate apărea într-o formă similară şi în industria metalurgică, încât fiecare idee îşi
poate găsi arii extinse de aplicare.
Aerul comprimat nu este una din formele energiei, ci un agent utilizat pe scară largă
pentru transmiterea energiei. Toate intervenţiile legate de producerea, distribuirea şi utilizarea
aerului comprimat au un efect direct asupra consumului de energie. Specialiştii în energetică
trebuie totuşi să trateze aerul comprimat ca o forma de energie, dat fiind că de fiecare data când
se elimină o cauză a pierderilor de aer comprimat, acest fapt duce implicit la reducerea
consumului de energie. La ora actuală, aerul comprimat este unul dintre sistemele de deservire
cele mai raspândite şi cu aplicaţii dintre cele mai diverse. Producţia industrială modernă
automatizată nici nu poate fi concepută fară acesta şi în ciuda faptului ca aerul comprimat este
unul dintre modalităţile cele mai nerentabile de utilizare a energiei, domeniul său de aplicare se
lărgeşte din ce în ce mai mult. Randamentul de 24-30% al sistemelor de aer comprimat, precum
şi faptul că acestea utilizează energia electrică, produsă tot prin randament scăzut, sunt
argumente care susţin afirmaţia anterioară.
Dacă dorim să eliminăm pierderile însemnate din producerea de aer comprimat şi să

punem la punct un sistem optim în ceea ce priveşte consumul de energie, trebuie să analizăm în
detaliu urmatoarele trei probleme majore:
 producerea de aer comprimat;

 distribuirea aerului comprimat;
 utilizarea aerului comprimat;
în aşa fel încât să atragem atenţia, în primul rând, asupra aspectelor energetic.
Datorită numeroaselor avantaje prezentate în domeniul distribuirii şi utilizării sale şi în
lipsa unei alternative corespunzătoare, deocamdată nu poate fi vorba de înlocuirea sa cu alte
sisteme, deşi în domenii restrânse întrebuinţarea sistemelor hidraulice de frecvenţă mare este
mai economicoasă şi cu consum mai redus de energie.
Tocmai de aceea, sistemul de aer comprimat trebuie să asigure aerul în cantitatea, la

presiunea şi calitatea necesară.
1.1.Debitul de aer al unui compresor

Debitul de aer al unui compresor (cunoscut şi ca debit de aer raportat la condiţiile de
aspiraţie sau FAD – "free air delivery") este volumul expandat de aer pe care acesta îl împinge în
reţeaua de aer într-un interval de timp dat. Pentru a măsura debitul de aer se procedează astfel:
întâi se măsoară temperatura, presiunea atmosferică şi umiditatea la aspiraţia compresorului.
Apoi, se măsoară presiunea maximă de lucru, temperatura şi volumul de aer comprimat la
refularea compresorului. În final volumul V2 măsurat la refularea compresorului este raportat la
condiţiile de aspiraţie folosind ecuaţia de mai jos Rezultatul este debitul de aer (FAD) al
compresorului în ansamblu. Acesta nu trebuie confundat cu debitul blocului de compresie.
𝑽𝟐 𝒙 𝑷𝟐 𝒙 𝑻𝟏
V1 =
𝑻𝟐 𝒙 𝑷 𝟏
1.2.Putere la arbore motor

Puterea la arborele motor este puterea mecanică pe care motorul o furnizează la arbore.
Puterea nominală a motorului este puterea la arborele motor obţinută prin utilizarea optimă a
puterii electrice şi a factorului de putere cos ϕ fără a supraîncărca motorul. Puterea nominală este
indicată pe plăcuţa de identificare a motorului.
Notă: Dacă puterea la arborele motorului se abate prea mult de la puterea nominală a
motorului, compresorul va funcţiona ineficient şi/sau va fi supus unui grad mai mare de uzură.
1.3.Putere specifică
Puterea specifică a
unui compresor este raportul
dintre puterea electrică
consumată şi debitul de aer
livrat la o presiune de lucru
dată. Puterea electrică
consumată este suma
puterilor consumate de toţi
consumatorii dintr-un
compresor, de exemplu,
motor de antrenare,
ventilator, pompă de ulei, încălzire suplimentară, etc. Dacă este nevoie de puterea specific pentru
o evaluare economică, trebuie să se ţină seama de compressor în ansamblu şi de presiunea
maximă de lucru. Puterea totală consumată la presiune maximă este apoi împărţită la debitul de
aer la presiune maximă.
1.4.Consum de putere electrică

Consumul de putere electrică reprezintă puterea absorbită de motorul de antrenare de la
reţeaua de alimentare, la o încărcare dată a arborelui (putere la arbore motor). Consumul de
putere depăşeşte puterea la arborele motor cu valoarea pierderilor din motor – atât electrice cât şi
mecanice – de la rulmenţi, ventilator, etc. Consumul ideal de putere electric P poate fi calcula cu
formula de mai jos.
P = Un x In x 𝟑 x cos φn ,
unde Un, ln, si cos φn sunt date pe plăcuţa de identificare a motorului.
2. Sistemul de aer comprimat
Producerea, distribuirea şi folosirea aerului comprimat trebuie privite, din toate punctele
de vedere, ca un sistem unitar. La evaluarea sistemului nu trebuie să se omită nici mediul
înconjurător.
Se produce aer comprimat utilizând energie electrică şi aer atmosferic. Modificarea
internă a sistemului de aer comprimat, ca şi orice fel de intervenţie venită din exterior are efect
asupra ieşirii şi intrării, adică asupra randamentului sistemului.
Avînd în vedere starea reţelelor de aer comprimat din ţară, se recomandă efectuarea
următoarelor măsuri cu ajutorul cărora consumul de energie al sistemelor de aer comprimat poate
fi redus considerabil:
 Reducerea pierderilor pe reţea la 5%;

 Reducerea pierderilor de presiune în reţea la 1,0 bar;
 Rezolvarea problemelor de calitate a aerului comprimat;
 Reducerea energiei necesare pentru producerea unităţii de aer comprimat.
Totodată, trebuie evitată acea practică de evidenţiere a pierderilor sistemelor de aer

comprimat exclusiv prin măsurarea puterii electrice şi folosirea în calcule a datelor nominale ale
compresorului. Ea nu ţine cont de valoarea reală a ieşirii, de pierderile distribuirii şi consumului
şi prin omiterea verificării celor trei parametri: presiune, cantitate, calitate, care servesc ca bază
pentru formarea sistemului optim, duce la concluzii greşite.
Problema de bază a utilizării aerului comprimat este aceea că presiunea, cantitatea şi

calitatea aerului comprimat avut la dispoziţie la locul racordului consumatorului trebuie să fie
corespunzătoare pentru ca echipamentele să lucreze la randament de 100%.
Cantitatea şi calitatea necesare unui randament de 100% pot fi stabilite simplu, din
cataloagele fabricii. Problema o constituie, însă, presiunea, deşi este stabilit că: consumatorii de
aer comprimat au o putere de 100% cu o suprapresiune de 6,0 bar pe reţea.
2.1.Presiunea aerului comprimat
Problemele presiunii şi cantităţii nu pot fi discutate separat. Necesarul de suprapresiune

nominală a consumatorilor este de 6,0 bar, care în condiţiile unui consum dat, poate fi asigurată
numai cu cantitatea corespunzătoare de aer comprimat. Dacă scade cantitatea de aer comprimat
produs, la consum neschimbat, scade şi presiunea.
Schimbarea presiunii aerului comprimat pe reţea influenţează randamantul şi consumul
de aer comprimat al consumatorilor şi are efecte asupra consumului de energie, necesarul de
energie al întregului sistem de aer comprimat şi a productivităţii fabricii.
Pentru productivitate de 100% este nevoie de suprapresiune de 6,0 bar. Dacă scade
presiunea din reţea, scade şi puterea:
 La scăderea presiunii cu 1 bar, puterea scade cu 20%

 La creşterea presiunii cu 0,5%, consumul de aer creşte cu 10%
Într-un sistem realizat prost, la punctele îndepărtate se încearcă prin utilizarea rezervelor
compresorului să se asigure presiunea necesară. În zonele aflate în apropierea compresorului,
datorită creşterii presiunii, consumul a crescut artificial. De asemenea, are loc o creştere
puternică a uzurii care cauzează creşterea consumului de aer şi a cheltuielilor de întreţinere. În
afară de aceasta, presiunea prea mare constituie şi un pericol de accidentare.
2.2.Calitatea aerului comprimat
Calitatea constituie azi una din cele mai arzătoare probleme ale utilizării aerului
comprimat în ţară. Specialiştii se confruntă cu probleme cauzate de aerul comprimat conţinând
poluanţi uleioşi, lichizi şi solizi. Aerul comprimat de proastă calitate înseamnă risipă mare de
energie.
Poluanţii aflaţi în aer distrug, în general, elementele pneumatice şi uneltele de aer,

cauzează oprirea producţiei şi simultan, creşterea necesităţii întreţinerii şi înlocuirii pieselor.
Aerul comprimat de proastă calitate duce la creşterea rebuturilor, la risipa de material şi energie.
Asigurarea aerului comprimat de calitate corespunzătoare începe cu alegerea

compresorului şi a locului pentru instalarea staţiei de compresoare. Aerul aspirat conţine mulţi
poluanţi, dar şi în timpul comprimării şi distribuirii sale pot să ajungă poluanţi în aer. Aceştia pot
fi extraşi din aerul comprimat prin utilizarea filtrelor şi a uscătoarelor corespunzătoare. Calitatea
dorită de către utilizatori poate fi deci asigurată prin crearea corespunzătoare a sistemelor de
filtrare, ceea ce presupune o investiţie suplimentară şi întreţinerea sistematică şi atentă.
Prin rezolvarea problemelor legate de calitate:
 Creşte durata de viaţă a consumatorilor de aer comprimat

 Scade riscul apariţiei penei de producţie
 Creşte productivitatea uzinei
 Scade necesitatea întreţinerii consumatorilor de aer comprimat
 Creşte calitatea produselor şi prin aceasta, valoarea lor pe piaţă
 Scade energia şi cheltuielile necesare realizării produselor.
2.3.Eliminarea poluanţilor din aerul comprimat
Standardul PNEUROP prevede pentru diferite domenii de utilizare ale aerului comprimat
valori diferite ale conţinutului de praf şi ulei. Conţinutul de praf al aerului aspirat de compresor,
respectiv conţinutul de apă şi ulei depăşeşte, în general, cu mult aceste valori. Ca să se asigure
vaorile prevăzute de standarde, poluanţii aerului comprimat trebuie îndepărtaţi pe calea filtrării,
respectiv a uscării.
Filtrele produc în sistem căderi de presiune, ceea ce atrage creşterea consumului

energetic în sistem. Acest principiu trebuie avut mereu în vedere la alegerea, respectiv utilizarea
filtrelor şi a metodelor de filtrare.
Prin folosirea filtrelor, se asigură că poluanţii care se găsesc în aerul comprimat şi cei
ce se mai adaugă în compresor nu ajung în reţea şi prin aceasta la consumatori.
Primul pas în reducerea poluării aerului este prefiltrarea aerului care ajunge la compresor.
Prefiltrarea înseamnă montarea în faţa compresorului a unui prefiltru, în general mai dur, cu un
randament mai mic decât firltrul de aer care se găseşte, de obicei, în interiorul compresorului.
Acesta are rolul de a proteja filtrul aflat în compresor, dar provoacă un surplus de cădere de
presiune la aspiraţie.
2.4. Cantitatea aerului comprimat
Cantitatea de aer comprimat produsă cu ajutorul unui compresor este potrivită

consumatorilor dacă asigură o cantitate de aer necesară obţinerii unui randament de 100% la o
presiune prevăzută de producător. Pentru a stabili puterea compresorului, trebuie să se cunoască
necesarul de consum al sistemului de alimentat.
La stabilirea necesarului se analizează două cazuri: în locul unui compresor trebuie

instalat unul nou sau trebuie ales un compresor unui sistem de aer comprimat complet nou.
În cazul reţelelor existente, este foarte important ca la alegerea compresoarelor noi să nu

se ia ca bază valorile date în tabelul indicator al celor vechi. Chiar şi în condiţii de întreţinere
atentă, puterea compresoarelor învechite, exploatate de mai mulţi ani, poate fi deosebit de
diferită de valorile nominale date din fabrică. Valoarea erorii este influenţată de mai mulţi factori
şi poate ajunge la 40%.
Compresoarele noi se aleg doar după măsurarea consumul de aer comprimat industrial.
Aceasta se poate face prin măsurarea cantităţii de aer pe partea de aspirare sau pe partea de
comprimare. Prin măsurarea pe partea de aspirare cu anemometre în conducta de aspirare a
compresorului se poate afla cu exactitate transportul de aer al compresorului. Din aceasta,
folosind datele de exploatare al compresorului, se poate calcula consumul de aer comprimat. În
cazul măsurării efectuate pe partea de comprimare, trebuie instalată, prin desfacerea reţelei, o
diafragmă de măsurare sau un contor de gaz şi astfel se obţine cantitatea de aer comprimat
produsă de compresor. Cu un program ritmic de măsurare corespunzător, se poate determina şi
specificul consumului uzinal.
Măsurarea este importantă, deoarece momentan nu se cunoaşte o metodă de calcul cu

care să se determine necesarul de aer comprimat al unei fabrici sau uzine la punctele de racord
ale consumatorilor. Calculul aerului comprimat necesar constituie o problemă la un anumit nivel
de uzură al consumatorilor şi pe bază de calcul nu se pot determina nici pierderile pe reţea, nici
producţia reală a compresoarelor.
Este important să se cunoască rezultatele măsurării care conţin şi pierderile din întregul
sistem. La alegerea compresoarelor noi trebuie să se aibă în vedere efectul reducerii consumului
din proiectul reconstrucţiei elaborat pentru scăderea pierderilor.
Rezultatele obţinute trebuie mărite cu creşterea consumul de aer comprimat prevăzută în

proiectul de dezvoltare viitoare, respectiv cu o rezervă de 20%. Valoarea obţinută reprezintă
necesarul de aer comprimat al sistemului dat.
În cazul sistemelor noi ce urmează a fi realizate, cantitatea necesară se poate determina

numai pe bază de calcul. Aici, datele de pornire le constituie numărul şi tipul consumatorilor de
aer comprimat totalizate din catalogul fabricaţiei, luând în considerare factorii care pot influenţa
consumul şi anume:
 Numărul uneltelor de acelaşi tip, simultaneitatea, K2

 Valoarea suprapresiunii din reţea, K1
 Gradul de exploatare al uneltelor, K3
 Gradul consumului ca urmare a uzării uneltelor, K4 = 0,10
 Pierderea cantitativă din reţea, K5 = 0,05.
Deci, pentru tipuri identice de unelte, cantitatea neceară de aer comprimat se poate
calcula cu relaţia:
Q1 = ( q1  n  K1  K2  K3 )  ( 1,0 + K4 + K5 ) m3 / min
Unde:
 q1 este necesarul de aer comprimat din catalog pentru tipuri identice de unelte, m3 / min,
 n este numărul de unelte identice.
Cantitatea totală neceasară este suma cantităţilor necesare ale diferitelor tipuri de unelte,
la care se adaugă o rezervă de 20%:
Q = ( Q1 + Q2 + Q3 + ... )  1,2 m3 / min

Din punct de vedere al consumului de energie, este foarte importantă determinare
pretenţiilor cantitative, deoarece compresorul ales în mod greşit înseamnă o pierdere de
energie. Dacă puterea compresorului este prea mare comparativ cu cerinţele consumatorilor,
acesta trebuie să funcţioneze în gol mult timp, iar din punct de vedere energetic este optim acel
compresor care să funcţioneze tot timpul în sarcină. Dacă cantitatea de aer pusă la dispoziţie este
mai mică decât cea necesară, compresorul va funcţiona mereu sub sarcină, dar nu poate asigura
presiunea optimă. Acest lucru se manifestă prin scăderea randamentului consumatorilor.
În afară de stabilirea datelor cantitative, mai are importanţă şi numărul şi capacitatea

compresoarelor utilizate pentru a satisface consumul necesar dat.
3. Pierderile cantitative pe reţea
Cea mai mare problemă energetică a reţelelor de aer comprimat este pierderea cantitativă
pe reţea. Conform unor estimări, pierderile pe reţea ajung la 35-40%. Aceasta înseamnă că
aproximativ 0,5 x 106 kW din capacitatea motoarelor de circa 1,5 x 106 kW instalate pentru
propulsarea compresoarelor funcţionează mii de ore pe an ca să compenseze pierderile datorate
neetanşeităţii de pe reţea.
Dacă printr-o întreţinere sistematică şi printr-o reconstrucţie a reţelei, aceste pierderi s-ar
reduce la valoarea de 5%, această reducere ar constitui o contribuţie importantă la reducerea
consumului de energie electrică.
Cantitatea imensă de energie consumată pentru aceperirea pierderilor duce la creşterea

cheltuielilor anuale pentru energie electrică ale întreprinderilor. Pentru a produce 1m3 de aer
comprimat, compresoarele moderne, în funcţie de presiunea finală, utilizează energie de 0,08
... 0,1 kWh.
Pentru descoperirea şi eliminarea pierderilor apărute pe reţea, trebuie pregătit un program

care să stabilească mărimea şi locul pierderilor şi în final să propună măsurarea şi eliminarea lor.
3.1.Determinarea pierderilor cantitative pe baza golirii rezervorului
Pentru a calcula pierderea de presiune pe reţea prin modificarea presiunii în rezervorul cu

aer, trebuie cunoscut volumul acestuia. Dacă acesta se cunoaşte, trebuie măsurat timpul în care,
datorită neetanşeităţii din reţea, presiunea scade de la o valoare dată la alta valoare.
La alegerea presiunilor, este bine să se aleagă acele valori care să aibă ca medie presiunea
de funcţionare.
Exemplu:
Debitul real de aer comprimat într-o uzină nu este cunoscut, iar valoarea presiunii de
funcţionare în zilele de lucru este de 7 bar.
Presiunea p1 de pornire p1 = 8 bar, având compresoarele oprite şi pauza totală de priză,
în rezervorul de VR = 500 l scade în t = 5 min la presiunea finală p2 = 6 bar.
Mărimea pierderii practice a uzinei se poate calcula cu aproximaţie cu următoarea

relaţie:
𝑉𝑅 ∙(𝑝 1 −𝑝 2 )
VP =
𝑡
Care cu datele din exemplu:

500𝑙 ×(8−6)
VP = = 200 l / min
5𝑚𝑖𝑛
Deci pierderea de aer comprimat este de 12 m3 / oră.
3.2.Determinarea pierderilor cantitative în timpul de funcţionare în sarcină a

compresoarelor
Dacă debitul de aer comprimat al compresorului este cunoscut exact, valoarea pierderii
de presiune pe reţea se poate determina din timpul de funcţionare în sarcină al compresorului:
t = t1 + t2 + t3 + ...
Esenţa metodei este că, în cazul pauzei totale de priză, aerul comprimat produs de
compresor pentru menţinerea presiunii din reţea este necesar pentru comprensarea pierderilor din
reţea.
În timpul măsurătorilor, atâtea compresoare se pun în funcţiune câte sunt necesare pentru
a obţine o putere suficientă ridicării presiunii din reţea la valoarea de pornire. În timpul
măsurătorilor, valorile presiunii trebuie să fie alese astfel încât valoarea medie a acestora să fie
egală cu presiunea de funcţionare.
Exemplu:
Într-o uzină funcţionează 1 compresor cu debitul de 5,0 m3 / min în condiţiile opririi

totale a consumatorilor. Valoarea de funcţionare în zi de lucru: 8,0 bar.
Mărimea pierderii pe reţea se poate determina cu următoarea relaţie aproximativă

perntru practica uzinală:
VP = Vk  t / T, unde Vk = 5,0 m3 / min, debitul compresorului în funcţiune, t = 150 sec,

totalul timpului de funcţionare în sarcină, T = 700 sec timpul total al măsurătorilor.
Astfel, din datele măsurate pentru pierderile din reţea, se obţine o valoare:
VP = 5,0  150 / 700 = 1,07 m3 / min
Prin înmulţirea orelor de funcţionare a staţiei de compresoare ( ore / an ) cu consum

specific de energie ( kWh / m3 ) şi cu pierderea de presiune pe reţea VP ( m3 / an ), care poate fi
exprimată în lei cunoscând preţul pe kWh.
4. Factorii care influenţează consumul de energie al compresoarelor
Dacă datele cantitative, de presiune şi calitate dorite pentru compresor ne stau la

dispoziţie pe baza cerinţelor concepute raţional, atunci se poate trece la alegerea compresorului
corespunzător, pe cât posibil în aşa fel încât să se poată asigura cerinţele cu cantităţi minime de
energie. Pentru aceasta însă, trebuie să fie cunoscute acele probleme care influenţează consumul
de energie necesar producerii aerului comprimat. Prima problemă o constituie alegerea
principiului de funcţionare a compresorului. Domeniile de utilizare ale compresoarelor cu
piston, cu şurub şi ale turbocompresoarelor se intersectează în multe cazuri, ceea ce face ca,
deseori, utilizatorul să se găsească pus în faţa unei dileme. Cu toate că valoarea consumului
specific de energie poate diferi în funcţie de producător şi de tipul de compresor, tabelul de mai
jos oferă o imagine apropiată de realitate a valorilor consumului specific de energie pentru
diferitele tipuri şi principii de funcţionare ale compresoarelor.
Tipul de compresor Consum specific de energie Ungere

Joule/litru kWh/m3
Cu piston mare 217-300 0,080-0,081 Ungere cu ulei
Cu piston mic 337-363 0,089-0,098 Fără ulei
Cu şurub mijlociu 371 0,100 Injecţie cu ulei
Cu şurub mare 363 0,098 Fără ulei
Turbo mic 363-427 0,098-0,115 Fără ulei
Consumul specific de energie caracteristic câtorva compresoare
A doua problemă care are influenţă asupra consumului de energie al compresorului

este construcţia. La un compresor cu o construcţie bună, valoarea pierderilor de energie poate
atinge chiar 12%, pe când la unul cu o construcţie mai puţin bună, poate fi cu mult mai mare de
atât. Determinarea acesteia este posibilă prin analiza datelor puse la dispoziţie şi a analizelor
făcute asupra compresoarelor. Pentru aceasta, este însă necesar ca toate datele avute la dispoziţie
să se stabilească pe baze identice şi să includă toate pierderile apărute pe compresor. În privinţa
consumului specific de energie, trebuiesc luate în considerare atât debitul de aer aomprimat
produs, cât şi pierderile la consumul de energie. Acesta este prevăzut de către standardul ISO
1217, deci este indicat să se ceară de la producător datele calculate conform acestui standard.
Problema referitoare la construcţie este cea referitoare la numărul de trepte prin care
compresorul ajunge la presiunea de refulare. Consumul specific al compresorului creşte direct
proporţional cu presiunea de refulare. În cazul presiunii de refulare cu o comprimare de 7 bari,
economisirea de energie la compresia în două trepte este de 14% faţă de cea cu o treaptă.
Tot de problema construcţiei ţine şi reglarea care are un efect important asupra
consumului specific de energie al compresorului. Din punct de vedere energetic, reglarea
turaţiei este cea mai avantajoasă. Această reglare, fiind deosebit de scumpă, nu se poate
extinde la scară largă. Azi se fabrică numai compresoare mobile cu reglare de turaţie propulsate
de motor diesel în serie. Dar la un compresor ales corespunzător, nici nu este nevoie de un
reglator de turaţie, pentru că în mare parte, acesta trebuie să funcţioneze în sarcină completă.
În astfel de cazuri, este corespunzătoare reglarea aşa numitului mers în gol-sarcină

completă. Acesta este o reglare în două puncte la care compresorul ori produce debitul total de
aer comprimat, ori nu. Mersul în gol la capacitate înseamnă oprirea motorului, deci puterea la
mersul în gol este zero. În cazul compresoarelor mai mari, la mersul în gol, compresorul
funcţionează fără sarcină, puterea fiind aproximativ 16-18% faţă de sarcina completă.
O a treia posibilitate a reglării o constituie reglarea prin strangulare. Din punct de

vedere energetic, aceasta este cea mai nefavorabilă, deoarece consumul consumul de energie
este cel mai mare dintre toate, deci această metodă trebuie evitată.
Printre factorii care influenţează alegerea compresorului pe primul loc trebuie situate
problemele energetice, deoarece cheltuielile cu energia pentru un compresor de aer comprimat
reprezintă 75% din cheltuielile totale în primii 10 ani de funcţionare.
Dacă problemele energetice au fost decise, analizând suficient ce tipuri de compresoare

trebuiesc folosite, tot mai rămân probleme nerezolvate, ca de exemplu: cu câte compresoare să
fie asigurat debitul necesar, ce rezerve trebuiesc create, să se instaleze o staţie de compresoare
centralizată sau descentralizată, etc.
5. Alegerea numărului de compresoare
În ceea ce urmează este prezentat printr-un exemplu raţionamentul la stabilirea numărului

de compresoare.
Într-o uzină, cu trei schimburi de lucru, necesarul de aer comprimat este:
- Schimbul I: 60 m3 / min de aer comprimat

- Schimbul II: 40 m3 / min de aer comprimat
- Schimbul III: 25 m3 / min de aer comprimat
Pentru satisfacerea acestor cerinţe se examinează 4 posibilităţi:
1) 1 compresor cu o putere de 60 m3 / min

- Schimbul I: compresor bine utilizat, fără rezervă
- Schimbul II: prost utilizat, fără rezervă
- Schimbul III: utilizare 40%, economicitate foarte proastă fără rezerve
2) 2 compresoare, amandouă cu putere de 60 m3 / min
- Schimbul I: compresor bine exploatat, rezervă de 100%
- Schimbul II: prost exploatat, rezervă mare
- Schimbul III: utilizare 40%, economicitate foarte proastă, rezervă mare
3) 2 compresoare, amândouă cu putere de 30 m3 / min
- Schimbul I: compresoare bine exploatate, fără rezervă
- Schimbul II: un compresor bine exploatat, celălalt numai 30%, rezervă parţială
- Schimbul III: compresor bine exploatat, rezervă 100%
4) 3 compresoare, fiecare cu putere de 30 m3 / min
- Schimbul I: două compresoare bine exploatate, siguranţă totală
- Schimbul II: un compresor bine exploatat şi un compresor exploatat 30%, siguranţă
totală.
- Schimbul III: un compresor bine exploatat, siguranţă totală.
Din cele de mai sus rezultă clar că din punctul de vedere al consumatorului de energie şi
al siguranţei în funcţionare, varianta a 4-a este cea mai convenabilă.
6. Staţie de compresoare centralizate sau descentralizate
La realizarea reţelelor de interior, o problemă importantă o constituie locul instalării

compresorului, adică central, în sala de maşini, sau în apropierea consumatorilor.
Dacă numărul de compresoare a fost ales, locul instalării lor se poate stabili numai pe
baza calculelor economice. Trebuie luaăi în calcul toţi factorii privind cheltuielile de energie şi
agentul de răcire, de întreţinere şi deservire, de instalare, natura pierderilor etc.
1) Instalare centralizată
Avantaje:
 Funcţionare economicoasă cu compresoare de mare capacitate

 Este nevoie de rezervă puţină
 Cerinţe mai mici de întreţinere şi deservire
 Staţie de compresoare sistematică
 Posibilităţi de utilizare e reziduurilor de căldură
 Localizarea zgomotului
Dezavantaje:
 Conducte lungi de distribuire
 Scădere mare de presiune
2) Instalare descentralizată
Avantaje:
 Pot fi asigurate mai multe nivele de presiune
 Conducte scurte de aer comprimat
 Scădere mică de presiune
 Satisfacerea mai favorabilă a consumatorilor locali
Dezavantaje:
 Compresoare mici
 Randament mai slab
 Este nevoie de mai multe maşini de rezervă
 Cheltuieli mai ridicate de întreţinere, deservire.
Dacă se ţine cont de aceste avantaje şi dezavantaje, se va realiza un sistem economicos de

aer comprimat pentru că, un compresor bine ales asigură deservirea economicoasă cu aer
comprimat.
Alegerea unui compresor fără ulei pentru o anumită aplicaţie sau a unui compressor
răcit cu ulei pentru altă aplicaţie nu trebuie să depindă doar de calitatea aerului comprimat
produs de compresor ci şi de costul total al producerii şi tratării aerului pentru a obţine
calitatea dorită.
Factorii care trebuie luaţi în considerare includ energia consumată, costurile de întreţinere
şi service, care pot reprezenta până la 90 % din costul total al producerii aerului comprimat.
Partea leului, de 75 până la 85 % o reprezintă costul cu energia. În gama de presiuni de

la 500 mbar până la aproximativ 3 bar, sistemele fără ulei cum ar fi suflantele rotative [până
la 2 bar] sunt foarte eficiente din punct de vedere energetic.
Prin contrast, compresoarele cu şurub răcite cu ulei sunt net superioare celor aşa-numite
"fără ulei" din punct de vedere al eficienţei energetice în domeniul de presiune de la 4 la 16 bar.
La presiuni de peste 5 bar, compresoarele "fără ulei" trebuie să fie construite cu două trepte de
compresie pentru a putea obţine un raport rezonabil între consumul de energie şi debitul de aer
livrat. Numărul mare de răcitoare necesare, turaţiile ridicate, dificultăţile de comandă şi control,
răcirea cu apă şi costurile mari de achiziţie pun sub semnul întrebării utilizarea compresoarelor
fără ulei în domeniul acesta de presiuni.
Un dezavantaj suplimentar este acela că aerul comprimat produs de compresoarele "fără

ulei" este agresiv datorită condensului care se formează şi a componenţilor sulfului aspiraţi din
aerul atmosferic; valoarea pH-ului este între 3 şi 6.
7. Controlul eficient al compresorului
În ciuda tuturor beneficiilor, aerul comprimat constituie un mediu energetic relativ

scump. Aceasta înseamnă că ar trebui făcute economii ori de câte ori este posibil. În cadrul
multor aplicaţii, una din principalele cauze care determină creşterea costurilor este
nepotrivirea debitului de aer al compresorului cu cererea fluctuantă de aer comprimat.
Adesea, factorul de încărcare al compresorului este de numai 50%. Mulţi utilizatori nici nu sunt
conştienţi de acest lucru deoarece compresoarele lor au un indicator care arată numai orele de
funcţionare, nu şi orele de mers în sarcină. Nişte sisteme de comandă bine adaptate pot ajuta
prin creşterea factorului de încărcare până la peste 90%, obţinând economii de energie de
până la 20% şi chiar mai mult.
7.1. Control intern
a) Comandă mers în sarcină / gol
Majoritatea compresoarelor au motoare de antrenare trifazice asincrone. Frecvenţa de

pornire permisă acestor motoare este cu atât mai joasă cu cât este mai mare puterea de antrenare.
Aceasta nu corespunde frecvenţei de pornire necesare pentru a cupla şi decupla

compresorul cu diferenţe mici care să satisfacă cererea momentană de aer comprimat. Aceste
cicluri doar descarcă zonele presurizate din compresor. Motorul de antrenare, pe de altă parte,
trebuie să continue să funcţioneze o anumită perioadă pentru a evita depăşirea numărului permis
de porniri. Puterea necesară pentru a antrena motorul în timpul acestei perioade de mers în
gol trebuie privită ca o pierdere. Consumul de energie al unui compresor la mers în gol
reprezintă încă 20 % din energia necesară funcţionării în sarcină.
b) Antrenare cu frecvenţă variabilă
Eficienţa compresoarelor cu turaţie variabilă prin convertizor de frecvenţă nu este

constantă în toată gama de reglaj. În limitele cuprinse între 30 şi 100% aceasta se reduce de la 94
până la 86% în cazul unui motor de 90 kW, de exemplu. Pe lângă aceasta se adaugă pierderile
convertizorului de frecvenţă şi caracteristica de putere neliniară a compresoarelor. În cazul în
care compresoarele cu turaţie variabilă sunt utilizate incorect, acestea se pot transforma în
mari consumatoare de energie fără ştirea utilizatorului. Aceasta înseamnă că antrenarea cu
frecvenţă variabilă nu constituie un remediu universal în ceea ce priveşte funcţionarea
eficientă şi economică.
7.2. Clasificarea consumului de aer
În general, ţinând cont de funcţia lor, compresoarele pot fi clasificate în unităţi ce preiau
încărcarea de bază, încărcarea medie şi încărcarea de vârf sau ca unităţi de rezervă.
a) Consumul de bază
Consumul de bază este debitul de aer necesar în mod constant pentru o unitate de
producţie.
b) Consumul de vârf
Prin contrast, consumul de vârf este debitul de aer cerut în momentele de consum maxim.
Acesta este variabil datorită variaţiei cererii de la diverşii consumatori. Pentru a răspunde cât mai
bine diverselor cerinţe de consum, fiecare compresor trebuie să fie controlat individual printr-un
controler intern. Aceste controlere trebuie să poată susţine funcţionarea compresorului şi, deci,
alimentarea cu aer comprimat în cazul apariţiei unei defecţiuni a controlerului central.
7.3. Controlere centrale
Controlerele centrale coordonează operarea compresoarelor în cadrul sistemului de aer

comprimat şi pornesc sau opresc compresoarele în funcţie de cererea de aer comprimat.
a) Repartizarea consumului
Aceasta presupune împărţirea compresoarelor cu mărimi şi tipuri de comandă şi control

identice sau diferite în funcţie de consumurile de aer comprimat de bază şi de vârf ale unei
unităţi de producţie.
b) Funcţiile controlerului central
Coordonarea funcţionării unei staţii de compresoare este o sarcină dificilă şi complexă.

Controlerele central moderne nu trebuie numai să poată porni compresoare de diferite mărci şi
dimensiuni în acelaşi timp. Trebuie, de asemenea, să poată monitoriza sistemul pentru
întreţinere, echilibrând orele de funcţionare ale maşinilor şi înregistrând defecţiunile pentru a
micşora costurile legate de service şi pentru a creşte fiabilitatea.
c) Gradarea corectă
O condiţie importantă a unui controller central eficient, adică în stare să economisească

energie, este gradarea perfectă a compresoarelor. Suma debitelor de aer comprimat a
compresoarelor de vârf trebuie, deci, să fie mai mare decât debitul compresorului de bază ce
urmează a fi cuplat. Dacă se utilizează un compresor cu convertizor de frecvenţă, gama de reglaj
a acestuia trebuie să fie mai mare decât debitul compresorului de bază ce urmează a fi cuplat,
altfel nu poate fi garantată eficienţa furnizării aerului comprimat.
d) Siguranţa transferului de date
O altă cerinţă importantă necesară funcţionării perfecte şi eficienţei controlerului central

de comandă este siguranţa transferului de date. Trebuie să se asigure transferabilitatea mesajelor
între toate compresoarele şi între compresoare şi controlerul central. În plus, căile de comunicaţie
trebuie monitorizate pentru ca defectele de tipul pierderii continuităţii la un cablu de conexiune
să fie imediat recunoscute.
8. Controlul în bandă de presiune: coordonarea optimă a compresoarelor în
funcţie de cererea de aer comprimat
Sistemele de aer comprimat sunt, în mod obişnuit, compuse din mai multe compresoare
de dimensiuni similare sau diferite. Din moment ce controlul corespunzător este esenţial pentru
operarea unui sistem eficient, pentru coordonarea echipamentelor individuale este nevoie de un
controler central. Această sarcină era relativ simplă, deoarece, de obicei, implica doar rotirea
compresoarelor de aceleaşi dimensiuni pentru a satisface consumul de bază în aşa fel încât
timpul lor de funcţionare să fie aproximativ acelaşi.
Astăzi cerinţele sunt mai complexe deoarece acum este necesar să se adapteze cu grijă
furnizarea de aer comprimat la cererea variabilă de aer comprimat pentru a obţine maximum de
eficienţă energetică. De fapt, există două sisteme diferite de control al compresoarelor; controlul
în cascadă şi controlul în bandă de presiune.
8.1.Control în cascadă
Controlul în cascadă este metoda clasică de control al unui grup de compresoare. Astfel
fiecare compresor este scos sau adăugat în funcţie de presiunile de comutare în vederea adaptării
la consumul din sistem. Dacă trebuie coordonate mai multe compresoare, prin această strategie
rezultă un sistem de control în cascadă, sau trepte. Când cererea de aer comprimat este scăzută,
funcţionează un singur compresor iar presiunea creşte şi fluctuează în intervalul superior între
presiunea minimă (pmin) şi presiunea maximă (pmax) a acestui compresor. Când cererea de aer
comprimat creşte, presiunea scade şi sunt pornite alte compresoare pentru a o satisface (Figura
1).
Aceasta are ca rezultat o variaţie totală de presiune relativ mare cu valori maxime cu mult
peste presiunea nominală de lucru, mărind importanţa pierderilor de aer prin neetanşeităţi şi a
pierderilor de energie corespunzătoare; pe de altă parte, în cazul în care consumul este mare,
presiunea scade mult sub valoarea presiunii nominale de lucru şi rezerva de presiune din sistem
este redusă.
8.2. Control în bandă de presiune
Fără îndoială, cea mai modernă şi eficientă metodă de coordonare a mai multor
compresoare este controlul în bandă de presiune. Funcţionarea unui număr oricât de mare de
compresoare poate fi coordonată astfel încât să păstreze presiunea din sistem într-o singură aşa-
numită bandă de presiune (Figura 1). Cu toate acestea, utilizarea unui comutator asistat de un
microprocessor sau, şi mai bine, un calculator industrial cu rol de controler reprezintă o condiţie
vitală.
9. Evitarea pierderilor de energie – proiectarea şi instalarea unei reţele de aer
Aerul comprimat, ca mediu energetic, este extrem de flexibil dar nu tocmai ieftin.
Folosirea acestuia este rentabilă doar dacă echipamentele pentru producţie, tratament şi
distribuţie sunt perfect armonizate între ele. Acest lucru implică atât proiectarea corectă a
sistemului cât şi dimensionarea şi instalarea corectă a reţelei de distribuţie a sistemului.
9.1. Producţia economică de aer comprimat
Când se ţine cont de costul energiei, al mediului de răcire, al întreţinerii şi al amortizării

utilajelor, costul fiecărui metru cub de aer comprimat produs, este, în funcţie de dimensiunea
compresorului, utilizare, stare de funcţionare şi model, între 0,5 şi 2,5 cenţi (Euro). Multe unităţi
de producţie pun mare preţ pe producţia de aer comprimat cu adevărat economică. Acesta este şi
motivul pentru care compresoarele cu şurub răcite cu ulei au devenit aşa de populare: pot
economisi până la 20 % din costurile producţiei de aer comprimat faţă de alte tipuri de
compresoare.
9.2. Influenţa tratării aerului asupra reţelei de aer comprimat
Oricum, în practică se acordă foarte puţină importanţă tratării aerului comprimat. Acest
lucru este regretabil, deoarece, numai aerul tratat corect poate reduce costurile de întreţinere ale
sculelor şi echipamentelor pneumatice, ale conductelor, etc.
a) Uscătoarele cu refrigerare reduc costurile de întreţinere
Un uscător cu refrigerare oferă o calitate a aerului comprimat suficientă pentru a

satisface 80% din aplicaţii. Adesea, uscătoarele cu refrigerare economisesc căderile de
presiune cauzate de filtrele din reţeaua de aer şi consumă numai aprox. 3% din energia pe
care ar utiliza-o altfel compresorul pentru a compensa aceste căderi de presiune. În plus,
economiile de cost în ceea ce priveşte întreţinerea şi reparaţiile consumatorilor de aer comprimat
şi a reţelelor de conducte pot fi cu uşurinţă de zece ori mai mari decât costul uscării prin
refrigerare.
b) Combinaţii cu economie de spaţiu
Combinaţiile cu economie de spaţiu formate din compresor cu şurub, uscător cu

refrigerare şi recipient sau combinaţiile alcătuite din compresor cu şurub şi uscător sunt
disponibile pentru aplicaţii mici sau locale.
9.3. Proiectarea şi instalarea unei reţele de aer comprimat
La proiectarea unei noi staţii de aer comprimat trebuie să se stabilească dacă alimentarea
cu aer comprimat se va face la nivel local sau centralizat. Un sistem centralizat este de obicei
sufficient pentru unităţile de producţie mici şi mijlocii, deoarece nu generează problemele
întâlnite într-o reţea de aer comprimat mare, cum ar fi costurile de instalare ridicate, pericolul
îngheţului conductelor exterioare neizolate şi pierderile mari de presiune datorate traseelor lungi
de conducte.
a) Dimensionarea corectă a reţelei
Întotdeauna este nevoie de un calcul pentru a dimensiona corect reţeaua de aer

comprimat. Acest calcul se bazează pe regula unei căderi de presiune între compresor şi
consumatori (inclusiv sistemul de tratare normal, de ex. uscare prin refrigerare) de maxim 1 bar.
De asemenea ar trebui să se ţină seama de fitingurile turnate şi robinetele de izolare. De aceea nu
este suficient ca în cadrul formulei sau al tabelului să se ia în considerare numai lungimea totală
a conductelor, ci trebuie determinată lungimea tehnic echivalentă a conductelor. Oricum, în
primele etape ale proiectării nu se poate stabili cu acurateţe numărul exact de fitinguri şi
robinete. De aceea, lungimea echivalentă a conductelor se estimează înmulţind lungimea totală în
linie dreaptă cu un factor de 1,6. Diametrul conductelor poate fi determinat uşor cu ajutorul
nomogramelor de calcul (vezi figura de mai jos).
b) Trasee de conducte avantajoase energetic
Pentru a economisi energie, traseul conductelor ar trebui să fie cât mai drept şi cât mai
direct posibil. De exemplu, se pot evita coturile atunci când se montează conductele în jurul unui
obstacol, repoziţionând traseul în linie dreaptă pe lângă obstacol. Unghiurile drepte, la 90° C
produc căderi mari de presiune şi ar trebui înlocuite cu coturi cu rază mare. În loc de robinetele
de apă obişnuite ar trebui utilizate robinete cu bilă sau fluture cu trecere nerestricţionată. În
zonele de aer umed, de ex. doar în camera compresoarelor în cazul sistemelor de aer comprimat
moderne, conexiunile la şi de la conducta principal ar trebui să se facă de sus sau cel puţin din
lateral. Conducta principal ar trebui să coboare cu 2 la 1000. Cel mai de jos punct al acestei
conducte ar trebui prevăzut cu posibilitatea montării unui purjor de condens. În zonele de aer
uscat, conducta poate fi orizontală cu linii secundare conectate direct în jos.
c) Ce material să utilizăm pentru conducte?
Nu se pot face recomandări specific cu privire la proprietăţile materialelor. Numai preţul

nu poate influenţa foarte mult alegerea, deoarece conductele din oţel zincat, cupru sau plastic
costă aproximativ la fel dacă se consideră şi costurile de instalare. Conductele din inox sunt cam
cu 20 % mai scumpe. Oricum, metodele de prelucrare mai eficiente au determinat scăderea
preţurilor în ultimii ani. Majoritatea producătorilor oferă tabele în care sunt prezentate condiţiile
optime pentru fiecare material. Este bine să se studieze aceste tabele înainte de a lua o decizie, să
se ia în considerare încărcările viitoare ale reţelei de aer comprimat şi apoi să se stabilească
specificaţia pentru reţea. Numai aşa se poate obţine o reţea de aer comprimat cu adevărat bună.
d) Important – îmbinarea corectă
Conductele trebuie să fie îmbinate fie prin sudare, cu adeziv sau filetate şi lipite cu
adeziv. Este foarte important ca îmbinarea să se facă corect, pentru a se asigura că aceasta este
stabilă din punct de vedere mecanic şi nu există pierderi de aer, chiar dacă va fi dificil de
demontat.
10. Evitarea pierderilor de energie- Optimizarea unei reţele de aer existente
În fiecare an se pierd mii de Euro datorită sistemelor de distribuţie îmbătrânite sau prost
întreţinute care permit ca energia să se piardă în loc să fie utilizată. Rezolvarea acestor deficienţe
necesită o gândire atentă şi implică multă muncă. Prezentăm în continuare câteva sfaturi utile cu
privire la recondiţionarea uneireţele de aer comprimat.
10.1. Cerinţa de bază: aer comprimat uscat
La planificarea unei reţele noi, se pot evita greşelile care ar putea genera problem în
viitor. Modernizare unei reţele de aer comprimat existente implică dificultăţi şi nu are sens dacă
aerul ce alimentează reţeaua de distribuţie este umed. Înainte de a începe o astfel de modernizare,
asiguraţi-vă că aerul este uscat la sursă.
10.2. Ce se întâmplă în cazul în care există o cădere excesivă de presiune în reţea?
Dacă căderea de presiune din reţea este mare, chiar şi după instalarea unui sistem de
tratare satisfăcător, atunci cauza o constituie probabil depunerile din conducte. Murdăria din
aerul comprimat se depune pe pereţii conductelor, reducând diametrul efectiv şi îngustând calea
de trecere a aerului comprimat.
a) Înlocuire sau suflare
Dacă depunerile sunt foarte aderente s-ar putea să trebuiască înlocuite secţiuni din
conducta afectată. Oricum, este posibilă suflarea conductelor dacă diametrul interior este doar
uşor îngustat de depuneri, urmată de o uscare completă înainte de a le repune în funcţiune.
b) Instalarea de conducte suplimentare
O bună metodă de a mări diametrul efectiv al unei reţele de aer este de a conecta o a doua
conductă în paralel. De-asemenea poate fi instalată o a doua reţea inel dacă diametrul ţevilor din
reţeaua inel existentă este prea mic. Dacă este corect dimensionată, o conductă suplimentară sau
un inel dublu nu numai că elimină problema căderii de presiune, dar în acelaşi timp măreşte
fiabilitatea reţelei de distribuţie în general. Altă posibilitate de a îmbunătăţi curgerea aerului într-
o reţea inel constă în utilizarea conductelor încrucişate.
10.3. Identificarea şi eliminarea pierderilor

Un prim obiectiv al oricăror lucrări de recondiţionare trebuie să îl constituie eliminarea,
pe cât posibil, a pierderilor de aer din reţea.
a) Determinarea totalului pierderilor dintr-o reţea de aer
Înainte de a căuta pierderile individuale, trebuie stabilit volumul total al pierderilor din
reţea. Acest lucru este relativ simplu de realizat, cu ajutorul unui compressor – toţi consumatorii
de aer comprimat sunt conectaţi dar opriţi şi se măsoară timpii de funcţionare în sarcină ai
compresorului într-un interval de timp dat. Rezultatele sunt apoi utilizate pentru a stabili
pierderile cu următoarea formulă:
𝐕𝐂  𝚺𝐭 𝐱
VL =
𝐓
Unde:
 VL = Pierderi (m³/min)
 VC = Debit compresor (m³/min)
 Σx = t1 + t2 + t3 + t4 + t5 Timpul în care compresorul a mers în sarcină (min)
 T = Timpul total (min)
b) Măsurarea pierderilor la consumatorii de aer
Prima dată, se efectuează măsurătoarea pentru a stabili totalul pierderilor din reţea. Apoi
se închid robinetele de izolare montate înainte de fiecare consumator şi se efectuează iar
măsurătoarea pentru a stabili pierderile din reţeaua de distribuţie. Diferenţa dintre totalul
pierderilor şi pierderile din reţea reprezintă pierderile la consumatori şi racordurile acestora.
10.4. Unde apar majoritatea pierderilor?
Experienţa arată că 70 % din pierderile dintr-o reţea de aer comprimat apar pe ultimii
metri ai reţelei, adică la punctul de utilizare sau în apropierea acestuia. Aceste pierderi pot fi
de obicei uşor depistate cu ajutorul soluţiilor de săpun sau a spray-urilor speciale. Reţeaua
principală poate prezenta pierderi însemnate numai dacă vechile etanşări cu câlţi din reţeaua
alimentată iniţial cu aer umed, au fost uscate prin alimentarea ulterioară cu aer uscat. Pierderile
din reţea sunt detectate cel mai bine cu ajutorul aparatelor cu ultrasunete. În momentul în care
s-a localizat şi eliminat ultima pierdere, iar diametrul efectiv al conductelor este suficient pentru
debitul cerut, vechea reţea redevine un sistem eficient de distribuţie al aerului comprimat.
11. Revalorificarea căldurii reziduale
În timpul producerii aerului comprimat se formează o cantitate mare de căldură pe care
utilizatorii au tratat-o ca pe reziduu şi pe care au eliberat-o în aer prin postracitoare, respectiv
turnuri de răcire. Refolosirea căldurii reziduale permite obţinerea a două rezultate:
 Se îmbunătăţeşte randamentul energetic al sisemului de aer comprimat

 Poate fi eliberat un alt purtător de energie, respectiv cantitatea utilizată poate fi redusă.
Energia introdusă pe parcursul comprimării duce la creşterea energiei interne a aerului şi

prin acesta la creşterea temperaturii lui. Creşterea energiei interne este egală cu diferenţa dintre
energiile introduse şi evacuate. Numai în cazurile ideale (compresii izotermice) aerul poate fi
comprimat fără creşterea temperaturii, energia introdusă şi cea evacuată fiind egale în orice
moment. În practică, compresia izotermică nu se poate realiza, dar din punctul de vedere al
balanţei energetice, apare o situaţie identică atunci când aerul comprimat iese din compresor la
aceeaşi temperatură cu cea de aspiraţie. În acest caz, energia preluată este egală cu cea eliminată,
lucru care poate fi realizat prin postrăcire de mare randment. De aici se deduce că în cazul
postrăcirii corespunzătoare, energia utilizată comprimării este disponibilă în răcitor ca şi căldura
ce poate fi reutilizată în întregime.
Căldura din timpul comprimării este evacuată în răcitorul intermediar, în postrăcitor, prin
carcasa compresorului şi o parte rămâne în aerul comprimat. Distribuirea fluxurilor de căldură
diferă, în general de la o construcţie la alta, dar se poate spune că aproximativ 84-90% din
energia preluată de cuplaj apare în schimbătoarele de căldură, aceasta fiind căldura reziduală.
Balanţa energetică în cazul unui compresor cu piston cu răcire cu apă în două trepte este
prezentată mai jos, unde prin energia preluată de compresor se înţelege energia preluată de către
cuplaj:
- Răcitor intermediar 40%

- Postrăcitor 44%
- Răcirea cilindrului 8%
- Căldura radiată 2%
- Rămân în aerul comprimat 6%
Total pe compresor 100%
Dacă se analizează compresoarele cu ulei, ele trebuie să fie separate în funcţie de cele
două variante de bază: fără ulei şi cu injecţie cu ulei.
Fără ulei Cu injecţie cu ulei

- Răcitor intermediar 45% ---
- Postrăcitor 38% 15%
- Răcitor de ulei 7% 75%
- Răcitor în trepte 5% 5%
- Căldură radiantă 2% 2%
- Rămâne în aerul comprimat 3% 3%
Total pe compresor 100% 100%
În cursul comprimării se analizează direct împărţirea căldurii apărute în compresor, însă

trebuie să se ţină seama şi de motorul de acţionare. În funcţie de randamuntul motoarelor, se
produc aici încă 7-15% căldură, care se adună la căldura reziduală produsă în compresor şi astfel
în multe cazuri puterea motorului poate fi valorificată 100%. În general, însă, pot fi refolosite 86-
94% din căldura reziduală dată de randamentul de 85-93% al motorului.
Cantitatea de căldură rămasă în aerul comprimat este determinată de diferenţa dintre

temperatura aerului la ieşire din răcitor şi cea a aerului aspirat.
11.1. Aspecte privind refolosirea căldurii reziduale
În toate uzinele se produce apă caldă pentru scop tehnologic, de încălzire şi de utilizare
curentă. Revalorificarea căldurii reziduale apărute la staţia de compresoare de aer comprimat
trebuie analizată având în vedere:
 În ce formă este disponibilă căldura reziduală

 De ce cantitate şi la ce temperatură este disponibilă căldura reziduală
 În ce scop poate fi utilizată căldura reziduală
 Ce cantitate şi ce fel de purtător de energie poate fi folosit
 De câtă investiţie este nevoie
 Care este durata recuperării
 Din ce sursă poate fi asigurată căldura în cazul opririi compresorului
Refolosirea căldurii reziduale nu trebuie să influenţeze producerea de aer comprimat. Ca

urmare a refolosirii căldurii reziduale, cantitatea, presiunea şi calitatea aerului comprimat nu se
pot schimba şi independent de refolosirea căldurii, producţia aerului comprimat trebuie sa fie tot
timpul în siguranţă.
11.2. Refolosirea căldurii reziduale la compresoarele răcite cu aer
La compresoarele cu aer comprimat, la care căldura reziduală se află în aerul de răcire,

trebuie căutate în uzină acele locuri unde se poate refolosi aerul la acea temperatură, iar timpul
de revalorificare a căldurii trebuie să coincidă cu timpul de funcţionare în sarcină a
compresorului. Transportul aerului de a compresor la consumator, cel mai simplu şi mai
convenabil din punct de vedere al costurilor este prin construcţia unei conducte de aer. Pentru
aceasta, trebuie ca locul refolosirii să se afle aproape.
Aerul reîncălzit poate fi refolosit pentru:

 Încălzirea sălilor prin insuflare directă a aerului cald
 Încălzirea agentului de încălzire al sălilor
 Încălzirea aerului de ardere la cazane
 Încălzirea camerelor de uscare
Toate soluţiile duc, în final, la economisirea energiei.
Pentru a se forma o idee asupra ordinului de mărime sunt prezentate câteva date valorice
ale energiei recuperabile din compresoarele cu răcire cu aer. La calcularea datelor s-a utilizat
funcţionarea în sarcină timp de 3000 ore/an şi o putere calorică de 6800 kWh/litru combustibil
lichid, luând în considerare şi pierderile la încălzire.
Putere compresor Valoarea economisirii posibile

L / sec kW utilizabili kWh / an Combustibil l / an
43,3 19,8 59400 8730
81,7 35,8 107400 15780
122,0 54,3 162900 23970
258,0 99,2 297600 43800
350,0 142,0 726000 62700
Din aceste date rezultă că refolosirea căldurii reziduale aplicată şi la compresoarele cu
putere mai mică poate duce la economisirea a zeci de mii de litri de combustibil lichid pentru
încălzire.
11.3. Refolosirea căldurii reziduale la compresoarele cu răcire cu apă
În acest caz, condiţiile refolosirii căldurii reziduale sunt mult mai favorabile. Apa caldă
poate fi dusă uşor şi ieftin către locurile de utilizare îndepărtate, ceea ce face posibilă o
exploatare mai bună. Constituie o problemă serioasă faptul că apa este la o temperatură mică în
general (40-50ºC ), iar de utilizarea pompei termice nici nu poate fi vorba din motive economice.
Producătorii compresoarelor au introdus în ultimii ani sisteme noi prin utilizarea cărora,
din compresor, se poate obţine apă caldă de 95-100ºC. Prin circuitul de răcire modificat al
compresorului se permite trecerea unei cantităţi mici de apă. De modificarea circuitului este
nevoie pentru ca temperatura ridicată să nu influenţeze funcţionarea compresorului, respectiv
calitatea aerului comprimat.
În ceea ce urmează, se pot vedea câteva date despre cantităţile de energie produse cu
compresoarele cu răcire cu apă. Valorile sunt date pentru o funcţionare în sarcină de 600 h/an şi
o valoare de încălzire de 6800 kWh/litru ulei astfel încât căldura refolosibilă este calculată pentru
81% din puterea motorului.
Putere compresor Valoarea economisirii posibile
l/sec kW utilizabili kWh/an Litru ulei/an
161 51 360000 45000
380 110 660000 97000
763 207 1242000 182000
1327 358 2148000 315900
2358 648 3888000 571700
3859 1035 6210000 913200
Se remarcă foarte clar cantitatea uriaşă de energie ce se poate recupera şi reutiliza din
compresoarele cu răcire cu apă, de mare capacitate în general, ce funcţionează tot anul. Dacă
aceasta se înmulţeşte cu numărul de ~8000 compresoare cu debit mai mare de 10 m3/min se
poate vedea importanţa energetică a refolosirii căldurii.
Proiectarea unui sistem de refolosire a căldurii reziduale nu este simplă la compresoarele

cu răcire cu apă, spre deosebire de cele cu răcire cu aer. Asigurarea funcţionării compresorului,
neschimbarea calităţii aerului în ciuda temperaturii ridicate, asigurarea răcirii fără refolosirea
căldurii, asigurarea căldurii la nefuncţionarea compresorului constituie probleme a căror
rezolvare trebuie să revină specialistului.
Cuplajul teoretic al unui sistem de refolosire a cãldurii reziduale la compresoarele cu şurub cu

injectie cu ulei
12. Economie de energie prin recuperare de căldură
Ca urmare a creşterii continue a preţurilor la energia electrică, utilizarea eficientă a
energiei nu este importantă doar pentru mediu, ci este şi o tot mai mare necesitate economică.
Producătorii de compresoare pot să furnizeze diverse soluţii în acest sens, precum de exemplu
sistemele de recuperare a căldurii produse de compresoarele cu şurub.
12.1. Compresoarele generează în primul rând căldură
100 % din energia electrică utilizată de compresoare se transformă în căldură. Acţiunea

de comprimare a aerului încarcă aerul din compresor cu energie potenţială. Această energie este
eliberată în momentul utilizării prin expansiunea aerului comprimat însoţită de absorbţia căldurii
din mediul înconjurător.
12.2. Până la 94 % energie utilizabilă
Cea mai mare parte a energiei recuperabile sub formă de căldură, aproximativ 72 %, se
găseşte în uleiul de răcire al compresorului, aproximativ 13 % chiar în aerul comprimat şi până la
9 % sunt pierderile prin căldură din motor. Într-un compresor cu şurub complet închis răcit cu
fluid/ulei chiar şi pierderile de căldură ale motorului electric pot fi recuperate sub formă de aer
cald. Aceasta face ca proporţia totală a energiei disponibile sub formă de căldură să ajungă la
94%. Din energia rămasă, 2 % radiază din compresor şi 4 % rămâne în aerul comprimat.
12.3. Modalităţi de recuperare căldură
Utilizatorii care doresc să economisească mai mult cu staţia lor de aer comprimat pot
alege una dintre următoarele metode de recuperare a căldurii:
a) Încălzirea aerului
Cea mai simplă şi directă metodă de recuperare a căldurii generate de un compresor cu

şurub răcit cu fluid/ulei constă în utilizarea căldurii din aerul de răcire încălzit rezultat de la
compresor. Acest aer încălzit este direcţionat cu ajutorul unei tubulaturi pentru a fi folosit la
încălzirea încăperilor în depozite şi ateliere. Aerul cald poate fi deasemenea utilizat şi în alte
aplicaţii precum uscarea, perdelele de căldură şi preîncălzirea aerului. Când aerul încălzit nu este
necesar, este eliberat în exterior printr-o clapetă sau jaluzea manuală sau automată. Clapeta poate
fi reglată cu ajutorul unui termostat pentru a menţine temperatura constant dorită. Metoda de
încălzire a încăperilor permite recuperarea a 94 % din energia electrică consumată de un
compressor cu şurub. Şi acest lucru este avantajos chiar şi pentru echipamente mici, deoarece un
compresor de 18,5 kW poate să producă cu uşurinţă suficientă căldură pentru a încălzi o locuinţă
obişnuită.
b) Apă caldă
Apa caldă poate fi recuperată pentru diverse scopuri de la un compressor răcit cu aer sau
cu apă prin intermediul unui schimbător de căldură instalat în circuitul uleiului de răcire al
blocului de compresie. Se utilizează schimbătoare de căldură cu plăci, standard sau autoprotejate,
în funcţie de scopul în care este folosită apa: pentru încălzire, spălătorie sau duşuri, producţie sau
curăţare industrială umedă. Cu ajutorul acestor schimbătoare de căldură pot fi atinse temperaturi
ale apei de maximum 70 °C. Experienţa arată că pentru compresoare cu capacitate de la 18,5 kW
în sus, costurile adiţionale pentru aceste sisteme de recuperare a căldurii se amortizează în doi
ani. Desigur, cu condiţia unei dimensionări corecte.
12.4. Considerente în ceea ce priveşte fiabilitatea
În mod normal, sistemele de răcire primare ale compresoarelor nu ar trebui niciodată

utilizate atât pentru răcire cât şi pentru sistemul de recuperare a căldurii. Aceasta deoarece, dacă
sistemul de recuperare a căldurii s-ar defecta, răcirea compresorului, şi deci producţia de aer
comprimat, ar fi în pericol. Cea mai sigură metodă este de a monta în compresor un schimbător
de căldură suplimentar, destinat numai recuperării de căldură. Astfel, în eventualitatea unei
defecţiuni sau dacă apa caldă nu este necesară, compresorul poate utilize sistemul de răcire
primar cu aer sau apă şi astfel poate continua să funcţioneze. Producţia de aer comprimat este
asigurată.
12.5. Concluzie
Recuperarea căldurii rezultată în urma compresiei în scopul utilizării ei constituie un mod

inteligent de a îmbunătăţi costurile producţiei de aer comprimat şi de a proteja în acelaşi timp
mediul înconjurător. Efortul necesar în acest scop este relativ mic. Investiţia se recuperează
repede în funcţie de condiţiile locale, scopul în care se recuperează căldura şi metoda de
recuperare aleasă.
13. Câteva idei despre economia de energie
Grija faţă de energie este azi nu numai o obligaţie morală, ci şi una economică, iar
recuperarea şi revalorificarea căldurii reprezintă cele mai bune posibilităţi pentru exploatarea
raţională a resurselor de energie avute la dispoziţie. Investiţia în revalorificarea căldurii reziduale
costă mulţi bani, ceea ce poate constitui o problemă chiar şi atunci când recuperarea investiţiei se
face într-o perioadă de aproximativ 1-2 ani. Se vede foarte clar ce costă mai mult, risipa mare de
energie sau investiţiile de raţionalizare a energiei. Tocmai de aceea, reutilizarea căldurii
reziduale se poate obţine numai cu o muncă bine gândită şi planificată pe termen lung. Garanţia
realizării sale însa este formarea unei conştiinte energetice noi, care apreciază investiţia nu după
cheltuielile de achiziţie ci, în primul rând, după indicatorii consumului de energie. Numai aceasta
poate duce la realizarea scopului, respectiv la economisirea energiei naţionale.
14. Studiu de caz. Economisirea de energie în industria aerului comprimat.
În acest studiu de caz vom propune şi vom analiza câteva soluţii pentru îmbunătăţirea
sistemului pentru producerea şi distribuţia aerului comprimat, în cadrul unei fabrici specializate
pe produse lactate.
Rețeaua de distribuție a aerului constă dintr-o conductă principală (dimensiune 114 mm),
cu filiale în mai multe locuri pentru a furniza aer comprimat la departamentele de fabricație.
Un sistem central de control este un sistem care controlează și monitorizează
compresoarele de aer. Sistemul este capabil să decidă care compresor este folosit pentru a furniza
cantitatea cerută de aer comprimat.
În acest caz, uzina are deja un sistem de control central. Următoarele compresoare sunt
conectate la sistemul de control central :
-compresorul ZR3
-compresorul ZR200
Principalele avantaje ale unui sistem de control central sunt:

• În funcție de cerere, este folosit cel mai potrivit compresor.
• Nu sunt setări cascadă (de exemplu, presiunea totală este redusă)
• Presiunea totală este menținută mai bine
• Timpul de descărcare al compresoarelor este redus
• Presiunea este stabilită la o locație (setare ușoară)
Unele dintre aceste avantaje sunt reprezentate în figura 6. Cu setările cascadă

compresoarele sunt controlate prin intermediul unor setări diferite de presiune. Atunci când
presiunea scade sub o valoare stabilită, un al doilea compresor va intra în funcţiune. Toate
compresoarele sunt stabilite la valori diferite, astfel încât diferența de presiune per ansamblu este
mare. Folosind un sistem cu comandă centrală, sistemul poate decide care compresor este cel
mai potrivit pentru livrarea cantităţii solicitate de aer. Întrucât compresoarele sunt toate la
aceleași setări de presiune, diferențierea presiunii per ansamblu este mult mai mică.
În acest caz, sistemul de aer comprimat are un al treilea compresor VSD. Cu sistemul
actual de control central nu este posibil să se controleze un compresor VSD. Prin urmare
compresorul VSD nu este conectat la sistemul central de control, ceea ce face dificilă reglarea
optimă și configurarea sistemului.
O campanie de măsurare a arătat că pierderile de încărcare zero, ale compresorului sunt

4,50% din totalul consumului său.
Campania de măsurare a arătat, de asemenea, următoarele:

• Compresorul VSD funcționează la capacitate minimă, compresorul ZR200 funcționează
în control încărcare / descărcare.
• ZR200 en ZR3 poate livra necesarul de aer, fără compresor VSD.
Concluzia generală este că sistemul actual de control nu reglementează aerul comprimat
optim de care are nevoie.
Diferenţa între cascadă şi sistemul de control central
14.1. Sistem de control centralizat
Sistemul actual de control central poate fi înlocuit cu un sistem care este capabil de a
controla compresorul VSD și 2 compresoare încărcare / descărcare. Acest sistem poate alege, de
asemenea, combinația optimă a compresoarelor în funcție la cererea de aer comprimat. În figura
de mai jos mai multe combinații de compresoare sunt prezentate pentru cerințe diferite de aer
comprimat.
Într-un sistem optimizat, compresorul VSD trebuie folosit drept compresor de vârf.
Compresorul încărcare / descărcare ar trebui să furnizeze întotdeauna sarcina de bază, astfel
încât acestea pot produce continuu la sarcină maximă. Compresorul VSD are o capacitate
maximă de 49 Nm3/min. Capacitatea minimă este de 15 Nm3/min. Acest lucru este prezentat în
figura de mai jos. Dacă cererea (linia dreaptă în figura 7) depășește această valoare, un al doilea
compresor încărcare / descărcare este pornit în situația sarcină de bază.
În situația actuală, pierderile la gol de sarcină sunt 4,5% din consumul total. Acestea apar
atunci când este atinsă presiunea maximă. Motorul continuă să funcționeze în descărcare până
când presiunea scade la valoarea minimă. Pe durata acestui timp, motorul consumă 25% din
puterea de sarcină maximă. Motorul pornește numai după un anumit timp de funcționare sau
când este oprit de către sistemul central de control.
Când compresorul VSD este conectat și controlat de către sistemul central de control,
compresoarele de încărcare / descărcare sunt utilizate numai dacă este necesar, timpul de
încărcare zero este redus la minimum. Se estimează că pierderile curente la gol de sarcină de
4,5% pot fi reduse la 0,5%.
Sistemul de control central cu VSD şi două compresoare încărcare-descărcare
Economii şi investiţii
Beneficiile sunt estimate la:
 Consumul anual de energie pentru aer comprimat: 2769036 kWh

 Economie potenţială: 4,0%
 Economisire totală pe an: 27690036 x 4% = 110761 kWh
 Economie financiară: 110761 kWh x 0,05 €/kWh = € 5538 / an
Investiţiile în noul sistem de control sunt estimate la:
 Sistem de control: € 5600

 Instalare: € 4000
 Total: € 9600
Profitabilitatea poate fi calculată după cum urmează:
€ 9600
 Timpul de recuperare: Investiţie / Economisire: Tr = € = 1,7 ani
𝑎𝑛
5538
 Rata internă de rentabilitate: RIR = 54%, calculată cu următoarele date: 10 ani
durata de viaţă tehnică, 33,99% impozitul pe profit, rata dobânzii de 12% și un
termen de 5 ani amortizare.
14.2. Reducerea presiunii aerului
Consumul specific de energie pe metru cub de aer comprimat produs depinde de
presiunea aerului. Când crește presiunea, consumul de energie pe metru cub de aer comprimat
creşte, de asemenea.
Fiecare consumator de aer comprimat (adică echipamente cu aer comprimat) are un nivel
minim de presiune a aerului, care este necesar pentru a funcționa corect. Presiunea în rețeaua de
aer comprimat trebuie să fie stabilită în funcție de acest nivel minim și nu trebuie să fie mai mare
decât este necesar. În figura de mai jos este indicat consumul specific de energie pe metru cub în
raport cu presiunea atmosferică.
Sistem de control central cu VSD şi două compresoare încărcare / descărcare
Mai multe teste au arătat că reducerea presiunii aerului de la 8 bar la 7 bar conduce la o
economie de energie de aproximativ 7%.
Presiunea medie în rețeaua de aer comprimat este de 7,68 bar. Reducerea presiunii
aerului cu 0,68 bar va reduce consumul de energie cu aproximativ 4,7%, cum se vede în figura
de mai sus.
Prin urmare, reducerea presiunii aerului va duce la următoarea economie anuală de

energie:
 Consumul anual de energie pentru aer comprimat: 2 769 036 kWh
 Potențialul de economisire: 4,7%
 Economiile totale / an 2 769 036 x 4,7%: 130 145 kWh
 Economii financiare: 110 761 kWh x 0,05 € / kWh: € 6 507 / an
În situația actuală, presiunea aerului nu poate fi stabilită cu exactitate, deoarece presiunea
este stabilită la sistemul de control, precum și la compresorul VSD. Cu noul sistem de control
instalat, presiunea poate fi setată la un singur punct, pentru a permite mai multă acuratețe.
14.3. Reducerea scurgerilor de aer comprimat

Aerul comprimat este o formă costisitoare de energie. Pierderi de aer apar în aproape
orice sistem de aer comprimat, se recomandă depistarea și repararea scurgerilor în mod regulat.
Studiile au arătat că, în medie, la sistemul de aer comprimat, de la 15% până la 40% din
consumul de aer comprimat sunt pierderile cauzate de scurgeri de aer. În practică o rată de
scurgere a aerului de 10% este acceptabilă, deoarece nu este posibil să se prevină orice pierdere
de aer.
Studiul a arătat că, atunci când linia de producție a fost închisă, fluxul de aer a rămas la
aproximativ 13 Nm3/min. Acest flux de aer este în cea mai mare parte atribuită pierderilor de
aer.
Pierderile anuale sunt estimate la:
 Debitul mediu de aer: 43,4 Nm3/min
 Fluxul de aer din cauza scurgerilor de aer: 13,0 Nm3/min
 Fluxul de aer util: 30,4 Nm3/min
 Procentul de pierderi de aer: 30%
 Procentaj de scurgere fezabil și acceptabil: 10%
 Scurgerea de aer fezabilă şi acceptabilă: 3,04 Nm3/min
 Potențialul de economisire (= 13,0 - 3,04): 9,96 Nm3/min
 Economii potențiale / an: 636 573 kWh
Calculul economiilor se bazează pe ipoteza de 8760 producție oră pe an și o medie anuală
de energie specifică consumată de 0,1216 kWh / Nm3. Reducerea pierderilor de aer comprimat
la un nivel acceptabil de 10% va duce la o economie anuală de 636 573 kWh de energie.
Economiile financiare sunt 636 573 kWh x 0,05 € / kWh = € 31 828 pe an.
Costurile de investiții constau dintr-o investiție inițială pentru a reduce procentul de

pierderi de aer la 10% și investiţii anuale necesare pentru a menține procentul de pierderi de aer
la 10%. Pentru primul an investiţiile sunt estimate la € 15 000.
Fezabilitatea economică poate fi rezumată la:
€ 15000
 Timpul de recuperate a investiţiei: Tr = € = 0,5 ani
𝑎𝑛
31828
 Rata internă de rentabilitate: RIR = 130%, calculată cu următoarele date: 10 ani
durata de viaţă tehnică, 33,99% impozitul pe profit, rata dobânzii de 12% și un
termen de 5 ani amortizare.
BIBLIOGRAFIE
http://www.kaeser.ro/Images/P-2010-RO-tcm40-6752.pdf
“Utilizarea eficientă a energiei electrice” –Note de curs pentru managerii energetici, Dora Vătău,
Mihai Jădăneaţ, Ioan Borlea, Ioan Lazăr
Mills, David., Pneumatic conveying design guide. Second edition. Elsevier. 2004
Laza, I., ș.a., Echipamente și instalaþii termoenergetice. Note de curs pentru manageri energetici,
Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2004
Laza, I., ș.a., Utilizarea eficientã a energiei. Note de curs pentru manageri energetici, Editura
Orizonturi Universitare, Timișoara, 2004
Nagi, M., Laza,I., Lelea, D., Utilaje termice. Probleme, Universitatea Tehnicã Timișoara, 1999
Leonardo Energy, Case studies in industriy, Rob van Heur, June 2007
APLICATIE
REDUCEREA PIERDERILOR DE ENERGIE ELECTRICA IN RETELELE DE CABLU
Reducerea pierderilor se obtine prin alegerea optimala a materialului (Cu, Al sau OL-Al), a sectiunii, a lungimii, a numarului
de cabluri si prin compensarea factorului de putere.
In mod obisnuit, tablourile principale ale unitatilor de productie sunt alimentate prin 2 sau 3 cabluri ede energie in paralel (unul
din cabluri constituie rezerva si nu este pus sub tensiune).
O posibilitate de reducere a pierderilor este punerea sub tensiune a rezervelor de cabluri de alimentare, rezerva devenind
activa.
Pierderile de putere activa in liniile electrice trifazate se calculeaza cu:

2
P  3 R I unde I este curentul pe o faza a retelei
R rezistenta unei faz
2
 I
La o aceeasi sarcina, pentru n cabluri identice Pn  3  R   
 n
Exemple:
1. O sarcina permanenta de 60A poate fi alimentata printr-un cablu de Al de 3 x 10 mm2 sau prin doua cabluri de Al de
3x4 mm2. Pentru o lungime de L=100m, pierderile sunt:
6
L  100 m Al  2.82 10    cm I  60 A
2 L
s 1  10 m m R1  Al  R1  0.282
s1
2 L
s 2  4  mm R2  Al  R2  0.705
s2
2
P 1  3  R1  I P 1  3.046 kW
2
 I
P 2  3 R2    P 2  1.903 kW
 2
P 1
Raportul  1.6 ne arata ca in cel de-al doilea caz pierderile sunt de 1,6 ori mai mici.
P 2
2. Fie un PT de sectie (unitate de productie) echipat cu un TR de 1000kVA si cu patru plecari, curentii avand valorile medii
IL1  600 A IL2  600 A

Un  400 V Sn  1000 kV  A
IL3  300 A IL4  300 A
Itot  IL1  IL2  IL3  IL4
Factorul de putere nominal al receptoarelor este cos n  0.5

a) situatia 1
Sarcinile liniilor L1, L2, L3 si L4 determina o putere aparenta ceruta (necesara) Sc  3 Un Itot
3
Sc  1.247 10  kW
Aceasta sarcina nu poate fi sustinuta de transformatorul de 1000 kVA in regim permanent de functionare fara a fi compensat
factorul de putere.
Puterea activa ceruta este de numai: P  Sn  cos n P  500 kW
In cazul instalarii de surse de putere reactiva, astfel incat factorul de putere sa fie crescut pana la cos c  0.95
puterea aparenta solictata va fi P
Sc2  Sc2  526.3 kW
cosc
In acest caz, va rezulta o rezerva utilizabila pentru extinderi de Sn  Sc2  473.7 kW
Sn  Sc2
adica o rezerva de  47.4 %
Sn
b) situatia 2
Presupunand ca cele 4 plecari sunt realizate astfel: 2
- L1 si L2 - alimentate prin doua cabluri de Al cu sectiunea de s12  150 mm
- L3 si L4 alimentate printr-un singur cablu de Al cu sectiunea de 2
s34  150 mm
L
Daca lungimea cablurilor este L  100m RL  Al  RL  0.019
s12
2
atunci pierderile in linii sunt L  IL1 
P L1  2  3  Al    P L1  10.152kW

s12  2 
4
P L2  P L1 P L2  1.015 10 W
L 2
P L3  1  3 Al  I P L3  5.076 kW
s34 L3
3
P L4  P L3 P L4  5.076 10 W
Pierderile totale in retea sunt: P tot  P L1  P L2  P L3  P L4 P tot  30.456kW


P tot
ceea ce reprezinta  5.8 % din puterea activa ceruta.
Sc2
c) situatia 3
In cazul instalarii bateriilor de condensat, puterea activa vehiculata prin linii ar creste la
P tot
Pv eh  Sn  cos c Pv eh  950 kW iar pierderile ar fi de  3.2 %
Pveh
Capitolul IV. Eficiența economică a investițiilor
În acest capitol sunt prezentate noţiunile şi conceptele referitoare la managementul

investiţiilor de schimbare tehnologică: tipologia investiţiilor, decizia de investiţii, principalii
indicatori de apreciere a alternativelor de investiţii, metodele de alegere a alternativelor de
investiţii, riscul şi analiza de sensibilitate a alternativelor, etapele realizării unei investiţii. Se
prezintă exemple concrete care completează aspectele teoretice.
IV.1. Tipologia investiţiilor
Investiţiile reprezintă orice cheltuială de capital ale cărei efecte se vor materializa pe o
durată mai mare de 1 an, dar şi rezultatul fizic, materializat în obiecte fizice ( construcţii, utilaje,
maşini).
Tabelul 1. Tipologia investiţiilor
Investiţia Conţinut
1. De înlocuire Au în vedere substituirea unui echipament vechi, uzat fizic şi/sau
moral, cu un echipament nou
2. De modernizare Au în vedere reutilarea, reconstrucţia şi consolidarea
echipamentelor existente. Aceste investiţii vizează reducerea
costurilor şi/sau ameliorarea calităţii produselor şi serviciilor
existente;
3. De expansiune Au ca scop satisfacerea cererii de produse, În creştere, fie prin
lansarea de noi produse, fie prin creşterea capacităţii de producţie
sau comercializare a produselor şi serviciilor existente
4. Strategice Au ca scop reducerea riscurilor care rezultă din progresul tehnic şi
din intensificarea concurenţei
5. Defensive Vizează protejarea firmei contra riscurilor de presiune a preţurilor
excesive sau a calităţii defectuoase a aprovizionărilor
6. Ofensive Se referă la activitatea de cercetare dezvoltare desfăşurată cu scopul
de a dobândi o poziţie de avangardă în tehnică şi tehnologie
7. De ordin social Se referă la ameliorarea condiţiilor de muncă ale personalului
8.Obligatorii Sunt cele impuse printr-o reglementare de ordin public şi au ca scop
ameliorarea mediulni ambiental san a igienei şi securităţii muncii
9. De lux sau pentru Privesc susţinerea imaginii mărcii de fabricaţie şi comerţ a
prestigiu (somptuoase) întreprinderii sau uneori, satisfacerea ambiţiei de prestigiu a
managerilor.
IV.2. Decizia de investiţii

IV.2.1. Noţiunea de decizie şi de proces decizional
Decizia managerială este rezultatul procesului raţional, în urma căruia se alege din mai
multe alternative, variante, sau soluţii posibile, acea soluţie care corespunde cel mai bine
scopului sau obiectivului propus [2].
Importanţa deciziilor manageriale decurge din faptul că întregul sistem condus execută
comenzile primite de la sistemul de management ; dacă acestea sunt bune, rezultatul acţiunii
sistemului în ansamblu va fi bun ; dacă acestea sunt greşite rezultatul va fi unul greșit.
Evident, importanţa deciziilor manageriale este mai mare sau mai mică, în raport cu
natura şi tipul de decizie luat, cu nivelul de management, cu sfera de aplicare, cu dimensiunile
sistemului influenţat, cu implicaţiile pe care le are asupra sistemului.
IV.2.2. Importanţa deciziei de investiţii

În contextul importanţei deciziei manageriale, decizia de investiţii prezintă particularităţi
care o fac cu atât mai importantă [1] :
Investiţia reprezintă, pe termen lung, suportul supravieţuirii şi creşterii firmei. Investiţiile sunt
necesare chiar şi pentru menţinerea poziţiei firmei, în contextul în care concurenţa se dezvoltă.
Intrări :
Informaţii de la următoarele comparti-
mente : Marketing, Finanţe, Personal,
Relaţii cu publicul
Control
• costul investiţiei
Prelucrare informaţii :
• rentabilitatea
Grupare, Evaluare, Selecţie, Apreciere
riscuri
Ieşiri :
Decizia de investiţii :
Soluţii alese, Priorităţi, finanţe
Exploatare funcţii :
Figura 1. Decizia de investiţii Producţie, Vânzări, Personal, Financiar

Investiţiile consumă o parte însemnată din banii şi resursele umane şi materiale ale firmei.
Investiţia implică pentru o durată medie sau lungă de timp, resursele întreprinderii.
Decizia de investiţii este o decizie nedeterministă, influenţată puternic de mediul economico-
financiar, obiectiv, necontrolabil de către managementul firmei.
Decizia de investiţii este deosebit de complexă din punct de vedere informaţional, fiind necesare
studii şi analize aprofundate de : marketing, producţie, finanţe, resurse umane, cadru juridic şi
legal etc.
IV.2.3. Dimensiunile deciziei de investiţii

Dimensiunea investiţională cuprinde :
Gruparea proiectelor ;
• Evaluarea individuală a proiectelor : calculul indicatorilor economico-financiari ;
• Aprecierea riscului ;
• Selecţia proiectelor.
Dimensiunea strategică are în vedere :
• Stabilirea obiectivelor generale care să conducă la îndeplinirea misiunii firmei;
• Alegerea definitivă a proiectelor de investiţii şi a programelor de finanţare: elaborarea
planului de finanţare annual; elaborarea bugetului multianual; aprecierea riscului
incapacităţii de plată.
Dimensiunea financiară presupune :
• Inventarierea surselor de finanţare şi a costului lor: capitaluri proprii, capitaluri
împrumutate, capacitatea de autofinanţare a firmei;
• Determinarea structurii capitalurilor: analiza financiară, cash-flow, capacitate de
îndatorare, fond de rulment global, necesar de fond de rulment etc.
• Estimarea costului capitalurilor permanente.
IV.2.5. Capitalul investit

Reprezintă suma tuturor fondurilor pe care firma ar trebui să le consume pentru a realiza
un obiectiv sau un program de investiţii. În mod normal, valoarea reală a capitalului investit este
dată de intrările şi ieşirile din cont.
Ieşirile sunt date de :
• plăţile pentru achiziţia de echipamente, construcţii etc ;
• cheltuieli legate de punerea în funcţiune a activelor, instruirea personalului etc ;
• creşterea fondului de rulment necesară pentru funcţionarea noului obiectiv ;
Intrările pot fi :
• revânzări de echipamente disponibilizate ;
• încasări auxiliare de natură fiscală.
Capitalul investit are deci relaţia de calcul următoare :
𝑪 = 𝑰 + 𝑭𝑳𝑰𝑴 + 𝑭𝑳𝑭𝑹 − 𝑽𝑬 − 𝑭𝑳𝑭 , unde :
C = valoarea capitalului investit ;
I = imobilizările fixe ;
FLIM = flux de lichidităţi referitoare la investiţii materiale ;
FLFR = flux de lichidităţi referitor la necesarul suplimentar de fond de rulment ;
VE = valoarea echipamentelor vîndute ;
FLF = flux de lichidităţi de natură fiscală.
IV.2.6. Durata de viaţă a investiţiei

Pentru aprecierea corectă a eficienţei economice a unei investiţii este foarte important
să stabilim durata de viaţă a obiectivului.
Diverşi specialişti au păreri diferite. Unii susţin că trebuie considerată durata fizică a
instalaţiilor, alţii vorbesc de o durată optimă , pentru care se obţin rezultate maxime, alţii de o
durată economică, pentru care se mai obţine încă profit. Oricum, aceste durate sunt relative. Se
poate vorbi de o durată economică previzibilă, după care aprecierea rentabilităţii obiectivului
devine ambiguă, iar menţinerea în funcţiune, posibil ineficientă. Pentru obiective cu durată mare
de viaţă ( 30 – 50 ani ), previziunile fluxurilor de lichidităţi se fac pentru o perioadă mult mai
scurtă ( 10 – 20 ani ). Având în vedere ratele de actualizare anuale de cca. 10% , depăşirea duratei
de 10 ani aduce efecte foarte reduse în fluxul de venituri nete, de aceea nu este edificatoare
utilizarea duratelor prea mari.
IV.2.7.Valoarea în timp a banilor

Cheia înţelegerii acţiunii de a investi este recunoaşterea faptului că banii au valoare în
timp. De exemplu, dacă ni se oferă oportunitatea de a alege între a primi 1000 um astăzi sau în
aceeaşi zi dar peste un an, exceptând circumstanţele neobişnuite, am prefera să primim suma
astăzi. În general, este de preferat să primim banii mai devreme decât mai tîrziu. De ce? Pentru
că banii se pot investi, pot întoarce un venit şi în felul acesta asigură acumularea unei sume mai
mari decît cea iniţială.
IV.2.8. Valoarea reziduală

Depinde de momentul lichidării afacerii, în raport cu durata fizică de viaţă a obiectivului.
În economia de piaţă, valoarea reziduală poate avea valori foarte diferite de cele rezultate dintr-
o logică economică. Se poate totuşi, aprecia statistic, că valoarea reziduală scade după o curbă
exponenţială negativă.
IV.3. Analiza eficienţei economico-financiare a investiţiilor
Orice investitor doreşte să realizeze un câştig cât mai mare, în urma investirii banilor săi.
Din această perspectivă rezultă că unicul criteriu de apreciere a eficienţei economico-financiare
a unei investiţii îl constituie profitul obţinut.
Există două metode de analiză a rentabilităţii investiţiilor :
• Metoda contabilă ;
• Metoda financiară.
IV.3.1. Metoda contabilă
Foloseşte două criterii de analiză : rata de rentabilitate medie ( return on investment ) şi
termenul de recuperare ( pay-off-period ).
IV.3.1.1. Rata de rentabilitate medie
Reprezintă raportul dintre profitul contabil estimat şi capitalul care trebuie investit .
𝑷
𝑹𝑰 = 𝑪𝑵, unde :
𝑰
RI = randamentul investiţiei ;
PN = profitul net după amortizare şi impozit ;
CI = capitalul investit.
Se propune scăderea amortizării din valoarea investiţiei.
Dar calculul se efectuiază pentru întreaga perioadă a obiectivului, de aceea trebuie
calculat randamentul mediu , cu relaţia :
𝑷𝑵
𝑹𝑰 = , unde :
𝑪𝑵
RI = rata medie a rentabilităţii investiţiei ;
PN = profitul net mediu ;
CN = capitalul investit net, la valoare medie.
IV.3.1.2. Termenul de recuperare a investiţiei

Reprezintă numărul de ani după care capitalul iniţial investit se recuperează din câştigul
obţinut.
𝑪
𝑻𝒓 = 𝑪𝑭𝑵, unde :
Tr = termenul de recuperare ;
CN = investiţia netă iniţială ;
CF = fluxul anual de lichidităţi nete.
Termenul de recuperare în forma contabilă prezintă o serie de neajunsuri :
• Ignoră fluxurile de lichidităţi ce se obţin după recuperarea investiţiei. Astfel, un proiect
care are o durată de viaţă mai mare , chiar dacă se recuperează mai greu, poate fi mai
eficient decât un proiect care moare imediat după ce s-a recuperat.
• Neţinând seama de eşalonarea fluxurilor de lichidităţi, în cazul unor fluxuri variabile poate
da concluzii eronate. Un proiect cu flux descrescător poate fi preferat unuia cu flux
crescător, în mod eronat.
• Nu se ţine seama de costul de oportunitate al altor plasamente.
• Nu este foarte clar ce valoare de referinţă trebuie să fie considerată pentru termenul de
recuperare.
IV.3.2. Metoda financiară

Criteriile financiare de evaluare a rentabilităţii investiţiilor se bazează pe calcule de
actualizare a fluxurilor financiare. În literatura americană, metoda se numeşte discounted cash
flow method ( DCF) [3] .
Principiul metodei DCF se bazează pe compararea fluxurilor de lichidităţi intrate cu
fluxurile de lichidităţi ieşite ( capital investit ) pe durata de viaţă a proiectului. Există trei metode
de evaluare financiară a proiectelor:
• Metoda actualizării ;
• Metoda anuităţii ;
• Metoda ratei interne a randamentului.
În esenţă, metodele de mai sus utilizează următoarele criterii de evaluare: valoarea netă
actualizată, indicele de profitabilitate, rata internă de rentabilitate, termenul de recuperare
actualizat.
IV.3.2.1. Valoarea netă actualizată

Se mai numeşte valoare prezentă netă sau venit net actualizat.
Constă în calcularea valorii actuale a fiecărui flux de lichidităţi nete obţinut pe durata de
viaţă a proiectului, inclusiv valoarea reziduală, obţinută prin lichidarea proiectului din care se
scade valoarea actualizată a investiţiilor făcute.
Dacă investiţia se eşalonează pe mai mulţi ani, relaţia de calcul poate fi următoarea :
∑(−𝑪𝒊 +𝑭𝑳𝒊 +𝑽𝑹𝒊 )
𝑽𝑵𝑨 = (𝟏+𝒌)𝒊
, unde :
VNA = valoarea netă actualizată ;

CI = investiţia efectuată în anul i;
FLI = fluxul de lichidităţi nete în anul i;
VRI = valoarea reziduală obţinută în anul i ;
K = costul marginal al proiectelor permanente sau rata de actualizare anuală.
Pentru ca un proiect să fie acceptabil este necesar ca VNA să fie , în mod obligatoriu,
pozitiv. Valoarea negativă semnifică faptul că, în urma derulării proiectului, investitorul nu
reuşeşte să recupereze banii investiţi , din câştigurile realizate. Dacă se compară mai multe
proiecte, cel mai bun vafi, din această perspectivă, proiectul care ne conduce la valoarea maximă
a VNA.
VNA este un indicator sensibil la modificarea valorii k a ratei de actualizare a banilor, de
aceea, este necesară fundamentarea riguroasă a parametrului respectiv.
IV.3.2.2. Indicele de profitabilitate
Completează criteriul VNA. Se mai numeşte rata beneficiu – cost. Se determină ca raport
între valoarea actualizată a fluxurilor de lichidităţi şi valoarea actualizată a investiţiei :
∑(𝑭𝑳𝒊 +𝑽𝑹𝒊 ) / (𝟏+𝒌)𝒊

IP = ∑(𝑪𝒊 )/(𝟏+𝒌)𝒊
IV.3.2.3. Anuitatea echivalentă

Reprezintă fluxul de lichidităţi anuale şi constante , care conduce , pe durata de viaţă a
proiectului, la valoarea VNA a proiectului Ea permite compararea a două proiecte diferite ca
durată. Se determină cu relaţia :
𝑽𝑵𝑨
𝑨𝑵 = ∑(𝟏+𝒌)𝒊
IV.3.2.4. Termenul de recuperare actualizat

Acest criteriu ia în considerare rapiditatea recuperării capitalului investit. El reprezintă
perioada în care capitalul investit iniţial este recuperat şi fructifică în plus, o rată de randament
egală cu costul marginal al capitalurilor permanente. Spre deosebire de termenul de recuperare
contabil, TRA nu se referă doar la o valoare viitoare a fluxurilor de lichidităţi egală cu valoarea
investiţiei iniţiale, ci la un câştig care să compenseze imobilizarea capitalului, deci o valoare
actuală.
Se determină cu relaţia:
∑ 𝐶𝑖 ∑ 𝐹𝐿𝑖
𝑖
=
(1 + 𝑘) (1 + 𝑘)𝑖
Suma se face până la momentul în care cei doi termeni devin egali. Mai exact, se
determină mai întâi termenul stâng, iar termenul drept se calculează până ân momentul când
devine cel puţin egal cu termenul stâng. Dacă rezultă o valoare mai mare în dreapta, se efectuiază
interpolarea liniară între ultimii doi ani, cel pentru care se obţine valoare mai mică şi cel pentru
care valoarea este mai mare.
IV.3.2.5. Rata internă de rentabilitate

Reprezintă rata de actualizare care determină egalitatea între valoarea actualizată a
investiţiei şi valoarea actualizată a fluxurilor de lichidităţi nete asociate unui proiect de investiţii.
Se numeşte taux de rentabilite interne sau internal rate of return [5]. Este vorba despre rata de
randament minimală dorită de investitor. Reprezintă rata de randament obţinută peste costul
investiţiei, adică eficacitatea marginală a capitalului.
Se determină prin modificarea, în relaţia de calcul a VNA, a randamentului k al capitalului,
până când VNA = 0.
În figura 2 se poate urmări modul de determinare a RIR, pentru un proiect de investiţii.
Figura 2. Rata internă de rentabilitate
Rata internă de rentabilitate poate fi determinată cu două relaţii, care reprezintă două
modalităţi de exprimare a asemănării triunghiurilor curbilinii care apar în figura 2:
𝒌𝟐 −(𝒌𝟐 −𝒌𝟏 )∗𝑽𝑵𝑨𝟏 𝒌𝟏 +(𝒌𝟐 −𝒌𝟏 )∗𝑽𝑵𝑨𝟐

𝑹= (𝑽𝑵𝑨𝟏 +𝑽𝑵𝑨𝟐 )
sau 𝑹= (𝑽𝑵𝑨𝟏 +𝑽𝑵𝑨𝟐 )
IV.3.2.6. Durata minimă de viaţă a proiectului

Mediul concurenţial impune de multe ori investitorului să renunţe la obiectiv mai repede
decât ar trebui din punct de vedere al posibilităţilor de realizare a unui profit. Pur şi simplu,
investitorul doreşte să vândă afacerea pentru a investi în alt domeniu, eventual mai profitabil. El
îşi pune întrebarea dacă investiţia făcută i-a adus un profit sau nu. Pentru a răspunde la această
întrebare se determină VNA pentru situaţia în care investitorul ar vinde obiectivul într-un anumit
moment. Dacă VNA este pozitiv înseamnă că investitorul a obţinut un profit net, deci poate vinde.
Dacă VNA este negativ înseamnă că investitorul este încă în pierdere şi ar trebui să mai aştepte
până la recuperarea integrală a investiţiei.
Notă : Durata minimă de viaţă nu trebuie să se confunde cu termenul de recuperare
actualizat, deoarece, în primul caz se consideră şi valoarea obţinută prin vânzarea obiectivului, în
timp ce, în al doilea caz nu se consideră această sumă, pentru simplul motiv că nu se doreşte
vânzarea obiectivului.
IV.4. Analiza multicriterială a eficienţei economico-financiare a investiţiei

Indicatorii economico-financiari utilizaţi pentru determinarea eficienţei economico-
financiare a investiţiei au un oarecare caracter de independenţă. Prin exemple se poate
demonstra acest lucru.
De aceea, utilizarea unui singur indicator, care poate , până la un punct, să fie considerat
complex, capabil să sugereze soluţia optimă, nu este recomandată. Putem menţiona următoarele
situaţii care conduc la această concluzie : proiecte cu durate diferite de viaţă, proiecte cu fluxuri
neliniare de lichidităţi, proiecte pentru care se intenţionează vânzarea înainte de epuizarea
posibilităţilor de a crea profit.
IV.5. Analiza de sensibilitate a alternativelor

În problemele de decizie deterministe intervin o serie de mărimi, parametri, coeficienţi,
care în primă instanţă sunt consideraţi cunoscuţi şi constanţi. Ne referim la consecinţele adoptării
alternativelor şi la coeficienţii de importanţă relativă a criteriilor. Unele din valorile consecinţelor
sunt într-adevăr constante, dar altele pot avea o variaţie, chiar necunoscută.
O primă formă a analizei de sensibilitate constă în refacerea calculelor şi stabilirea
clasamentului în urma modificării acestor consecinţe, în limitele estimate. O alternativă este cu
atât mai sigură, cu cât rămâne pe locul I la cât mai multe modificări de parametri.
O a doua formă de analiză de sensibilitate se referă la posibilitatea schimbării ierarhiei
alternativelor prin modificarea opticii decidentului. Una din metodele utilizate în acest scop este
metoda Multipol [2], (denumirea metodei este prescurtarea cuvintelor multicriterial şi politică)
care constă în următoarele: un set de valori pentru coeficienţii de importanţă a criteriilor
reprezintă politica decidentului şi a firmei, referitoare la problema analizată. Metoda Multipol
urmăreşte să stabilească limitele în care o soluţie rămâne În fruntea ierarhiei.
IV.6. Riscul proiectelor de investiţii

IV.6.1. Noţiunea de risc
În activitatea managerială se vorbeşte de două tipuri de decizii, prin prisma gradului de
cunoaştere a consecinţelor unei alegeri . decizii în condiţii de certitudine, când consecinţele
alegerii sunt foarte bine cunoscute şi controlate şi decizii în condiţii de incertitudine, parţială sau
totală, când consecinţele alegerii sunt cunoscute parţial sau deloc.
Decizia de investiţii, referindu-se la o perioadă mare de timp, este prin excelenţă , o
decizie în condiţii de incertitudine. Aceasta datorită, pe de o parte, faptului că informaţiile de
care dispune managerul sunt insuficiente pentru a previziona viitorul, pe de altă parte, pentru că
mediul economico-financiar în general, piaţa, politica fiscală, pot avea evoluţii imprevizibile.
Riscul se defineşte ca posibilitatea de a obţine un rezultat mai puţin favorabil decât ai
sperat, un pericol, o primejdie, o pagubă.
IV.6.2. Diferenţa dintre risc şi incertitudine
Spre deosebire de risc, care presupune o cunoaştere a probabilităţii de apariţie,
incertitudinea presupune necunoaşterea acestor probabilităţi.
Există distincţii clare între conceptele certitudine, risc şi incertitudine. Un eveniment
implică risc dacă rezultatele posibile ale acestuia sunt cunoscute.
Evenimentul se caracterizează prin incertitudine dacă frecvenţa distribuţiei rezultatelor
posibile nu este cunoscută.
Concret, riscul deciziei de investiţii se poate defini ca situaţia în care se cunosc
alternativele şi probabilităţile de a obţine un rezultat anume cu aceste alzternative.
Luarea unei decizii de investiţie de către o firmă reprezintă un pariu cu viitorul, fondat pe
anticipaţiile sau speranţele de câştig ale managementului şi investitorului.
Sursele de risc în decizia de investiţii sunt :
• Eroarea în analiza oportunităţilor de investiţii ;
• Evaluarea incorectă a fenomenelor economice implicate ( eroare de prognoză ) ;
• Amploarea proiectului în raport cu dimensiunile unităţii ;
• Modificările mediului economic.
IV.6.3. Metode intuitive de analiză a riscului

1. Metoda subiectivă sau informală
Aceasta constă în aprecierea de către investitor, în mod subiectiv, a reiscului pe care îl
comportă mai multe variante de investiţii şi în cazul unor valori apropiate a VNA, alegerea acelui
proiect care comportă un risc mai mic.
Metoda este frecvent întâlnită în practică şi se utilizează împreună cu calculul speranţei
matematice a câştigului ( sau a valorii aşteptate).
2. Metoda raportului VNA/TRA
Termenul de recuperare actualizat prezintă avantajul, faţă de Vna că , dacă este mic,
rezultatul este mai cert decât VNA obţinut în ani viitori. Astfel, dacă avem două proiecte cu acelaşi
termen de recuperare actualizat, vom alege soluţia cu VNA mai mare. Dacă vom avea VNA pozitiv,
vom alege soluţia cu TRA mai mic.
3. Metoda ajustării ratei de actualizare
Această metodă constă în calculul valorii nete actualizate, corectate, prin modificarea
ratei de actualizare, în funcţie de rata de risc a proiectului analizat. La randamentul mediu al
proiectului se adaugă rata de risp pentru proiectul respectiv, astfel că , un proiect mai riscant
trebuie să aibă un VNA mai mare decât un proiect mai puţin riscant.
4.Metoda ratei de randament prag
Metoda este similară cu cea de mai sus, numai că, în locul VNA se utilizează RIR. Astfel,
dacă RIR este mai mare decât rata de randament ajustată cu riscul, proiectul este viabil.
5. Metoda echivalentului cert.
Constă în transformarea VNA calculate la o rată de randament oarecare, în VNA
echivalent cert, adică, determinat la o rată de randament a activelor fără risc. Se determină o
valoare netă actualizată echivalentă certă, prin introducerea unui coeficient de echivalare, care
scade de la un an la altul, pornind de la valoarea 1 şi scăzând cu 10 % în fiecare an, astfel că
valoarea netă din anul al doilea va fi diminuată cu 10 %.
IV.6.4. Metode riguroase de analiză a riscului
Aceste metode urmăresc determinarea cantitativă a pierderii pe care o poate suporta un
investitor, ca urmare a evoluţiei într-un mediu riscant, care poate avea mai multe stări probabile,
care pot conduce la valori diferite ale rezultatelor financiare ale investiţiei.
Analiza probabilistică a riscului constă în utilizarea distribuţiei de probabilitate a
rezultatelor scontate pentru aprecierea soluţiilor de investiţii. Pe scurt, riscul unei soluţii este cu
atât mai mare cu cât rezultatele mai slabe decât cele aşteptate, apar cu probabilitate mai mare.
Teoretic, riscul este proporţional cu suma produselor dintre pierderea în valoare absolută şi
probabilitatea de a se realiza această pierdere:
𝑹 = ∑(𝑬 − 𝒂𝒊 ) ∗ 𝑷𝒊 , unde :
E – valoarea aşteptată a rezultatului ;
ai – valoarea probabilă a rezultatului, pentru o anumită stare a naturii ;
Pi – probabilitatea realizării acelei stări a naturii.
Concluzii
Schimbările tehnologice nu se pot realiza fără investiţii financiare. Din acest motiv,
managementul investiţiilor reprezintă un capitol important din activitatea unei organizaţii
preocupată în mod real de schimbare.
În prezentul capitol au fost trecute în revistă cele mai importante aspecte ale activităţii
manageriale în domeniul investiţiilor.
Decizia de investiţii constă în alegerea celei mai bune soluţii de a consuma sumele de bani
deţinute de investitori sau împrumutate, în scopul dezvoltării afacerilor, a schimbării tehnologiei,
a modernizării proceselor de producţie sau a diversificării activităţilor.
Toate soluţiile alese pentru o investiţie productivă urmăresc obţinerea unui profit cât mai
mare. Din această perspectivă, randamentul aşteptat de la o investiţie, sub forma ratei câştigului
net, poate oferi un bun mod de departajare a soluţiilor.
Cu toate acestea se demonstrează că indicatorii de apreciere a unei investiţii, cum ar fi :
randamentul mediu, valoarea netă actualizată, termenul de recuperare simplu sau actualizat,
rata internă de rentabilitate, consideraţi în mod individual, nu sunt întotdeauna edificatori pentru
aprecierea globală a performanţei unei investiţii.
De aceea se prezintă analiza multicriterială a eficienţei economice a unei investiţii, care
utilizează în acelaşi timp mai mulţi indicatori economico-financiari, drept criterii de apreciere a
soluţiilor. Utilizarea mai multor metode de rezolvare a problemei poate conferi managerului o
siguranţă în abordarea problemei.
Aceeaşi siguranţă poate fi obţinută prin efectuarea unei analize de sensibilitate a soluţiei,
care să ateste măsura în care soluţia este insensibilă la modificarea datelor de intrare sau a
politicii duse de firmă.
Managementul investiţiilor este afectat într-o măsură foarte mare de risc şi incertitudine,
fiind influienţat în mod direct de mediul economico-financiar, în permanentă schimbare şi de
timp, ca unul din factorii perturbatori cei mai greu de stăpânit. De aceea, decizia de investiţii
trebuie să ia în considerare elementele de risc, fie sub formă subiectivă, intuitivă, fie sub formă
riguroasă.
Managementul proiectelor de investiţii presupune o planificare a activităţilor de realizare
a acesteia, care să conducă la un timp şi la un consum de mijloace cât mai scurt. Nefăcând
obiectul propriuzis al acestui capitol, activitatea respectivă a fost doar schiţată, lăsând loc pentru
detalii în capitolul consacrat special managementului proiectelor.

Uoee PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Uoee PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eficienta energetica

MĂSURI DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ LA

1. METODE DE REDUCERE A PUTERILOR DE VARF

1. METODE DE REDUCERE A PUTERILOR DE VARF

1. METODE DE REDUCERE A PUTERILOR DE VARF

o Dacă I0 < I1 si Trec<0, eficienta consumatorului simplu este evidenta.

REDUCEREA CONSUMULUI DE ENERGIE LA MERSUL ÎN GOL

1. Economicitatea deconectării automate la mersul în gol

1. Economicitatea deconectării automate la mersul în gol

1. Economicitatea deconectării automate la mersul în gol

1. Economicitatea deconectării automate la mersul în gol

2. Scheme de limitatoare de mers în gol

Acest tip de releu prezinta 12 intrari digitale și 6

2. Scheme de limitatoare de mers în gol

3. Calculul eficientei folosirii limitatoarelor de mers in gol

3. Calculul eficientei folosirii limitatoarelor de mers in gol

3. Calculul eficientei folosirii limitatoarelor de mers in gol

EFICIENȚA ENERGETICĂ A SISTEMELOR

PIERDERILE DE ENERGIE ÎN MAȘINILE ȘI UTILAJELE DE LUCRU

A. Pierderile de energie in masinile de lucru

PIERDERILE DE ENERGIE ÎN MAȘINILE ȘI UTILAJELE DE LUCRU

PIERDERILE DE ENERGIE ÎN MAȘINILE ȘI UTILAJELE DE LUCRU

PIERDERILE DE ENERGIE ÎN MAȘINILE ȘI UTILAJELE DE LUCRU

B. Randamentul transmisiilor mecanice

Optimizarea graficelor de mişcare după criteriul

Optimizarea graficelor de mişcare după criteriul pierderilor minime în motorul

Expresia forţei echivalente poate fi scrisă ca o funcţie de variabila a1:

Optimizarea graficelor de mişcare după criteriul pierderilor minime în motorul

Forţa echivalentă minimă rezultă ca fiind:

UTILIZAREA RAŢIONALĂ A ENERGIEI ÎN PROCESELE

După spaţiul în care se produce

SA RS CE SA – sursă de alimentare; RS – reţea scurtă;

Tabel: Valori ale randamentelor termice, electrice pentru cuptoarele frecvent

Indicator Cuptoare cu rezistoare Cuptoare cu arc Cuptoare cu inducție Cuptor

Fig. Bilanţul energetic comparativ la încălzirea unei bare:

Instalaţii cu încălzire directă Instalaţii cu încălzire indirectă

Fig.X.x Puterea specifică Ps transmisă prin

Reducerea consumului specific este posibilă prin următoarele măsuri:

Fig. Variante de realizare a pereţilor cuptoarelor electrice.

Dimensionarea zidăriei unui cuptor electric satisfăcătoare dacă  temperatura suprafeţei

• exploatarea cuptoarelor după schema optimă de încărcare şi aranjarea ordonată a

Particularităţi ale transmisiei căldurii într-un cuptor cu rezistoare

Transmisia prin conducţie intervine numai la:

Transmisia prin convecţie are loc prin: 80

convecţie naturală, datorată diferenţelor de 60

cele mai reci (piesă);

cuptoarele de temperaturi joase. Fig.X.x Repartiţia fluxului termic Φ între

Particularităţi ale transmisiei căldurii într-un cuptor cu rezistoare

A. La cuptoarele de medie şi joasă temperatură:

B. La cuptoarele de înaltă temperatură radiaţia rămâne preponderentă şi

Particularităţi ale transmisiei căldurii într-un cuptor cu rezistoare

Intslatii cu rezistenta deschise =

Intslatii cu rezistenta deschise =

 maxT  const. ** necesară o potrivire între

a. Sursele luminoase (surse de radiaţii infraroşii scurte) sunt lămpi cu

0,4 1,2 2,0 2,8 λ(μm)

Fig. 3.15 Curbe cu repartiţie spectrală

Radiatoare ceramice disc (a) si concave (b)

Radiatoarele au rolul de a dirija sau concentra razele IR asupra materialului în mod

Instalaţii de încălzire şi uscare cu radiaţii infraroşii

Aceste instalaţii servesc la:

subţiri (legume, fructe, seminţe); 4 5

în scopul obţinerii unui anumit 2 3