anda cadariu

Planetarium

Cuvînt înainte
Textele din volumul de față au fost
publicate în cadrul portalului cultural
online LiterNet, între 2005 și 2006 și,
mai apoi, în 2010. Rubrica săptămînală
pe care o dețineam în vremea aceea la
LiterNet se numea inter_zise. Scriam
un text o dată la șapte zile; unele
povestiri erau mai bune, altele - mai
slabe, în funcție de timp și de
inspirație.
1
Selecția din acest volum este una
b a z a tă î n p r i n ci p a l p e cr i t er i u l
cronologic. Se poate observa un
eclectism al temelor și chiar al stilurilor,
însă și o oarecare transformare - de la
“Tema pentru acasă” pînă la “Pufuleți”
e un drum oarecum circular, stilistic
vorbind, însă cititorul atent va percepe
acea “voce în formare” pe care am
încercat să o exersez în aceste povestiri.
“Planetarium” e un volum în care
am încercat să cuprind încercările
literare cele mai reușite din vremea
inter_ziselor.
 Textele au fost revizuite și editate,
iar colecția mea de povestiri și-a primit
titlul de la cel mai autobiografic dintre
ele.
Am încercat să surprind universalul
prin particular. De aici și titlul
volumului - e lumea mea în el, și vă
invit cu drag s-o vizitați!
Anda Cadariu, 14 octombrie 2015
2
© Anda Cadariu*
* “Tema pentru acasă (featuring Gapandron)”
conține un eseu școlar al surorii mele, Ana-
Gabriela Cadariu. “Planetarium” și “Lecția de
anatomie” conțin fragmente preluate și adaptate
de pe Wikipedia. Acest volum este alcătuit din
texte ficționale. Nici o asemănare cu persoane, lo-
curi, fapte sau alte detalii reale nu este deloc
întîmplătoare.

1
Tema pentru acasă
(featuring Gapandron)
Am cunoscut de curînd, într-unul
din drumurile mele nocturne cu trenul,
un elev în clasa a IX-a la Liceul de Artă.
Specializarea: pian. Călătorea cu tatăl
lui. Fuseseră la Bucureşti, la olimpiada
naţională de muzică. Nimic deosebit în
legătură cu el la prima vedere, poate
doar faptul că părea singurul om din
3
acea cuşetă căruia nu-i miroseau urît
şosetele.
La ora unsprezece, am ieşit pe
coridor. M-a urmat la scurt timp.
Discutînd despre vreme, muzică şi
altele, n-am putut să nu observ că ceva
îl frămîntă, că poate trăsăturile lui ar fi
emanat mai multă lumină dacă nu i le-
ar fi modificat o jenă extrem de subtilă,
un flux vinovat de idei creative - îmi
dădeam eu cu presupusul, privindu-l cu
un interes care creştea cu fiecare cuvînt
pe care îl pronunţa.
Primul lucru ieşit din comun a fost
reticenţa de care a dat dovadă cînd l-am
întrebat cum îl cheamă. N-a vrut să-mi temă pentru acasă pe care o scrisese
spună numele. Mi-a dat în schimb Gapandron.
adresa lui de e-mail:
gapandron@yahoo.com.
*
O să-i spun, aşadar, în puţinele
Te m ă p e n t r u a c a s ă : e s e u
rînduri care mi-au mai rămas de scris,
nestructurat (compunere liberă) cu
Gapandron.
cuvintele: copil, puritate, imagine
Din vorbă în vorbă, a ajuns şi la ce- angelică, curăţenie sufletească, inocenţă,
l durea. Tatăl lui era profesor la şcoala spontaneitate, control, lumină,
unde învăţa şi el. Toată copilăria seninătate, culori deschise, cer, zbor.
încercase, prin diverse tehnici, să
stimuleze creativitatea fiului său, mai
plăpînd şi mai timid ca alţi copii. Non-control
Reuşise. Dar în momentul în care
Gapandron a intrat la liceul unde preda
Urăsc copiii. Mai ales copiii mici,
şi tatăl său, unii oameni de-acolo au
care torturează animalele, păpuşile,
considerat că e prea creativ. Profesoara
plantele şi tot ce e viu şi frumos.
de română i s-a plîns tatălui său de o
4
Puturoşii ăia, cu feţele lor angelice, cu
s u fle t e l e l o r c u r a t e ş i p u r e ,
impresionează babele ramolite care-i
consideră inocenţi.
Nu am fost copil niciodată. M-am
născut mare şi cu picioarele pe pămînt.
Nu-mi place să mă fac că zbor, să
folosesc expresii de genul ăsta, să mă
uit la filme proaste, să aud cuvinte
siropoase şi demodate. Şi arta
evoluează! M-am săturat să rămîn la
acelaşi clasic Eminescu atunci cînd, pe
lumea asta, vii şi preţioşi, există alţii
mult mai buni şi mai expresivi decît el.
S-a dus! Cu cerul lui albastru şi cu lacul
lui strălucitor!
Dar asta era doar o paranteză.
Încep într-adevăr prin a vă povesti ce-i
5
aşa special la vara asta: părinţii m-au
obligat să mă duc cu trenul la tuşă-mea
la Bucureşti, fiindcă era ziua ei şi aşa e
frumos, nu? trimiţi pe cineva din
familie. Mătuşă-mea e bolnavă sau cam
aşa s-ar zice. A fost la un spital de
nebuni, dar i-au dat drumul fiindcă era
cuminte şi nu făcea crize de isterie ca
alţi bolnavi. Avea o fată ca vai de capul
ei, de vreo patruzeci de ani. Nu, fata nu
era bolnavă, dar era ipohondră.
Mă aşteptau amîndouă la gară. Am
coborît din tren şi le-am văzut. Tuşa
purta o rochie vaporoasă cu imprimeuri
kitschoase şi o pălărie de pai - da, avea
o înclinaţie bolnăvicioasă faţă de
lucrurile de prost gust - iar fiică-sa
purta blugi şi un tricou normal. M-au
îmbrăţişat. Prima dată tuşă-mea. Mamă,
ce-i mai puţea gura! Avea dinţii stricaţi
şi parcă nu se spăla niciodată sub braț.
Acasă i-am dat cadoul, improvizat
de mine - bineînţeles că părinţii nu s-au
gîndit la asta cînd m-au pus pe tren. I-
am luat o cutie extramare de bomboane
cu ciocolată. S-a bucurat foarte tare.
Fiindcă s-au culcat devreme, am putut
ieşi în oraş. Cînd m-am întors, lumina
era aprinsă. Era cam trei noaptea. Se
auzea sirena salvării. Ce naiba, cine
urlă? Ce?! Murise... tuşa. Of, chiar
acum, aici, ce Dumnezeu, numa' mie mi
se întîmplă toate porcăriile astea?!
Îmi părea rău. N-o iubisem, dar
toată seara m-am gîndit la ea şi la ce
drăguţ că m-a primit aşa de bine, şi,
punct. Am dat telefon la părinţi. Erau la
6
o petrecere. Nu m-au întrebat nimic.
Au zis doar că vin. Toată noaptea am
stat de vorbă cu fiică-sa. Mi-a spus că
tuşa n-a fost aşa dintotdeauna, dar că
din cauza plecării unchiului s-a prostit,
a înnebunit. Nu ştiu de ce ascultam
toate astea şi, pe deasupra, mă şi
interesau. Chiar îmi părea rău de tuşă.
La înmormîntare a fost trist şi am plîns.
Nu plîng des. Nu din orice.
Pe tren, la întoarcere, am intrat la
vagonul restaurant şi mi-am comandat
un suc. Am privit îngrozit cum un nene
cu faţa arsă groaznic, chel şi obez, cu un
ochi pansat şi celălalt sîngeriu, se aşază
în faţa mea.
Nu, nu se poate, nu din nou. Aşa
priză am la nenorociţi, pedepsiţi de
soartă, bolnavi, fără control, non- caietul închis unde i se oprise destinul,
control. se sufoca.
*
I-am dat înapoi caietul de română,
şifonat, rupt, pătat de cerneală, cu
coperţile decolorate. După criza de
isterie a profesoarei, începuse să-l
poarte cu el peste tot. Cred că făcea asta
ca să-şi ţină aproape copilul neînţeles
pe care lumea îl ostraciza,
considerîndu-l handicapat doar fiindcă
era special. Mi-a dat voie să iau acest
copil în custodie. Ieri mi-a trimis pe
mail, în attachment, cu diacritice şi,
ştiu fără să mi-o spună, cu toată
recunoştinţa lui, acest text pe care m-
am oferit să-l scot la plimbare. Acolo, în

7
 2 dificultăţi în a mi-o imagina pe maică-
Porumbelul păcii
Gonna start a revolution from my bed
- Oasis -
La şase ani îmi iubeam
conducătorul. Despre soţia lui nu prea
ştiam ce să cred. Deşi ni se spunea că e
mama noastră, a tuturor (expresia era
parcă ceva de genul Elena Ceauşescu,
mamă scumpă) eu, una, aveam mari
8
mea, care era un sac nesfîrşit de poveşti
extraordinare şi de gusturi rafinate - pe
cît se putea la vremea aceea - într-o
formulă vestimentară atît de anostă, cu
un coc atît de antipatic şi cu nişte ochi
atît de lipsiţi de expresie.
Cu tata n-aveam probleme, aşa că
era bun şi nenea ăla din portrete. Dacă,
totuşi, aia era mama noastră, mi se
părea logic ca el să ne ţină loc de tată.
Şcoala nu minţea, nu-i aşa, niciodată, şi
nu degeaba îi era afişat portretul în
fiecare clasă. Tatăl omniprezent, care
supraveghează şi pedepseşte.
 Personal, nu eram highly-qualified la
caligrafie, dar în rest eram OK la şcoală.
Totul era cool, căci eram briefaţi destul
de rapid în legătură cu ce se întîmpla în
manualele şcolare tipărite pe hîrtie
igienică. Şi ce limbă pură se vorbea pe-
atunci! Nu ne lăsa tata să încălcăm
regulile, şi bine făcea, prea multă
imaginaţie şi deschidere ne-ar fi
transformat din proaspeţi foşti şoimi ai
patriei în nişte şerpi crescuţi la sînul lui
în formă de sondă.
Şcoala avea şi ea grijă să nu
devenim personalităţi degenerate: ne
încuraja să participăm la cursurile de
balet pentru ca apoi să reprezentăm cu
fruntea sus tinerimea la Cîntarea
României, ne învăţa să scriem frumos
ca să avem acurateţe grafică în
9
caligrafierea omagiilor viitoare, şi cel
mai minunat lucru dintre toate erau
uniformele pe care ne silea să le
îmbrăcăm. Mai ales ale fetelor l-ar fi
băgat pe Mondrian sub masă de ruşine,
cu pătrăţelele lor perfecte - şi nu în
culori, că strică minţile atît de greu de
format ale fragedelor vlăstare.
Întîi am vrut la ore de balet. Mama
s-a împotrivit şi mi-a băgat sub nas
pianul, făcîndu-le în ciudă monştrilor
cu şenile de pe şantier, al căror răcnet
heavy-metal nu mai ajungea acum, din
cauza gamelor mele, pînă la urechile ei
sensibile. Apoi am vrut să recit versuri
în faţa conducătorului iubit, care luase
decizia de a face o vizită în zona unde
locuiam, mult prea diversă din punct de
vedere etnic pentru gustul lui. Ţineam
foarte tare să-mi conving învăţătoarea
să-mi dea şi mie de recitat, ceva, acolo,
trei cuvinte - postul era vînat de mulţi
dintre colegii mei - şi am muncit mult
pînă am primit una bucata strofă de
incantat. Cînd i-am comunicat
satisfăcută mamei victoria, s-a uitat fix
la mine, apoi a luat în mînă oribilul ei
stilou chinezesc cu peniţă de aur şi a
scris o scutire cu care s-a dus în dinţi la
învăţătoare: copilul avea febră patruzeci,
trebuia să i se scoată măseaua şi pe
deasupra îşi scrîntise şi glezna dreaptă.
În aceste condiţii nu puteam să aduc
nici un fel de omagiu nimănui.
Dar cînd tăticu' a anunţat o nouă
vizită, de data asta cu maşini, steaguri,
mulţimi, fanfară - pe stadion - n-am
mai zis nimic nimănui şi m-am dus să-i
10
fac cu mîna împreună cu toţi colegii
mei de clasă. Dacă am fi fost în clasa I
B, trimestrul III, anul 199x şi nu 198x,
am fi ieşit la un film sau la un
spectacol, la un ceai sau la un party. Dar
înainte de '90, vizita lu' tata era pentru
noi ca un concert gratuit Apocalyptica -
nu am fi ratat-o pentru nimic în lume.
Prima dată am simţit puterea
maselor în acea zi de 1 Decembrie
198x, cînd ei cîntau şi fluturau
steguleţe, zîmbeau cu ochi strălucitori
(de la frig şi vodcă, dar eu n-aveam de
unde să ştiu) cerului albastru şi
conducătorului iubit, grupaţi pe
mijlocul stadionului în coloane,
formînd litere cu trupurile lor pline de
creveţi, brifcor, peşte oceanic, eugenia -
întotdeauna m-am întrebat de ce nu se
numea elena -, fructo, pîine pe cartelă,
bem-bem; cînd ei mimau atît de bine
credinţa în tăticu' şi-n imnurile lui
menite să înflăcăreze jarul orb al
supunerii şi să-l direcţioneze spre
alimentarea propriei puteri; cînd ei
ţineau carnetele de membru de partid
lipite de inimă, izolate doar de stofa
proastă a hainelor, cînd ei îl aclamau şi
el, EL, făcea gentil cu mîna şi le spunea
to-va-răşi! ro-mâ-ni-a, as-tăzi...
Era fascinant. În ziua aceea am
răcit îngrozitor, din cauză că rămăsesem
prea mult timp cu gura căscată în faţa
uimitorului spectacol pe care-l regiza
tata. Din vina lui am răcit. Avea şi rol
principal, cum altfel...
11
A doua zi, ca-n toate celelalte, am
trecut, în drum spre şcoală, prin centru.
Tot ca în fiecare zi, am admirat superbul
panou - azi ar fi fost un banner probabil
- albastru, cu chipul lui tata în fundal şi
cu un execrabil porumbel alb, pleznit,
mare, avîntat, BUN, în prim-plan.
Întrebasem de nenumărate ori ce fel de
pasăre e creatura aceea minunată, nu,
nu e un porumbel, nu se poate,
porumbeii nu arată aşa. A, da, e, totuşi
un porumbel? Şi chiar există? Unde
trăiesc astfel de porumbei şi cu ce se
hrănesc?
Nu aveam deloc simţul metaforei.
Abstracţiunile în general mă lăsau rece.
(Dar nu şi pe conaţionalii mei, se pare,
căci la vremea aceea eram un popor de
copii cu tată de împrumut, care umblau
cu limba scoasă după raţia zilnică de
bomboane prin care el, conducătorul,
responsabilul, mima afecţiunea faţă de
odraslele înfometate.)
Fiindcă metaforele nu mă
sensibilizau, nu m-am lămurit ce era cu
porumbelul păcii. Aşteptam în fiecare zi
să-l văd de-adevăratelea, să iasă din panou
şi să zboare, cu crenguţa lui ridicolă în
cioc, deasupra combinatului chimic ce
trona la marginea oraşului. Dacă iubitul
conducător avea puterea să stîrnească şi
să controleze forţa pe care o simţisem
cînd am îngheţat pe stadion doar ca să-l
privesc pe el, cu siguranţă că îi venea
foarte uşor să scoată porumbelul din
panou şi să-i dea drumul, să-l lase să
zboare de-adevăratelea.
12
Asta nu s-a întîmplat niciodată. În
schimb s-a întîmplat altceva. Pasămite,
tăticu' detectase gura mea prea căscată
şi gîndurile necurate ce începeau să se
nască în mintea-mi fără acces la
abstracţiuni. Altfel nu-mi explic de ce a
luat brusc decizia să mă pedepsească.
A început prin a ne lua căldura. În
micul apartament cu vedere la şantier
se făcea din ce în ce mai frig. Mama
dădea meditaţii ca să poată plăti
curentul consumat de aeroterma oranj
din sufragerie. Oricum stătea la şcoală
pînă după lăsarea întunericului, aşa că
m-am obişnuit repede cu ideea. Aveam
o groază de discuri cu poveşti şi un
pick-up Tesla, cehoslovac şi extrem de
util în locuinţa aceea îngheţată şi goală.
Prin robinet curgeau sloiuri care au
ajuns să spargă minuscula chiuvetă de
la baie şi să transforme cada în patinoar
artistic. Dar era suportabil: ascultam
poveşti pe vinil şi mă gîndeam la
porumbei.
Pînă cînd, nu ştiu ce-am făcut, nu
ştiu cu ce-am greşit, nici azi n-am reuşit
să luminez acest mister, dar l-am
enervat cumplit pe tăticu'. Mi-a făcut o
mizerie incredibilă, a pus în aplicare un
plan pe cît de pervers, pe-atît de
eficient: a decis să-mi ia lumina. Numai
mie - cu şcoala a fost mai indulgent,
doar ştia că acolo e nevoie de curent
electric pentru formarea minţilor
fraged-gimnaziale care aveau să asigure
vi-i-to-rul lu-mi-nos al Rrrromâniei.
13
Acolo, în şcoală, era încarcerată
mama, cu manualele din hîrtie igienică
pe catedră. Că le dădea elevilor să
citească romane poliţiste în loc de
programa şcolară, asta e altă poveste.
Dar trebuia să stea acolo, cu ei, în timp
ce eu, acasă, iarna, la ora cinci după
amiaza, cînd afară se întuneca brusc,
rămîneam fără căldură, fără pick-up cu
poveşti, fără... lumină.
De cînd am rămas fără lumină, am
decis că asta înseamnă ruperea relaţiilor
dintre noi doi. În fiecare seară
întunecată mă băgam în pat şi trăgeam
plapuma peste mine. Hotărîsem că
patul e cel mai potrivit loc pentru
războiul cu nesimţitul ăla. Aveam
nevoie de confort, pentru că urma... să
mă concentrez. M-am concentrat zile În noaptea aceea, toată lumea a
întregi, luni, de fapt m-am concentrat visat frumos.
timp de doi ani, încercînd să adun în
Dimineaţa m-am dus la şcoală. Mă
mine toată forţa simţită atunci pe
pregăteam să arunc o privire plină de
stadion, să n-o mai las să plece spre el.
ură porumbelului cretin care se găinăţa
Speram că va slăbi, va muri, şi toată
pe simţul estetic al privitorilor, cînd am
lumina pe care mi-o tăiase - discuţiile
constatat cu maxim ă uimire c ă
pe care le purtau adulţii în bucătărie
dispăruse. Şi conducătorul iubit odată
confirmaseră că el era în spatele
cu el. M-am uitat spre cer - poate zbura
planului - avea să revină, odată cu
măcar unul din ei pe deasupra
căldura şi cu poveştile.
combinatului. Am constatat doar că
Într-o seară am atins concentrarea venise primăvara şi adia un vînt cald
maximă - începuse şi maică-mea să se dinspre vest.
concentreze. Cu ea s-au aliat vecinii, cu
ei copiii lor, prietenii, profesorii
copiilor, rudele de gradul I, II, III şi IV,
ba chiar şi animalele de casă. Ne-am
concentrat, cu toţii, la unison.

14
 3 un parfum fin: "Ah, Silviu, ce mă bucur
că m-ai sunat!"
Cubul rubic
Deşi mă cheamă Călin, ea-mi spunea
tot timpul Silviu. Putea la fel de bine
Invitaţia mea a salvat-o pe Raluca de
să-mi spună X, Y sau Alexandra. Nu mă
la o singurătate cruntă. Nici eu nu mă
deranja că-mi spune Silviu. Mă deranja
simţeam prea bine, aşa că am respirat
că nu-mi spune Călin. Însă acest lucru
adînc şi i-am dat un telefon. În seara
nu s-a mai întîmplat după momentul
cînd am făcut - din pur egoism - gestul
cinei. Am gătit paste cu broccoli. I le-
galant de a-i oferi o cină la mine acasă,
am servit alături de o carafă cu vin roşu
amica mea, de care eram uşor
- un Cabernet Sauvignon din 1981, anul
îndrăgostit, mi-a fost extrem de
naşterii ei.
recunoscătoare. A intrat val-vîrtej pe
uşa apartamentului, răspîndind în jur
Cînd apar în acelaşi context,
15
recunoştinţa şi vinul au un efect magic
asupra oamenilor. Probabil că au jucat
un rol important în decizia Ralucăi de
a-mi împărtăşi povestea cubului rubic
din camera 105, căminul XIV, campus
studenţesc Hasdeu, Cluj. Condiţia ca eu
să ascult această poveste a fost să n-o
mai spun nimănui. Cer iertare, atît
prietenei mele cît şi cititorilor. Invoc
indulgenţa faţă de imperfecţiunile
naturii umane, pentru că nu mă pot
abţine şi, în ciuda promisiunii făcute,
trebuie să povestesc. Nu i-am folosit
numele adevărat aici. Raluca e un nume
ca oricare altul. Aş fi putut foarte bine
să-i spun, de exemplu, Călin, dar
Raluca mi se pare un nume mai
simpatic.
16
Am petrecut împreună o seară foarte
plăcută. Dar cînd cina se apropia de
final, mi-am dat seama că n-o s-o mai
văd niciodată. Ne-am mutat pe canapea,
cu paharele de vin pline, şi, umbrit
puţin de această tristă premoniţie, am
invitat-o să-şi spună povestea.
*
Era în anul I de facultate, abia
ajunsese în Cluj. Prietenul ei, Alex,
intrase la medicină în Budapesta, dar o
vizita destul de des. Amica mea ingenuă
avea pe-atunci optsprezece ani. Se
acomodase destul de repede cu
căminul, şi în scurtă vreme s-a
acomodat şi cu barurile. În mod
normal, ar fi fost nerăbdătoare să i le
prezinte şi lui Alex. Dar nu şi în seara
aceea. Seara în care urma să vină el din
Ungaria era cam aşa ca asta, rece,
umedă şi senină. Iar ei, ca şi acum, îi
curgea nasul şi avea febră. S-a oprit în
drum spre gară să bea un ceai. Era
obosită şi n-avea nici un chef să-l vadă
pe Alex. După cîteva minute în care s-a
gîndit intens la lipsa ei de chef, lîngă
masa unde se aşezase a apărut un băiat
politicos şi aparent inofensiv. Era tuns
scurt, avea ochelari fumurii şi o haină
de piele, croită cam din topor, cu umerii
mult prea laţi pentru statura lui mai
degrabă subdezvoltată decît graţioasă.
"Exteriorul tipului n-avea nimic
deosebit", comentează Raluca jucîndu-
se cu bricheta mea Zippo, "dar avea un
17
aer de robot, de soldat, era uşor dark,
opac, dar nu la modul neplăcut. A cerut
voie să se aşeze. Nu vroiam nimic. În
afară de ora exactă. L-am întrebat cît e
ceasul, mă temeam să nu întîrzii la
gară. Mi-a zîmbit superior, ca şi cînd
m i - a r fi s p u s ' M d a , t e ţ i i d e
agaţamente... Şi eu, băiat cuminte care
vroia doar să bea o bere şi n-avea unde
să se aşeze...'. I-am mulţumit pentru
ora exactă, uşor enervată, gîndindu-mă
fuck off, am eu ac de tine dacă vreau...
Apoi m-a întrebat dacă sînt studentă
aici. 'Da.' - i-am zîmbit superior. 'Şi eu.'
'În ce an?' '...' 'Şi eu...' 'La ce facultate?'
'....' 'Şi eu!' 'La ce secţie?' '...' 'ŞI
EU!!!!!!!!' 'Raluca.' 'Silviu'." Eram colegi.
Am întrerupt-o, uşor enervat: "Deci
de-asta-mi tot spui Silviu. Îţi amintesc
de el." "Lasă asta", zice Raluca. "Stai să-
ţi spun povestea. Am rămas în ceainărie
vreo două ore. Trenul lui Alex venise
demult şi eu încă eram acolo cu Silviu.
Motivul? Dintre toţi oamenii pe care-i
cunoscusem pînă atunci, el era primul
care avea aceeaşi problemă ca şi mine.
Cubul rubic. Nici el nu reuşea să-l
rezolve. Îi explicasem şi lui Alex că nu
mă las pînă nu cuceresc bazaconia asta
de joc unguresc, îl rugasem să mă ajute
şi ne cumpăraserăm amîndoi cuburi.
Vorbeam la telefon: 'Ai reuşit?' 'Încă nu.
Tu?' 'Nu. În plus, sînt tare ocupat zilele
astea, n-am avut timp nici să respir.'
Mda, Alex nu-şi prea dădea interesul.
Silviu, în schimb... a scos din buzunar
cubul lui. Eu l-am scos din geantă pe al
meu. Beam ceai şi bere şi ne chinuiam
18
amîndoi să rezolvăm problema care ne
urmărea, dar căreia nu-i acordam
niciodată destul timp fiindcă ne
plictiseam sau apăreau altele sau nu
aveam perseverenţa necesară. Stînd aşa
în tăcere lîngă Silviu, am avut la un
moment dat senzaţia că sînt la un pas
de reuşită. Lucram intuitiv, nu raţional,
trepidam de emoţie, simţeam că mai
am o secundă pînă să ajung acolo, cînd
m-a lovit din senin: 'Alex!' M-am ridicat
şi-am luat-o la fugă spre cămin. Silviu -
după mine.
Alex mă aştepta în faţa uşii, roşu
de furie şi galben de oboseală. Avea
într-o mînă un buchet mare de narcise.
Şi în cealaltă, cubul lui rubic. Re-zol-
vat. Silviu era verde de invidie. Cred că
nici eu nu arătam mai bine, pentru că l-
am văzut pe Alex cum se relaxează
brusc şi îmi face un semn din ochi către
uşă: 'Shall we? Poate rămîne şi amicul
tău la cină. Am adus nişte bunătăţi.' Şi
mă ia drăgăstos de mînă. L-am invitat
pe Silviu înăuntru, sperînd că va avea
bunul simţ să pretexteze că el doar mă
conducea dar acum are o întîlnire. Ţi-ai
găsit. 'Primesc bucuros', a rînjit el - şi-a
intrat. Cina a fost foarte bună, Alex
cumpărase o ştiucă imensă pe care am
gătit-o destul de repede. Silviu n-avea
stare şi îl agasa pe Alex: 'Cînd l-ai
rezolvat? Cît timp ţi-a luat? L-ai putea
face din nou?' Îl rodea destul de vizibil
faptul că reuşise altul înaintea lui. Eu
eram impresionată pînă la lacrimi de
performanţele lui Alex. Se dovedea,
încă o dată, că e bun pentru mine şi mă
19
simţeam foarte vinovată că acum două
ore n-aveam nici un chef să-l văd. Iar
Silviu mă călca pe nervi şi îl uram
fiindcă acceptase invitaţia la cină. Mi se
părea de-a dreptul nesimţit. Îl bătea la
cap pe prietenul meu, care abia venise
de pe drum şi era foarte obosit. Normal
că îi răspundea cam în doi peri la
întrebările sîcîitoare. Îl înţelegeam
foarte bine, nici mie nu mi-ar fi plăcut
să fiu invadată de un străin nedorit şi
frustrat cînd abia am ajuns, victorioasă
şi obosită, acasă.
După cină, Silviu s-a dus la toaletă.
Eu şi Alex am schimbat priviri
semnificative: 'Nu mai pleacă ăsta
odată...' Silviu s-a întors şi s-a făcut
comod. Observa că ne enervează şi se
bucura. Nu ştiu cît a fost calcul şi cît a
fost instinct din ce-a făcut pe urmă: Nu i-a luat mult lui Silviu să-l facă să
după ce-a tensionat atmosfera la recunoască adevărul.
maxim, s-a ridicat brusc şi s-a îndreptat
Eram atît de furioasă. Cum a putut
spre masa pe care Alex plasase trofeul.
Alex să-mi facă aşa ceva? Mie, tocmai
Cubul tăcea ca un sfinx, umbrit de
mie, care-l iniţiasem în tainele cubului
narcise. A întins mîna spre el. Alex s-a
rubic! Silviu s-a ridicat. 'Vă mulţumesc
încordat. Silviu a luat cubul şi l-a
pentru cină. A fost excelentă. Raluca,
cîntărit în mîna dreaptă. Apoi s-a
ne vedem la cursuri. Alex, mi-a părut
aplecat spre Alex pînă au ajuns să stea
bine'. Şi dă să iasă. 'Stai!' - am strigat
nas în nas şi l-a întrebat foarte calm: 'Ai
după el. 'Vin cu tine!' Mi-am luat
trişat, nu-i aşa?'
paltonul şi l-am lăsat pe Alex în plata
Alex şi cu mine am îngheţat. Eu - domnului."
de indignare. 'Cum îţi permiţi?' - am
*
articulat cu greu. Silviu a luat cubul şi a
tras puţin de el. 'E cam slăbit pe la S-a lăsat o linişte ciudată.
încheieturi. Fii sincer: l-ai desfăcut şi Întîmplător o cunoşteam pe
apoi l-ai lipit la loc în aşa fel încît Andreea, fosta prietenă a lui Silviu, deşi
pătratele de pe fiecare faţă să fie de nu făcusem legătura între ea şi acest
aceeaşi culoare.' Alex a cedat nervos.
20
personaj pînă să aud povestea cubului. mine ca să mă mai poată vedea
De la ea ştiam că Silviu încercase să-i vreodată. N-am înţeles acest
facă exact aceeaşi chestie pe care i-o metabolism, dar e mai bine aşa: sînt un
făcuse Alex Ralucăi. Numai că Andreea antitalent la rezolvat cuburi rubice.
şi-a dat seama la timp de farsă şi l-a Cred totuşi că ea n-a simţit asta, pentru
părăsit imediat, pentru a evita greutăţi că la vreo doi ani după cina cea de
pe care succesoarea sa n-a reuşit din taină, am primit prin curier un pacheţel
păcate să le ocolească. mic, înfăşurat într-o hîrtie de mătase
maronie şi parfumată. Înăuntru era un
Am lăsat-o pe Raluca să creadă în
cub cu o etichetă albă lipită de-a
continuare în băiatul aparent inofensiv,
curmezişul. Pe ea scria, cu litere
cu ochelari fumurii şi haină de piele,
tremurate, Călin. Am răsuflat uşurat.
împreună cu care îşi complicase viaţa
Nici urmă de Silviu.
prea multă vreme, începînd cu episodul
rubic. Nu i-am spus nimic din ce ştiam
despre Silviu. Am preferat să fac
dragoste cu ea pînă a doua zi dimineaţa,
cînd mi-a mărturisit pe neaşteptate,
prin batista mototolită şi plină de
lacrimi, că e mult prea îndrăgostită de
21
 4 exerciţiile la matematică şi mă voi
Pisica
1 ianuarie
Ieri a fost revelionul. L -am
sărbătorit în camera mare şi pe balcon
şi pe stradă. Au pocnit petarde la tot
pasul, au fost focuri de artificii... pe
scurt, a fost minunat.
Azi m-am cam plictisit în casă. N-
aveam ce să fac nici afară. Mi-am făcut
temele de vacanţă, îmi voi face şi
22
culca. Mă gîndesc la sora mea care se va
căsători peste o săptămînă. Am s-o duc
şi pe Pisica. Mă bucur că anul acesta voi
împlini zece ani.
3 ianuarie
În 2 ianuarie nu s-a întîmplat mare
lucru. Era joi şi încă eram în vacanţa de
iarnă, care ţine pînă marţi. Am fost la
bunici cu sora mea, Ara, şi am uitat-o
pe Pisica acolo. Am plîns foarte tare
fiindcă am uitat să-i pun haina. Era în
rochiţă şi m-am speriat că o să-i fie frig.
Ara s-a supărat şi a strigat la mine. A
spus că e doar o păpuşă şi păpuşile nu
simt nimic şi nu simt frigul. Şi a spus
că Pisica e un nume urît pentru o
păpuşă. Atunci eu am plîns şi mai tare
şi a plîns şi ea fiindcă era supărată. Nu
mi-a spus de ce.
Azi dimineaţă am fost cu tata la
bunici şi am luat-o pe năstruşnica şi
drăguţa Pisica acasă. Era cald afară, dar
am îmbrăcat-o gros.
4 ianuarie
Am descoperit cînd m-am trezit că
sînt foarte bolnavă. Tuşesc îngrozitor şi
iau medicamente. Ara a venit în camera
23
mea să vadă cum mă simt. S-a întîmplat
azi ceva ciudat: sora mea a luat-o pe
Pisica în braţe şi s-a întins în pat. După
aceea a început să plîngă. Nu ştiu de ce
e atît de supărată. Nu vrea să îmi
spună. Acum, seara, mă simt mai bine.
Am observat că Pisica e şi ea bolnavă.
Mă duc să îi fac o injecţie. Noapte bună.
7 ianuarie
Nu am mai scris în jurnal pentru că
ieri a început şcoala şi nu am avut timp.
M-am întîlnit cu colegii şi am rîs mult
la glumele lor. Ingrid mi-a spus că va
aduce păpuşa ei la şcoală într-o zi şi
vrea să o aduc şi eu pe Pisica să le
facem cunoştinţă. Astăzi n-am putut
fiindcă Pisica se simţea rău. E supărată
şi nu mai pot vorbi cu ea.
8 ianuarie
Mîine o să lipsesc de la şcoală ca să
merg cu părinţii mei la Casa
Căsătoriilor unde sora mea se va
căsători. Pisica e foarte bolnavă. Eu am
primit-o de la Ara, dar atunci o chema
Maria. Ara a avut foarte mare grijă de
ea şi i-a făcut toate hainele albe şi le
spăla tot timpul. Eu am prea multe
teme. Cred că Arei îi pare rău că mi-a
dat-o mie. Fiindcă a venit azi şi a ţinut-
o în braţe şi s-a jucat cu ea. Apoi a
plîns. Sora mea împlineşte douăzeci şi
cinci de ani tot de ziua mea. Cred că am
să-i cumpăr şi ei o Pisică.
24
9 ianuarie
Am dormit pe Pisica azi-noapte!
Am apăsat-o foarte tare! Nici nu mai
respiră. Nu pot să plîng fiindcă azi
mama a spus că nu am voie s-o supăr
sau s-o întristez pe Ara.
9 ianuarie - la prînz
Am fost la Casa Căsătoriilor. Sora
mea era foarte frumoasă. Şi soţul ei. Ea
m-a pupat mult şi a observat că sînt
supărată. Ea era veselă şi m-a întrebat
ce s-a întîmplat. I-am spus că Pisica nu
mai respiră. Şi atunci a rîs şi a spus că
Pisica a murit. Eu am plîns şi mama iar
s-a supărat pe mine. Dar Ara a spus că
ea m-a făcut să plîng şi şi-a cerut scuze.
Totuşi, sora mea nu minte niciodată.
Asta înseamnă că Pisica mea a murit!
Mama mi-a luat-o după ce am plîns. Nu
ştiu ce a făcut cu ea. Sînt foarte
supărată...

9 ianuarie - seara 5 iulie

Din noaptea aceasta voi dormi în
camera surorii mele, care a rămas
nelocuită.
9 ianuarie - noaptea
Voi dormi fără Pisica. Sînt foarte
foarte supărată.
Azi mama mi-a cumpărat o păpuşă.
Am vorbit cu Ara la telefon şi mi-a spus
că va avea o fetiţă. Mă bucur foarte
mult pentru ea. Aş vrea să o cheme
Pisica. Ştiu că nu o să o cheme aşa. Pînă
la urmă, şi mie mi se pare un nume
urît...

25
 5 Andromeda ai nevoie de lichior de
Inventatorul
1. Cartea de bucate (hermeneutică
integraţionistă):
Dacă iei o cometă şi o amesteci cu
puţin vermut, adaugi trei grame de praf
stelar şi o linguriţă rasă de chilli, un
gălbenuş de ou - fiert în sos de
supernova tip II - peste care torni apă
tonică, obţii un cocktail numit Quasarul
vesel. Dacă pui şi-un pic de lapte, se
transformă-n Calea lactee. Pentru
26
ciocolată, iar dacă foloseşti toate
ingredientele de mai sus plus cinci
grame de piper, patru crutoane de
meteorit şi o cană cu bulion, obţii cea
mai greu de echilibrat băutură din
lume: Big Bang.
2. Cum au stat odată lucrurile:
Odată, demult, în barul A Côté du
Heaven se "găteau" ireproşabil
cocktailurile de mai sus, preparate după
reţetele de mai sus, vechi de milioane şi
milioane de ani. Mulţi au consumat
băuturi divine în acest bar, şi nimeni n-
a plecat nemulţumit de-acolo. Însă
curiozitatea i-a împins pe unii să-l
ignore şi să-i prefere pub-ul alăturat, pe
numele lui Good Intentions. Aceleaşi
cocktailuri erau servite în acest local
bine îngropat sub pămînt, aceleaşi
reţete vechi de milioane şi milioane de
ani ghidau barmanii în spectaculoasa
preparare a strălucitoarelor băuturi, şi
cu toate astea, rezultatul era altul decît
cel din Heaven: cocktailurile din
Intentions erau mai tulburi, mai
întunecate şi mai tari.
În scurt timp de la înfiinţarea celor
două baruri, Heaven şi Intentions, - a
căror inaugurare a avut loc în aceeaşi zi
- a devenit evident faptul că fiecare local
avea adepţii săi: cei care mergeau în
Heaven nici nu vroiau s-audă de
27
Intentions, şi viceversa. Nu puţini erau
consumatorii care gîndeau în acest mod
exclusivist, iar fanatismul celor două
tabere astfel create a cauzat multe
conflicte stradale. Existau însă şi cîţiva
oameni cu mintea mai deschisă, care
considerau că cele două localuri nu
merită frecventate decît în tandem. Nu
trăiai cu-adevărat dacă erai doar clientul
unuia şi nu-l vizitai şi pe celălalt.
Consumai un Quasar vesel în Heaven,
dar nu făceai nimic dacă nu-ncercai şi
varianta Good Intentions - asta era
opinia iniţiaţilor.
Ac e ş t i a d e p ţ i a i t a n d e m u l u i
intuiseră că ceea ce părea o rivalitate
acerbă în a cuceri clientela era de fapt
un pact între cei doi proprietari,
asemeni afacerii dintre cerşetorul iudaic
şi cel musulman care profesează ambii
pe treptele sinagogii. Într-adevăr,
patronii celor două uzine de plăceri
erau prieteni la cataramă, cam ca
Ghilgameş şi Enkidu. Se întîlneau
adesea la cîte-un drink în birourile
somptuoase unde nu-i deranja nimeni,
în afară de un inventator sărac şi
pasionat de alcool, baruri şi afaceri,
care-i mai căuta din cînd în cînd să-i
întrebe dacă nu vînd cartea de bucate
cu reţete de cocktailuri, unică în lume.
3. Sistemul:
Ca orice sistem - după cum bine
ştim, toate sistemele sînt entropice -, şi
această afacere a ajuns într-o bună zi la
un stadiu de dezvoltare numit faliment.
Cei doi proprietari au vîndut tot şi-au
28
dispărut fără urmă. Inventatorul sărac
se căsătorise între timp cu o
domnişoară plină de bani, pe numele de
fată Nietzsche - lugubră aluzie la
destinul viitorului soţ - şi a cumpărat
cele două baruri, cu tot cu cartea de
bucate. Primul lucru pe care l-a făcut a
fost să înveţe pe de rost reţetele din ea
şi s-o încuie apoi într-un loc numai de
el ştiut. Următorul pas a fost să
unească cele două localuri într-unul
singur. Deasupra intrării a atîrnat o
firmă luminoasă pe care scria cu
albastru numele barului: Chez God - iar
dedesubt, cu galben - cocktail bar.
Şi gata - avea un imperiu, doar
pentru el. Folosind reţetele memorate
din cartea de bucate şi dublînd acest
instrument cu idei proprii, a inventat
pentru imperiul său cocktailuri
nemaigustate, în care se combinau cele
mai ciudate substanţe şi elemente.
Infinity, de exemplu, era un cocktail
non-alcoolic, preferatul soţiei lui - patru
supernove proaspăt prinse, două corzi
de vioară Stradivarius şi o clapă de pe
ultima octavă a unui pian Bössendorfer,
toate scăldate în suc de portocale stors
dintr-o pisică albă şi una neagră.
Inventatorul inventă timp de trei
săptămîni, patru zile şi nouă ore tot
felul de băuturi, care mai de care mai
ofertante. Cea mai importantă licoare
urma să fie inventată ultima. Era o
băutură derivată din reţeta Big Bang din
cartea de bucate, ce avea să reprezinte
marca specifică a barului: Cocktail God.
Unicat. Inventatorul va organiza un
29
concurs şi cîştigătorul va putea gusta
din mirobolanta băutură, preparată o
singură dată, pentru un singur om.
4. Artă:
Inventatorul a lucrat mult timp la
acest cocktail delicat. Era... artă. Era
mîndria lui, capodopera lui, împlinirea
activităţii şi pasiunii sale pentru alcool,
baruri şi afaceri. Cocktail God era
dragoste: combinaţia - pe care puţini
reuşesc să o echilibreze în timpul vieţii
lor mizerabile - dintre interes (faţă de
rezultat), manipulare (adică dozarea
perfectă a ingredientelor) şi chimie
(substanţele combinate şi reacţiile
dintre ele).
Inventatorul reuşise - lichidul era
ceva nemaivăzut, cu-adevărat unic.
Cocktail God fu plasat pe o masă
rotundă şi înaltă în mijlocul barului,
într-un pahar cu picior a cărui graţie ar
fi impresionat-o şi pe regina Angliei.
Autorul acestei minuni îşi rugă soţia să
organizeze concursul mult visat, ba mai
mult, se înscrise şi el, în speranţa că
poate va reuşi să-şi îngurgiteze, jucînd
corect şi cîştigînd, propria invenţie.
5. Sculer-matriţerul:
Înalta societate a oraşului se
prezentă în forţă la inaugurarea barului
Chez God. Printre invitaţi se mai aflau
cîţiva studenţi, rudele din provincie ale
proprietarului şi doi pensionari. Nu se
ştie cum, un sculer-matriţer fără un ban
în buzunar şi mort de sete a reuşit să se
strecoare şi el printre bodyguarzi, ba
30
chiar să se înscrie la concurs, ba chiar,
după cum deja ne aşteptam cu toţii,...
să-l cîştige. Inventatorul n-a fost prea
fericit cînd şi-a dat seama că munca lui
va fi consumată de tipul ăla neras şi cu
dinţi lipsă, dar era un om corect.
Mulţumit că cel puţin va putea înmîna
personal cîştigătorului invenţia lui, arta
lui, preţiosul obiect al chinurilor sale
creatoare, se apropie de laureat în
valurile unei muzici suave şi,
acompaniat de aplauzele audienţei -
parte nedumerită, parte frustrată, parte
amuzată - îi întinse acestuia paharul
magic.
Sculer-matriţerul se uită fix la el şi
spuse: "Auzi, frate, eu am venit aici că
muream de sete, speram că poate-mi
pică şi mie ceva. Nu-mi trebe mie
porcăriile voastre artificiale, chimicalele
voastre toxice. Paharul ăsta ţi-l dau
ţie... dacă mi-l schimbi cu o bere."
6. Din nou, sistemul:
Dezamăgit-încîntat, inventatorul-
proprietar făcu un semn şi barmanul îi
aduse personajului o bere. Creatorul
zîmbi audienţei, ţinu un discurs
pompos din care se deducea că
miraculoasa băutură îi revine lui prin
mîna destinului, "avem de-a face,
d o a m n e l o r ş i d o m n i l o r, c u o
manifestare a fenomenului Kundalini,
creaţia îngurgitată de creator..." şi dădu
peste cap paharul în care licărea auriul
Cocktail God. Decedă sufocîndu-se
zgomotos, exact în clipa în care sculer-
matriţerul ieşea din bar, rîgîind
31
satisfăcut. Chimia şi interesul
existaseră în Cocktail God. Probabil că
la partea de manipulare, inventatorul
greşise. Fatal.
1.C a r t e a d e b u c a t e
(hermeneutică divizionistă):
După moartea inventatorului,
"vermut", "linguriţă rasă de chilli",
"gălbenuş de ou", "apă tonică", "lapte",
"lichior de ciocolată", "piper" şi "bulion"
au devenit cuvinte care nu au mai stat
niciodată în acelaşi capitol cu corpurile
cereşti, în nici o carte.
Domnişoara Nietzsche a condus Chez
God cu multă grijă, în amintirea
inventatorului pe care se pare că-l
iubise, chiar dacă el se căsătorise cu ea
pentru bani. Dar a interzis pînă şi
menţionarea numelor Cocktail God sau
Big Bang şi n-a făcut niciodată
combinaţii periculoase în băuturile
servite clienţilor.
C o m e t e l e , p r a f u l s t e l a r,
supernovele, meteoriţii, Andromeda,
Calea lactee şi quasarii veseli au rămas
deasupra barului Chez God, pe care l-au
vegheat în tăcere atît timp cît a existat.

32
 6 Obosiţi, cei doi se aşază. Mica
Batista roșie
În parcul plin de freamăt şi nelinişte,
printre florile care domină peisajul
şters, se ascunde o bancă mică şi
îngustă cu spătar, de o culoare neutră.
În mijlocul ei, într-o scobitură a
unei scînduri, s-a strîns apa de ploaie.
Pe alee se plimbă un cuplu în
vîrstă. Banca răsare ademenitoare din
fundal.
33
scobitură marchează jumătatea distanţei
dintre cele două siluete învechite, care
privesc visătoare lichidul tulbure din
interiorul ei. Linişte. Bătrînul soate din
buzunarul hainei o batistă şi se uită la ea
cu atenţie, ca şi cînd ar vedea-o pentru
prima oară. E o batistă roşie, murdară.
Bătrîna i-o cere, o desface, îşi şterge
tacticoasă ochelarii, apoi o întinde pe
scîndura scorojită, acoperind cu ea
scobitura plină cu apă.
Cei doi tac. O privesc. Se privesc.
Şi, dintr-o dată, se eliberează de
masca amorţelii tipice. Degetele lor
încep să se plimbe peste batista
murdară, apăsînd-o peste scobitură în
aşa fel încît apa de ploaie se infiltrează
în ţesătura uzată. Privirile vorbesc,
scapără gînduri: Cine cade primul în
balta asta plină de mizerii?
Trecători îngropaţi sub pungi şi
genţi abia dacă-i observă pe cei doi
pensionari care se joacă. Nici bătrînii
nu le dau atenţie. Sînt preocupaţi doar
de mîinile lor, cu care alcătuiesc
personaje: El şi Ea, doi omuleţi care fug
pînă la marginea batistei roşii. Ea e
graţioasă, aparent fragilă, dar şireată,
periculoasă şi imprevizibilă. El -
puternic, pătrunzător, prompt şi
precaut. Îşi dau tîrcoale, se examinează,
încearcă atacul, apoi se retrag. Se luptă,
se împing, se strîng în braţe, îşi pun
34
piedici dar se salvează de la înec dorind
ca jocul să continue, se îndepărtează ca
şi cînd ar renunţa, dau ocoluri pentru
ca apoi să se regăsească, se ascund după
faldurile roşii pătrunse de umezeală dar
ies brusc unul prin spatele celuilalt...
Personajele se înalţă, aleargă, prind
viaţă. Cele vechi - biete marionete ale
unor degete descărnate - se topesc ca
nisipul. Totul pulsează, creşte, se mişcă
mlădios. Braţe se încolăcesc, buze prind
contur. Se modelează siluete. Apa
clocoteşte, înaintează, dă pe dinafară.
O scenă în loc de bancă, un lac
unde era scobitura.
Jocul durează, se prelungeşte,
ritmul creşte, scîndurile scenei pocnesc,
decorul cade, culisele dispar, cortina
alunecă, ritmul nu se întrerupe.
Cortina roşie, veche şi murdară se
scufundă încet în lacul abia format.
Marionetele au devenit oameni. Cortina
se scufundă în continuare. În fundal
dansează două umbre.
Heblu.
Se aud clipociri.
cu accentul răsfăţat al puştanului
crescut cu guvernantă, pisică şi
plimbări pe caldarîmul încins. Urmează
raportul pe care îl dă ea asupra locurilor
prin care a trecut. Îi spune pînă şi faptul
că s-a oprit în parc. S-a odihnit puţin pe
o bancă de culoare neutră, cu o
scobitură mică în mijloc, plină cu apă
de ploaie. Cineva aşternuse peste ea o
batistă roşie şi murdară.

Lumina creşte. Paharul cu apă se profilează pe

masă. El, distrat, îl ridică şi-l priveşte.
Lacul a dispărut. În locul lui stă
Dar îi scapă din mînă. Îl prinde, la timp
un pahar cu apă. Sub pahar - o faţă de
ca să mai salveze jumătate din conţinut.
masă roşie, muncitorească. Pereţi albi
Îl trînteşte furios pe masă, stinge
tapetaţi cu rafturi pline de cărţi
lumina şi iese. Ea încearcă să stoarcă
înconjoară totul. Intră ea. El, la masă,
apa de pe faţa de masă înapoi în pahar.
scrie pe întuneric. Ea aprinde lumina,
Nu reuşeşte şi se aşază pe scaun, în
dar este întîmpinată de proteste emise
locul părăsit de el. Scrie pe întuneric.
35
Intră el. Aprinde lumina, dar este
întîmpinat de proteste emise cu
accentul răsfăţat al puştoaicei crescute
cu guvernantă, pisică...
Heblu.
Clipociri.
Lumina creşte.
În fundal reapare lacul, golit pe
jumătate. Se disting două siluete
dansînd în jurul lui, pe cortina roşie,
îmbibată cu apă. Părţile trupului li se
mişcă inegal: jumătatea dreaptă e
bătrînă şi descărnată; stînga - vie, cu
pielea tare, întinsă pe muşchi puternici.
Heblu.
Clipociri.
36
Lumina creşte din nou.
Cadru: În parc. Bancă. Batistă roşie
şi murdară. Scobitură plină pe jumătate
cu apă. Doi bătrîni îşi privesc degetele
care-au alergat pe scîndurile putrede.
Jumătate din fiecare mînă plesneşte de
sănătate. Partea stîngă, mobilă, vivace,
se completează cu dreapta, formată din
oase chinuite, încovoiate, care se
încîrligă cu neputinţă.
Cei doi se ridică cu greu. Se iau de
mînă şi se îndepărtează încet.
Iar banca mică şi îngustă, cu spătar,
de o culoare neutră, se ascunde printre
florile care domină peisajul şters. Un
cerşetor ridică de pe ea o batistă roşie.
 7 asta-s eu! - din piatră moale, calcaroasă.
Andru
Am fost odată ca niciodată, o fată
mică într-un oraş plin de praf şi statui.
Mama era în timpul liber ziarist,
tata era din cînd în cînd sculptor, iar eu
am început să fiu atrasă de altceva. Eu
vroiam să mă fac grădinar. Dar ai mei
nu m-au lăsat şi m-au dat la şcoala de
arte. N-am vrut să o supăr pe mama,
dar nici pe tata, aşa că... am început să
sculptez - ăsta era tata! Sculptam flori -
37
Iar apoi lipeam pe ele bucăţi de ziar -
mama!
Nu-mi plăcea nici o floare care
ieşea de sub dalta mea, aşa că le
distrugeam pe toate; dar înainte de asta
citeam articolele mamei, pe care le
dezlipeam de pe flori şi apoi le aruncam
la rîndul lor.
Asta n-a fost o perioadă prea
fericită a vieţii mele.
Atunci l-am cunoscut pe Andru.
Era un tip simpatic, cu care mă tot
duceam la plimbare, duminicile. Mamei
nu-i plăcea.
- E golan, îmi tot repeta. Şi nu se
potriveşte cu figura ta de premiantă.
Tata zicea:
- Ai să te plictiseşti.
Dar mie-mi făcea bine compania
lui. Îmi povestea cum în fiecare seară
cumpără cîte un ziar, iar după ce-l
citeşte, decupează articolele interesante
în formă de flori.
Atunci a început cu-adevărat să mă
facă curioasă.
Era încăpăţînat, asta se vedea de
cum îl priveai, dar nici cu mine nu-mi
era ruşine!
38
După ce l-am cunoscut mai bine, a
spus că ştie totul despre mine, că mi se
citeşte în forma urechilor. Am tăcut şi-
am înţeles că era deştept şi ştia că
aveam să devin grădinar.
Cîteodată, dimineaţa, venea să mă
conducă la şcoală. Îi salutam pe ai mei
şi plecam.
Ştiam că nu mă voi certa cu Andru
prea curînd, fiindcă ne era bine
împreună.
Într-o zi a venit cu o cutie lungă,
neagră, mi-a dat-o şi mi-a spus:
- Ăsta sînt eu. Ştiu că ai să înţelegi.
N-am înţeles. În cutie era un flaut
frumos, subţire şi sofisticat. Nu
semănau deloc.
 Andru nu s-a supărat.
- Nu-i nimic, mi-a spus. Apoi,
puţin îngîndurat: Totuşi, mă vezi în
fiecare zi! Poate asta o să te ajute.
Şi, luîndu-mă de mînă, mă trase
după el în parcul din fața cetăţii
medievale. A început să-mi vorbească,
să-mi cînte, şi eu înţelegeam tot, tot...
După ce a terminat, s-a aşezat înapoi în
cutie şi a tras capacul deasupra lui.
Ne înţelegeam bine. El îmi
cumpăra piure de castane, iar eu îi
ascultam poveştile. Ne distram
împreună, şi asta ne plăcea.
Într-o zi mi-a spus că mă iubeşte şi
i-am tras o palmă. Am crezut că s-a
supărat pe mine, dar zîmbea. Apoi am
39
văzut că de fapt era foarte supărat,
numai că se chinuia să n-o arate.
Mi-am cerut iertare şi i-am spus că
şi eu îl iubesc, dar m-a plesnit.
Iarna mă conducea la ore şi apoi
intra singur să bea o cafea. Ştiam că n-
are pe altcineva. Nasul meu mi-o
spunea, şi aveam mare încredere în el.
(În nas.)
Odată am plecat de acasă fără ştirea
părinţilor. M-am dus la munte cu Andru
şi cu sora lui. Am dormit în cort şi am
mîncat nişte carne din conserve. Tata s-
a supărat foarte tare, dar mama a spus
că trebuia să duc şi eu ceva pîine, şi că
altă dată să le cer. Apoi i-a trecut şi lui
tata supărarea.
 Într-o zi l-am întrebat pe Andru
dacă mai decupează articole în formă de
flori. S-a uitat urît la mine: nici eu nu
mai sculptam.
S-a întîmplat ceva ciudat într-o
sîmbătă seara. Pe Andru îl certaseră
părinţii că n-o duce pe prietena lui
acasă. Era foarte furios. Mi-a dat un
telefon şi m-am dus pe la el. Ai lui au
rămas cu gura căscată văzîndu-mă: o
ochelaristă cu două codiţe împletite şi
cu pistrui: Eram grădinar!
Andru era mîndru de mine. Şi pe el
îl pasiona grădinăritul, ca şi fluieratul.
Era din ce în ce mai bine.
A trecut liceul şi am dat la
facultate. Seara beam vin şi mîncam tot
40
felul de specialităţi. După cină, îmi
cînta la flaut, iar apoi învăţam.
Într-o seară am început să depănăm
amintiri despre cum mîncam piure de
castane şi povesteam.
I-am spus că-l iubesc şi nu m-a
plesnit, dar mi-a spus că el nu mă
iubeşte, ceea ce era şi mai rău. Apoi l-
am rugat să mă înveţe să cînt la flaut.
N-a vrut. M-am enervat şi i-am spus că
e un antitalent la grădinărit şi fluieră
absolut dizgraţios. A tăcut şi-a înţeles.
Eu... n-am înţeles.
Eram un grădinar supărat. L-am
luat pe Andru cu mine la mare, dar nu
ştia să înoate. Nu conta. Ne distram
bine şi aşa. (Am vrut să-l învăţ, dar nu
m-a lăsat.)
 Într-o zi i-am adus pe plajă un
manual de greacă veche şi mi-a spus că
nu-i place, că urăşte limba asta. Aşa că
m-am apucat singură de tocit. Îmi
plăcea, iar el a început să se bălăcească.
Cînd am ajuns la lecţia a treia, el ştia să
înoate.
Soarele îl enerva foarte tare. Avea
tenul închis la culoare, dar umbla cu
prosopul după el, ca nu cumva să se
ardă. Asta mă enerva.
Am fost foarte supărată pe el: se
lăsase de fluierat! L-am certat, dar
degeaba. Se apucase de colecţionat
gîşte, ceea ce era o prostie. Era să-l bat,
de ciudă.
Eu tot grădinar eram...
Puteam să-l bat! Eram mai
puternică decît el. Dar nu l-am bătut.
Îmi plăcea prea mult aşa cum era.
Aveam de gînd să termin cu greaca
veche. Era prea greu, şi oricum, pînă
atunci învăţasem demonstrativ, din
snobism. Dacă Andru ar fi fost
profesorul meu, ar fi fost altfel poate.
Dar nu era.
Din nou furioasă. Lui Andru nu-i
plăcea cum cînt la saxofon. I-am spus
că-i prost şi-a zîmbit. E... foarte drăguţ
cînd zîmbeşte.
A hotărît că după facultate va
trebui să se căsătorească. Atunci l-am
bătut.

41
 To t m ă m a i p l i m b a m c u e l
duminicile. Mie îmi plăcea să umblu
vara desculţă pe iarbă, el zicea că-i de
prost gust. Era, dar îmi plăcea.
Ne-am mutat împreună. Eu
crescusem în înălţime. Şi el crescuse.
Am început să călătorim. Ne
plăceau drumurile lungi, pe jos, prin
munţi şi cîmpii. Nu ne plăceau
dealurile.
Odată mi-a spus că vrea să meargă
la preşedinte, să-i ceară o ţigară, ca să
vadă ce fumează. I-am spus că e cel mai
inteligent lucru pe care mi l-a spus în
ultimii trei ani şi l-am rugat să mă ia cu
el. A doua zi ştiam: preşedintele fuma
pipă. Şi pe deasupra folosea tutun din
grădina mea.
42
După ce-am fost la preşedinte, am
trecut pe-acasă. Părinţii mei erau
distruşi şi ne priveau de după un teanc
de ziare:
- Nu se poate! - ne-au spus. Aţi
auzit? Preşedintele fumează pipă!
Am plecat dezgustaţi. Mă
înţelegeam din nou bine cu Andru.
Am ajuns acasă. Era bine şi cald şi
mirosea frumos. Totul mergea din ce în
ce mai bine.
Dar i-am furat flautul lui Andru şi
s-a supărat foarte tare fiindcă am vrut
să-mi decorez cu el grădina. Mi-a spus
că flautul este singurul lucru pe care-l
iubeşte în lumea asta... şi atunci flautul
l-a plesnit.
 Am strigat şi m-am răstit la el. Şi
eram supărată că-şi iubea doar flautul.
Dar el a tăcut cînd am strigat. N-a spus
nimic.
Am fost foarte supărată. Timp de
trei zile n-am vorbit cu el şi am stat
îmbufnată. N-am mîncat nimic din ce
mi-a adus, ca să vadă că pot trăi şi fără
el.
Nu ştiam dacă după asta voi mai
putea fi grădinar. În a patra zi a venit la
mine, mi-a luat mîna şi s-a lovit cu ea
peste obraz. Am făcut acelaşi lucru cu
mîna lui.
Oare vorbea serios?

Ciudat om, şi Andru ăsta.

43
 8 La etajul şase al primului bloc-turn
Raza de soare. Niki și
George. Vena cavă
Era fix ziua în care s-a văzut din nou
soarele, pentru prima dată după trei
săptămîni. Blocurile din cartierele
periferice ale Bucureştiului se înălţau
unul după altul sub cerul albastru, în
valuri de lumină, asemeni unor măsele
găunoase examinate de lanterna
dentistului.
44
de pe strada Crinul de pădure, bucătăria
garsonierei cu numărul 74 dormita în
şuieratul unui ceainic. Din baie se auzea
duşul care clătea furios un cap
şamponat. Liniştea nopţii se disipa lent,
sub ochiul analitic al unei raze de soare
ce scana obiectele din jur. Cuptorul cu
microunde, cafetiera Moulinex, aragazul
şi mănuşa ignifugă atîrnată strategic
lîngă el, aplica verde şi cutiile pline cu
scorţişoară, piper, coriandru, ghimbir şi
busuioc, enibahar şi ceaiuri indiene,
dulapul plin cu vase albe, negre,
galbene şi roşii - toate s-au perindat pe
sub privirea curioasă a razei rătăcite,
care trecuse cu greu prin geamul pătrat, marginea recipientului de metal şi se
dublu, al cămăruţei, nespălat de trei reflectă în el, privind somnul liniştit al
luni şi mai bine. ocupanţilor. Cei doi se numeau Niki şi
George. Proveneau din aceeaşi familie
După ce - ghidată de mişcările
de făinoase, erau născuţi în Danemarca
plopilor din faţa blocului, controlate la
şi fuseseră transportaţi de proprietarul
rîndul lor de curenţii de aer – raza de
garsonierei direct din Carrefour
soare a inspectat gresia bej, chiuveta de
Orhideea, cu ocazia unei expediţii de
inox care abia se mai ţinea într-un
anvergură întreprinse în urmă cu o lună
şurub singur şi nefericit, mopul stors
în respectivul centru comercial. Doar ei
de vlagă şi coşul de gunoi pe care cineva
doi mai erau în viaţă - ceilalţi membri ai
lipise un sticker cu Durex - No baby on
familiei dispăruseră în stomacul avid al
board, se opri pe o cutie mare,
celui care-i cumpărase.
dreptunghiulară, de metal. Capacul
zăcea apatic, aruncat pe un taburet În fiecare dimineaţă se păstra cîte
şchiop. un moment de reculegere în cutia de
metal, căci în fiecare dimineaţă era
Înăuntrul cutiei - doi biscuiţi.
mîncat cîte un biscuit. Deşi se
Dormeau încă, îmbrăţişaţi, ca buni
împăcaseră cu trista lor soartă, Niki şi
prieteni ce erau. Raza se plimbă pe
George au hotărît să moară deodată.
45
Deviza lor era stick together şi de cînd
au luat hotărîrea să fie împreună şi la
bine şi la rău, au rămas lipiţi unul de
celălalt. Nici unul din ocupanţii cutiei
nu i-a mai putut despărţi. De altfel, nu-
şi dorea nimeni să-i despartă: toţi
ceilalţi biscuiţi îşi petreceau zilele într-
un tremurat continuu, cu gîndul numai
la stomacul lacom care avea să-i
înghită, poate mîine, poate poimîine,
poate joi.
Niki şi George au plîns cel mai
mult dispariţia lui Kiki, prietenul lor
mai mic, în formă de covrig. De cîte ori
vedeau mîna pe care ticăia un Swatch
argintiu apropiindu-se de cutia în care
locuiau şi răscolind-o, cei doi prieteni
se urcau pe Kiki şi-l protejau de
sinistrul traseu al cărui final era oribila,
46
devastatoarea digestie. Pînă într-o zi,
cînd n-au mai reuşit să-l apere.
Prietenul lor i-a părăsit vărsînd lacrimi
de crocodil şi fluturînd o batistă roşie,
în timp ce mîna fatală îl ghida spre cei
doi incisivi care aveau să-l mărunţească
pentru a-l face mai uşor de digerat.
Raza de soare se dezechilibră şi
căzu în cutie, împinsă de mişcarea
plopilor din faţa geamului. Ateriză pe
faţa lui George, care căscă şi-i dădu un
ghiont lui Niki: "Trezeşte-te! Am rămas
doar noi. Azi e ultima zi. Hai să bem o
cafea, bestia e încă sub duş. Mai avem
cam cincisprezece minute şi-apoi
murim." Niki se şterse la ochi şi se
hotărî să uite tot. Absolut tot: morţile
zilnice la care era silit să asiste,
atrocităţile pe care le intermedia mîna
cu Swatch, angoasa legată de sucul
gastric şi de bilă, de incisivi, canini,
molari şi premolari, faptul că şi el şi
George mai au poate doar un sfert de
oră de trăit. Cei doi biscuiţi siamezi îşi
băură aşadar cafeaua, ca în fiecare
dimineaţă. Astăzi discutau despre
invazia gîndacilor, care avusese loc cu
două nopţi în urmă. Vai, ce spaimă îi
cuprinsese pe toţi biscuiţii! Gîndaci
mari şi scîrboşi, maro-roşcat, cu antene
curioase şi cu trupuri împlătoşate se
repeziseră asupra cutiei, al cărei capac
era, atunci, ca şi acum, aruncat pe un
scaun. După o luptă acerbă, biscuiţii au
reuşit să-i învingă pe teribilii atacatori.
Desigur, proprietarul bucătăriei a crezut
că insecticidul pe care-l cumpărase i-a
47
rezolvat pe gîndaci şi a continuat să
mănînce, nerecunoscător, din cutie.
Raza de soare a început să tremure
de rîs în momentul cînd Niki şi George
au început s-o bîrfească pe Adela,
portocala. "E grasă şi antipatică" - zice
Niki. "În plus, are mustaţă. Măcar atîta
consolare am şi eu: dacă voi fi mîncat,
n-am să-i mai văd mutra asta roşie de
nervi în fiecare zi." George zice: "Eşti
rău. Cin' te pune să te uiţi la ea?" Niki:
"Eh."
Duşul se opreşte. Niki şi George
încremenesc cu cafeaua în gît. Lacrimi
amare izvorăsc din ochii lor cu aromă
de vanilie. Inspiră adînc amîndoi, în
timp ce pleoscăitul papucilor de plastic
pe gresia din bucătărie le vesteşte
apropierea bestiei. Se îmbrăţişează şi
mai strîns, fumează ultimele ţigări, se
gîndesc la toate momentele frumoase
petrecute împreună... Bestia ia ceainicul
de pe foc. Îşi face un ceai verde,
oriental. Se aude cum toarnă apa
fierbinte peste pliculeţul Lipton. Niki,
George şi raza de soare aşteaptă cu
sufletul la gură. Poate se-ntîmplă ceva.
Poate sună telefonul. Sau vreo vecină
disperată că i s-a spart ţeava de la
chiuvetă o să bată la uşă ţipînd cu părul
măciucă "Ajutoooor!". Sau... poate... se
împiedică bestia şi-şi rupe un picior.
Într-adevăr, ca-n poveşti, şi în
situaţia disperată a celor doi intervine
un eveniment neaşteptat: mîna cu
Swatch se opreşte, miraculos, deasupra
cutiei în care tremură Niki şi George.
48
Degetele se crispează. Apoi mîna cade
moale direct în recipientul metalic,
strivind cei doi biscuiţi. Corpul din
garsoniera 74 de pe strada Crinul de
pădure s-a prăbuşit pe linoleum,
trăgînd după sine şi cutia cu rămăşiţele
pămînteşti ale lui Niki şi George.
Sirena ambulanţei s-a auzit doar
după trei zile. Devoratorul de biscuiţi
n-a mai putut fi recuperat, vena cavă
superioară îi era ferfeniţă în momentul
infarctului, doctorii îi spuseseră acum
doi ani să ţină regim, dar bestia insista
să mănînce biscuiţi deşi ştia că nu are
voie să consume nimic pe bază de lapte,
făină şi grăsimi.
Niki şi George au ajuns în
stomacul unui cîine vagabond.
 Raza de soare a plîns o vreme, după
care, ajutată de mişcările plopilor din
faţa blocului, ghidate şi ele de curenţii
de aer, a evitat să mai inspecteze
vreodată bucătăria apartamentului 74.
A doua zi s-a repezit la numărul 75,
unde o fetiţă cu părul blond împletit în
codiţe desena, înconjurată de creioane
colorate şi coli albe de hîrtie, doi
biscuiţi îmbrățișați într-o cutie de
metal.

49
 9 White Coke. Iar te-ai dus în
White Coke
Cînd te depăşeşte situaţia şi vrei un
placebo pentru insistenţa cu care te
presează mediul, jobul, familia, cere un
White Coke. Dacă te-ai săturat de pîinea
buretoasă, de blocurile comuniste, de
superiori care n-au studiat nici o treime
din cît ai făcut-o tu, de produse a căror
calitate scade constant odată ce sînt
fabricate sub franciză în ţara ta, cere un
White Coke. Ţi-ai plecat capul ca să nu
ţi-l taie sabia sistemului? Cere un
50
supermarket, deşi ţi-ai jurat că nu mai
calci în astfel de spaţii toxice, nocive, de
plastic, dar ai constatat că nu mai ai
destui bani ca să-ţi permiţi să cumperi
totul de la buticul de la colţ? Cere un
White Coke. Te mulţumeşti din nou cu
one-night standuri într-o lume în care
monogamia e puţin probabilă? Uită de
dulcile utopii în care ai fost crescut şi
cere un White Coke. Ai zîmbit frumos
şi azi unei persoane care-ţi poate face
un favor şi cu care, deşi ai vrea să-i dai
un cap în gură, nu-ţi poţi permite să te
porţi urît fiindcă ţi-ai face ţie rău? Du-
te repede şi fă rost de un White Coke.
 Te îngrijorează rata pe care o ai de
plătit la maşina de spălat, mixer, DVD
player, frigider, aparatul de aer
condiţionat. Este evident că te apasă. Se
vede după felul în care mergi încruntat
pe stradă, cu mîinile în buzunare şi cu
capul aplecat, examinîndu-ţi cu atenţie
vîrfurile bocancilor şi întrebîndu-te oare
de ce insistă să se aşeze unul în faţa
celuilalt. Te gîndeşti, desigur, la White
Coke, e acolo, în spate, rulează ca un
program de defragmentare - o dorinţă
care nu te-a părăsit niciodată. N-o spui
nimănui. Ai copii, soţie, părinţi. Dar tu
tînjeşti după Ea.
Măcar de s-ar face reclame pentru
acest produs. Aşa ai avea şi tu o scuză.
Te-ai întîlni cu prietenii să vedeţi un
meci împreună şi cînd, în pauza
51
publicitară, ar apărea pe ecranul cu
plasmă invitaţia - imposibil de refuzat -
să consumi un White Coke, ai avea o
erecţie dureroasă, te-ai îngrozi
spasmodic, ai tăcea jenat şi te-ai întreba
dacă şi ceilalţi trec prin aceleaşi senzaţii
şi de-asta s-a făcut brusc linişte. Dar nu
se face reclamă la White Coke, e o
substanţă cenzurată, interzisă, şi tocmai
de-asta, cu-atît mai tentantă. Nimeni
nu vorbeşte despre ea. Dar toţi o vor, o
vînează, o visează. E singurul
medicament împotriva rutinei.
Ieşi din nou pe stradă. Te-ai săturat
să respiri toxinele care te îmbrăţişează,
repezindu-se spre tine cu cea mai mare
dragoste, odată eliberate din ţeava de
eşapament a maşinilor. Ai vrea un
White Coke. Tipul din parcare se ridică
de pe cartonul pătat de urină, se
înfăşoară mai bine în zdrenţele gri-
vernil şi-ţi zîmbeşte cu dinţii lui ca un
gard stricat. Îţi doreşti din ce în ce mai
tare un White Coke. Abia ai ieşit de la
job. Te-au frecat azi de era să iei foc.
Mori după un White Coke. Şi te
îndrepţi spre... casă, unde vei constata
că toţi membrii familiei tale au mai
slăbit cu 700 de grame fiecare de ieri
pînă azi, din cauza regimului alimentar
de-a dreptul sarcastic la care îi obligi să
adere de cînd ţi-ai schimbat locul de
muncă şi nu-ţi mai permiţi să-i întreţii
la nivelul cu care i-ai obişnuit. Te simţi
atît de vinovat, încît dacă nu te-ai gîndi
la White Coke, ai înnebuni. Gîndul la
Ea te ţine în viaţă. Te apropii de... casă.
Ai prefera un peep show, dar n-ai bani
52
şi de fapt n-ai nici chef. Tot ce-ţi doreşti
este să te tolăneşti pe canapea şi să dai
drumul la teve şi să te amortizezi acolo
cu toate filmele ştirile reclamele şi talk-
show-urile lor de căcat, măcar de-ai
putea spune şi tu "iubita mea, te rog
adu-mi din congelator conserva aia de
White Coke, am pus-o deoparte special
pentru după-amiaza asta însorită" şi
iubita să vină, vaporoasă şi cărînd cu
graţie o pereche de sîni siliconaţi,
unduindu-şi crupa fixată pe două
picioare lungi de nu se mai termină şi
să-ţi ofere, cu un zîmbet perfect ca al
americancelor ălora din filmele lor de
căcat, ultima conservă de White Coke,
de care nici prin cap nu i-ar trece ei să
se atingă şi să-ţi spună, cu o sclipire
aparte în ochi, "iubitule, ăsta e doar
începutul, păstrează-te pentru mai tine, s-au lovit cu toţii de adolescenţă
tîrziu, am făcut copiii pachet şi i-am şi-atunci începe travaliul pentru White
trimis la mama". Coke, te-ai minţit destul că lor n-o să li
se întîmple asta. Şi mori de frică la
Dar nu, tu eşti încă pe aleea dintre
gîndul că vei apăsa pe butonul soneriei
blocuri, visezi la Ea, eşti măcinat de
şi-i vei vedea pe toţi trei agăţaţi de
dorinţa asta care te arde pe dinăuntru,
mama lor grasă şi plantificată şi în ochii
începe din stomac şi se termină
celor trei plozi vei citi faptul că toţi urlă
vagamente la nivelul lobului temporal,
după White Coke şi te consideră în
unde un neuron mai independent şi-a
primul rînd pe tine vinovat că nu poţi
trimis deja semnale care zic: "NU! N-ai
să le-o dai şi ţi se rupe inima că nu ai
dreptul la aşa ceva! Opreşte-te, n-ai să
puterea să le spui să nu-şi mai dorească
primeşti niciodată un strop de White
asta. N-ai tu curajul să le spui că toată
Coke." Şi-atunci continui să te tîrăşti
viaţa va fi nevoie să se mulţumească cu
spre casă, unde iubita ta soţie nu te
regular Coke şi te uiţi în ochii soţiei
aşteaptă cu congelatorul pregătit, ci cu
tale grăsane şi palide care ştie că tu ştii,
şorţul roşu cu buline lipit de o burtică
şi tu ştii că ea ştie că tu ştii şi te simţi şi
rotundă, înconjurată de trei puradei
mai vinovat, mai ales că-ţi aminteşti
care sînt şi ei destul de mari ca să-ţi dai
foarte clar de momentul cînd v-aţi
seama că ţipă din aceleaşi motive ca
53
cunoscut şi v-aţi îndrăgostit şi-ţi este
atît de aproape acel moment pe care-l
trăiesc toţi îndrăgostiţii, momentul
conectării, în care cei doi şoptesc într-
un glas White Coke şi tot speră şi speră
că poate pentru ei se va deschide
congelatorul divin şi-o vor primi ei,
numai ei, singurii care, cei care, unicii
cîştigători, învingătorii, aleşii, visătorii,
ei. Dar nu. Toţi ajung doar să-şi
amintească momentul cînd măcar au
spus-o deodată. Şi pentru asta au fost
dispuşi să nu se mai gîndească la ce vor
simţi cînd îşi vor vedea copiii tînjind
după aceeaşi substanţă, mergînd pe
stradă cu capul plecat, intrînd în
supermarketuri, mergînd la slujbă,
aşteptînd să întîlnească o persoană cu
care să şoptească la unison White Coke.
54
Intri în casă, o săruţi, deşi are
şorţul pătat şi e complet dizgraţioasă cu
lingura aia de lemn în mînă şi cu ochii
ei de vacă alpină. Nici urmă de White
Coke. Fiică-ta iar a pictat pereţii. Şi ea
vrea White Coke şi-şi imaginează că
dacă desenează sticle pe toate zidurile
din casă o să le poată bea într-o zi. Iar
tu adormi instantaneu, visînd la aceeaşi
Ea şi cînd te trezeşti baţi cu un polonic
într-o tigaie, îi convoci pe toţi în
sufragerie şi urli pe sub mustaţa nerasă
de o săptămînă: "Ei bine, n-o veţi avea
niciodată! "Pentru că... pentru că nu
există!" Apoi urli ca apucatul: "Florică,
jos la colţ urgent şi-i cumperi lui tata
vodcă. Bani îi ceri lu' mama. Şi mai
pune şi tu mîna pe manualul de
algebră!"
 Florică vine cu vodca, tu o bei, Aşa că după job intri în primul bar şi
adormi instant şi visezi. E linişte şi ceri o regular Coke. E rece, dulce şi
nişte îngeraşi roz zboară cu o tavă pe reconfortantă. Te duci fericit acasă. Şi-a
care... ta-da! se lăfăie o sticlă... unica doua zi o iei de la capăt: te depăşeşte
sticlă... de... da, e Ea. White Coke. Doar situaţia şi vrei un placebo pentru
că tu, secat, frustrat şi înrăit de insistenţa cu care te presează mediul,
imposibilitatea de a-o avea, te-ai jobul, familia... astăzi ce-o să bei?
obişnuit cu ideea şi nici în ruptul
capului n-ai mai accepta-o. Aşa că îi
împingi pe îngeraşi la o parte, trînteşti
sticla de pămînt şi eşti încîntat de ce-ai
făcut. Puteai s-o ai şi n-ai mai vrut-o.
Eşti un învingător.
Problema e că te trezeşti a doua zi
şi-o iei de la capăt: te depăşeşte situaţia
şi vrei un placebo pentru insistenţa cu
care te presează mediul, jobul, familia...
ţi-e şi jenă să te gîndeşti la White Coke.
Dar te-ai eliberat, e bine, te-ai obişnuit.
55
 10
Zîna tăițeilor și vrăjitoarea
ardeilor umpluți
Odată, demult, într-un orăşel din
munţii Harghitei, trăia o tînără
profesoară de engleză, pe care-o chema
Corina Ionescu. Locuia împreună cu
soţul ei şi cu fiica lor Andreea, în vîrstă
de şase ani, într-un apartament de lîngă
piaţa centrală a oraşului, pavată cu
cărămizi galbene. La sfîrşit de
săptămînă, în această piaţă se adunau
56
foarte mulţi copii. Acolo obişnuiau să
mănînce îngheţată, prăjituri şi
sandvişuri, să se dea cu bicicleta sau pur
şi simplu să stea la soare.
Mama şi fiica se plimbau adesea
prin piaţă, dar aveau grijă să nu le
prindă seara pe-acolo. Fetiţei – care
venise pe lume neinvitată - îi era teamă
de umbrele nopţii. De fapt această frică
era însuşi motivul naşterii sale – fugise
de întuneric şi nimerise în acest loc,
unde se putea bucura de lumina
soarelui în fiecare zi. Din păcate, seara,
cînd ar fi trebuit să se lase cuprinsă de
somn fără împotrivire, începea s-o
chinuie spaima. Aşa că mama a început
să inventeze poveşti special pentru ea;
doar aşa reuşea s-o adoarmă.
Andreea era fascinată de poveştile
mamei: profesoara Corina Ionescu avea
o imaginaţie extrem de bogată. Puţine
lucruri echivalau plăcerea de-a o asculta.
Combina pitici cu dragoni şi astfel
apărea o nouă creatură, inventa nume
ciudate sau atribuia comportamente
neconvenţionale unor personaje
consacrate, acele "vedete" ale poveştilor
(Andreea s-a distrat cel mai bine în seara
cînd Ileana-Cosînzeana a fost
transformată într-o bleagă cu un nivel
intelectual absolut jenant, iar Albă-ca-
Zăpada într-o scursură a societăţii care
n-avea nici un fel de standarde morale.)
57
Fetiţa se simţea în siguranţă
printre personajele de poveste – cu cît
mai neobişnuite, cu-atît mai bine -,
mamei îi făcea plăcere s-o transporte în
altă lume, şi astfel duceau o viaţă
liniştită şi puteau dormi noaptea.
Văzînd cît de tare influenţează
aceste istorioare mintea copilului,
mama începu să le folosească şi în alte
ocazii. Cînd Andreea nu vroia să
meargă la şcoală, inventa o poveste
despre cum un copil neascultător a fost
prins de regele vulturilor şi sechestrat
pe un vîrf de munte. Dacă fetiţei îi era
greu să rezolve un exerciţiu la
matematică, transforma numerele şi
semnele dintre ele în personaje. Astfel
lucrurile deveneau mult mai interesante
şi mai uşor de înţeles.
 Într- o dimineaţă, Andreea a
declarat că nu mănîncă oul fiert din
farfurie pentru că, brusc, nu-i mai
plăceau ouăle de găină. Doamnei
profesoare nu i-a fost greu s-o convingă
că acela nu este un ou de găină, ci
ultimul ou de cocomîrlă de pe planetă
şi că ar fi bine să-l mănînce pentru că
altă ocazie nu va mai avea. Iar cînd o
vecină a încercat s-o convingă pe
Andreea – cu toate că mama o
avertizase de la bun început că n-are
nici o şansă în reeducarea copilului - că
ciorba cu ardei umpluţi este delicioasă
(deşi fetiţa nu putea s-o vadă-n ochi,
preferîndu-i net supa de pui cu tăiţei),
doamna profesoară Corina Ionescu a
inventat cea mai lungă, complicată şi de
neuitat poveste pe care avea s-o audă
58
Andreea vreodată. Povestea se numea
"Zîna tăiţeilor şi vrăjitoarea ardeilor
umpluţi", şi a rămas un reper de
neclintit în mintea copilului. Pentru
mamă era evident că vecina era
vrăjitoarea, iar ea era zîna – în primul
rînd fiindcă n-ar fi gătit niciodată o
mîncare atît de scîrboasă.
Orice putea fi transpus în această
lume imaginară - toate lucrurile reale
aveau o explicaţie sau un corespondent
în celălalt tărîm. Poveştile au devenit
hrana virtuală cu care mama antrena
mintea fetiţei şi-i controla spaimele.
Totul era în ordine, liniştea le era
asigurată, iar invenţiile care se rafinau
odată cu trecerea timpului făceau ca
viaţa să merite trăită pentru ambele
părţi implicate. Zilele şi nopţile au curs
lin multă vreme.
* poveştile soţiei lui – genul acela de
Sub piaţa pavată cu cărămizi
galbene, statul român construise un
sistem de canalizare. Printre angajaţii
care au contribuit la proiectarea
sistemului se număra şi tatăl Andreei,
mare inovator de felul său. Şi pentru că
inventivitatea era o trăsătură de familie,
Andrei Ionescu se gîndise nu doar la
partea funcţională a lucrurilor, ci şi la
cea ornamentală. Astfel a luat decizia să
marcheze punctul de intersecţie al
ţevilor subterane prin ridicarea unui zid
de jumătate de metru înălţime, care
masca pavajul prost peticit - pe de o
59
parte - şi contribuia la estetizarea urbei
– pe de altă parte. Iată de ce plasase în
mijlocul zidului un artificiu care arăta
exact ca o mină de aur a piticilor din
intrare asemănătoare unui tunel de cale
ferată. Zidise însă "tunelul" din start. În
acest fel, oamenii care treceau pe-acolo
se puteau bucura de acest decor, atît
simbolic cît şi igienic – nimeni nu şi-ar
fi dorit ca centrul piaţetei cu cărămizi
galbene să fie populat de cerşetori care
să-şi găsească adăpost în construcţiile
ornamentale. Raportul bine-rău era
astfel stabilit în favoarea binelui, calea
spre o altă lume era barată din
construcţie, totul era în ordine.
Mai puţin pentru Andreea. Fetiţa
suferea enorm din cauza zidului care-i
oprea accesul la "peştera piticilor".
Mama îi indicase că pe-acolo, prin gura
zidită a tunelului, intră în lume toate
personajele din poveşti. Aşa a-nceput
nebunia. Fetiţa a devenit de
necontrolat. De cîte ori trecea împreună
cu mama ei pe lîngă zid, se isteriza
complet. "Unde-s piticii? Vreau să văd
piticii. Şi dragonii. Şi pe zîna tăiţeilor.
Şi pe vrăjitoarea ardeilor umpluţi. Cum
se deschide? Vreau să intruuuuu!!!
Vreau să-i văd cum ies!!!" – şi-ncepea să
bată din picior şi să ţipe. Mama a
încercat diverse tertipuri ca s-o
convingă să uite de intrarea zidită. I-a
spus întîi că mina piticilor nu se
deschide decît noaptea. Dar cînd
Andreea a declarat că ea nu se mai
mişcă de-acolo pînă a doua zi
60
dimineaţă, fiindcă trebuie neapărat să
vadă cum se deschide portiţa spre
cealaltă lume, mama a dat-o cotită,
adăugînd că portiţa se deschide numai
dacă spui cu glas tare nişte cuvinte
magice, dar că nu ştie nimeni care sînt
cuvintele astea. N-a ţinut: Andreea s-a
repezit lîngă ornamentul din zid şi-a
început să bolborosească ceva, într-o
limbă inventată ad-hoc. Cu greu a
desprins-o mama de zid, dar fetiţa nu
se liniştea şi pace: "Trebuie să ajung
dincolo, insista. Vreau să văd ce e
acolo". Ca s-o potolească, mama a
inventat o poveste în care vrăjitoarea
ardeilor umpluţi a pus un blestem pe
acea uşiţă, ca să nu mai iasă nici o
creatură din mina piticilor. Mai ales pe
zîna tăiţeilor o păzea scorpia, şi ar fi
omorît pe oricine îndrăznea să treacă
dincolo. N-a ţinut nici povestea asta.
Într-un final, învinsă de insistenţele
Andreei, doamna Corina Ionescu s-a
resemnat şi s-a hotărît să-i explice că
zidul ăsta nu e nimic altceva decît o
invenţie de-a tatălui ei, că acolo nu
există de fapt o mină a piticilor, că e
doar un ornament care seamănă cu
imaginea pe care-o are ea, Andreea,
despre cum ar trebui să arate o astfel de
mină şi că, în general, orice poveste
este de fapt o mică minciună. Că nu
trebuie să crezi tot ce-auzi şi că
poveştile nu sînt reale.
Şocul nu a întîrziat să apară.
Andreea a izbucnit în lacrimi: "Adică
vrei să spui că tu tot timpul ăsta m-ai
minţit? Că nu există piticii? Că ăla pe
61
care l-am mîncat era un ou de găină şi
nu de cocomîrlă? Vrei să spui că nu
există zîna tăiţeilor şi vrăjitoarea
ardeilor umpluţi?" Lumea ei interioară
era făcută ţăndări. Devastată, a luat-o la
fugă... şi dusă a fost. S-a pierdut în
mulţimea care se plimba prin piaţa cu
cărămizi galbene. Elevii care mîncau
îngheţată căţăraţi pe zid şi-au privit cu
uimire profesoara de engleză, care
alerga cu hainele în dezordine şi cu
lacrimi pe faţă printre oameni, căutînd
parcă pe cineva.
Doamna Corina Ionescu nu mai era
zîna tăiţeilor. Pentru că exagerase cu
inventivitatea, se simţea mai degrabă ca
vrăjitoarea ardeilor umpluţi. Aşa a
privit-o şi Andreea o bună bucată de
vreme.
 După lungi căutări, mama a Zidul construit de tatăl ei există şi
recuperat-o la ora unsprezece noaptea. astăzi în piaţa cu cărămizi galbene.
Fetiţa adormise la baza zidului, de care Dintre pietrele cu care e zidită intrarea
îşi zdrelise unghiile tot încercînd să-l spre mina piticilor cresc fire lungi şi
deschidă. dese de iarbă, iar la sfîrşit de
săptămînă, copiii se caţără pe el şi
După acest mic şoc, Andreea n-a
mănîncă îngheţată.
mai fost dependentă de poveşti şi i-a
trecut frica de întuneric. Lumea de
dincolo s-a stins încet, încet. Prima care
murise, zîna tăiţeilor, n-a mai fost
pomenită o vreme în casa Ionescu.
Fetiţa a crescut, a învăţat să rîdă de
mama ei şi i-a păstrat porecla de
"vrăjitoare", cu care a tachinat-o de
atunci încolo. Familia s-a mutat din
micul orăşel în capitală, Andreea şi-a
luat o slujbă plicticoasă şi bine plătită,
s-a căsătorit şi a avut la rîndul ei copii.
Nu le-a spus niciodată poveşti.
62
 11
Intersecția
Toate se leagă şi simt, între toate faptele pe care mi le oferă
viaţa,
dependenţe atît de subtile încît totdeauna mi s-a părut
că n-aş reuşi să schimb un singur fapt fără a modifica tot
ansamblul.(...)
Ei bine, închipuiţi-vă o monedă de aur de zece franci care e
falsă. În realitate nu face decît două centime. Va valora zece
franci atîta timp cît nu se ştie că e falsă.
- André Gide, Falsificatorii de bani -
63
"Cît de mică este lumea asta. Şi cum
se leagă toate între ele...". Adrian
conducea un Citroën roşu, abia
cumpărat în leasing. Medita pesimist
asupra interconectivităţii lucrurilor, în
timp ce claxona furios şi continuu. Era
prins în traficul unei intersecţii. Acest
domn care fusese odată suplu dar acum
începea să chelească şi să se îngraşe era
ceea ce se cheamă un actor ratat. Se
obişnuise deja cu poziţia de contabil al
firmei Saprosan, pe care o ocupa de
cîţiva ani buni. Privea de pe margine
magia strălucitoare a scenei, spectacolul,
lumea vană şi luminoasă în care îşi
dorise atît de mult să intre. Pînă acum,
viaţa îi arătase de nenumărate ori că
nimic nu e degeaba, că lucrurile se
leagă între ele, că pe lumea asta totul se
plăteşte, că nu e bine să joace duplicitar
fiindcă îşi va prinde urechile.
Nu ştia nici el cum reuşise să scape
cu ele întregi pînă acum. De multe ori
fusese în pragul sinuciderii - femei,
datorii, delapidări, dar de fiecare dată
cineva de sus îi arăta cu un deget
dojenitor o cale de ieşire, iar el, Adrian,
se jura pe toţi sfinţii în care nu credea
că de-acum înainte va fi un om corect.
Doar că puterea corupe - uneori pînă la
uitare - şi la următoarea tentaţie,
ratatul nostru, pe care toţi cei care-l
cunoşteau - poate cu una sau două
excepţii - îl considerau penibil, încălca
din nou regulile uitîndu-se cu nişte ochi
64
nevinovaţi la Dumnezeul care-l
avertizase de-atîtea ori şi în care nu
credea. Pînă într-o zi, mai precis cu o
săptămînă în urmă, cînd a furat soţia
unui important patron de club sportiv,
cu tot cu banii din bancă şi cu bijuteriile
din casă.
Atunci, Dumnezeu şi-a pierdut
răbdarea şi i-a apărut în vis.
- Păi ce faci, Adrian dragă, aşa ne-
am înţeles? - tună Dumnezeu. De data
asta nu luase nici forma unui copac în
flăcări, nici pe cea a unei tornade, ci se
ascundea sub aparenţa unei fetiţe de
zece ani care numai atotputernică nu
părea.
- Doamne, e ultima dată, jur. Acum
am destul ca să duc o viaţă cinstită.
Jumate din bani îi donez la... casa de
copii - zise el repede, sperînd să
emoţioneze fetiţa - şi din cealaltă
jumate mă însor cu Maria şi plec din
ţară. Mă retrag la o fermă în Pirinei...
- Neneneeeeah, am mai auzit eu
textul ăsta. - vorbi fetiţa, cu vocea mai
groasă şi mai monstruoasă ca a unui
halterofil. Gata. S-a terminat cu
indulgenţele. Dacă într-o săptămînă nu
dai banii înapoi, am să-ţi iau viaţa şi-am
să te trimit nu în Pirinei, ci-n groapa
Marianelor - plină cu peşte putrezit şi
alte bunătăţi pentru simţurile tale
inflamate.
- Doamne, nu se poate să mă
păsuieşti măcar de data asta?
65
- Iei în deşert cuvîntul Domnului?
Ai o săptămînă să-mi îndeplineşti
porunca.
Şi dispăru - puff, într-un norişor de fum
alb.
În noaptea următoare, îi apăru în
vis diavolul. Conducea o maşină roşie,
era prins în traficul unei intersecţii şi
claxona extrem de nervos. Arăta ca un
bărbat care fusese odată suplu şi actor,
iar acum era chelios, grăsuţ şi contabil.
Ad r i a n s e r e c u n o s c u i m e d i a t . . .
În timp ce apăsa furios butonul
claxonului, diavolul se întoarse spre
Adrian şi-i urlă, cu o voce à la Louis
Armstrong:
- Într-una din nopţile astea iar o să
vină şeful suprem în vizită la tine.
Întreabă-l cum rămîne cu liberul
arbitru, unde-a dispărut? Spune-i că nu-
i corect ca el să-ţi impună să faci ceva
anume. Spune-i că el încalcă regulile,
nu tu. Tu ai tot dreptul să furi, să minţi
şi să înşeli, din moment ce el însuşi e
inconsistent cu propriile principii.
- Ciao! - mai spuse cheliosul, îşi
aprinse un trabuc şi porni în trombă.
Călcă vreo zece pietoni, buşi trei
maşini, apoi dădu drumul la casetofon.
Din boxe se auzea ABBA - Take a
Chance on Me.
A doua zi dimineaţă, Adrian era
fresh. Nici nu-şi amintea ce visase. O
făcu abia după trei zile, cînd Dumnezeu
îl vizită din nou. De data asta avea
forma unui tip musculos şi păros, care
66
purta o cască de miner şi un tutu.
Vorbea rar şi răspicat, pe un ton cît se
poate de politicos.
- Adrian, dragul meu. Atenţie. Mai
ai doar două zile să restitui bunurile
furate. Nu te juca cu mine. Şi pe viitor,
nu confunda lumina de la soare cu
lumina de la bec - spuse, şi-i băgă
lanterna de miner în ochi. Apoi dispăru
din nou - puff, într-un norişor alb.
Adrian se trezi cu senzaţia clară că
nu-i lucru curat la mijloc. În primul
rînd, el nu credea în Dumnezeu. De ce
să-i apară atunci în vis tocmai lui ceva
ce în opinia sa nu există?
Nici prin cap nu-i trecea să
restituie bunurile furate. Mai mult, îşi
cumpără un Citroën roşu, ca cel din
visul de acum două nopţi, pe care-l
conducea cu o plăcere incredibilă. Şi
totuşi, ceva îl măcina. Mai ales acum,
cînd, iată-l, la exact o săptămînă de la
prima apariţie a lui Dumnezeu, blocat
în trafic, claxonînd aparent nervos şi -
pentru că dedublarea şi disimularea
erau specialităţile lui - meditînd în
acelaşi timp cît se poate de calm la
interconectivitatea lucrurilor.
A treia şi ultima apariţie a lui
Dumnezeu se produse chiar în acel
moment, în intersecţie. De data asta
însă, îl însoţea şi diavolul. Arătau
amîndoi exact la fel. Unul stătea la
stînga, altul la dreapta vinovatului.
Fiecare conducea cîte o maşină la fel cu
cea a lui Adrian şi fiecare era... Adrian.
Semaforul stătea pe roşu de prea
67
multă vreme. Cineva oprise timpul în
loc. Inculpatul se înspăimîntă cumplit.
Diavolul vorbi primul:
- Eu sînt Dumnezeul tău adevărat şi
ţi-am poruncit să returnezi bunurile
furate. Ei bine, m-am răzgîndit. Acum
îţi poruncesc să nu o mai faci. Dacă le
returnezi, acest gest al tău va provoca în
chimia universului o reacţie în lanţ care
va duce la un război nuclear, cu urmări
catastrofale. Vor muri oameni din cauza
ta, şi asta chiar că nu ţi-o mai iert.
Dumnezeu zîmbi ironic.
Adrian se freca la ochi şi se ciupea
din cînd în cînd de braţ.
Diavolul continuă:
 - Lumea e mică, Adrian. Mai mică
decît crezi. E bine să-ţi ştii locul în ea. Adrian se uită la unul, se uită la
Du-te, şi cu ce-ai furat, fă bine celor pe celălalt şi-l întrebă pe Dumnezeu:
care-i vei întîlni. Ţi-o spune Dumnezeul
- Dacă el (şi-l indică pe diavol) e
tău.
Dumnezeu, tu cine eşti? Dacă tot aţi
Dumnezeu zîmbi ironic. apărut amîndoi deodată şi mă faceţi să
cred - împotriva voinţei mele - că
Adrian nu mai înţelegea nimic.
existaţi, aş vrea şi eu să ştiu care cine e.
Diavolul continuă:
Dumnezeu zîmbi ironic.
- Să nu-ţi pară rău c-ai furat. Acuma
- Voi fi obligat să cred, prin
asta e, oamenii mai greşesc. Dar nu e
eliminare, că tu eşti diavolul, dacă nu
momentul să te căieşti. Vei face mai
scoţi un cuvînt. - îi spuse Adrian.
mult rău decît crezi dacă te întorci din
drum. Pleacă, eu te-am iertat şi pacea fie Dumnezeu răspunse:
cu tine.
- Eu sînt cine sînt. N-are
Dumnezeu zîmbi ironic. importanţă. Şi ştii mult prea bine cine
sînt ca să mai discutăm asta. Eu şi el n-
am venit aici degeaba. Te afli în această
68
intersecţie cu un scop precis, altul decît
cel pe care-l crezi tu adevărat. Tu crezi
că te afli aici pentru că acesta e un loc
prin care treci în drumul tău spre casă.
Dar nu e aşa. Pericolul unui război
există, într-adevăr, dar acum trebuie să-
mi contrazic însoţitorul, care e diavolul
şi minte deci cu neruşinare. Ei bine, află
că izbucnirea războiului nuclear nu
depinde de returnarea bunurilor furate
de către tine. Războiul va izbucni în
funcţie de direcţia în care o vei lua cînd
semaforul se va face verde. Eşti încadrat
pentru înainte şi la dreapta. Dacă vei
merge înainte, va izbucni un război.
Dacă vei merge la dreapta, nu va
izbucni nici un război, dar se va
întîmpla altceva.
69
•Şi totuşi, cu cine am onoarea?
Deduc din ce-mi spui că şi tu
pretinzi că eşti Dumnezeu. Dar şi
el spune la fel. Vreau s-o aud din
gura ta - sînteţi imposibil de
identificat unul în raport cu
celălalt. Care e Dumnezeul
adevărat şi care e cel fals?
Dumnezeu zîmbi ironic.
- Aha. Deci nu vrei să vorbeşti. - se
încruntă Adrian.
- Am spus adevărul.
Adrian rămase pe gînduri.
- Bun, îi spuse el lui Dumnezeu. Să
zicem că tu eşti Dumnezeu. Dacă
returnez bunurile şi mă căiesc cu
adevărat pentru felul de viaţă pe care l-
am dus pînă acum, ce se întîmplă?
- Te iert. - răspunse Dumnezeu.
- Va izbucni un război! - strigă
diavolul, exact în acelaşi timp.
- Dar dacă o iau la dreapta, ce se
întîmplă?
- Nu va izbucni un război, dar se va
întîmpla altceva. - spuse Dumnezeu.
- Nimic! - răspunse diavolul.
Adrian căzu şi mai tare pe gînduri.
Apoi se întoarse spre Dumnezeu:
- Bun. Să zicem că te cred pe tine.
O iau la dreapta. Salvez lumea de la un
70
război. Fac un lucru bun. Dar, pentru
numele lui... mă rog, ce se întîmplă
dacă o iau la dreapta? Am înţeles că se
întîmplă altceva, dar totuşi, e corect să
ştiu şi eu ce.
- Nimic! - urlă diavolul.
- Dacă o iei la dreapta, vei muri peste
mai puţin timp decît ai muri dacă ai
lua-o înainte, spuse Dumnezeu.
- De ce i-ai spus, idiotule? - se răsti
diavolul la Dumnezeu. Nu era mai bine
să taci? Acuma tîmpitul ăsta o să
provoace un război. Toţi oamenii sînt
nişte egoişti cretini şi ar prefera să
omoare o mie de alţi oameni decît să
moară ei înşişi.
Dumnezeu zîmbi ironic şi spuse:
 - Eu încă mai cred în puterea lor de
sacrificiu. Fiul meu, de exemplu...
Adrian îl întrerupse, atunci,
excedat, pe Dumnezeu:
- Ok. Sînt totuşi un actor ratat în
contabil, nu în măturător de stradă,
deci ştiu şi eu să fac adunări şi scăderi.
Aşadar, să ne uităm la opţiuni. Să
presupunem că tu eşti într-adevăr
Dumnezeu. Atunci, lucrurile stau aşa:
dacă dau înapoi bunurile furate şi o iau
înainte cînd e face semaforul verde, va
izbucni un război şi tu mă ierţi pentru
greşelile anterioare, dar mă condamni
pentru că am provocat conştient un
război. Dacă dau înapoi bunurile furate
şi o iau la dreapta, mă ierţi pentru
greşelile comise anterior, dar îmi
71
scurtezi viaţa. Dacă nu returnez
bunurile şi o iau la dreapta, mor şi
repede şi neiertat. Dacă nu returnez
bunurile şi o iau înainte, provoc un
război şi mor mai tîrziu, fără a fi iertat
nici pentru găinării nici pentru genocid.
Apoi se întoarse spre diavol:
- Dacă tu eşti Dumnezeu, nu
contează dacă o iau la dreapta sau la
stînga, însă dacă returnez bunurile
furate, provoc un război. Dacă nu le
returnez, cică mă ierţi şi pot trăi fericit
mai departe.
Diavolul şi Dumnezeu tăceau,
privindu-l intens pe Adrian, care-şi lăsă
capul în mîini:
 - Nu ştiu ce să mai cred. Am nevoie
de o pauză.
Dumnezeu îi spuse:
- Tu decizi, Adrian. Nu uita că
există liberul arbitru. Mai ai douăzeci
de secunde pînă se face verde semaforul
şi încă douăzeci pînă se reglează
traficul. Acesta este timpul pe care îl ai,
va trebui să te hotărăşti ce faci. Dacă îl
crezi pe el - şi arătă spre diavol - ţi-e
indiferent în ce direcţie o iei. Dacă mă
crezi pe mine, ştii ce ai de ales. Plus
cireaşa de pe tort - problema cu
returnarea bunurilor. Acestea sînt
regulile, iar din punctul meu de vedere
ai doar două opţiuni - înainte sau la
dreapta.
72
Cele două apariţii se uitară una la
cealaltă, îi făcură simultan lui Adrian
un semn din ochiul stîng şi dispărură -
p u ff, î n c î t e u n n o r i ş o r a l b .
Acul de pe ceasul inculpatului ticăia,
numărînd secundele. Inima inculpatului
ticăia, încercînd să-i salveze creierul de
la necrozare subită. Semaforul trecu pe
verde. Atunci vinovatului îi răsunară în
urechi cuvintele lui Dumnezeu:
- Din punctul meu de vedere, ai
doar două opţiuni - înainte şi la
dreapta.
- Las' că mai vedem noi, zîmbi
Adrian încîntat şi intră în marşarier.
 Întoarse maşina în plină intersecţie
şi o porni înapoi, pe drumul pe care
venise.
- Haha! La asta nu v-aţi gîndit,
deştepţilor, cu regulile voastre cu tot!
Oare ce se întîmplă dacă le încalc şi-o
iau înapoi, ei? Măcar un lucru e sigur:
că am acţionat în necunoştinţă de cauză
şi orice s-ar întîmpla e vina voastră.
Sînt liber!! Liiibeeeerr!!!
Dar nu mai apucă să rîdă prea
multă vreme. Scăpă volanul de sub
control şi maşina urcă pe trotuar. O
buşitură puternică îi tăie avîntul. Sub
roţile maşinii muriseră subit doi
membri ai unei trupe de teatru care
dădeau un spectacol stradal. Erau tată
şi fiică. Tatăl avea pe cap o cască de
miner şi purtase un tutu pînă în
momentul accidentului, spre
amuzamentul nebun al spectatorilor.
Fetiţa avea zece ani.
Privindu-i pe cei doi morţi,
inculpatul îl recunoscu în ei pe
Dumnezeu. Cel de-acum două nopţi şi
cel de-acum patru nopţi.
Adrian intră la închisoare şi nu mai
ieşi de-acolo.
În celulă îşi aminti după o vreme
alte cuvinte ale lui Dumnezeu: lumina
soarelui fusese înlocuită pentru el cu
lumina unui bec, fără cale de întoarcere.
Nu returnă niciodată bunurile furate -
statul şi le recuperă singur, doar ca să
constate, spre oroarea autorităţilor, că

73
banii pe care-i scosese Adrian din bancă
erau, toţi, falşi.
Dumnezeu şi diavolul îşi strînseră
mîinile, se felicitară reciproc pentru
evitarea războiului nuclear şi plecară să
bea, înainte de a se întoarce fiecare la
treburile lui, un Cocktail God în
celebrul bar Chez God, aflat chiar la
colţ, în intersecţie.
Şi dacă se întreabă cineva ce s-ar fi
întîmplat în cazul în care Adrian ar fi
luat-o înainte, iată răspunsul: S-ar fi
declanşat un război nuclear. Pe bune.
Şi dacă se întreabă cineva ce s-ar fi
întîmplat dacă Adrian ar fi luat-o la
dreapta, iată răspunsul: Ar fi ajuns
acasă, convins că Dumnezeu era
Dumnezeu, ar fi returnat bunurile
74
furate. Apoi ar fi început să se
îndoiască:
- Oare n-o fi fost celălalt? Oare n-
am provocat un război returnînd ce-am
furat?
S-ar fi uitat o vreme la ştiri,
înspăimîntat ca nu cumva din cauza lui
să moară copiii prin Coreea, Germania
sau America, şi după cîteva zile, revenit
la convingerea că totuşi Dumnezeu era
Dumnezeu, şi-ar fi sunat destul de
înspăimîntat medicul, dornic să afle
cam cît de repede va muri:
- Doamna Magdalena, iertare că
deranjez, sun fiindcă nu am timp să
trec azi pe la dumneavoastră. Îmi
 puteţi comunica telefonic rezultatele
analizelor?

Într-adevăr, ar fi murit mai repede

decît dacă ar fi luat-o pe alt drum.

Şi dacă există pe lumea asta şi

cineva care se întreabă ce s-ar fi
întîmplat în cazul în care Adrian ar fi
luat-o la stînga, iată răspunsul: Nimic.

Ba nu, greșesc. S-ar fi întîmplat ceva:

ar fi fost extrem de bucuros că a reuşit,
după o aglomeraţie şi un stres teribil, să
părăsească... intersecţia.

75
 12
Macadam
Venim pe trecerea de pietoni.
Bastonul lui sună uşor - macadam,
macadam. Îmi dau o şuviţă la o parte, ca
să văd mai bine. "Tineri!", exclamă soţul
meu şi zîmbeşte cu subînţeles. Deja
ridurile îi brăzdează faţa - frumoasă pe
vremuri - şi picioarele abia-l mai ţin. Eu
am slăbit considerabil, nu am atîtea
riduri dar arăt mai bătrînă decît el -
părul meu cărunt mă dă de gol.
76
Sînt doi. Pe întuneric. Se pupă de
mama focului. Plete răvăşite şi tot
tacîmul. Îi privim. El - înalt, îmbrăcat
de la S. Oliver's, cu bocanci de munte şi
cu o geacă de fîş impermeabil. Despre
ea am crezut o clipă că e tot băiat, un
băiat cu plete. Dar nu, e fată - aşa cum
eram şi eu acum cincizeci de ani.
Subţire, graţioasă, cu o geantă aruncată
peste trunchiul firav, se agaţă cu braţele
de gîtul băiatului şi îl sărută de parcă n-
ar mai fi nici mîine, nici poimîine, nici
niciodată.
Oare de ce tinerii din ziua de azi nu
sînt graşi? Toţi sînt înalţi şi slabi. Pe
vremea cînd eram noi de vîrsta lor,
soţul meu era un pic grăsuţ. Avea chiar
burtă - şi nu de la bere, ci de la
mîncarea bună pe care i-o pregătea
soacră-mea şi apoi, cînd mi-a venit
rîndul, eu.
Aceşti doi tineri care se sărută de
parcă nimic altceva n-ar conta sînt tipici
pentru adolescenţii din ziua de azi. Au
feţe prelungi şi ochi arzători. Acum el o
mîngîie pe spate. Ea se agaţă şi mai tare
de gîtul lui. Noi venim, încet-încet. Mai
avem puţin şi ieşim de pe trecerea de
pietoni. Soţul meu se sprijină mai
puternic în baston - macadam,
macadam. Simt o presiune în braţul pe
care mi-l ţine într-al lui. Mă uit la el: un
bătrîn simpatic, dar tot bătrîn se
cheamă că e. Totul e bătrînesc la el:
77
pantofii, pantalonii, sacoul, ochelarii.
Brusc, mă simt ca o adolescentă şi mă
îmbujorez, privindu-i pe cei doi tineri
care se îmbrăţişează. Soţul meu îşi
drege glasul. Începe să fredoneze
melodia pe care dansam noi în
vremurile de demult. Un zîmbet îmi
înfloreşte pe buzele uscate. "Îţi
aminteşti?", aş vrea să-l întreb, dar
prefer să tac şi să-i privesc în
continuare pe cei doi copii de care ne
apropiem încet, încet, macadam-
macadam.
Băiatul o mîngîie pe păr. Fata îi
răspunde cu o strîngere de mînă. Un
ultim sărut. O ultimă atingere. Apoi, se
îndepărtează. Ea se îndreaptă spre
policlinică, el - în jos pe deal. După trei
paşi, băiatul începe să alerge. Fuge ca
vîntul şi ca gîndul. Face chiar şi un loop
prin aer. Fata se îndepărtează încet,
visătoare, dar el aleargă mîncînd
pămîntul.
Soţul meu se uită la mine. "Tineri!",
oftează el din nou. Şi ne continuăm
drumul, braţ la braţ. Bastonul lui atinge
pămîntul: macadam, macadam.

78
 13
Tiribomba
And I hold your big fat heart in my hands.
- Anthony and the Johnsons -
Bunicul meu e pe moarte. N-am
crezut cu adevărat că acest moment va
veni vreodată, deşi m-am pregătit
pentru el încă din copilărie: "Ci, ci...
bunicule, tu cînd o să mori? Şi, şi...
bunicule, eu o să mor înaintea ta?"
79
Iar el îmi spunea să tac şi să mă joc
mai departe.
Am aproape treizeci de ani acum.
Am stat în Cluj mai mulţi ani şi în
Bucureşti tot cam atîţia, dar am decis să
revin acasă. E bine acasă. Atîta tot că
bunicul e pe moarte.
Bunicul meu a fost militar. Îi
plăceau foarte mult - şi apreciază în
continuare, cu ultimele puteri - ordinea
şi disciplina. Cînd eram copil, mă
ameninţa că mă bate cu joarda sau cu
cureaua. Nu-mi prea plăcea asta. Însă el
şi bunica m-au crescut o bună bucată de
vreme, aşa că probabil că era dreptul lui
să-mi facă educaţie. Bunica mea a fost Pe bunicul meu îl cheamă Miki. Îl
directoare de şcoală generală. Iar sărbătorim şi de ziua numelui, şi de
bunicul, cum spuneam, militar. Nu mai ziua lui, pe 23 decembrie. Doar că acum
ştiu ce grad a avut. Cred că locotenent e pe moarte, şi după ce-o să moară, n-o
colonel. Dar s-a pensionat înainte de să mai sărbătorim nimic.
vreme, ca să mă poată creşte pe mine.
Nu ştiu cum s-a întîmplat, nu
Mă ducea cu el peste tot - la alimentara,
înţeleg (şi nici nu vreau s-o fac) de ce a
la tanti Nuţa de la aprozar, care ne
decăzut. El a fost toată viaţa un om
vindea prune şi mere uscate, la Platoul
extrem de sănătos. "Mersul pe jos,
Corneşti, unde mă dădeam în
oţetul de mere şi mierea de albine." -
ringundspiel. Şi tot el mi-a cumpărat
aşa ne spunea întotdeauna cînd îl
prima tiribombă, o minge umplută cu
întrebam cum de se ţine aşa bine. A, da,
rumeguş şi legată cu un elastic lung.
şi gimnastica.
Bunica îmi dădea bani de îngheţată,
Cînd eram în clasa întîi şi ai mei
se speria de fiecare dată cînd mă urcam
tocmai divorţaseră, am vrut să-i spun
pe bicicletă şi striga la mine de la
lui "tată". Dar nu m-a lăsat. Pe atunci eu
balcon să nu mă mai dau pe bara de
cu mama ne mutaserăm în alt oraș. Mi-
bătut covoare că am să cad şi-am să-mi
era tare dor de bunici şi mai ales de el,
fac ochelarii ţăndări.
80
de Miki. Aşa că purtam în buzunarul
sarafanului de şcolăriţă o fotografie cu
el, îmbrăcat în militar. Le-am arătat-o şi
colegilor, atît eram de mîndră. Iar într-o
zi, cînd am trecut cu mama pe lîngă un
cîmp care puţea a naftalină, i-am spus
că "aici miroase a Miki", pentru că toate
hainele lui emanau un damf de
naftalină, cu asta le ferea el de molii.
Miki m-a învăţat să merg pe
bicicletă, deşi el habar n-avea să urce
măcar pe una. Dar m-a minţit că mă
ţine de scaun şi cînd m-am uitat în
spate, am văzut că mersesem vreo
douăzeci de metri singură, crezînd că el
mă sprijină. Aşa am învăţat să am
încredere şi mai multă în el. Şi,
bineînţeles, am învăţat şi să merg pe
bicicletă.
81
Bunica mea făcea cele mai bune
gomboţuri cu prune din lume. O chema
Irina, dar noi îi spuneam Ina. Iar pe
naşa mea de botez o chema
Alexandrina, dar noi îi spuneam Nina.
Nina şi Irina erau verişoare şi prietene
foarte bune iar soţii lor, Miki şi Johnny
au învăţat să se accepte cu timpul. În
fiecare sîmbătă veneau Popeștii la
Constantinești, iar duminica - invers.
Pentru mine era un prilej de mare
bucurie, şi mă distram mai ales cînd
bunica se enerva din cauza opiniilor
politice divergente pe care le aveau ea şi
Johnny şi spunea "pula calului în vîrful
dealului". Sigur că niciodată nu zicea
exact fraza asta, fiindcă eram eu de faţă.
De obicei spunea doar "în vîrful
dealului", dar îmi era destul ca să mă
tăvălesc pe sub masă de rîs.
Nu le plăceau ungurii. Nu le
plăceau evreii. Nu le plăceau ţiganii. Eu
am avut colegi şi prieteni unguri, evrei,
ţigani, pe care bunicii mei i-au cunoscut
şi plăcut. Nu vreau să-mi idealizez
bunicii. Îi iubesc aşa cum sînt.
Bunicii mei aveau amîndoi nişte
inimi mari şi grase: generoase. Irina era
fraierită mereu de vînzătorii ambulanţi
iar Miki ne dădea tot timpul bani. Şi
Irina la fel. Pînă şi pe patul de moarte,
cînd eram deja studentă la Cluj, şi-a
scos geanta din sertarul în care-o ţinea
şi mi-a dat o bancnotă.
Cînd a murit Irina, Miki s-a mutat
la sat, într-o casă pe care au construit-o
82
ai mei. Şi gătea. Venea la oraș destul de
des, cu maşina; ne aducea verdeţuri din
grădină, sarmale, ciorbe şi fripturi. Nu
pentru că mama n-ar fi gătit, ci fiindcă
aşa se simţea el util.
Gabriela, sora mea, n-a fost
niciodată atît de legată de bunici cum
sînt eu. Pe ea au crescut-o mai mult
părinţii. Ea n-a primit tiribombă cînd
era copil. Nu ştiu de ce, bunicii îi luau
mai degrabă cărţi.
Cea mai frumoasă tiribombă din
toate timpurile am primit-o eu. Eram la
Platoul Corneşti, numai cu Miki.
Mîncam vată de zahăr şi totul în jur
arăta ca la bîlci. Erau tot felul de chestii
de vînzare pe-acolo. Inclusiv tiribombe.
Miki, fără să-l rog eu, s-a dus la un
stand cu jucării şi mi-a luat o
tiribombă. Era roz bombon cu argintiu.
Ceva mai kitschos - mai greu de găsit.
Dar eu eram în al nouălea cer de
fericire. Mi-a arătat cum să mă joc cu
ea. Se prinde degetul de elastic şi apoi
mingea aceea plină de rumeguş sare în
sus şi în jos, lovindu-se de palma ta
întinsă.
Am ajuns acasă şi Irina rîdea de
rîsul meu.
Nu mai am nici o jucărie de cînd
eram copil. Pe Pănduţa am pierdut-o la
teatrul de păpuşi, pe Didiţi - la mare,
iar pe Nego mi l-au furat. Pănduţa mi-a
fost cea mai dragă. Am avut mai multe
Pănduţe, erau nişte ursuleţi din cauciuc
chinezesc care ţineau cîte o minge în
83
braţe. Am avut mai multe fiindcă ai
mei, văzînd cît de mult îmi place
jucăria, mi-au luat rezerve de la acelaşi
magazin de unde au cumpărat-o pe
prima. Dar într-o zi mi-am pierdut şi
ultima Pănduţă şi cu asta basta.
Lui Miki nu-i plăcea jucăria asta.
Prea o pupam şi prea dormeam cu ea
tot timpul. Eu cred că era gelos. Sincer.
Cînd mi-am rupt clavicula - să tot fi
avut vreo patru ani -, mă mînca pielea
foarte tare pe sub pansament, aşa că
după un timp bunicul a luat o foarfecă
şi mi l-a tăiat. Azi sînt bine-mersi, n-am
nimic cu clavicula. Era fix mîna dreaptă
şi cu stînga nu prea mă descurcam, aşa
că tirbomba a zăcut nefolosită mai
multe săptămîni. A fost o perioadă în
care bunicul mi-a citit intensiv poveşti
din Fraţii Grimm. Îmi citea pe voci,
interpreta, şi de multe ori îl rugam
"Hai, bunicule, mai spune Haaaaaans
ceeeeel de fiieeer!".
Tot Miki m-a dus în salină cînd am
început să dau semne de astm. Stăteam
acolo cu săptămînile, să inspir aerul
acela sărat, care urma să-mi cureţe
plămînii. De-asta mai tîrziu, cînd am
mai crescut şi bunicul a aflat că fumez,
a izbucnit în plîns.
Bunica n-a făcut atîta caz de
fumatul meu. Ba chiar îmi mai dădea
ţigări din cînd în cînd, deşi îmi spunea
că nu-i bine. Poate pentru că şi ea a
fumat, pînă spre sfîrşitul vieţii.
84
Irina a murit în spital. Miki moare
acasă. Dar ea şi-a dat sufletul într-un
nenorocit de pat de fier, înghiţind
pumni de medicamente şi suportînd
eroic dializa. Mama nu vrea să vorbim
despre asta. Pentru ea a fost un chin
monstruos, s-o vadă pe Irina cea
puternică şi bătăioasă învinsă de boală.
Şi ultimul ei cuvînt de pe patul de
moarte către mama a fost "Curaj!".
Bunica mea a fost o femeie
extraordinară. Ştiu că sună banal,
bunicile tuturor au fost extraordinare,
dar a mea chiar a fost. A trecut printr-
un război, a dormit cu străbunica mea
şi cu unchiul meu, frate-său, prin
şanţuri, şi noaptea le treceau şobolani
peste faţă. A locuit o vreme la sat şi a
fost educatoare. Apoi a început să facă
naveta la oraș. Treptat, a urmat diverse Cînd, într-un final, a prins-o, a întrebat-
studii şi a ajuns directoare de şcoală şi o "Şi dacă într-o zi mor şi te sun, ce-ai
profă de română. Ştia o gramatică brici să faci?" Ne-am distrat atunci, dar iată
- ea m-a pregătit pentru facultate. N-am că ea s-a dus şi nici măcar nu ne-a
să uit niciodată cum ne-am certat o dată sunat.
pe o subordonată despre care ea zicea
O dată, după ce-a murit Irina, m-
că nu-i subiectivă ci completivă directă
am dus la biserică, unde de obicei nu
şi eu ziceam că ba-i subiectivă. Am
prea mă duc, şi m-am întîlnit cu tanti
cîştigat lupta respectivă iar ea, în loc să
Ani Rusu, o fostă colegă de-a ei. I-am
se supere că n-avea dreptate, a zîmbit,
spus nepoata cui sînt şi că precis îşi
încîntată că ştiu atît de bine materia.
aminteşte de mine. Bineînţeles că tanti
Nici nu m-aş mira să-mi fi înscenat
Ani Rusu a fost pe spate, i-a plăcut
cearta numai ca să mă verifice...
întotdeauna de bunica mea şi cînd m-a
N-am să uit nici cum o sunam de recunoscut a rîs şi-a plîns.
fiecare dată cînd aveam vreo nelămurire
Într-o zi, pe cînd încă trăia Irina,
în legătură cu pronunţia sau ortografia
ne-am dus, toată familia, la iarbă verde
vreunui cuvînt. Şi, apropo de telefon,
cu nişte rude mai îndepărtate. Ai mei
într-o zi a sunat-o insistent pe mama,
au venit mai tîrziu, aşa că iniţial am fost
care tot nu răspundea la telefonul fix.
85
acolo doar eu cu bunicii şi cu rudele
alea. Din maşina lor de auzea muzică de
cartier, ceea ce-o enerva cumplit pe
bunica. Aşa că, atunci cînd au venit ai
mei cu valuri de muzică clasică
revărsîndu-se prin geamurile deschise
ale Volkswagen-ului, ea şi-a postat pe
faţă un zîmbet din care am dedus că nu-
şi mai încape în piele de bucurie: uite
ăştia ce muzică ascultă pe de-o parte, şi
uite la "ai noştri", pe de cealaltă parte.
Bunicii mele îi plăceau prietenii pe
care mi-i făcusem în curtea din faţa
blocului cu două etaje în care locuiau
ei. Erau Linda, Bianca, Iulian, Săndel,
Roxi, Greta, Stela şi încă alţi cîţiva. De
toţi îi plăcea, în afară de Ioana, care mă
jignise o dată sau nu ştiu ce-mi făcuse
86
şi de-atunci Irina n-o putea vedea în
ochi.
Nu-mi amintesc ca vreunul dintre
prietenii mei din copilărie să fi avut
vreodată o tiribombă. Eu eram cea care
ieşea cu ea în curte şi ne jucam cu toţii,
pe rînd. Ultima tiribombă pe care am
primit-o în copilărie m-a ţinut exact trei
săptămîni. Într-o zi, bunica a găsit-o
spartă, cu rumeguşul curgînd din ea pe
covor. A măturat-o şi cu asta s-a
terminat. De-atunci n-am mai primit
nici una. Crescusem.
*
Am fost ieri în vizită la bunicul. Să
mai stau un pic cu el. Tocmai mi-au
tăiat din salariu cu criza asta economică
şi abia am pus deoparte nişte bani de
maxi-taxi. Am ajuns, în sfîrşit, la casa
lui. E o clădire frumoasă - părinţii mei
au gusturi foarte bune - cu un singur
etaj, vopsită într-un galben pal. Are şi
puţină grădină, are şi o curte cu iarbă şi
pomi. La parter sînt bucătăria, baia şi
camera bunicului iar sus, la etaj, încă
două camere: a mea şi a surorii mele şi
camera părinţilor, pe care o folosesc
cînd vin în vizită. Această cameră are o
terasă mare, cu o privelişte minunată,
spre pădure. Cărţile mamei sînt tot aici.
Şi le-a aranjat pe categorii: eseu, teatru,
literatură română, literatură străină.
Aici era şi camera ei de lucru, dar mai
nou lucrează în alte părţi.
Geamurile casei sînt mari. E multă
lumină în interior şi atmosfera e foarte
plăcută, fiindcă totul e din lemn şi
bunicul are multe plante.
Am intrat în curte, păşind pe
cărarea pietruită dintre poartă şi casă.
Miki nu m-a auzit venind. Ai mei îl
vizitează foarte des şi are o soră
medicală care-l îngrijeşte. Acum nu era
nimeni la el, cred că l-am prins între
ture. Cînd pleacă asistenta vin ai mei şi
viceversa.
Am apăsat clanţa aurie şi am
împins uşa de lemn de la intrare. Nu
era încuiată. Am intrat, am trecut prin
bucătăria pavată cu gresie maro şi am
ajuns imediat în camera bunicului.
Stătea în pat, cu plapuma trasă pînă la
gît.

87
 "Am venit, bunicule. Sînt eu." - i-
am spus, temîndu-mă puţin că nu mă
va recunoaşte. Dar era lucid, mai lucid
ca niciodată. M-a invitat să iau loc în
fotoliu şi l-am întrebat dacă are nevoie
de ceva: apă, ceai, suc de mere. Nu-i
trebuia nimic, lîngă el erau grămezi de
flacoane cu medicamente şi pahare
pline cu un lichid roşu-închis. Probabil
ceai de fructe.
Televizorul era pornit. Miki se uita
la un film. Doi tineri se sărutau de
mama focului pe ecran, bărbatul
începuse s-o dezbrace pe fată, iar
bunicul respira încetişor.
A început să-mi povestească de la
sine, fără să-l întreb nimic, cum se mai
simte. Parcă era mai vivace, m-am
88
bucurat. Poate totuşi nu moare, mi-am
zis, deşi ştiam că suferă de o boală
fatală, de inimă.
"Cît de fericit eram eu cu bunica
ta!", zice, şi se străduieşte să ajungă la
un pahar plin cu ceai. I l-am dat eu, l-
am ajutat să bea, nerăbdătoare să-l aud
vorbind. "Spune, bunicule, spune, îţi
face bine să vorbeşti." Şi-am început să-
l întreb. Îmi răspundea, cîteodată
monosilabic, alteori cu fraze lungi,
coerente, dar aproape şoptite. Apoi, a
început el să mă-ntrebe:
"Îţi aminteşti cînd mergeam în
salină? Dar de Dacia noastră vernil îţi
mai aminteşti? Mai ştii cînd am fost la
Geoagiu cu bunică-ta şi cu tine şi vroiai
să intri în cortul vecinilor?" Îmi
aminteam de toate astea, şi de povestea
cu lingura:
Bunica avea obiceiul să-mi spună
că mă bate cu lingura de lemn cînd nu
eram ascultătoare. Şi, într-o zi, am
primit cadou de la mama o linguriţă
cioplită din lemn, pe măsura mea. Aşa
că am scos linguriţa respectivă şi i-am
arătat-o, ameninţător, bunicii. "Cum
îndrăzneşti?" - zice ea, aproape rîzînd.
"Dar tu cum îndrăzneşti?" - am
întrebat-o la rîndul meu. Şi de-atunci,
lingura mare de lemn şi linguriţa mică
au stat împreună în sertar şi Irina le
scotea pe amîndouă de-acolo numai
cînd gătea.
"Îţi aminteşti", zice bunicul, "cînd
ţi-a adus maică-ta din Ungaria pijamaua
89
aia cu Beaky & Cseaky, ce mult ne-a
plăcut nouă să te vedem îmbrăcată în
ea?"
I-am zis că-mi amintesc, bunicule,
cum să nu-mi amintesc... Şi-mi mai
amintesc cînd te-am întrebat ce-i cu
copacul ăla de lîngă şcoala bunicii, ce
curge din el?, şi tu mi-ai spus că e seva,
acela e sîngele copacului, care trăieşte şi
moare ca şi noi.
"Bunicule, nu vreau să mori", am
şoptit, crezînd că nu mă aude. Dar m-a
auzit şi mi-a zis că asta e viaţa, toţi ne
ducem, bine că nu-l doare foarte tare
din cauza medicamentelor şi că-i pare
rău că bunica a suferit mai mult ca el
dar nu-i nimic, nu-i nimic, atîta timp cît
tu ne ţii minte noi o să fim acolo şi am
un cadou pentru tine, deschide te rog
dulapul din stînga.
M-am dus la dulap şi am descuiat
uşa. Prin cameră s-a răspîndit acelaşi
miros de naftalină dintotdeauna şi am
văzut, puse în ordine, hainele de militar
ale bunicului, cîteva albume de
fotografii în care ştiam că păstrează
imagini cu el, cu Irina şi cu noi,
baioneta lui din armată, cîteva
decoraţii, un penar de lemn cu care mă
jucam cînd eram mică - era plin de
creioane colorate, echere şi tocuri cu
peniţă; în dulap mai erau, aşezate pe foi
de ziar, cîteva perechi de pantofi, nişte
prosoape albe şi o geantă de piele
militărească, bătută în ţinte, maro şi
scorojită. În această geantă mi-a spus
Miki să caut şi-am şi deschis-o, îmi
90
tremurau degetele dar el n-a observat.
"Uită-te în buzunarul din faţă, cel cu
fermoar."
Era ceva rotund acolo şi am ştiut
imediat despre ce-i vorba, între timp la
televizor era pauză de reclame şi o tanti
spunea că soluţia ei de spălat vase e cea
mai bună, capul mi se învîrtea şi am
scos tiribomba din geanta bunicului.
"Mai ştii să te joci cu ea?", m-a
întrebat, zîmbind printre grimase de
oboseală.
Nu i-am răspuns.
Mi-am legat elasticul pe degetul
arătător al mîinii drepte şi am început
să arunc mingea plină cu rumeguş în
sus şi-n jos. Era o tiribombă albastră cu
portocaliu, un pic mai mică decît îmi Pentru Gabriela am o carte, o s-o
aminteam că trebuie să fie o astfel de primească imediat ce vine pe-aici, dacă
jucărie, dar probabil că asta era din mai apuc zile."
cauză că ultima dată cînd am pus mîna
Am murmurat un "mulţumesc" şi
pe aşa ceva eram copil, şi cînd mă
m-am trîntit la loc în fotoliu. Bunicul a
uitam la bunicul cum zace sub plapumă
adormit instantaneu, sforăia încetişor,
îl vedeam cu douăzeci de ani mai tînăr,
în timp ce eu mă jucam cu tiribomba:
îmbrăcat în pantalonii lui kaki, pulover
sus, jos, sus, jos, sus, jos... ca inima
gri croşetat şi încălţat cu pantofii cu
bunicului, care făcea tic tac, tic tac, tic
blacheuri.
tac...
"Am luat-o împreună cu bunică-ta
N-am rămas peste noapte. Au venit
de la Platou acum cîţiva ani." - zice.
ai mei să aibă grijă de Miki. Am luat un
"Eram doar noi doi, voi eraţi deja mari,
maxi-taxi spre casă şi, cum am ajuns în
Gabriela era în clasa a noua şi tu erai la
micul apartament, m-am uitat în
Bucureşti. Am vrut să-ţi dau mingea
oglindă. Aveam buzele strînse, subţiri,
asta de multe ori, dar niciodată n-am
dar în rest nu se citea nimic pe faţa
găsit momentul. Acuma n-o să mai am
mea. Nici măcar nu-mi cursese rimelul.
cînd să ţi-o dau, bine că mi-am amintit
de ea, era să uit, cu toată boala asta.
91
 M-am aşezat pe pat şi-am scos *
mingea cu elastic din buzunarul
Ţin tiribomba cu elasticul rupt în
pantalonilor. O tiribombă obişnuită, de
mînă, ca pe-o inimă mare şi grasă. Şi
bîlci, o minge de hîrtie, plină cu
brusc, simt un miros puternic de
rumeguş. Nu-mi puteam lua gîndul de
naftalină.
la bunicul. Mi-am legat iar elasticul
tiribombei de degetul arătător al mîinii
drepte. Sus, jos, sus, jos, tic tac, tic tac.
La nesfîrşit, dacă se poate, te rog,
Doamne, cu mult respect, te rog, la
nesfîrşit, pentru că dacă se rupe
elasticul ştiu ce-o să urmeze. Şi chiar pe
cînd gîndeam aşa, s-a rupt elasticul.
M-am dus la dulap şi mi-am scos
din sertar rochia neagră, am atîrnat-o
pe umeraş şi am pus-o pe cuier, în
coridor. Mi-am luat şi pantofii negri, de
lac, de sub pat.

92
 14
Piața Armatei Nr. 34
Mark: Listen. I want you to understand because. I have this
personality, you see? Part of me that gets addicted. I have a
tendency to define myself purely in terms of my relationship
to others. I have no definition of myself you see. So I attach
myself to others as a means of avoidance, of avoiding
knowing the self. Which is actually potentially very
destructive. For me - destructive for me. I don't know if
you're following this but you see if I don't stop myself I repeat
the patterns. Get attached to people to these emotions then
I'm back to where I started. Which is why, though it may
seem uncaring, I'm going to have to go.
- Mark Ravenhill, Shopping and Fucking -
93
Am fost copil. Lumea era
frumoasă dar mă certam cu Iulian tot
timpul. La început, doar cu el. Cu fratele
lui, Săndel, jucam ping-pong.
Luam bătaie. Şi la ping-pong dar
mai ales în viaţă. Nu se putea altfel:
eram ochelarista cartierului şi aşa ceva
nu putea trece nepedepsit. Invariabil,
veneam acasă cu ochelarii în mînă,
ochelarii erau ţăndări, ochelarii nu mai
erau. Ai mei suportau acest foc
continuu şi mă priveau disperaţi în
majoritatea ocaziilor. Tremurau nu atît
pe tema ochelarilor, cît pe tema ochilor
- îi mai am, nu-i mai am...
 Mihai era bătăuşul cartierului.
Matei era mai mare ca noi cu vreo zece
ani. Ghinion - eu eram la îndemînă.
Cîte mi-au auzit urechile. Victima
perfectă - dacă era cineva, eu eram
aceea. Scria mare pe mine: EU, eu, EU,
ca pe elevii ăia enervant de silitori care
sînt tot timpul cu mîna pe sus: doamna
profesoară, doamna-nvăţătoare, eu ştiu,
eu ştiu, eu, EU!!
Întotdeauna există printre copiii
dintr-un cartier unul pe care scrie mare.
Ceva. Scrie ceva. Am devenit jucăria
preferată a copiilor din cartierul Piaţa
Armatei. Cum aş putea uita vreodată
dulcile mîngîieri - picioarele în fund;
alinturile - aragaz-cu-patru-ochi,
trotinetă; încurajările - sugi, bag-scot...
pe mine scria mare. Ceva. EU. Pentru
94
asta m-am născut. Cu ce vă pot fi de
folos.
Aş putea continua pe linia asta,
povestind cum am ajuns acasă,
extenuată de atîtea lacrimi, i-am băgat
în maximi sperieţi pe toţi locuitorii
apartamentului de două camere pe
unde mai dormeam (la bunici, adică),
fiindcă urlam ca apucata şi cînd m-au
întrebat ce-i cu mine le-am zis că Iulian
zice sharrap şi Linda zice shaddap şi eu
degeaba le explic că se zice shat ap că ei
rîd de mineeeee-heeee-he-he-..., sau aş
putea continua invocînd recurenta şi
fabuloasa amintire a momentelor în
care Mihai sau Matei mă fugăreau pe
sub masa de ping-pong prin parcări prin
curtea şcolii pe după garduri norocul
meu că mă căţăram în copaci ca o
adevărată maimuţă - şi mai eram şi mă uit urît la tanti Mara şi să fiu fetiţă
mîndră că pot. Sau aş putea continua cuminte. Aş putea continua povestind
povestind cum am încercat să mă joc cu chestii de genul, dar n-am chef.
păpuşile, cum am insistat chiar să tai şi
Am chef să povestesc în schimb
eu batistuţe dantelate asemeni tuturor
cum i-am lăsat să creadă că mă vor face
celorlalte fetiţe ale căror mame îşi
praf şi cum i-am lăsat să mă considere
petreceau vremea cu asta şi le luau ca
inofensivă şi cum i-am încurajat chiar
ucenice, cum am încercat să iubesc
să pactizeze împotriva mea şi cum, deşi
păpuşile barbie şi păpuşile dalia şi
m-am prefăcut că sînt ca celelalte fetiţe
păpuşile delia - şi chiar le-am iubit o
şi am cusut şi-am croşetat..., şi cum...
vreme -, cum am încercat să nu mai
deşi am strigat apoi şi eu împreună cu
ajung acasă plină de noroi şi cu
ei sharrap şi shaddap şi cum am - la un
ochelarii cioburi, cum am încercat să
moment dat - explodat. Lumea era
port pantofiori lustruiţi şi, de dragul
frumoasă dar am explodat. În Piaţa
bunicii mele, am încercat să nu mă mai
Armatei, fix în mijlocul cartierului.
urc în copaci tot timpul şi să nu mă mai
dau pe bara de bătut covoarele şi - cel Am recunoscut faţă de mine însămi
mai important - să nu joc fotbal (cînd le că prefer praştia, tubul Bergmann,
lipsea un portar mă primeau) - şi să nu carbidul, căţăratul în copaci şi bicicleta

95
plicticoaselor activităţi ale prietenelor
mele B şi L, care aveau: păpuşi blonde-
brunete-şatene; rochiţe şi şorţuleţe cu:
buline-dungi-pătrăţele; păr: lung-
împletit-pieptănat. Şi croşetau: fulare-
pulovere-rochiţe. Şi coseau: batiste-
bentiţe-şoseţele.
N-am rezistat la batiste-bentiţe-
şoseţele. Nu rezist. Prima dată a fost
chiar înainte să apară în viaţa mea Roxi,
Greta şi Stela. Au venit în locul lor.
S-a întîmplat aşa: că sacul lor de
box s-a trezit într-o zi. Mă fugăreau, în
ordinea vîrstei şi autorităţii pe care
bicepşii, pumnii şi gambele bine
încordate le-o certificau: Matei, Iulian şi
Mihai. Fugeam mîncînd pămîntul şi,
după o vreme, cînd îi lăsasem bine în
96
urmă, m-am oprit. M-am întors şi am
zis, pe tonul pe care-l învăţasem din
jocurile de-a hoţii şi vardiştii, cu vocea
un pic îngroşată şi cu faţa încruntată:
"La ora două să mă aşteptaţi în faţa
scării blocului. Am să mă bat cu fiecare
pe rînd. Primul o să fii tu." - i-am zis lui
Matei. "Şi ultimul." - mi-am zis în gînd.
Cei trei au încremenit. Apoi au rîs.
Apoi s-au uitat ameninţător. Apoi au
cedat tentaţiei: nu se putea să nu vrei să
te joci cu mine în acest fel. Ce mai, i-am
vrăjit. I-am lăsat muţi. Sau aproape
muţi. Au dat din cap, au rîs isteric, s-au
ţinut de burtă. Matei mai că şi-a scrîntit
maxilarul de atîta hăhăit.
M-au aşteptat, într-adevăr, la ora
două, în faţa blocului de unde aveam să
ies ca leul în arena gladiatorilor, în faţa
blocului MEU pe care scria Piaţa
Armatei nr. 34. M-au aşteptat. Dar nu
oricum: au convocat tot cartierul.
Nu crezusem ca va fi atît de greu.
Cum, aşa, să mă bat... eu... în văzul
tuturor... Ele îşi strîngeau păpuşile la
piept şi mă priveau cu ochi la fel de
mari şi la fel de miraţi ca ai fetiţelor din
plastic pe care le ţineau în braţe... şi
parcă tot din plastic erau şi ochii... iar
ei... ei făceau joc de gleznă şi se loveau
peste coapse. Era un teren minat. Şi eu
trebuia să mă întîlnesc cu Matei.
Era mare. Mînca bine. Avea un
brand de-o luai la fugă numai cînd îl
vedeai. Toţi îi ştiau de frică. Mai mult ca
ei, îi ştiam de frică eu. Eu îi ştiam cel
mai bine de frică. Şi îmi era... foarte...
97
frică. Aveam astigmatism
hipermetropic, e adevărat. Aveam
dioptrii mari. Eram uşor subnutrită pe-
atunci. Dar asta nu însemna că eram
mai puţin nervoasă.
L-am bătut pe Matei de i-au sărit
capacele. Cu pumnii, cu picioarele, cu
dinţii, pînă şi cu fundul m-am împins în
el, l-am încălecat, era să-i smulg o
ureche cu totul, nasul de mult îi era
tartă cu fructe, îmi asezonasem degetele
cu smocuri din părul lui şi într-un final
glorios m-am ridicat fluturînd o bucată
de tricou cu dungi. Băiatul era ferfeniţă,
bunică-mea urla din fereastră să mă
opresc, ceilalţi s-au îndepărtat încet, cu
capetele plecate, eu am început să
plîng. De fericire.
 Multă vreme nu i-am mai întîlnit
pe ceilalţi copii. Eram lăsată în pace. Eu
vroiam doar să am un prieten sau o
prietenă.
Păcat că ne-am bătut. Dar deşi mi-a
fost greu, i-am tras o mamă de bătaie
lui Matei să mă ţină minte. Şi azi aş
face la fel. Cu toate că îmi păsa de el,
îmi păsa de toţi. Dar a trebuit să plec
pentru că nu mă lăsau. În pace.
“Băi prostule, băi nebunule”, i-
am zis atunci cînd l-am bătut zdravăn şi
toţi îl părăsiseră şi-l lăsaseră singur pe
jos, bălăcindu-se-n propria tartă cu
fructe, "băi prostule, dacă noi eram
prieteni, eu nu te-aş fi lăsat aşa. Ei se
joacă cu tine numai cînd eşti vesel şi
sănătos, cînd nu mai ai ce să le oferi o
98
iau la fugă. Băi, prostule, de ce-ai vrut
să te baţi cu mine. Băi... prostule." Şi
am plecat, l-am lăsat acolo, deşi îmi
păsa. Dar noi nu eram prieteni.
Atunci s-au mutat în cartier cele
trei surori. Roxi, Stela şi Greta. Erau la
fel ca mine: bicicletă, praştie, copaci. Şi,
dacă era cazul, se băteau. Doar că nu
mai era cazul. Am pus pariu cu Roxi că
în anul 2000 nu va veni sfîrşitul lumii.
Astăzi nu mai ştiu care dintre noi
susţinea că da şi care că nu. Dintre toţi
copiii, doar ele trei au venit vreodată la
mine acasă. Adică la nr. 34. Eram
prietene. Deci se poate. Jucam jocuri.
Ping-pong-ul cu Săndel se terminase de
mult. Îi era frică. Şi mie - la fel. Nu ştiu
ce s-a întîmplat cu trupele adverse. Ne-
am evitat ani de zile, tanti Enache -
mama lui Matei - nu s-a mai obosit
vreodată să-mi ofere porumb fiert. Cu
Roxi în schimb, vorbesc şi azi pe
messenger.
Am fost copil. Lumea era frumoasă.
Am început să mă bat. Am copilărit în
Piaţa Armatei, la nr. 34.
Nu, nu mai merg pe-acolo.
M-am mutat în alt cartier.

99
 15
Cum am înțeles totul în
cincisprezece minute
Bucureşti, 23 decembrie. Trafic
groaznic. Ce-i în Bucureşti pe 23
decembrie e cumplit. Brazi, mezeluri,
provizii, sacoşe, scandal. Claxoane,
trolee care abia se tîrîie în urma
convoiului interminabil de maşini,
oameni care se calcă-n picioare şi tot
tacîmul.
100
În mijlocul acestui haos organizat,
eu - într-o garsonieră. Pe punctul de a
pleca la gară. Termin de făcut bagajul şi
încep să sun, foarte calmă, după taxiuri.
Îmi luasem cu o zi înainte biletul de la
agenţia CFR, urma să fiu aşteptată în
gară şi transportată acasă, totul era ok.
E ora 12 fără un sfert, am tren la 12
jumate. Aşa că nu pare să fie vreo
problemă. Sun. Şi sun. Şi sun. Şi
suuun... Nici un taxi liber. Ma gîndesc -
ies in staţie (oh, tarabe pitoreşti şi
ceasuri cu coca cola strălucind în
soare!). Acolo precis găsesc taxi. Aşa că
ies. Ajung pe la 12 în staţie. Mai e timp.
Fac semne. Nimic. Încep să sun din
nou. Nimic. Se face 12 şi 10. Eu deja
livram fără jenă următorul text la
telefon: "Doamnă, e ora 12 şi 10. Am
un tren de prins la 12 jumate. Vreau un
taxi ACUM." Unele-mi mai închideau
telefonul în nas. Dar cea mai tare a fost
o doamnă sau domnişoară care chiar şi-
a imaginat iniţial că la ora aia eu pot
aştepta 10 minute un taxi. I-am repetat,
foarte răspicat, ca e 12 şi 12 minute
deja şi mie la şi jumate-mi pleacă
trenul. A urmat o tiradă mortală. Tipa
se dezmeticise, brusc: "Domnişoară,
cum îmi spuneţi mie să vă trimit
maşină la 12 şi 12 şi aveţi tren la şi
jumate? Da' nu vă e un pic ruşine?
Dumneavoastră nu ştiţi cum se circulă
în Bucureşti de sărbători?" Şi-mi
închide şi ea telefonul în nas. Era destul
101
d e c l a r. R ă m ă s e s e m c o m p l e t
neajutorată în staţie, eram în blocaj
psihic de două minute, cînd, fix în faţa
mea, opreşte un taxi. Liber. M-am
aruncat în el şi i-am servit şoferului
textul: blah blah vă rog vă implor la şi
treizeci de minute tren intercity musai
de prins.
Parcă dintre noi doi nu eu eram
ardeleanca, ci el. S-a întors spre mine
cu o mină glacială şi mi-a zis ceva de
genul: "Dumneavoastră chiar credeţi că
în 15 minute eu pot ajunge la Gara de
Nord de-aici? La ora asta? Pe traficul
ăsta? AZI?! Hm. Dacă dumneavoastră
credeţi, putem să încercăm." Şi, mai
indiferent decît ar fi putut preconiza
vreun poet în vreo glossă că un om ar
putea vreodată fi, a pornit maşina şi a
început să ruleze pe banda întîi, în
urma troleului. Încet. F-o-a-r-t-e încet.
Eu eram numai baloane, spume, bule
de aer, aveam "pulsul grăbit, ficatul
mărit", rîsul scrîşnit. În plus, eram
convinsă că o face intenţionat. Pe la
jumătatea drumului am încercat,
timidă: "Ştiţi, mă gîndeam că poate în
meseria dumneavoastră scurtăturile nu-
s ceva neobişnuit. Nu ştiţi cumva
vreuna?" Omul meu, imuabil, a virat-o
cu aceeaşi relaxare la stînga şi taxiul s-a
pierdut printre blocuri. După aia am
prins vreo cinci semafoare. Tipul n-avea
nici o treabă, nu se stresa, dăduse
radioul mai tare, nici măcar nu mima că
l-ar interesa dacă prind trenul ăla sau
nu. Eu ba îngheţam, ba transpiram, cu
ochii pe ceasul de bord. Interstallar
102
Overdrive. ("De ce se panichează
idioata asta?" - zicea o voce din capul
meu. "Din principiu." - îi răspundeau
alte zece.) Aş putea-o lungi la nesfîrşit,
fiindcă dorinţa mea de a prinde acel
tren era ca fluxul eternei reîntoarceri.
Dorinţa de-a ajunge la timp devenise
de-a dreptul bioritmul meu, era deja
ceva supratemporal.
La şi 29 fix am coborît în faţa Gării
de Nord. I-am lăsat şoferului banii, el
mi-a mulţumit încet, aproape şoptit, la
fel de calm. Eu, tîrînd după mine un
rucsac şi alte sute de kilograme de
bagaje, m-am repezit în gară şi i-am
vîrît persoanei de la poartă biletul sub
nas. Cînd am văzut că mai şi vrea să se
uite la el, că îndrăzneşte chiar să mi-l ia
şi să-l analizeze, m-am înfuriat cumplit,
urlînd în sinea mea: "Doamnă, sînteţi pus piciorul pe scară, obiectul s-a şi
complet tzaka, eu pierd trenul!" În urnit din loc. Am intrat cu totul şi l-am
realitate n-am făcut decît să i-l smulg întrebat pe primul care stătea pe
pur şi simplu din mînă şi s-o iau la coridor (era un moş): "Nu vă supăraţi,
picior. M-a lăsat în pace, eu ascultam ce număr are trenul ăsta?" Moşul a
deja o alta doamnă care ţipa în holbat la mine nişte ochi din ăia cum
difuzoare că intersitiul aurel vlaicu numai moşii pot avea, aşa că am
cincisuteetcetc. pleacă de la linia... şi fix reformulat: "E... cumva... trenul de
atunci o maşină din aia care transportă Arad?"
bagaje mi-a claxonat în ureche. N-am
S-a luminat tot coridorul şi toţi
auzit de la ce linie pleca trenul. La
presărau petale de flori pe podea şi s-a
dracu mi-am zis la dracu dar nu mă las.
auzit vocea lui Dumnezeu care-a zis
M-am repezit la primul tren pe care l-
calm, aproape şoptit: Da.
am văzut, m-am uitat bine din fugă la
fundul sexy al ultimului vagon şi cele
zece voci din capul meu l-au etichetat
imediat: "N-ai cum să fii tu." Aşa că m-
am repezit la linia următoare, am urcat
în trenul care era garat acolo, şi cînd am

103
 16
Sanctuary
Mă săturasem de stat prin cămine,
chiar dacă erau civilizate, aşa că m-am
mutat într-un apartament de trei
camere în Mărăşti. Îl împărţeam cu
nişte studenţi la drept şi filosofie. Era
spaţios şi avea o bucătărie imensă.
Camera - cu balcon mare, masa - lîngă
geam, patul - comod pînă la indecenţă,
ferestrele - largi şi deschise aproape tot
timpul. Eram în anul IV şi lucrurile nu
mergeau tocmai rău. Per total. La
104
începutul verii, a venit momentul să-mi
scriu lucrarea de diplomă. Trebuia să
stau în casă şi să lucrez. Toată lumea
era ocupată cu mersul la şcoală, aşa că
era linişte. Iar camera chiar era
prietenoasă cu mine. Numai bună de
scris o lucrare de diplomă în ea. Pentru
început, am stabilit perioada de
documentare. Adică de citit bibliografia.
Şi m-am apucat.
Cu alte cuvinte, ce făceam: toată
ziua, dar TOATĂ ziua jucam Starcraft.
Şi Brood. Ştiu că experimentaţii preferă
să joace cu zergii, dar eu eram cu
protoşii. De fapt, ca să fiu complet
lipsită de modestie, recunosc că în
perioada de citit bibliografia pentru
lucrarea de diplomă am terminat
Starcraft şi Brood cu fiecare din cele trei
armate: cu protoşii, cu zergii si cu
metalizaţii ăia pe care am uitat cum îi
cheamă. Cînd am terminat Starcraft,
eram gata şi cu textele: citisem toată
teoria şi romanele, conspectasem din
ele cam de trei ori mai mult decît aş fi
avut de fapt nevoie şi urma să mă apuc
de scris lucrarea în sine. Doar că am
intrat, subit, într-o pasă foarte proastă.
Aveam blocaje: nu reuşeam să mă apuc
de scris la licenţă. Făceam destul de urît
şi nu înţelegeam ce-i cu mine. Heh, dar
nu era greu să-mi dau seama care era
problema, aşa că am găsit şi soluţia: am
produs rapid nişte CD-uri cu
105
(plicticoasele pentru unii) Heroes of
Might and Magic I, II şi III. Au urmat
nişte trip-uri ca la carte: scriam o
pagină din lucrare, după care jucam trei
ore de Heroes. Şi tot aşa. Avînd în
vedere că lucrarea mea are în jur de 70
de pagini, cred că se poate face un
calcul destul de exact al numărului de
ore în care am jucat eu Heroes lunile
alea. Aveam o prietenă bună care
devenise destul de nefericită din acest
motiv. De fiecare dată cînd mă suna să
vadă ce mai fac, îi răspundeam că mă
joc. Iar ea, invariabil, făcea: Hmmmm.
Mă întrebam dacă este chiar atît de
evident că sînt cu toate - mulţumesc lui
Dumnezeu - simţurile amorţite. Seara
mi le recuperam: ieşeam să mă plimb.
Era o cu totul altă planetă. Iubeam pe
toată lumea, totul era frumos şi
prietenos, vaaai, ce minunat e stîlpul
ăla de telegraf şi tomberonul ăla - cît
stil are, ce design, ce culoare; chefurile
erau de o mie de ori mai tari decît ar fi
fost în alte condiţii, băuturile aveau alt
gust, făceam toate tîmpeniile posibile şi
era... era... era bine. Mă dădeam mult
cu bicicleta în fiecare seară. Şi beam
bere în spatele blocului, pe mesele de
ping-pong sau pe leagăne. Ce golani. Şi
fugeam prin centrul orașului noaptea pe
la 3. Făceam curse cu căştile în urechi.
(Dar asta e secret.) Despre excursiile în
pub-uri şi ce se întîmpla pe drumul de
întoarcere, mai bine nu zic nimic.
Oricum, a doua zi o luam de la capăt: o
pagină de lucrare de diplomă, trei ore
de Heroes. Cînd nu-mi mai vedeam
106
capul din cauza textelor din teoria
literaturii, semantică şi, bineînţeles,
nelipsiţii Tzvetan Todorov şi Roger
Caillois - care mi-s simpatici, dar pînă
la un punct - îmi băgam acelaşi cap pe
care nu mi-l mai vedeam din cauza lor
direct în monitor şi făceam un duş
luuung de Heroes.
Lucrarea mea de diplomă tratează
proza unui autor postmodern-fantastic.
Fără jocurile pe computer mi-ar fi fost
mult mai greu s-o scriu. Trebuia să
tratez mecanisme ale fantasticului, să
pun în pagină text despre ce stă în
spatele "realităţii" din carte, să
comentez "strategii" şi "tehnici
narative", să folosesc expresii cum ar
fi... "mutaţii ale genului", "jig-saw-
puzzle-fallacies" şi "cultura
postmodernă". În mine se ducea o
luptă. Chestia asta era ultimul lucru pe
care mi-l doream: să stau pe margine şi
să-i comentez autorului strategiile. Să
privesc cum munceşte el ca să producă
text. Da' deloc nu-mi plăcea. Mie-mi
plăcea să fiu în lumea aia, să trăiesc
acolo şi să mă încred în tipul ăla
hyperinteligent, talentat şi destul de
puternic încît să mă tragă cu totul în
cartea lui şi să mă ţină acolo. Mi-era
foarte greu să privesc analitic, din afară,
acea lume, cea din cărţile lui, lumea în
care alte dăţi mă refugiam din lumea
asta cînd n-o mai puteam suporta.
Acum acest refugiu mi se refuza. Cărţile
(şi mai ales cele ale autorului pe care l-
am ales pentru lucrarea de diplomă)
erau - şi sînt în continuare - un loc
107
liniştit, o lume în care am destulă
libertate încît să-mi trag răsuflarea. Un
loc sigur. Dar ce te faci cînd realizezi că
în lumea unde te-ai refugiat se duce de
fapt, de asemenea, un război? Unde te
mai refugiezi? Asta s-a întîmplat cu
mine pe cînd îmi scriam lucrarea de
diplomă: am nimerit dintr-un război în
altul. Şi ca să scap de lupta pe care o
duceam disecînd unul dintre autorii
mei preferaţi (adică poziţionîndu-mă la
limita dintre interiorul şi exteriorul
cărţilor lui), mă retrăgeam în... Heroes.
Acolo - alt război. Trebuia să te baţi cu
adversari mulţi şi puternici şi răi şi, de
obicei, fiindcă erau computerizaţi, mult
mai tari decît tine. Hmmm... dar asta e,
ai intrat, trebuie să joci. Şi, în joc, la un
moment dat, eşti în pericol să fii atacat
cînd eşti foarte slab şi este clar că dacă
intri în război o să pierzi fără să clipeşti.
Ce faci. Şi de-acolo să te refugiezi. Of.
Iar. Unde. Nu prea mai ai unde. Ce
soluţii ar fi. În general, dacă schimbi
tura fără să faci nimic, pierzi: adversarul
te atacă tura următoare.
Dar... cîteodată, pe lîngă fîntîni,
floricele şi lacuri care-ţi ridică moralul,
se întîmplă să distingi în peisaj o
clădire mică, albă, plantată acolo
aparent fără nici un scop - altul decît cel
pur decorativ. Se mai întîmplă să ai în
dreapta ecranului destulă culoare verde
- care-ţi indică faptul că nu ţi-ai epuizat
kilometrii din ziua respectivă - încît să
ajungi aproape de acea clădire şi să
constaţi că... surpriză: adversarul nu te
poate ataca atîta timp cît eroul tău stă
108
lîngă ea. Dacă ţii mouse-ul pe ea destul
de mult, apare şi textul care-ţi explică
de ce ai devenit temporar invulnerabil.
Pentru că acolo scrie Sanctuary.
Adică, în limbaj de gamer, te-ai scos:
stai la adăpost şi în ziua următoare vii
cu un erou mai bazat şi-l distrugi pe ăla
care vroia să te atace, îl faci varză, ha,
cum a îndrăznit. După care te poţi
plimba liniştit pe tot terenul, să-ţi refaci
spell-urile şi să-ţi upgradezi dragonii
roşii, scorpicorele şi altele. Apoi,
evident, cîştigi - dacă ai un pic de
strategie în tine. Dar fără Sanctuary, ce
te făceai. Ummm... te descurcai,
reîncărcai jocul de la ultima salvare,
însă cu siguranţă, asta e altceva.
 Pe r s o n a l , n u p r e a f o l o s e a m
opţiunea de Sanctuary. Dar trebuie să
recunosc că această componentă a
jocului e punctul meu slab. Sau... mai
degrabă, partea care m-a sensibilizat.
Mi se pare foarte inteligentă ideea,
chiar dacă e un detaliu, o parte infimă
din tot sistemul. Insignifiantă. Aproape
inutilă. Se putea foarte bine şi fără. Însă
pentru antropologul cultural ahtiat
după cyber & games, nu e chiar aşa.
Plecăciuni celor care-au făcut jocul.
Probabil s-au gîndit că dacă tot facem
un joc cu peisaj de Ev Mediu, cu eroi şi
lupte şi cetăţi, atunci hai măcar să
facem o lume care să urmeze cît de cît
aceleaşi reguli.
Ştiu că-n Anglia medievală (si nu
numai, dar în special în Anglia), cei
109
urmăriţi de oamenii legii erau protejaţi
dacă strigau "Sanctuary!" în faţa unei
biserici si intrau. Şi legea asta - m-am
documentat - a funcţionat timp de o
mie trei sute de ani. Cînd am auzit
prima dată despre Sanctuary (cred că
am văzut faza într-un film şi mi s-a
explicat după), am avut una din
senzaţiile mele ciudate şi inexplicabile,
cum că ăsta e un lucru bun.
Oricum, ideea de Sanctuary va
rămîne întotdeauna partea mea
preferată din Heroes. De ce? Pentru că
asta făceam eu de fapt cînd jucam jocul
ăsta cîte trei ore în urma scrierii cîte
unei pagini din lucrarea de diplomă:
nici mai mult nici mai puţin decît să cer
Sanctuary. La fel cum fac de fiecare dată
cînd deschid o carte. Sau cînd ascult
muzică. Sau...
Lucrarea de diplomă mi-am predat-
o în ultimul moment. Mi-a plăcut cum
a ieşit. Nu degeaba jucasem Heroes în
jur de două sute zece ore. Şi chiar am
scris la lucrarea aia pînă în dimineaţa
zilei cînd trebuia predată. După ce-am
legat-o şi-am depus-o printre tonele de
lucrări deja de mult depuse, m-am
întors acasă şi am dezinstalat Heroes de
pe computer.
Apoi am dormit trei zile în
continuu. Am visat frumos: eram la
adăpost. Tot un fel de Sanctuary.

110
 17 Ivănescu, sau simplu, Profesorul, cu
toţii ne trezeam.
Lecția de anatomie Aveam cu el anatomia artistică, de
la ora nouă. Anatomia artistică studiază
Something filled up my heart with nothing. din punct de vedere estetic relaţiile
dintre dimensiunile, reliefurile şi
- Arcade Fire -
proporţiile corpului uman, jocul
L-am cunoscut pe Profesorul Ivănescu muşchilor, diferite atitudini şi mişcări,
pe cînd eram în anul I la Universitatea cu scopul teoretizării şi înţelegerii
de Arte, secţia Foto-Video. frumuseţii.
Duceam o existenţă subterană de Profesorul Ivănescu ţinea nişte
ceva vreme. Eram în depresii, mă cursuri impecabile. Cu desene, planşe,
trezeam greu dimineaţa să merg la explicaţii - tot ce trebuie. La orele lui
c u r s u r i . Î n s ă p e n t r u Pr o f e s o r u l stăteam toţi smirnă. La seminarii
desenam ca smintiţii, studiam apofizele
111
spinoase ale vertebrelor cervicale, să primesc lecţia de anatomie cea mai
construcţia corpului cu ajutorul memorabilă din viaţa mea.
schemei Schmidt-Fritsch, principalele
S-o spun pe şleau: întotdeauna am
puncte metrice, măsuri proiective ale
avut o slăbiciune pentru A. Şi
corpului şi raportul lor cu scheletul.
întotdeauna voi avea.
De la vertex la şanţul subfesier,
Eram mici cînd ne-am întîlnit
desenam tot într-un seminar. Apoi, în
prima oară. Părinţii noştri erau prieteni,
altul, înclinaţia orizontală a orbitei
şi era normal ca şi copiii lor să devină.
malarului şi a maxilarului. Arcada
Îmi amintesc camera lui cu o precizie
orbitară, arcada zigomatică. Osul nazal
diabolică. El susţine că şi-o aminteşte
şi groapa temporală.
pe a mea de parcă ar fi Oppenheimer.
Trăiesc. Stăteam împreună multă vreme şi
jucam un fel de avionaşe pe hîrtie,
*
numai că erau bărcuţe.
A fost o perioadă extrem de
Ideea e că-i cunosc scheletul de la
ocupată din viaţa mea. Atunci mi-am
şapte ani. Cînd l-am revăzut, după
reîntîlnit prietenul din copilărie. Urma
douăzeci, mi-am dat seama că ştiu acel
schelet pînă în cele mai mici detalii.
112
 Din ce este compus un om? Din
muşchi, oase, mein herz brennt şi din
creier, din hormoni, din suflet, din
ridicol, din ceilalţi.
A. îmi scrie că şi-a aruncat inima
pe geam, eu îi scriu că i-am prins-o.
Îl cunosc şi nu-l cunosc. La fel aş
putea spune despre toţi oamenii cu care
m-am întîlnit. Dar cu A. e altceva. Căci
nu despre anatomia corpului uman am
primit lecţia de la el, ci despre anatomia
sufletului. El m-a făcut să înţeleg
pentru prima dată în viaţa mea ce
înseamnă, cu adevărat, să te apropii de
cineva.
Profesorul Ivănescu, a cărui
studentă favorită eram, m-a deconsiliat
în ceea ce-l priveşte pe A. Mi-a spus că
113
atunci cînd cunoşti prea bine scheletul
şi fibrele unei persoane, n-ai şanse de
reuşită într-o relaţie. Cu toate astea, am
încercat.
A. era, după toate statisticile,
prietenul meu cel mai vechi.
N-am reuşit. Toate piesele muzicale
despre copilărie vorbesc prostii,
ascultaţi-mă pe mine. Copilăria a
trecut, sîntem adulţi şi ăsta e tristul
adevăr.
A. mi-a dat lecţia de anatomie a
sufletului fără să vrea: să fii legat
sufleteşte de o persoană nu înseamnă
să-i prinzi inima cînd şi-o aruncă.
Înseamnă să împarţi, să construieşti.
Ceva ce n-am reuşit cu el, pentru că nu
m-a lăsat. Asta nu înseamnă că n-am
înţeles lecţia pe care mi-a dat-o.
Şi totuşi, inima...
Asta mă chinuie în fiecare zi:
inima.
Căci creierul îmi spune ceea ce
trebuie să ştiu, corpul meu - la fel.
Toate mă ascultă, în afară de inimă.
Inima mea e o cutiuţă. Am umplut-
o cu amintiri din copilărie şi cu lecţiile
Profesorului. Nimic altceva nu veţi găsi
în inima mea. Şi nu, n-am s-o arunc
niciodată pe geam. Cine ştie la cine
ajunge?
A. a avut noroc că i-am prins-o eu.
*
114
Anatomia inimii:
Cavităţi: atriul stîng, atriul drept,
ventriculul stîng, ventriculul drept;
Valve: mitrala, aorta, tricuspida
pulmonară;
Vase care pleacă din inimă: aorta,
artera pulmonară;
Vase care vin la inimă: vena cavă
inferioară, vena cavă superioară, venele
pulmonare;
Simt.
*
Cu Profesorul Ivănescu nu păstrez
legătura. Am renunţat, spre marea lui
dezamăgire, la facultate.
 Totuşi, îmi amintesc cu drag
perioada în care am primit lecţii de
anatomia corpului şi a sufletului, de la
doi profesori diferiţi. Unul care şi-a
dorit să mă înveţe, altul care a făcut-o
fără să vrea.
*
Organismul uman, ca orice fiinţă
vie, există graţie corelării fine şi
perpetue a tuturor structurilor şi
proceselor sale, cu scopul realizării
funcţiilor acestora. El constituie un
sistem ierarhizat, ce dispune de sisteme
de autoreglare integrate. Deşi
majoritatea funcţiilor sunt îndeplinite
de structuri specializate, acestea nu
acţionează izolat, ci în strânsă
dependenţă de celelalte.
115
Din ce este compus un om? Din
muşchi, oase, mein herz brennt şi din
creier, din hormoni, din suflet, din
ridicol, din ceilalţi.
Trăiesc.
Simt.
*
Anatomia artistică studiază din
punct de vedere estetic relaţiile dintre
dimensiunile, reliefurile şi proporţiile
corpului uman, jocul muşchilor, diferite
atitudini şi mişcări cu scopul
teoretizării şi înţelegerii frumuseţii.
Aceştia sînt doi oameni cu care am
avut legături cu totul speciale.
Frumoase.
 Mi-e dor de Profesor. Mi-e dor de
A. Poate n-am să-i mai văd, pe nici
unul, niciodată. Nu-i nimic. Mi-am
învăţat lecţia:
Simt.
Trăiesc.

116
 18
O cină cu clovni
Salieri: I speak for all mediocrities in the world.
I am their champion. I am their patron saint.
Mediocrities everywhere... I absolve you...
I absolve you... I absolve you... I absolve you...
I absolve you all.
- Peter Shaffer & Milos Forman, Amadeus -
- Vreau să ajung celebru.
- Cu siguranţă vei ajunge.
Cei doi prieteni şi rivali stăteau la
o terasă într-un oraş torid şi gustau pe
rînd din aceeaşi cană uriaşă conţinînd
limonadă şi două paie. Erau amîndoi
scriitori, sau cel puţin aşa se considerau.
Nici unul nu avea încă un volum, dar
revistele literare îi iubeau în egală
măsură, şi le apăruseră diverse povestiri
în mai multe publicaţii de renume.
- Eu nu-mi doresc celebritate. Vreau
doar să fac ceva, ceva semnificativ.
- Ba eu îmi doresc celebritatea. E
importantă.

117
 Cei doi se ridicară. Ion Şuteu şi
Alex Popescu, tineri scriitori în vogă.
Erau prieteni de cînd se ştiau, făcuseră
împreună şcoala generală şi de-atunci
erau nedespărţiţi. Erau amîndoi foarte
buni la română, cum era şi firesc. După
şcoală, s-au dedicat scrisului. Ion scria
mult despre realitatea lucrurilor mici,
Alex era mai filosofic, mai cosmologic,
mai ontic.
Rivalitatea dintre ei era mai mult o
joacă, pînă într-o zi, cînd... dar să nu ne
grăbim. Să-i lăsăm să se ridice de la
masă, să plece spre cinematograful cu
aer condiţionat, să se aşeze în scaunele
pluşate şi să urmărească filmul.
Unul dintre ei e un scriitor mai bun
decît celălalt, dar nici unul nu ştie încă
asta.
După film, s-au retras fiecare în
propria casă, şi-au luat ceva de mîncare
şi ceva de băut, după care au început să
scrie. Scrisul era visul vieţii lor, scrisul
era raţiunea lor de a fi, era sîngele care
curge prin venele lumii. Scrisul era
obsesia lor personală.
Alex Popescu îşi dorea
celebritatea, Ion Şuteu vroia doar să
facă ceva semnificativ.
Casele lor nu diferă foarte mult ca
aspect. Atîta tot că Ion locuieşte la
mansardă, iar Alex - la etajul trei.
Ambele apartamente sînt frumos

118
aranjate, cu mobilă modernă şi puţină,
aerisite şi luminoase.
Unul dintre cei doi scriitori
lucrează mai bine decît celălalt, scrie
mai cu spor, are mai mult fler, cuvintele
i se aşază mai bine în pagină. Dar ei
încă nu ştiu asta.
Munceşte fiecare la un volum. Cîte
un roman.
Folosesc cuvinte complicate, fraze
lungi, creează tablouri şi imagini,
lucrează cu firele din care e ţesută
lumea. Şi scriu. Şi scriu. Şi scriu.
Trecu un an, trecură doi, şi
romanele erau gata. Ambele au fost
acceptate de aceeaşi editură. Hotărîră să
119
facă împreună lansarea, la un important
tîrg de carte.
Şi iată-i pe amîndoi: Alex, înalt,
şaten, slab, îmbrăcat în pantaloni de in
şi o cămaşă largă. Ion - mic de înălţime,
grăsuţ, îmbrăcat cu un prost-gust
remarcabil: nişte pantaloni de costum,
o cămaşă portocalie şi o cravată roşie.
Publicul cititor se înghesuia lîngă
masa unde cei doi îşi stivuiseră
volumele. Dădură autografe, strînseră
mîini, zîmbiră.
Şi, peste o săptămînă sau două,
începu totul: revistele publicau cronici,
televiziunile vroiau interviuri, prietenii
dădeau telefoane de felicitări. Dar
numai unuia dintre ei. Ion Şuteu era
b e n e fic i a r u l a c e s t u i t r a t a m e n t
privilegiat. Alex Popescu căzuse în
uitare. Dar nu de tot.
Căci romanul lui Ion, intitulat O
cină cu clovni, avea ca personaj
principal un scriitor pe nume Matei
Pancu. Cartea lui Ion Şuteu povestea
drumul spre celebritate al acestui
scriitor, M.P., care începuse foarte de
jos. Băiat sărac, ai cărui părinţi lucrau
în lumea circului, fusese crescut de
bunica lui şi luase lecţii de acordeon.
Apoi, pe la optsprezece ani, luă decizia
să intre în lumea literară.
Succesele veniră unul după altul
pentru M.P. şi prima lui carte, despre
lumea circului, intitulată O cină cu
c l o v n i , î ş i ep uiz ă r a p i d t i r a j u l .
Sărbătorirea acestui succes la o cină
120
împreună cu părinţii lui Matei
reprezenta o mare parte din cartea lui
Ion Şuteu, al cărei titlu coincidea cu cel
al cărţii din carte.
Felul în care era scris, imaginile pe
care le propunea, intriga, totul strălucea
în acest roman. Dar mai mult decît
orice strălucea personajul Matei Pancu.
Avea un conflict interior remarcabil,
caracterul clar definit, contextul în care
se mişca era pitoresc, alternînd lumea
circului cu cea a literaturii.
Totul era inspirat din viaţa lui Alex
Popescu.
Revistele literare o ţineau pe-a lor:
un personaj excelent construit, un
personaj inubliabil, un personaj care va
deveni celebru.
 Pe de altă parte, cartea lui Alex,
intitulată Fără titlu, era extrem de
plicticoasă. Scrisă sub forma unui lung
monolog interior, la persoana I, era
plină de lamentări şi de frustrări.
Critica îl ignoră pur şi simplu pe
scriitorul Alex Popescu.
Eşecul nu-i făcu bine. Încetă să se
vadă cu Ion, pe care îl ura acum din tot
sufletul.
Şi cu toate astea, dorinţa i se
împlinise: Alex Popescu devenise un
scriitor celebru. Doar că nu aşa cum
credea el. Nu în viaţa reală. Ci într-un
roman excelent scris.
Se întîlni într-o zi, întîmplător, pe
stradă, cu Ion. Alex decăzuse cumplit.
Hainele aproape zdrenţuite şi vîntul
121
care-i sufla prin buzunare o certificau.
Lui Ion i se făcu milă de el. Îi adusese
exact ceea ce-şi dorise: celebritatea. Îl
transformase într-un personaj
important, care locuia un roman ce
ameninţa să intre inclusiv în programa
şcolară, la secţiunea "literatură
contemporană".
Alex nu ştiuse însă să aprecieze. Se
înrăise, căzuse, uitase prietenia lor.
Rivalitatea, care era mai demult o joacă
între cei doi, se transformase într-o
stare de spirit neagră. Era plin de
resentimente şi îl ataca pe Ion de cîte
ori avea ocazia.
Avea acasă un exemplar din O cină
cu clovni. Îl arse.
 Nu-i mai păsa, nu mai credea în Vrea, în continuare, să facă ceva
nimic. Plecă în America, unde părinţii semnificativ.
lui, clovnii, îl învăţară cîteva jonglerii.
Prima cină pe care au luat-o împreună a
fost memorabilă, demnă de romanul lui
Ion Şuteu.
Totul e bine cînd se termină cu o
cină somptuoasă. O cină la care Alex
Popescu, nemulţumit, declară:
- Vreau să ajung celebru.
Nu reuşi nici în lumea circului.
Astăzi e comis-voiajor în Connecticut.
Are o familie, doi copii şi s-a resemnat.
Ion Şuteu e fericitul posesor a
numeroase premii literare. Trăieşte
singur. Nu-şi doreşte să fie celebru.

122
 19
București - visul
Mi-e dor cîteodată de acest oraş plin
de mizerie şi guvernat de mitocani,
împînzit de clădiri a căror frumuseţe de
odinioară se distinge ca o declaraţie
voalată prin stratul gros de praf. Acest
castravete împănat cu mărgăritare, cu
realitatea lui ireală, ca o tumoare
perfectă. E un oraş de intriganţi, un loc
promiscuu... şi cît de fermecător!
123
L-am visat, îl visez adesea. Dar în
cel mai recent vis, am zburat deasupra
Bucureştiului de la ora unu pînă la şase
dimineaţa. În cinci ore i-am învăţat pe de
rost toate cartierele muncitoreşti, liniile
de tramvai, staţiile de metrou, gările,
sălile de concert, închisorile. Era să mă
lovească un avion care decola de pe
Otopeni, noroc că am virat la timp ca să
pot privi în continuare parcurile,
stadioanele, sensurile giratorii,
universităţile şi garguiele de pe
acoperişuri.
Am privit din zbor toţi oamenii.
Întîi m-am uitat la cei adormiţi. Unul
îşi dăduse jos din pat soţia. Dormea în
poziţie de fugă, cu veioza aprinsă şi cu
o carte în mînă. O bătrînă din Ferentari
ţinea în braţe un cîine de două ori cît
ea. Sforăiau la unison. Un băieţel
respira astmatic în camera cu pereţi
pictaţi în galben şi albastru. Tatăl lui
moţăia în alt apartament, alături de o
femeie pe care copilul nu o cunoştea
încă.
Piaţa Naţiunilor Unite: o doamnă
se mişcă haotic, în aşternutul proaspăt
spălat. Şi-a poziţionat răsadul de
gardenii de pe balcon în aşa fel încît
luna să proiecteze umbra florilor pe
peretele de lîngă pat. Consideră că nu
poate să adoarmă fără să simtă mirosul
umbrei florilor, care la ora zece seara
trebuie să se instaleze, proiectată de
124
lumina lunii, exact sub nasul ei, pe
perete, de unde urmează să i se
răspîndească în creier, cuprinzîndu-i
toţi centrii nervoşi. Însă în noaptea
aceasta, cerul e acoperit de nori
cumulus şi doamna are coşmaruri.
În această noapte, în Bucureşti,
cinci sute treizeci şi doi de oameni în
vîrstă de douăzeci de ani dorm cîte doi,
trei sau mai mulţi, în camere care miros
a bere, vin şi fum de ţigară.
Am început să-i caut pe cei care nu
dorm. Mulţi dintre oamenii care nu
dorm noaptea se află în stări extreme:
ori sînt foarte fericiţi, ori au insomnii
din cauza grijilor.
Pe strada Lutherană, printre
clădirile sărăcăcioase, cu tencuiala
căzută şi cu obloane din anii '30, un
băiat desculţ şi singur şi-a înfundat
nasul şi gura într-o pungă pe care abia
se mai disting cuvintele "Lapte de
consum", imprimate cu ceea ce a fost
odată un roşu aprins. La etajul I al unui
liceu, portarul şi-a invitat amanta la un
pahar de Săniuţa. Au clădit din cîteva
bănci un pat pe care aveau să se întindă
lasciv împreună, exact în momentul în
care un important om de afaceri îşi va
depune semnătura pe un contract
ilegal, imoral, menit să-i îngraşe contul
bancar cu încă o tranşă substanţială în
valută.
În parcul Carol se plimbă două
studente în anul I la medicină, savurînd
libertatea obţinută prin studiu asiduu şi
garantată de o cameră mizeră de cămin.
125
Mulţi fac dragoste sau se sărută:
prin parcuri, în apartamente, sub
poduri; cerşetori, profesori, infirmi.
Un tînăr şi insomniac cercetător în
fizică scrie, în faţa unui monitor
ultraplat, versurile: Iubitul meu, eşti ca
un fulg de zăpadă carbonică. Iar tipul
blond de pe tricoul tău se uită la
picioarele mele bronzate.
Intelectuali şi artişti sastisiţi zac pe
terase, în jurul sticlelor de bere.
Trec peste Victoriei, peste Romană,
peste Unirii. Drumul Taberei străluceşte
în sunetul motocicletelor. Herăstrăul e
tăcut. Ajung în Sălăjan, unde băieţii de
cartier au ieşit la un hip-hop printre
stele. La Operă luminile s-au stins de
mult. Teatrul Naţional mă întîmpină ca
un mamut în noaptea răcoroasă.
Mă îndrept spre Intercontinental.
De etajul trei, un domn, ieşit la aer în
toiul unei petreceri, îmi face cu mîna.
Se aude pînă aici cum strigă: "Mihai,
vino la tata! E o stea căzătoare!"
Am visat că eram o stea căzătoare
deasupra Bucureştiului.
Într-o zi, mă voi întoarce acolo.

126
 20
Între două lumi
Cînd eram copil, cunoşteam doar
guma turbo, televizorul sport alb-negru,
supa preparată exclusiv din vegeta,
mirosul de mobilă nouă din bucătărie,
celebrele rágogumi, electrecord, serile în
care jucam şah cu bunicul meu, nici o zi
fără peşte oceanic, ciocolata chinezească,
"computerele" HC, vinilurile cu poveşti:
nică fără frică, prinţesa turandot, gagaga
şi alţi cîţiva, ali-baba şi cei patruzeci de
hoţi, cenuşăreasa, şi muzică: vitesse, the
127
bachelors, omega, queen, pink floyd,
toate primite din ungaria, viniluri la
greu, un pick-up şi la un moment dat
două - cum alţii şi-au luat apoi două
televizoare noi am avut două pick-up-uri
şi muzică clasică pop-rock simfonică o
tonă... -, escapadele la munte, poeziile
patriotice, prietena mea marika de la
etajul patru pe care-am ascuns-o odată
pe balcon, şantierul din faţa blocului,
schiurile rossignol ale mamei, grădiniţa
unde mă duceam cam în silă, ochelarii
mei foarte grei, cu lentile groase şi
imense, toţi băieţeii ăia de la grădiniţă
care purtau rochiţe albastre şi funde
roşii la gît, orele de pian... momentul
cînd am avut examen şi mi-am scăpat
partiturile pe jos în faţa unei săli pline
de oameni care-au rîs pînă s-au prăbuşit
sub scaune din cauza feţei mele
panicate şi pe măsură ce ei rîdeau mai
tare eu mă panicam şi mai tare, frigul...
chefurile pe care le dădea mama care
era super-slabă, super-blondă, super-
b r u s c - r e s p o n s a b i l i z a t ă ş i s u p e r-
frumoasă, maşina ei de scris oranj,
parfumul ei obţinut cu eforturi enorme
din care-am vărsat accidental jumătate
şi-am minţit-o că nu m-am atins de el
şi-atunci n-a mai vorbit cu mine trei
zile, tata care mi-a cumpărat popcorn -
ce cuvînt străin de mine pe vremea
aceea - lipit cu ceva greţos de dulce şi
de roz, piaţa cu cărămizi galbene,
caragiucălugăreanu, radioeuropaliberă,
128
coteleapelordunării, lacul ciucaş despre
care tot tata zicea că e de ciocolată,
seara în care eram în vacanţă la bunici
şi aveam vreo cinci ani şi bunicii mă tot
chemau în casă pentru că deja era
întuneric şi eu nu i-am ascultat şi-
atunci mi-au pus o sută de lei în mînă
şi m-au trimis la gară du-te-acasă-la-
maică-ta, aşa mi-au zis şi eu chiar am
pornit-o, şi dacă nu venea bunicul meu
după mine ajungeam negreşit la gară,
oraşe de munte, oraşe de podiş, vest,
tata e perfect bilingv, momentul cînd
mi-am băgat picioarele ad litteram în
tortul de ziua mea, posterul roşu pe
care erau desenate rafturi multe-multe
cu jucării, grădina zoologică,
ourdearleaderandhiswife, produsul
verde, doctorul aumădoare cu cîinele
avva şi piratul barmaleus, trei grăsani,
basculanta aia de jucărie în care
încăpeam eu împreună cu toţi prietenii
mei, matchbox-urile, tanti enache de la
trei şi soţul ei care e un pic mai
simpatic.
Era lumea mea.
* hondaseatcitroen,
Am crescut şi am ajuns să iau
contact cu mall-urile, tramvaiele, taxi-
urile şi 4×4-urile, impozitul pe
locuinţă, declaraţia de impozit pe venit
global, declaraţia de impozit pe
veniturile obţinute din activităţi
independente, factura la
luminăîntreţinereinternet,
citireaapometrelorşiacontoruluielectric,
toate hainele astea fancy cu dunguliţe şi
129
toate fardurile, cremele şi parfumurile,
pizza, berea, abonamentul ratb,
abonamentul metrorex,
minoltaolympuscanon
aiwablaupunktsony bcringbancpost,
milkaromcadbury's, kentmarlborolucky,
nurofenoscilococcinumpanadol,
sketcherstimberlandgazith,
despresexnamchefsăvorbescacum,
contractele, contabilităţile, cluburile,
cinematografele, concertele, barurile,
cd-urile dvd-urile, uimirea mea
autentică în faţa evidenţei că aaaaa... de
fapt nu era aşa cum am fost lăsată să
cred, muzicile, parodiile, otopeni-
heathrow şi retur, partenerii, sponsorii,
uniunea, partidul, and I hold your big
fat heart in my hands, chitara-bass,
insomnia, seara aia cînd m-am mutat în
mansarda aia şi mirosea groaznic,
cursurile, job-ul, flickerit-ul din gene
cînd n-aveam altceva mai bun de făcut,
"hai să ne dăm limbi oculare", lipitul
fluturaşilor pe ziduri, cutia cu maimuţe
şi mapele de presă, ţinutul locurilor de
parcare pentru transportul de la
tipografie, persoanele de contact,
butonatul în word, plonjarea în
revistele glossy, scandalurile à la
longue, dormitul à la longue, mersul pe
bicicletă à la longue, noir desir à la
longue, spectacole, filme, săuşălaizing,
bună seara bună seara şi ţie of de ce
naiba m-am întîlnit FIX cu ăsta dar ce
mai faci şi eu o duc excelent a ziceai o
bere sigur că da numai că am agenda
plină vezi tu sînt extrem de, pasajul
130
victoria care parcă-i scos din
irreversible, ziua în care m-am dus pe
strada george enescu la o expoziţie de
fotografie şi nenea ăla de-acolo m-a luat
şi m-a plimbat prin tot studio-ul foto,
adică m-a dus şi în zona unde nu aveam
acces în mod normal şi avea fotografii
de epocă şi aparate vechi şi mi le-a
arătat pe toate, sau altă zi, cînd m-au
agăţat ăia pentru că reclame, pentru că
şedinţă foto pentru că print-uri pentru
că pentru că pentru că abureală aveam
un tonus bun nu de alta, bucharest
urban quest, nopţile în villacrosse,
iepuraşul în junglă aka rabbit in your
headlights, s-a terminat şi cu
comunismul doamne-ţi mulţumesc,
martini extra-dry cu măsline verzi,
ballantinesmojitosexonthebeach, ştirile
despre ce ne se a se, mersul la me ţe re,
me le re, me ne a re, u na te ce,
universitate, îngheţată, punch, trenul
care se îndreaptă spre vamă şi noi
sîntem trei care ascultă muzică la două
perechi de căşti care ies dintr-un
splitter care iese dintr-un iPod, piatra
craiului, tipul ăla care-a mîncat o dată
un pumn de cannabis, domnii profesori,
domnii contabili, doamnele profesoare,
doamnele contabile,
iubitameanumăpărăsi,
eştifrumoasăcaofloare
noapteanumaipetinetevisez shalala,
bunăsearabucuresti, tanti asta grasă
miroase a transpiraţie dar o înţeleg,
unu şi cu unu fac doi sau nu, hai te rog
mai pune o dată piesa aia nu nu aia
cealaltă, dj kicks dj licks dj dj, homeleşii
131
de la fîntînă, ace de seringă, flacoane
goale de pastilepastilepastile, alţi
homeleşi, stau, înghesuială, da, voi fi
acolo, promit, nu, într-adevăr, vă asigur
că, neîndoielnic, categoric, semnătură,
girează, cum să nu, garantează, desigur,
da, da, da, da, da, da, dap da-da, da măi
am mai zis, aha, da da da bine pa;
motherfuckingcoleoptere, apă minerală
cu gheaţă şi cu lime, oraşe de podiş,
oraşe de cîmpie, est, pungi de rafie,
drumul desfundat după concertul de la
arenele romane, fear and loathing in las
vegas, snowboard prima dată anul
trecut, domnu' viorel de la şapte şi soţia
care e mai simpatică.
Viaţa s-a schimbat. Doar eu am
rămas la fel. Între două lumi, cu şuvoiul
fiecăreia curgîndu-mi prin vene.
 21
La concert
Eram patru: eu, Gus, Relu şi
Gelatină. Dădeam din cap ca apucaţii,
eu îmi comandasem un Martini Extra
Dry şi aşteptam să-mi fie adus. Gelatină
abia se mai ţinea pe picioare, dar nici
prin cap nu-i trecea să se aşeze. Relu
era dus bine, iar Gus îngîna refrenul pe
care vocalul formaţiei îl repeta şi-l tot
repeta.
132
Atmosfera era incendiară: chitara
electrică te purta parcă pe aripile
vîntului, basul îţi suna în coşul
pieptului, clapa genera o emulaţie
nemaiîntîlnită.
Ţopăiam toţi patru ca nebunii, şi
nici unul nu recunoşteam că oboseala
ne copleşea.
Gelatină începuse să respire greu.
Relu transpira. Gus se mişca automat în
ritmul muzicii. Eu îmi aşteptam
Martini-ul.
A început o nouă piesă. Publicul
era în delir. Stroboscoape, tobe, chestii.
Cool, mi-am zis şi am continuat să cu texte politice. Un fel de Rage
ţopăi împreună cu nebunii ceilalţi. Against the Machine autohton, din
punctul de vedere al versurilor. Partea
În jurul nostru se făcuse destul loc
instrumentală nu semăna însă deloc cu
încît să putem da din cap liniştiţi, fără
Rage. Eliminaseră hip-hop-ul şi o
să ne facem griji că am putea lovi pe
dăduseră spre rock industrial, ceea ce
cineva. Gus şi Relu erau deranjaţi în
nu ne deranja deloc.
mod evident de faptul că micul nostru
grup nu se integra în mulţime, dar lui L-am luat de mînă pe Gelatină şi l-
Gelatină nici că-i păsa. am condus spre un scaun liber. S-a
revoltat şi s-a eliberat instantaneu din
Rock-ul de calitate era pasiunea
strînsoarea mea acaparatoare. În
noastră comună. Încă de cînd ne
momentul următor era înapoi pe ringul
cunoşteam, îi treceam în revistă
de dans, dînd din cap. Gus şi Relu îşi
constant pe toţi greii muzicii mondiale.
trăgeau puţin sufletul.
Am început cu Led Zeppelin, Pink
Floyd, Deep Purple şi apoi am ajuns la Greu la concertele astea. Mai ales
Korn, Tool şi Nine Inch Nails. că mie nu-mi mai aduceau Martini-ul
ăla.
Concertul la care eram era dat de o
trupă românească mai puţin cunoscută,
133
 M-am dus la bar şi am insistat
asupra comenzii. L-am primit pe loc, cu
măsline verzi în el. L-am dat peste cap
şi m-am întors pe ring.
Gus mi-a bălmăjit în ureche că e
tare concertul şi că-i place trupa.
I-am răspuns că era momentul să
ieşim şi noi, dracului, în oraş. După
atîta timp...
Oboseala începuse să ne lase în
pace. Se disipa în aer odată cu sunetele
reconfortante ale instrumentelor şi cu
versurile dezmăţate pe care vocalul le
urla fără nici o jenă.
Ce mai, ne distram de minune.
Am fi putut sta pînă la sfîrşitul
concertului, dar sora Annemarie ne-a
134
întrerupt distracţia. Veniseră patru, tot
atîţi cîţi eram şi noi. În halate albe, cu
boneţicile lor tîmpite pe cap. L-au
depistat întîi pe Gelatină. Eu am
încercat să dau alarma, dar era prea
tîrziu, îi văzuseră şi pe Gus şi Relu.
Într-un final, ne-au încercuit.
Ne-au scos din sala de concert şi au
început să urle la noi cu disperarea
unor părinţi care abia şi-au regăsit
copiii pe care-i credeau dispăruţi pentru
vecie: "Vă daţi seama în ce pericol v-aţi
pus?! Oameni la şaptezeci de ani?! Să
evadaţi aşa din azil?! Dar nu vă e
ruşine? Şi să vă depravaţi cu toţi
adolescenţii la concerte? Şi tu" - arătă
sora Annemarie spre mine cu un deget
acuzator - "să bei Martini? Cînd eşti pe
Prozac de doi ani?"
Eu, Gus şi Relu priveam în podea.
Gelatină n-a mai comentat nimic şi s-a
prăbuşit din picioare. Făcuse un
preinfarct.
Ne-au dus pe toţi înapoi. Acum
scriu aceste rînduri, aşezată pe un
scaun lîngă patul lui Gelatină, care îşi
revine încet dar sigur.
Credeţi-mă, a fost un concert pe
cinste.

135
 22
Douăzeci de portocale
Plecasem singură în această vacanţă,
din dorinţa de a mă desprinde de tot ce
înseamnă "acasă". În ţară mă sufocam,
nu atît din cauza muncii mele sau a
oamenilor din jur, cît din cauza legilor
emise de curînd de politicieni, care
ajunseseră să mă afecteze şi pe mine în
modul cel mai neplăcut cu putinţă.
Statul la cozi şi birocraţia mă
terminaseră.
136
Ajunsesem de o săptămînă pe
insula Corfu, unde-mi stabilisem
tabăra, dar făceam excursii şi în alte
zone ale ţării, aşa că eram plecată mai
toată ziua. Seara, cînd mă întorceam la
hotel, epuizată după căldura de peste zi,
nu-mi doream decît să iau cina şi să mă
strecor cu o carte în patul moale pe care
angajaţii hotelului aveau atîta grijă să-l
pregătească.
În ziua aceea plecasem de pe Corfu
pe Skiathos, într-o excursie lungă şi
obositoare. În avionul care ne
transporta de pe o insulă pe alta i-am
văzut prima dată: un cuplu de tineri.
Nimic nu părea ieşit din comun la felul Peninsula Scandinavă. Băiatul arăta
în care se purtau - nici unul cu celălalt, mult mai bine decît ea şi împreună
nici cu cei din jur. Era însă ceva în felul făceau un contrast aproape poetic.
cum se priveau, ceva care nu putea să
Am intrat în vorbă cu ei pe
nu te prindă în mrejele sale. Nu se
Skiathos, imediat ce am coborît din
priveau ca doi îndrăgostiţi. Nici ca doi
avion. Erau în mijlocul unei discuţii în
fraţi. Era acolo dragoste, ură, nebunie,
contradictoriu şi mi-a făcut o mare
prietenie, abjecţie şi adoraţie în aceeaşi
plăcere să-i întrerup, făcînd pe niznaiul
măsură. Am început să-i observ mai
cum că m-aş fi pierdut de ceilalţi. Eram
îndeaproape. Băiatul era tare oacheş,
în acelaşi grup - am constatat apoi cu
părea grec. Avea mîini şi picioare lungi
toţii - şi am făcut cunoştinţă. Pe el îl
şi subţiri, iar părul ondulat care i se
chema Agapio, iar pe ea - Inga. Exact
revărsa pe umeri îi dădea un aer
cum bănuisem: grec şi daneză.
infantil, uşor enervant.
Ghidul mergea în faţa noastră şi eu
Fata era nici prea slabă, nici prea
mă lipisem de ei. Nu-i mai lăsam în
grasă, îmbrăcată într-o rochie înflorată,
pace, îi bombardam cu întrebări şi mi-
cu părul blond şi ochii verzi. Era, în
am asumat la un moment dat riscul de
schimb, de o urîţenie exemplară.
Provenea, cu siguranţă, de undeva din
137
a-i întreba dacă sînt împreună. Au
mîrîit amîndoi că da.
Am lăsat-o baltă cu investigaţiile
pentru o vreme şi ne-am continuat
excursia pe insulă. Am prînzit la o
tavernă pe malul mării şi apoi ne-am
plimbat.
Inga părea mai supărată decît
Agapio. Părea dusă cu gîndul în alte
sfere şi abia dacă mormăia cîte un "yes"
sau un "no" ca răspuns la întrebările
mele insistente.
Am trecut la atacul asupra lui
Agapio şi nu m-am lăsat pînă n-am
obţinut povestea lor.
Băiatul provenea dintr-o familie
săracă, dar nu asta era problema lui.
138
Bietul Agapio era un tip de o vulgaritate
cum rar mi-a fost dat să văd. Era
misogin, mînca urît, făcea glume
proaste. Inga, pe de altă parte, din cîte
am putut deduce cu toată lipsa
discursului ei, era o fată destul de
rafinată. Nu se potriveau nici ca fizic, şi
cu atît mai puţin în ceea ce priveşte
spiritul. Atunci, de ce? De ce? - mă tot
întrebam. Care-i taina acestui cuplu?
Era simplu şi melodramatic: inima
bună a Ingăi fusese cucerită de faptul că
băiatul pe care-l cunoscuse cu şase ani
în urmă, în Danemarca, suferea de o
boală gravă, deşi nu incurabilă. Îi
arătase analizele, îi povestise copilăria
lui nefericită şi-apoi i-a sărit în braţe.
Iar ea, urîţică şi candidă, l-a lăsat. Aşa a
început relaţia lor de dragoste-ură,
închisoarea din care nu mai puteau
scăpa. Ea făcea pe asistenta, el se lăsa
îngrijit.
De patru ani nu se mai ţinuseră de
mînă, de doi ani nu-şi mai zîmbeau. Mi-
am amintit de Luni de fiere a lui
Bruckner, cei doi semănau puţin cu
cuplul din carte.
Inga deveni brusc interesată de
discuţia mea cu Agapio, aşa că mai
multe detalii n-am aflat. I-am urmărit
însă în continuare. Nu se ţineau de
mînă, fireşte.
Mergeau ţepeni, nu vorbeau unul
cu celălalt, suportau parcă viaţa, în loc
să şi-o trăiască.
139
Eu mă bucuram de cerul albastru,
de marea azurie şi de liniştea din jur. Ei
- musteau în nefericirea lor.
Deja începusem să-mi pierd
interesul pentru acest cuplu care
devenea din ce în ce mai anost, odată
ce-i aflasem secretul. Să nu mai vorbim
de senzaţia de penibil care m-a cuprins
cînd Agapio şi-a spus, pe un ton
smiorcăit şi indecent, povestea.
Cei doi păreau că vor începe o nouă
ceartă, cînd, deodată, a apărut clovnul.
Nu se ştie de unde. De neunde. Parcă ar
fi ieşit din pămînt. Era un clovn august,
cu gura încadrată de o dungă albă.
Costumul colorat şi nasul roşu
completau personajul.
 S-a plimbat puţin printre membrii
grupului şi apoi s-a dus ţintă la Agapio
şi la Inga. Fără să asculte protestele lor,
i-a luat de mînă pe fiecare şi i-a tras
după el la malul mării. Probabil că-i
alesese fiindcă aveau mutrele cele mai
supărate dintre toţi.
Tot grupul se oprise şi-i privea. Mai
era puţin pînă la plecarea avionului cu
care trebuia să ne întoarcem pe Corfu şi
ghidul începea să se îngrijoreze.
Clovnul a început să jongleze în
faţa lui Agapio şi a Ingăi, doar în faţa
lor, doar pentru ei, cu trei portocale. Nu
i-a prea impresionat. Atunci a mai
adăugat una. Şi asta i-a lăsat reci. La a
cincea portocală i-am simţit uşor
tensionaţi. A urmat a şasea, a şaptea, şi
140
tot aşa pînă la zece. La a unsprezecea
portocală se relaxaseră. A paisprezecea
i-a prins zîmbind. Şi cînd clovnul a
ajuns la a douăzecea portocală, cei doi
rîdeau în hohote, fără să se mai poată
opri.
Clovnul şi-a strîns portocalele într-
o pungă pe care le-a înmînat-o celor
doi. A făcut o reverenţă şi a dispărut.
Unde? Niciunde. Parcă-l înghiţise
pămîntul.
Pe drumul de întoarcere, în avion,
Inga şi Agapio mi-au făcut conversaţie.
Despre filme, despre cărţi, despre
călătorii. Radiau amîndoi de fericire. Se
ţineau de mînă şi se mai şi pupau din
cînd în cînd. Nu mai aveau privirea
aceea ciudată care-mi atrăsese atenţia
iniţial.
La despărţire, le-am spus că în
viaţa mea n-am cunoscut un cuplu mai
simpatic. Şi chiar o credeam în
momentul acela: zîmbeau, rîdeau,
chicoteau.
Mi-au făcut cadou cele douăzeci de
portocale. Sînt mici şi par foarte coapte.
M-am întors cu ele din vacanţă. Stau
adunate unele în altele, în coşul meu de
fructe. Încă nu ştiu dacă le voi mînca
sau... poate voi jongla cu ele.

141
 23
262 917
Sună telefonul. N-am chef să
răspund. Nici nu vreau să mă gîndesc
că sună. La noi acasă, cînd sună
telefonul fix, sigur nu e pentru mine.
Cine mă sună pe mine mă sună pe
mobil. Aşa că n-am de gînd să răspund.
Momentan am alte lucruri la care să mă
gîndesc.
De exemplu, la faptul că nu ştiu ce
să fac cu Yoyo. Nu l-am mai sunat de
multă vreme. Yoyo e naşul meu de
botez. El şi cu Nina, soţia lui, erau
foarte apropiaţi de bunicii mei. Asta
pînă cînd Nina, naşa mea, şi Irina,
bunica mea, au murit.
Într-un fel, mă gîndesc că pentru
familia mea, Yoyo a murit odată cu
Nina, pentru că nu-l mai vedem, nu-l
mai sunăm, nu mai ştim nimic de el, în
afară de faptul că e ipohondru şi stă în
casă tot timpul. De cîte ori mai vorbim
cu el, întîmplător, ne spune că se simte
rău şi că n-o mai duce mult. Dar o
duce.

142
 Bunicul meu a uitat să-l sune de
ziua lui, pe 5 septembrie, şi am uitat şi
noi. Yoyo e uitat de lume. Şi mă doare
asta.
L-am visat azi noapte. Aşa cum el
îmi dădea ore de matematică pe cînd
eram la şcoală, în visul meu mă
chemase să-i dau lecţii de gramatică. Pe
vremea cînd eu luam lecţii de mate de
la el, numărul de telefon al familiei
mele era 262 917. Ne sunam des cu ei,
cu el şi cu Nina. Eu şi sora mea făceam
matematică la ei acasă. Ne luau adesea
"în custodie", cum spuneau ei, adică
rămîneam peste noapte, iar cînd se
vizitau cu bunicii mei, în weekend,
trebuia să le dau "bilet de voie" ca să
plece. Fără permisiunea mea nu plecau
niciodată.
143
Acum însă totul s-a terminat.
Bunicul s-a mutat din Piaţa Armatei şi
Yoyo stă închis în casă. Am rămas doar
noi, şi nu mai avem numărul de telefon
262 917.
Pe vremuri mă sunau pe acest
număr colegii de clasă, Carmen, colega
mea de bancă, bunica mea, naşa mea.
Azi nu mai sună pe fix decît oameni
care-i cunosc pe părinţii mei. Pentru
mine, uşa asta s-a închis.
Dar numărul 262 917 îmi
aminteşte de vremurile în care ne
vedeam cu toţii sîmbătă seară la bunici
şi duminică seara la naşi. Mîncam bine,
beam cu măsură şi ne veseleam. Ninei
îi plăceau foarte mult bancurile, aşa că
aveam pregătit un sac plin de fiecare
dată cînd o vedeam. Yoyo era mai vesel
ca acum şi adesea îmi arăta cum ştie să
mănînce un ou fiert dintr-o singură
înghiţitură. Sora mea, Gabriela, era
mică pe-atunci şi el o proteja punînd
palma peste colţul mesei, ca să nu se
lovească la cap fetiţa care era cît masa
de înaltă. Şi tot ei, Yoyo şi Nina, aveau
celebra ciocolată chinezească pe care
ne-o dădeau din cînd în cînd şi care ne
plăcea foarte mult. Yoyo îmi arăta cum
să-mi lărgesc gura cu degetele şi, cînd
Nina făcea cremeş, lua o bucăţică în
linguriţă şi-mi spunea "Deschideţi
tunelul că vine trenul", iar eu căscam
gura şi înghiţeam prăjitura.
Mergeam la ei în vizită adesea.
Aveau antenă parabolică pe vremea cînd
încă la noi nu exista cablul TV şi ne
144
uitam la RTL la desene animate. Acolo
am văzut prima dată The Flintstones.
Apoi, cînd au început să difuzeze şi la
noi seriale, am început să ne uităm cu
cei mari la Caracatiţa sau la Dallas.
Yoyo şi bunicul începeau discuţiile
despre politică, iar Nina şi Irina le
spuneau să nu mai vorbească despre
nimic, ca să ne putem uita la film.
De Crăciun, mergeam la colindat la
Yoyo şi Nina şi apoi la Miki şi Irina. Ne
serveau cu nuci şi mere, prăjituri şi
sarmale.
*
Iar sună telefonul. Cineva e
insistent. Tot n-am chef să răspund.
Sigur nu e pentru mine. Mai demult,
cînd suna telefonul pe numărul 262
917, eram prima care sărea să
răspundă. Putea fi Carmen sau Lavinia,
sau chiar Luminiţa. De data asta nu mă
caută nimeni pe mine. Cu siguranţă.
Pe 262 917 nu sunau doar prietenii
şi familia. Mai sunau şi obsedaţi şi mă
enervam cumplit cînd le răspundeam
eu. Erau indivizi care puneau tot felul
de întrebări tîmpite sau chiar obscene şi
mă simţeam invadată, ca şi cînd cineva
mi-ar fi furat viaţa plăcută pe care o
aveam cu familia şi prietenii.
Yoyo nu prea suna, ăsta e adevărul.
Mai mult suna Nina. Să ne întrebe dacă
ne-am făcut temele, dacă avem vreo
problemă mai grea la matematică...
Veneau cu toţii şi la noi acasă, dar
mai rar. Însă şi cînd veneau, mai ales de
145
sărbători, era mare distracţia. Odată,
Irina a cîntat la pianul surorii mele
"Trăiască regele" şi ţin minte că era şi
nenea Ionel, fratele bunicului, în vizită
la noi. Era foarte roşu la faţă. Da, pe
vremea aceea încă ne puteaţi suna la
262 917.
Nu ştiu de ce am reţinut acest
număr de telefon, de ce îl ţin minte şi
în ziua de azi, la aproape zece ani de
cînd s-a schimbat. Cu siguranţă că toţi
cei care-au plecat dintre noi, Irina şi
Nina inclusiv, ne sună la un număr de
telefon care e înregistrat undeva în cer
şi vorbesc cu noi cînd dormim.
Am să-l sun pe Yoyo zilele astea, să
văd ce mai face. Chiar dacă se plînge tot
timpul că nu se simte bine şi altceva nu
zice. Şi el şi-a schimbat numărul de Nina, bunicul s-a mutat, iar Yoyo stă
telefon. Pe vremuri era unul extrem de închis în casă. Mi-am pierdut prieteni,
uşor de reţinut: 300 000. mi-am făcut alţii, am călătorit, am
învăţat, am crescut. Soră-mea e la
Dar de cînd s-au dus Nina şi Irina,
facultate, ai mei lucrează mai mult ca
multe s-au schimbat - şi la noi în
oricînd.
familie şi în lume. S-a schimbat şi
numărul bunicilor, care era 233 832. Iar acum stau în casă şi sună iar
telefonul. Nu, n-am chef să răspund.
*
Am sunat adineaori la toate aceste
numere. La 300 000 mi-a răspuns o
agenţie imobiliară. La 233 832 - un
copil. Iar la 262 917 - o bătrînă. Oare
cum arată vieţile acelor oameni de la
capătul firului?
Viaţa mea s-a transformat mult de
cînd ne-am schimbat numărul de
telefon. Nu mai este Irina, nu mai este

146
 24
Superstiții
Azi e vineri treişpe. Bunicul mi-a zis
să nu merg prin casă cu un picior
încălţat şi cu celălalt descălţat, că o să-
mi moară mama. N-am voie să calc pe
canale cînd merg pe stradă, că o să mi
se întîmple ceva rău. Dacă-mi aprind
ţigara de la lumînare, iar o să mi se
întîmple ceva rău. Mi-a ieşit soră-mea
cu un vas plin înainte: asta e de bine.
Maşină neagră, cînd o să am noroc? Mi
se zbate ochiul stîng... ghinion. Azi n-
147
am să mă uit în oglindă: dac-o sparg?!
Ieri noapte am văzut o stea căzătoare,
uraaa! O să am noroc! Mă mănîncă
palma dreaptă, dau bani. N-am de gînd
să vărs sarea - n-am chef să mă cert cu
nimeni. Dacă nu-mi aprind corect
ţigara, o să mă înşele viitorul soţ. Şi nici
ultima ţigară n-o dau, să nu mi-l fure
careva.
*
Mi-a ieşit o pisică neagră în cale.
Fix acum, cînd încep să-mi caut rochia
de mireasă. Bravo. La fix. Oare să
renunţ? Sigur n-am să-mi găsesc, dacă e
zi cu ghinion. Ajung, totuşi, la primul
magazin. E o bombă de pe strada
Primăverii. Rochiile sînt toate din
plastic, cel puţin aşa par. Şi n-au nici
una care să mi se potrivească. În sensul
că n-au nici o rochie de mireasă scurtă,
aşa cum îmi doresc eu. Scurtă şi fără
mîneci.
Mă sună mama: Ai găsit? Nu, încă
n-am găsit. Şi gîndul mi-e tot la faptul
că azi e vineri treişpe şi la pisica aia
neagră care mi-a sărit în cale. Aoleu,
dacă nu mă mai mărit deloc? Eh, de
fapt, mare scofală... pînă la urmă nu ţin
neapărat să mă căsătoresc. El a insistat,
aşa că hai să-i fac pe plac.
Merg mai departe, la al doilea
magazin. Ăsta e mai select, e în Piaţa
Trandafirilor şi are şi rochii scurte. Dar
148
nu de mireasă. Sînt toate pentru
domnişoare de onoare. Nu, n-am starea
necesară să-mi caut rochie. Mă
plictiseşte.
Mai degrabă aş bea o cafea. Dar cu
cine? Hop, mă întîlnesc cu unul dintre
foştii mei iubiţi. Cu ăsta m-am
despărţit prietenă, aşa că hai să bem o
cafea. Ce mai faci, bine, dar tu, îmi caut
rochie de mireasă, ce chestie, eu mă
duc să-mi comand un costum de mire.
Şi unde, mă rog frumos, dacă nu-i cu
supărare? Ei bine, la un magazin de pe
strada Croitorilor. Hai că vin şi eu. Hai.
Şi ne-am dus. El - mirele, eu -
mireasa. Evident că toţi cei de-acolo au
crezut că ne căsătorim unul cu celălalt.
Îmi imaginam cu o oarecare ciudă cum
va arăta viitoarea lui soţie în ziua
nunţii. Cred, totuşi, că sînt mai drăguţă
decît ea. Nu ştiu de ce, nici măcar n-o
cunosc, dar aşa cred, sau cel puţin aşa
îmi place să cred.
Nici aici n-am găsit rochie scurtă
de mireasă. El şi-a comandat costumul,
n-a avut nici o problemă, eu... mi-am
continuat drumurile. Împreună cu el.
Ajungem pe strada Bradului, la
numărul... 13. Un magazin de rochii de
mireasă care se numeşte Happy End. Şi
aici toată lumea crede că sînt mireasa
lui. Au rochii scurte. Vreo trei. 3 e
numărul meu norocos. Îmi place una
care nu e albă, e uşor crem şi are o
fundă la corset. Nu are mîneci deloc. E
superbă. O încerc. Îmi vine. O cumpăr.
O duc acasă. Bunicul ţipă la mine să nu
149
cumva s-o vadă viitorul meu soţ înainte
de nuntă, că o să am ghinion. O ascund
bine în dulap. Nunta e abia peste cîteva
luni.
Sînt sigură că la nunta mea, cînd
voi arunca buchetul, îl va prinde un
bărbat. Toate prietenele mele sînt
căsătorite deja, aşa că nici nu văd rostul
acestui obicei. Sper să plouă în ziua
nunţii mele. Dacă plouă, o să am o
căsnicie îmbelşugată.
E seară. Ies din casă. Şi mă
întîlnesc din nou cu fostul meu iubit.
Ne-am fixat această întîlnire cînd ne-am
despărţit la prînz. De data asta nu mai
bem cafea, bem vin. Şi, din vorbă în
vorbă, începem să povestim despre
viitorii noştri consorţi. El se plînge, eu
mă plîng. Şi ne dăm seama că dacă tot Azi a fost vineri treişpe. Mi-a ieşit
avem noi hainele cumpărate... de ce să o pisică neagră în cale. N-am să mă uit
n-o punem de-o nuntă între prieteni? în oglindă: dac-o sparg?! Ieri noapte am
văzut o stea căzătoare, uraaa! O să am
Ne scoatem telefoanele mobile. El
noroc! Dacă nu-mi aprind corect ţigara,
o sună pe... ea, eu îl sun pe... el.
o să mă înşele viitorul soţ. Şi nici
Contramandăm nunţile. Deşi nu ne
ultima ţigară n-o dau, să nu mi-l fure
place nici unuia supa reîncălzită, se
careva.
pare că nu era cazul să ne despărţim.
Nunta mea va avea loc peste o
lună. O să am grijă să mă întîlnesc cu
un coşar în ziua respectivă. Mai ales c-
am stricat două nunţi ca să facem una
singură. 2 în 1. E simplu. Şi nici măcar
nu-i aşa de neobişnuit, pentru o zi ca
azi.
*

150
 25
Fetițobătrîna
Mă cheamă Angela şi am douăzeci şi
nouă de ani.
Mă cheamă Mihaela şi am şaizeci
de ani.
Mă cheamă Alis şi am patru ani.
* Cu dragostea şi cu relaţiile nu stă
E ciudat felul în care se conservă o
femeie singură. Mihaela e unul dintre
cele mai bune exemple. Pînă şi-n ziua
151
de azi, cînd are şaizeci de ani, se
îmbracă şi se poartă ca o fetiţă. A văzut-
o soră-mea într-o zi şi m-a întrebat:
"Angela, cine-i fetiţobătrîna asta?" Cu
riduri adînci, dar vopsită blond, mică de
statură şi cu două codiţe împletite, cu
fustiţe cu volănaşe, Mihaela e o figură
de neuitat în mica noastră urbe. Părinţii
i-au murit acum cîţiva ani, pe rînd. Întîi
tatăl, apoi mama. Asta n-o împiedică să
se simtă copil.
strălucit. De aceea e singură.
Oare cine poate iubi o
fetiţobătrînă? Toţi caută o femeie.
 A avut şi Mihaela în tinereţe
aventurile ei. Pe-atunci chiar părea o
femeie adevărată, în carne şi oase, cu
un oarecare şarm şi cu o cotă destul de
înaltă pe piaţă. Dar n-a rezistat în nici o
relaţie şi iat-o, la şaizeci de ani, singură.
Sîntem toate fetiţobătrîne, de fapt.
Eternul mister feminin e un mit. Nu
sîntem altceva decît nişte fetiţe care
îmbătrînesc. Dar înăuntrul nostru,
toate am fost copii şi multe dintre noi
reuşesc să rămînă astfel.
Şi eu sînt o fetiţobătrînă. Am
douăzeci şi nouă de ani, dar mă simt şi
fetiţă, şi bătrînă. S-ar zice că de fapt am
ajuns la maturitate, dar nu e deloc aşa.
Mă simt ca un fruct care se ofileşte fără
a se fi copt în prealabil.
152
Nici eu nu rezist în relaţii. Nu m-aş
mira să ajung ca Mihaela. Singură, la
şaizeci de ani. Am o familie, şi asta mă
salvează. Părinţii mei, sora mea. Chiar
şi bunicul.
Din păcate, sau din fericire, m-am
conservat şi eu - cu faţa mea rotundă cu
tot. Lumea mă vede mai mult ca pe o
fetiţă decît ca pe o bătrînă, pentru că
încă arăt a copil. Dar în interior mă
roade o bătrîneţe acută. Combinată cu o
copilărie superficială.
*
M-am întîlnit de curînd cu Mihaela.
De fiecare dată cînd o văd, mi se strînge
inima, pentru că mă văd pe mine peste
treizeci de ani. Mi-e milă de ea, nici n-
ar avea cum să nu-mi fie. Dar am
invitat-o la o cafea. Am făcut cinste. fiecare săptămînă, sîmbăta, o dată la ea
Am povestit vrute şi nevrute. Mihaela acasă şi o dată la mine.
nu e o tipă banală. Spune tot felul de
De-atunci, viaţa noastră a devenit
poveşti. Face păpuşi din lemn şi cîrpă.
mult mai frumoasă. Rîdem mult, bem
Merge des la spectacole pentru copii - e
fresh-uri de portocale, ne îndîrjim cînd
normal, fetiţa din ea o cere, aşa sîntem
pierdem la joc. Sîntem prietene bune.
toate de fapt, cripto-copii care învaţă să
Mai ales de cînd ni s-a alăturat şi Alis,
crească sau uită să crească, în funcţie de
fetiţa unei prietene. Alis are patru ani, e
metabolism. La cafea, Mihaela mi-a
şatenă şi are ochi negri. Parcă am mai
povestit despre cărţile pentru juniori pe
spus că Mihaela e blondă. Iar eu sînt
care le citeşte. Mi-a mai spus că ar vrea
brunetă. Ne mai lipseşte o roşcată ca
să se joace cu copiii, dar îi este jenă, îşi
seria să fie completă. Revenind la Alis,
dă totuşi seama că are o vîrstă.
e o minunăţie de copil. Mama ei mi-o
Şi eu aş vrea să mă joc. De cînd am lasă o dată pe săptămînă în custodie.
îmbătrînit, am uitat ce-nseamnă acest Fac baby-sitting cu ea. E o plăcere
ritual. Aşa că i-am propus Mihaelei să pentru mine, mai ales că Alis e şi un
se joace cu mine. Şi-am început: copil inteligent.
avionaşe, scrabble, şah, table, dame,
cărţi. Am convenit să ne vedem în
153
 Aşa că iată-ne pe toate trei: o fetiţă,
o femeie şi o bătrînă. Stăm şi povestim.
Ne jucăm. Desenăm. Alis e şi ea, de
fapt, o fetiţobătrînă: e foarte înţeleaptă.
Aşa stăm toate trei împreună, în
fiecare sîmbătă - o fetiţă mai mult fetiţă
decît bătrînă, o bătrînă mai mult
bătrînă decît fetiţă, şi o femeie care e şi
fetiţă, şi bătrînă.
La ultima noastră întîlnire, Alis şi
Mihaela m-au exclus din jocul lor. Era
un joc de roluri şi m-au avertizat că e
numai pentru doi. Eu urma să fiu
spectatorul. Alis interpreta o bătrînă,
iar Mihaela - o fetiţă. A fost un regal
teatral. Alis se cocoşase, mergea în
baston şi vorbea cu voce tremurată.
Mihaela ţopăia în jurul ei, cu fustiţa ei
154
cu volănaşe, vorbea piţigăiat şi se juca
cu o minge. Iar eu - le priveam.
Trio-ul nostru este exemplar. Sper
să reziste cît mai mult timp. Mă simt
bine în această combinaţie. Mă simt
acasă.
Am fost fetiţă, voi fi bătrînă.
Timpul a trecut şi va trece în continuare
peste mine. Alis e bătrînă şi înţeleaptă -
în interior, Mihaela e o fetiţă jucăuşă -
în exterior. Iar eu sînt o femeie - pur şi
simplu.
Sîntem multe, mai multe decît voi.
Sîntem fetiţe, femei, bătrîne. De fapt,
toate sîntem singure, indiferent dacă
avem pe cineva lîngă noi sau nu.
*
 Mă cheamă Angela şi am douăzeci
şi nouă de ani.
Mă cheamă Mihaela şi am şaizeci
de ani.
Mă cheamă Alis şi am patru ani.
Există de fapt o singură femeie pe
lume: fetiţobătrîna.

155
 26 vadă spectacolele la fiecare
reprezentaţie.
Întoarcerea Scufiței roșii Întîmplarea face că Alexandru, tatăl
iubitor al Mariei, lucra tocmai la teatrul
de păpuşi din acel oraş frumos ca un
Într-un oraş mic ce se întindea pe
tortuleţ cu turnuleţe, o mică Pragă
cîteva coline însorite, trăia o fetiţă în
transilvăneană cu clădiri în stil baroc şi
vîrstă de cinci ani şi ceva. Numele ei era
Secession. Alexandru era maşinist la
Maria şi îi plăcea nespus de mult să
teatrul de păpuşi, adică ajuta la
meargă la teatrul de păpuşi. Părinţii ei,
montarea decorului, stătea în spate şi le
Lidia şi Alexandru, o duceau adesea să
mai sufla actorilor textul, îşi dădea
vadă spectacole pentru copii. Capra cu
silinţa ca toate lucrurile să meargă bine
trei iezi, Punguţa cu doi bani, Frumoasa
pentru ca micii spectatori să se bucure
din pădurea adormită, Albă-ca-zăpada,
de priveliştea pe care le-o oferea scena.
toate aceste poveşti prindeau viaţă sub
ochii uimiţi ai Mariei, care ar fi vrut să
156
 Cînd Lidia îi spunea Mariei că
"mergem la tati", era de la sine înţeles
că urmează şi o mult-aşteptată
reprezentaţie pentru copii.
În stagiunea aceea, teatrul de
păpuşi unde lucra Alexandru a avut mai
multe premiere. Printre ele se număra
spectacolul care avea să devină
preferatul Mariei: Scufiţa roşie.
Alexandru şi Dudu, cei doi maşinişti,
lucrau din greu împreună cu Silviu,
regizorul tehnic al teatrului, şi, pe
măsură ce repetiţiile avansau şi data
premierei se apropia, se simţeau din ce
în ce mai fericiţi şi mai împliniţi. Era
vorba, la urma urmei, de un spectacol
extrem de frumos, care ilustra clasica
poveste culeasă din folclor cu lumină şi
157
culoare, dîndu-i viaţă pentru bucuria
celor mici.
În dimineaţa premierei, o zi de
sîmbătă, Maria s-a îmbrăcat cu rochiţa
ei preferată, de culoare roz, şi-a tras în
picioare pantofii primiţi de la tuşa din
Italia şi s-a pieptănat singură în faţa
oglinzii din hol. Lidia o urmărea peste
ramele metalice ale ochelarilor. "Tati"
plecase deja să pregătească scena
pentru premieră. Maria şi cu mama ei
au pornit-o teleap-teleap spre clădirea
albă a teatrului de păpuşi, îmbrăcate în
hainele lor cele mai frumoase.
Odată ajunse acolo, s-au aşezat în
primul rînd. Maria se fîţîia pe scaun şi
întreba din cinci în cinci minute:
"Maaaami, cînd începe? Maaaami, mai
este mult?" Sala era plină de rîsetele şi
ţipetele copiilor care erau la fel de
nerăbdători ca şi Maria să o vadă pe
Scufiţă. În sfîrşit, spectacolul începu şi
Maria amuţi, o vreme, pe scaunul din
dreapta mamei sale. Strigă, apoi,
împreună cu ceilalţi: "Nu te duce, nu te
duce, ăla e lupul, nu e bunica! O să te
mănînce! Nuuuu!". Se emoţionă cînd
apăru vînătorul şi aplaudă frenetic la
finalul spectacolului, împreună cu
ceilalţi copii.
Cel mai mult şi mai mult, dintre
toate păpuşile, Mariei îi plăcuse de
Scufiţa roşie. Păpuşa era, într-adevăr,
fermecătoare, cu ochii mari vopsiţi în
albastru, fixaţi pe un cap de lemn lăcuit,
cu un coşuleţ atîrnat de mîna stîngă şi
158
cu o rochiţă roşie ce îmbrăca braţul
actorului care o mînuia.
După spectacol, Maria şi mama ei
au intrat în culise, să-l viziteze pe
Alexandru. "Tati" era într-o dispoziţie
de zile mari. S-au întîlnit acolo şi cu
Silviu şi cu Dudu, care au întrebat-o pe
fetiţă dacă i-a plăcut spectacolul şi, din
vorbă în vorbă, au ajuns să discute
despre păpuşa ei preferată. Pînă la
urmă, Silviu, care era şeful tehnic al lui
Alexandru şi al lui Dudu, i-a spus
Mariei: "Poţi să iei Scufiţa în vizită la
tine acasă. Noi nu mai jucăm
spectacolul decît peste o lună, că vin
sărbătorile şi toată lumea pleacă în
vacanţă. O să mi-o aducă tati înapoi
peste cîteva săptămîni."
 Bucuria Mariei era de nedescris.
Luă păpuşa, o strînse la piept şi nu-i
mai dădu drumul pînă acasă. Acolo o
duse în camera ei şi îi făcu cunoştinţă
cu Lilly, poneiul roz şi cu Gherda, o
Barbie insipidă pe care o primise de la
bunici.
Veni noaptea şi Maria dormi cu
Scufiţa roşie. Duminică îi arătă toată
casa şi-i spuse mamei că luni ar vrea s-o
ducă la grădiniţă. Dar părinţii nu-i
dădură voie. Şi aşa erau uşor speriaţi de
responsabilitatea pe care o implică
p r e l u a r e a u n e i p ă p u ş i d i n t r- u n
spectacol şi găzduirea ei împreună cu
un copil.
Timpul trecu şi Maria se împrieteni
cu Scufiţa. Dar, ca orice prietenie dintre
159
un om şi o păpuşă, şi aceasta fu
temporară: apărură în viaţa Mariei
Tammy, ursuleţul panda şi Didiţi, o
păpuşă mică din cauciuc chinezesc.
Astfel ajunse Scufiţa roşie în dulapul de
depozitare al familiei.
Trecu o săptămînă, trecură două şi
nimeni nu mai vorbi despre Scufiţa
roşie. Păpuşa stătea ascunsă în dulap
tot astfel cum personajul pe care îl
reprezenta stătuse ghemuit în burta
lupului.
Alexandru plecă de la teatrul de
păpuşi, ca să lucreze la un teatru pentru
oameni mari. Mai vorbea cu Dudu şi cu
Silviu, dar nu atît de des ca în trecut.
Scufiţa căzuse pradă uitării.
 * Am plătit rapid cafeaua şi m-am
urcat în maşină. Noroc că nu venisem
Sînt prietenă bună cu Lidia şi cu
pe jos. Am ajuns acasă. Maria se uita la
Alexandru. Aseară am fost pe la ei, i-am
Minimax, Lidia citea. M-am năpustit
dus Mariei o pungă cu nougat
spre dulap şi am luat păpuşa. Avea o
franţuzesc şi am băut cu părinţii ei un
privire tristă. Mai erau cinci minute
pahar de vin. Alexandru începu să-mi
pînă să înceapă spectacolul, zeci de
spună:
copii aşteptau în sală şi păpuşa era în
"Sîmbăta asta, la unşpe fără un braţele mele, strivită de lunga aşteptare
sfert dimineaţa, eram în cartierul în singurătate. Silviu îmi spusese la
Unirii, cu un prieten, la o cafea. Şi-mi telefon că au găsit o altă păpuşă şi i-au
sună telefonul. Era Silviu. Unde eşti? - pus un batic roşu, în caz că Scufiţa nu
zice el. În Unirii - zic eu. Măi, zice el, ajunge la timp, dar asta nu mă consola
atîta m-am tot gîndit şi întrebat unde-i prea tare.
Scufiţa roşie. Cui am dat-o? Mi-am
Lidia a înţeles imediat despre ce-i
amintit că i-am dat-o Mariei. De la
vorba, a scuturat puţin păpuşa de praf
unşpe avem spectacol şi nu găseam
şi mi-a dat-o înapoi.
păpuşa. Adu-o, te rog, înapoi.

160
 Şi iată-mă din nou în maşină. vreme, pînă vede lumina scenei din
Făcînd slalom spre teatrul de păpuşi. nou."
Scufiţa stătea în dreapta mea, pe scaun.
Şi iat-o, într-adevăr, din nou pe
Privea oraşul: clădiri, oameni, maşini,
scenă. Nici un copil care-o aplaudă pe
copaci, poliţie. Poliţie! O, nu. M-a oprit
Scufiţa roşie nu ştie că a stat patru
poliţia - amendă pentru viteză.
săptămîni în dulapul familiei prietenilor
Spectacolul a început fără noi. Şi în
mei, uitată de lume.
locul Scufiţei, a jucat păpuşa cu baticul
roşu. Maria a crescut: astăzi e ziua ei.
Împlineşte şase ani. Nimeni nu i-a
Am ajuns, cu o oră întîrziere.
cumpărat nici o păpuşă, toţi i-am luat
Scufiţa parcă zîmbea. Silviu a luat-o din
rechizite pentru şcoală.
braţele mele fără un cuvînt. Nu era
supărat pe mine, era supărat pe Scufiţă.
A început s-o certe: De ce-ai lipsit atîta
timp şi ce-ai făcut?
I-am zis, în glumă, că poate că asta
e soarta oricărui artist - să stea ascuns o

161
 27
Doctorul de suflete
Primum non nocere
Cezar Ionescu asculta muzică în
maşină, în drum spre spital, şi se
întrebă, în perfect acord cu versurile
melodiei de la radio, de cîte ori greşise
un diagnostic. De cîte ori confundase
binele cu răul. De cîte ori le dăduse
pacienţilor tratamentul nepotrivit. "So,
162
so you think you can tell / Heaven from
hell..." - se auzea din boxe.
Dar era psihiatru, doctor de suflete.
Nu putea să se mai gîndească la aşa
ceva. Trebuia să continue, să înceapă o
nouă zi.
Opri motorul şi ieşi din maşină. În
curte plantaseră de curînd pomi şi
parcarea se mutase mai departe de
spital. Cezar nu prea avea chef de lucru,
dar o porni, încet-încet, spre intrare.
Era, iată, o nouă zi, o zi pe care trebuia
s-o ducă la bun sfîrşit. Nu ştia că
ambulanţa era pe drum, şi, cum el era
de gardă, lui îi revenea obligaţia de a
pune un diagnostic. Cel mai greu lucru
pentru un medic: să pună diagnosticul.
Se aşeză la birou, pregătit să
înceapă lucrul. O asistentă îi aduse un
pahar cu apă. Şi atunci veni ambulanţa.
Pacientul, Matei Dogaru, era un bărbat
cu părul lung, nespălat. Avea barbă şi
mustaţă. Ochii, albaştri şi tulburi, erau
plini de lacrimi. Era clar că omul
suferea. Nu era nociv, nu făcuse rău
nimănui, dar în sufletul lui se ducea o
luptă. Cezar îl examină. Avea toate
d a t e l e s ă fie d i a g n o s t i c a t c u
schizofrenie. Dar, după cum spun
cărţile de medicină, există caracteristici
schizoide care nu sînt patologice. Cezar
investigă mai departe. Vroia să fie sigur
că diagnosticul său va fi potrivit. După
163
zece minute, era sigur: omul avea
schizofrenie.
Urmă un paranoic, adus la spital de
un prieten şi apoi - aparent cel mai
interesant caz pe ziua respectivă - un
epileptic. La schizofrenie şi paranoia,
lucrurile sînt nesigure: nu există dovezi
clare, te poţi înşela ca doctor, oricîţi
rezidenţi ai avea, oricît te-ar ajuta
experienţa. Dar într-o criză de epilepsie,
lucrurile sînt întotdeauna evidente:
convulsii, pierderea cunoştinţei, spume
la gură, limba în pericol de a fi
înghiţită... Pacientul, un bărbat brunet
pe nume Popa, cu o faţă simiană,
tocmai avusese o criză şi doi colegi ai
lui Cezar aveau grijă de el. Cezar se uita
la electroencefalogramă. Dădu din cap,
abătut: lucrurile nu erau grave, dar nici
bune nu erau. Îi prescrise Fenobarbital
domnului Popa şi luă o pauză de masă.
Se aşeză la birou şi muşcă dintr-un măr,
cu poftă.
- Doctore Ionescu, aveţi o secundă?
Era asistenta lui preferată, Steluţa.
De altfel, îi era şi soţie, dar îi plăcea să-i
spună "doctore" în spaţii publice.
Cezar se ridică de la birou, aruncă
mărul la gunoi ca un baschetbalist
experimentat şi, cum tot erau singuri în
cabinet, îşi sărută soţia, cu un zîmbet
obosit. Era, deja, o zi grea. Steluţa îi
puse pe masă trei dosare: epilepticul,
schizofrenicul şi paranoicul. Cezar ştia
ce are de făcut: ştampile, semnături,
diagnostice. Soţia lui îl mai pupă o dată,
pe furiş parcă, temîndu-se să nu intre
164
cineva să-i surprindă, şi se duse la vizita
de la ora 10.
Lui Cezar îi era frică, azi mai mult
ca oricînd. În fiecare dimineaţă se
trezea cu frica asta. Frica de a nu greşi.
Vieţile oamenilor depindeau de el.
Dacă-i dădea unuia Rivotril în loc de
Fenobarbital? Sau Efectin în loc de
Abilify? Dacă venea un om sănătos la
spital, adus de vecini răuvoitori? Dacă
unora li se înscena nebunia? De cîte ori
se gîndise la demisie, numai el ştia. Dar
strîngea din dinţi şi mergea mai
departe. Foarte interesant era faptul că
oamenii cu statut social înalt nu
ajungeau niciodată la spital. Ba da, de
fapt fusese odată o actriţă, adusă de soţ
pentru alcoolism, dar făcuse tratamentul
şi nu mai avea nimic acum.
 Colegul lui, Mihai Anghel, care
avea un malpraxis la activ - dar nu se
vorbea despre asta în spital - bătu la
uşă, nu tocmai discret, şi îl făcu să
tresară.
- Ce faci, Cezar? Pui ştampile, ca de
obicei?
Maliţiozitatea colegială a lui Mihai
nu-l luă prin surprindere pe Cezar.
Demult, cu cîţiva ani în urmă, Mihai
tare-ar mai fi vrut să se însoare cu
Steluţa. Erau colegi de facultate, toţi
trei la medicină, prieteni buni. Apoi
băieţii s-au specializat amîndoi în
psihiatrie, iar Steluţa a devenit
asistentă. Şeful clinicii, Alin Oltean, i-a
angajat imediat pe toţi trei. Atunci au
început şicanele, rivalităţile, problemele.
165
Nici Steluţa nu ştia pe care să-l aleagă, îi
plăceau amîndoi. Amîndoi erau băieţi
deştepţi, frumoşi, culţi. Se gîndi multă
vreme cu care vroia cu-adevărat să-şi
petreacă viaţa. O chinuia foarte tare
faptul că trebuia să se hotărască. Nu era
unul din marile ei talente. Aşa că cedă
în faţa lui Cezar, care era mai insistent.
Mihai îşi înghiţi amarul şi rămase fără
parteneră multă vreme, pînă apăru în
viaţa lui Anamaria, contabila spitalului.
Acum, Mihai se uita la Cezar cu ochi
strălucitori, aşteptînd răspunsul la
înţepătură: Pui ştampile, ca de obicei?
- O, salut, Mihai! - zîmbi Cezar.
Pun şi ştampilă, şi semnătură, de ce, te
simţi rău? Să-ţi scriu o reţetă?
Izbucniră amîndoi în rîs.
 - Ce face Steluţa?
- La vizită.
Cezar îl măsură pe Mihai din cap
pînă-n picioare. Se îngrăşase puţin, ceea
ce nu-i strica - în facultate era prea slab.
Acum, că aveau amîndoi în jur de 30 de
ani, se împlinise fiecare în felul lui.
Cezar era şaten spre blond, iar Mihai -
mai brunet. Aveau cam aceeaşi
greutate, dar constituţii diferite.
- Te pot ajuta cu ceva? - întrebă
Cezar, oarecum preocupat de dosarele
din faţa lui.
- Am venit la tine cu o rugăminte,
într-adevăr. Mihai se scărpină în barbă
şi se bîţîi de pe un picior pe celălalt.
Am aflat de la colegii noştri că a venit
166
cu salvarea azi dimineaţă un pacient pe
nume Matei Dogaru. L-ai diagnosticat
cu schizofrenie. Şi văd că eşti pe cale să
pui ştampila şi semnătura. Eu am venit
să te rog să-l trimiţi acasă.
Cezar făcu ochii mari şi deschise
puţin gura, ca şi cînd ar fi vrut să
respire mai mult aer. Simţea că se
sufocă. Se încruntă.
- Cu ce drept...?
- Ştiu, ştiu. Nu am dreptul să-ţi cer
asta. - răspunse Mihai. Mai ales avînd
în vedere trecutul meu, pe care îl
cunoaştem amîndoi. Ştiu că nu am
credibilitate în faţa ta. Şi ştiu că toţi
colegii din spital mă suportă doar,
nimeni nu mă admiră, şeful mă lasă să
stau aici de milă. Nu mă concediază,
tocmai ca să am şi eu o pîine. Dar
ascultă-mă. Omul nu e schizofrenic.
- Cum poţi să spui aşa ceva? Aude
voci! Sigur, nu recunoaşte că le-ar auzi,
dar sînt sigur că le aude şi, în plus, e
exact la vîrsta la care se declanşează
boala dacă o ai în gene!
- Cum poţi fi aşa de sigur că e
bolnav?
- Dar tu cum poţi fi aşa de sigur că
nu e? Nici măcar nu l-ai consultat!
- Cezar, ascultă-mă, te rog. Sînt
lucruri pe care nu le ştii despre mine.
Omul ăsta mi-a salvat viaţa.
- Cine? Dogaru?! Abia se poate ţine
pe propriile-i picioare, şi tu vrei să cred
că ţi-a salvat viaţa?
167
- A fost mai demult... e o situaţie
mai complicată. Mă tem că-ţi va fi greu
să înţelegi, aşa că mai bine m-ai crede
pe cuvînt: mi-a salvat viaţa.
- Nu te cred pe cuvînt. Cum să
eliberez un nebun bazîndu-mă pe
cuvîntul unui coleg acuzat de
malpraxis? Nu te supăra, Mihai, mi-e
peste puteri! Ori îmi explici, ori Dogaru
rămîne internat, şi apoi rămîne pe
tratament.
- Dogaru... - Mihai respiră adînc.
Dogaru nu e cine crezi tu.
- Nu cred nimic despre Dogaru
ăsta. Nu e nimic de crezut. Am doar
date clare: CNP, adresă, serie şi număr
de buletin. Plus patologia, care e
evidentă.
 - De ce nu vrei să mă crezi? Nu ştii
că sînt lucruri pe lumea asta despre care
e mai bine să nu vorbeşti?
- Mihai, te rog frumos. N-am timp
pentru asta. Hai să reluăm discuţia
altădată, cînd o să fii pregătit să-mi spui
ceva care are sens. Pînă una-alta, dacă
vrei să-l vizitezi, Dogaru e în salonul 3.
Şi să ştii că nu apreciez faptul că-mi pui
la îndoială diagnosticul. Noroc că n-ai
făcut-o în faţa Steluţei, avînd în vedere
istoria noastră. Acuma, dacă nu te
superi, am de pus o semnătură şi o
ştampilă.
Mihai salută şi se retrase. Cauza
Dogaru părea pierdută.
Însă Cezar, rămas în birou, începu
să fie cuprins de îndoială. Dacă se
168
înşelase? Dacă omul nu era schizofrenic?
Dacă era... altceva la mijloc? Dar Mihai
nu spusese nimic clar. Îl rugase să-i
acorde încredere. Nu i-o acordase. Nu
din cauză de malpraxis - era ultimul
lucru la care să se gîndească - ci din
cauză că încă era supărat pe Mihai - da,
era momentul s-o recunoască - pentru
că fusese atîta timp în competiţie cu el
pentru Steluţa.
Îndoiala îl rodea din ce în ce mai
tare. Îl cunoştea pe Mihai de-atîta timp.
Sigur, nu era perfect, era şi el om, făcea
greşeli, dar era un om bun şi fusese un
rival cu onoare, nu forţase nota
niciodată, nu jucase murdar nici faţă de
el, nici faţă de Steluţa. Într-adevăr, de
cînd cu malpraxisul (internase pe
nedrept un pacient), nu mai avea o
credibilitate aşa de mare, dar rămăsese
acelaşi Mihai; cu toate greşelile, era
fundamental un tip inteligent şi de
treabă. Şi dacă el, Cezar, era în pericol
să facă aceeaşi greşeală? Dacă Mihai
încerca să-l salveze? Nu numai pe
Dogaru, dar şi pe el?
Pixul îi tremura între degete.
Ştampila şi parafa se profilau
ameninţător pe birou. Cezar îşi luă
capul între mîini. Nu putea să facă ce
trebuia să facă. Nu putea să pună
ştampila, parafa, semnătura. Nu era
sigur. Începu să tremure şi să transpire.
I se uscă gura. Şi îşi dădu seama, brusc,
ce i se întîmpla: avea un atac de panică.
Nu era bine. Nu era bine deloc. Nu
trebuia să fie văzut. Dacă aflau colegii
că el, unul dintre cei mai respectaţi
169
medici ai spitalului suferea de atacuri
de panică şi era în pericol de depresie?
Cipralex-ul îl aştepta! Şi nu vroia aşa
ceva.
Dar Cezar o luase pe pantă în jos.
Nu se mai putea controla. Tremura din
ce în ce mai tare. Se sprijini de birou.
Numai gîndul că ar putea fi descoperit
în halul ăsta îl înspăimînta. Şi pe
măsură ce încerca cu cerbicie să se
controleze, îi creştea şi spaima. Îşi
aminti de o adolescentă pe care o
diagnosticase cu "depresie uşoară" şi
care-şi luase viaţa la două zile după
externare. Nimeni nu ştia că el era de
vină. Îşi aminti de bărbatul murdar şi
neîngrijit despre care crezuse că are
mania persecuţiei şi despre care aflase,
după ce-l diagnosticase ca obsesiv-
compulsiv, că într-adevăr era persecutat
şi şantajat de un fost coleg de la lucru.
Nimeni nu ştia că-i greşise diagnosticul.
Îşi aminti... Dar nu, nu mai putea. Căzu
de pe scaun şi-şi pierdu cunoştinţa.
Şi seara se lăsă peste Spitalul 9,
peste asistentele mirate şi peste medicii
şocaţi, peste trupul inconştient al lui
Cezar, care era transportat în salonul 3,
unde fu întins pe un pat mizerabil de
spital, în timp ce Matei Dogaru, care
avea în continuare figura aceea
suferindă, fu trecut în grija unui alt
medic, care-l găsi uşor deprimat, îi
recomandă ceai de sunătoare de la
Plafar şi-l trimise frumos acasă.
*
Dragă Steluţa,
170
Sper că eşti bine, sănătoasă. Îmi
pare rău că n-am fost mai puternic şi că
te-am dezamăgit. E vina mea. Aici în
salon e linişte. Eu, după cum ştii, ba
sînt internat, ba sînt la domiciliu. De
cînd m-au diagnosticat cu depresie, iau
Cipralex în fiecare zi. Ştii bine, de fapt,
că doar tu mi-l aduceai la pat înainte să-
ţi dai demisia. Sper că eşti fericită cu
noua ta familie. Salutări lui Mihai.
Să ştii că nu te condamn nici o
clipă. Încerc să mă pun în locul tău. Ai
rezistat mult alături de mine, şi îţi sînt
recunoscător pentru asta. Dar uite, dacă
aşa a fost să fie, să rămîi cu Mihai,
încerc să mă obişnuiesc cu ideea. Sper
că ai făcut alegerea potrivită. Am auzit
că v-aţi mutat sus la Platou. E frumos
peisajul acolo, nu-i aşa? Şi sînteţi
aproape de grădina zoologică... vă De cînd se căsătorise cu Steluţa,
invidiez. Mihai Anghel era în al nouălea cer în
fiecare zi. Avea tot ce îşi dorise: o slujbă
Dragă Steluţa, să ştii că pe mine
bună la spital, soţia la care visase toată
îndoiala m-a adus unde m-a adus. Nu
viaţa, o casă frumoasă, şi poate că
am crezut destul în mine şi de fapt, nu
urmau şi copiii. Îi părea rău pentru
am crezut în nimic. Te rog să nu te
Cezar, care-şi pierduse familia şi locul
îndoieşti de alegerea ta, Mihai e cu
de muncă şi acum locuia într-o
siguranţă un soţ foarte bun. Nu vreau
garsonieră amărîtă - în zona centrală, e
să vă deranjez, dar am o rugăminte: aş
drept - cînd nu era internat, căci era
vrea ca Mihai să mă viziteze într-una
internat periodic.
din zile. Cînd poate el, nu e grabă.
Iată de ce, cînd Steluţa îi spuse,
Dragă Steluţa, să ai o zi bună şi-ţi
într-o dimineaţă la cafea, că Cezar ar
mulţumesc pentru tot.
vrea să-l vadă, Mihai nu se gîndi de
două ori. Îl căută imediat pe fostul lui
Cu drag, coleg şi-l găsi la spital. În acelaşi salon
3. Cînd Mihai intră pe uşă, lui Cezar
Cezar
tocmai i se dădea Cipralex-ul de la ora
* 10. Cu paharul de apă în mînă, Cezar îi
171
zîmbi lui Mihai, înghiţi pastila şi se
ridică de pe pat. Îi întinse mîna
vechiului său prieten şi rival, după care
ieşiră în grădină, la o scurtă plimbare.
- Ai vrut să mă vezi... - începu
Mihai.
- Da, zise Cezar, îmi lipseşte
compania bună aici.
- Ah, credeam că ai să-mi spui ceva
special... - răspunse Mihai, fără să-şi
ascundă dezamăgirea.
- Păi, de fapt, chiar am. Aş vrea să
te întreb dacă mai ştii ceva de Matei
Dogaru. Dacă bine-mi amintesc, el mi-a
pus capac... Rîse încetişor, apoi îşi pipăi
absent obrazul neras.
172
Mihai se opri, şocat. Era ultimul
lucru la care se aştepta: deschiderea
subiectului Dogaru.
- Da, spuse, destul de sec. Mai ştiu.
Ne mai vedem cîteodată.
- Şi? - întrebă Cezar. Ce mai face?
- Păi, datorită incidentului pe care
l-ai avut, Dogaru a nimerit la colegul
nostru, Ştiucă, şi acum e bine-mersi
acasă, că Ştiucă nu l-a internat. Stă cu
maică-sa, parcă ţi-am spus...
- Nu, nu mi-ai spus nimic despre
el.
- Aha. Păi, stă cu maică-sa, nu
lucrează deocamdată nicăieri, n-are
nevastă, n-are copii, toată ziua stă în
casă şi citeşte.
 - Deci e un tip deştept, Dogaru
ăsta, dacă citeşte atîta...
- Ai văzut tu oameni proşti
suspectaţi de schizofrenie? - rîse Mihai.
- Ai dreptate, am început să uit
tainele meseriei de cînd stau prin
saloane mai mult decît în birouri... -
răspunse cu tristeţe Cezar.
- Cezar... - Mihai se opri din mers.
O să te faci bine. Ai să vezi.
- Nu cred, Mihai. Îţi mulţumesc
pentru gîndurile bune, dar nu cred. Sînt
mereu ba pe medicaţie, ba internat.
Vezi şi tu că am un psihic slab...
- Nu vorbi aşa. Ce s-a întîmplat n-a
fost din vina ta.
173
- În fine... spune-mi mai bine de
Dogaru. Deci nu e schizofrenic?
Mihai tăcu o clipă, apoi:
- Cezar, Dogaru e unul dintre cei
mai speciali oameni pe care îi cunosc.
Din toţi cîţi există, sînt sigur de asta.
- Nu mă îndoiesc, dacă reuşeşte să
trăiască cu mă-sa, fără loc de muncă,
citind toată ziua. - Cezar rîse, maliţios.
- Nu, nu. A lucrat. A lucrat şi el, şi
va mai lucra, sînt convins de asta. Acum
se recuperează după ce medicii - adică
tu - era să-l nedreptăţeşti.
- Nu am vrut să-i fac rău! - strigă
Cezar, brusc enervat. Mihai se dădu un
pas în spate. Îmi făceam meseria,
Mihai, ce-i aşa de greu de înţeles?
 - Iartă-mă, n-am vrut să te jignesc.
Dar uite unde ai ajuns făcîndu-ţi
meseria. În salonul numărul 3.
- Bine, spuse Cezar, mai calm. De
ce să-l nedreptăţesc? Omul părea
schizofrenic sută la sută.
Mihai zîmbi, apoi chicoti:
- Dragul meu fost coleg, ştim cu
toţii că există la om caracteristici
schizoide care nu sînt patologice. Există
tendinţe paranoide în fiecare dintre
noi... există...
- Da, da, îl întrerupse Cezar. Dar
Dogaru ăsta era în criză, nu-ţi
aminteşti? De ce crezi că m-am gîndit
că aude voci? Se vedea pe faţa lui că
ceva-l roade pe dinăuntru.
174
- Cezar, nu cred că o să înţelegi
vreodată ce s-a întîmplat. Eu am
încercat să-ţi solicit încrederea. N-ai
vrut să mi-o dai.
- Mihai, de-asta te-am chemat, ca
să înţeleg. Te rog să-mi spui.
- Nu mai pot să stau, mă aşteaptă
Steluţa cu prînzul.
Cînd văzu figura îndurerată a lui
Cezar, Mihai îşi dori să nu fi adus vorba
de Steluţa. Dar era prea tîrziu.
- Bine, Mihai. Du-te. Nu mi-ai spus
nimic de Dogaru.
- Va veni o zi cînd vei afla. Ai
încredere în mine.
- În tine? Care acum ai tot ce mi-
am dorit eu vreodată? Cum să am
încredere în cel care mi-a luat soţia, mi- - Poftim? - făcu Matei, neînţelegînd
a luat locul, mi-a luat viaţa? nimic.
- Salut, Cezar. - Diagnosticul! Greşit! Eu!
- Du-te naibii, Mihai. - Doctore Ionescu...
* - Doctor?! Nici un doctor! Nu vezi
că acum sînt pacient? În propriul meu
Matei Dogaru se plimba liniştit
spital?
prin parcul de la Medicină, cu o carte
sub braţ. Cerul era senin, pămîntul era - Îmi pare rău...
umed. Plouase. Brusc, îi apăru în faţă
- Să-ţi pară! Că din cauza ta am
un individ în pijama şi halat, neras şi cu
ajuns cum am ajuns!
şlapi în picioare.
- Domnule Ionescu, vă rog să mă
- Doctore Ionescu... - spuse Matei,
scuzaţi, dar dumneavoastră era să
mirat.
puneţi un diagnostic greşit, nu eu...
- Dogaru! - strigă Cezar, ieşit parcă
- Da, dar tu m-ai provocat! Arătai
din minţi. Din cauza ta am ajuns unde-
în ultimul hal, cu ochii tăi lăcrimoşi,
am ajuns! Tu mi-ai pus capac!
albaştri, ca de viţel la poarta nouă! Şi-a

175
mai venit şi Mihai ăla, să mă chinuie
mai departe!
- Cred că ar trebui să chem un
medic... ei ştiu că sînteţi aici, afară? -
întrebă Matei, realmente îngrijorat.
- Bine, bine, mă calmez. Hai să ne
cunoaştem mai bine. - spuse Cezar, şi
Matei răsuflă uşurat că fostului medic îi
trecuse criza de nervi.
- Aş vrea să vă spun mai multe
despre mine, domnule Ionescu, dar ce
vedeţi, asta sînt.
- Mai demult am văzut un
schizofrenic...
- Înseamnă că aşa a fost. Şi acum,
ce vedeţi?
176
- Văd un bărbat înalt, frumos, cu
ochi albaştri, senini, care ţine o carte în
mînă.
- Înseamnă că aşa este.
- Şi dacă ţi-aş spune că-l văd pe
diavol cînd mă uit la tine?
- Înseamnă că aşa ar fi.
- Şi dacă pe Dumnezeu?
- Aşa ar fi.
Cezar nu mai înţelegea nimic.
Merse în continuare alături de Matei
Dogaru, pînă la intrarea în spital. Acolo
se despărţiră. Dogaru dispăru înapoi în
parc, strîngînd cartea la piept. Cezar era
preocupat. Se aşeză pe pat şi-şi înghiţi
absent Cipralex-ul. De ce-i spusese
Matei Dogaru "Aşa ar fi cum ai vedea"?
De ce atîta ambiguitate, cine se credea? simplu? Plecase temporar? Nimeni nu
De ce nu putea să-i spună ceva clar? ştia. Şi, oricum, nimeni din cei pe care-i
Poate chiar era schizofrenic! Poate că el, întîlnise nu se întreba unde e Matei
Cezar, avusese dreptate şi Mihai îl Dogaru. Fiecare îl văzuse altfel, fiecare
manipulase ca să-i ia soţia şi locul în crezuse altceva, pentru fiecare
societate! Sau poate era, într-adevăr, însemnase una sau alta.
cum îi spusese Mihai, un om cu totul
*
special...
"So, so you think you can tell /
Nimeni nu vroia să răspundă la
Heaven from hell..." - se auzea din
întrebările lui Cezar. Nici măcar el
boxe. Mihai Anghel asculta radio în
însuşi nu putea să-şi răspundă. Aşa că
maşină, în drum spre spital. Opri
adormi cu paharul de apă în mînă şi se
aparatul, fără să dea atenţie versurilor.
trezi a doua zi dimineaţă la aceeaşi viaţă
Era prea preocupat de noua zi care
mizerabilă.
începuse, de ce avea să facă la spital, de
* meseria lui nobilă, de faptul că avea să
vindece, din nou, suflete, şi-şi aminti,
Pe Matei Dogaru nu-l mai văzu
cu zîmbetul pe buze, ce cafea minunată
nimeni în oraş. Nici Cezar, nici măcar
îi pregătise, la micul dejun, Steluţa.
Mihai. Se mutase? Dispăruse pur şi
177
 28
Pufuleți
Locuiam singură, într-o garsonieră
dintr-un cartier muncitoresc. Aveam
prieteni. Aveam şi un job.
Tramvaiele erau întotdeauna pline.
Troleele puţeau. Taximetriştii erau
grobieni - unii dintre ei. Maşină n-am,
aşa că nu mă pot plînge în mod direct de
trafic. Dar smogul îmbrăcase blocurile
într-o haină cenuşie, suprapurtată.
178
Oraş industrial, oraş de cîmpie.
Metropolă ahtiată după glamour. Plină
de strălucire, o strălucire afişată pe un
morman imens de gunoi. Mizerie şi
sclipiri, promiscuitate şi feerie. Asta a
însemnat Bucureştiul pentru mine.
Mîncam des pufuleţi, pentru că
banii de mîncare îi dădeam pe ţigări.
Locuiam la etajul şase şi coboram des
pînă la chioşcul de la parter, de unde
achiziţionam pungi peste pungi de
pufuleţi. Nu se comparau cu pufuleţii
din copilărie, cei pe care mi-i aducea
tanti Olteanu direct de la fabrică. Ăia
erau pentru export. Ăştia - pentru
români. Şi cum româncă sînt, româncă
am fost şi româncă voi rămîne, mă
delectam cu pufuleţii fabricaţi pentru
români. Aspri, seci, nesăraţi, o
mămăligă uscată vîndută la pungă.
Îmi cumpăram pufuleţi şi urcam
din nou la etajul şase. Fumam şi
mîncam. Garsoniera mea era frumuşică.
O capcană pentru şoareci. Aveam pe jos
o mochetă fals-veselă, albastră cu pete
de galben, roşu, alb şi portocaliu.
Mobila era puţină, canapeaua - tot
albastră, biblioteca - improvizată din
cîteva scînduri cumpărate de la Cora.
Duşul era infernal - nici măcar o cabină
nu aveam. Pe jos - nici urmă de gresie,
pe pereţi - nici urmă de faianţă.
179
Era curat, de asta nu mă pot plînge.
Făceam des curăţenie, pentru că praful
avea tendinţa să se adune prin colţuri.
În bucătărie aveam un dulap de pîine,
multe ceaiuri şi un mic cuptor electric.
Chiuveta din inox mă deprima, ca şi
linoleum-ul cu model de parchet, rămas
de la fostul proprietar.
*
Într-o zi frumoasă de toamnă,
stăteam, ca de obicei, cocoţată în vîrful
patului cu laptopul în braţe, mă dădeam
pe net şi mîncam pufuleţi.
Atunci a apărut Sebi la uşa mea, cu
bagajele după el. Îl dăduseră
proprietarii afară din casa unde stătea
în chirie şi n-avea unde să se ducă. L-
am primit cu braţele deschise şi ne-am
urcat amîndoi în vîrful patului,
îndopîndu-ne cu pufuleţi.
A stat la mine o lună, timp în care
nu s-a întîmplat nimic romantic, erotic
sau sexual între noi. A fost un prieten
bun, un coleg de apartament curat,
civilizat şi educat.
Într-o noapte m-a trezit să-mi
spună poveşti. Mi-a povestit despre
pitici, zîne, zmei şi cavaleri călare. Erau
nişte poveşti destul de convenţionale,
însă mie mi-au căzut tare bine. Eram
doi oameni singuri, într-un Bucureşti
adormit, care stăteau unul în pat şi
unul pe-o saltea şi se încălzeau cu
poveşti. După ce s-au terminat
poveştile, am deschis o pungă de
180
pufuleţi şi am ronţăit amîndoi încet,
încet, pînă s-a luminat de ziuă.
Au fost vremuri frumoase şi triste.
Ne plimbam prin Cişmigiu şi prin
Herăstrău, făceam excursii cu metroul
pînă la capăt de linie, citeam cu voce
tare romane şi cărţi de istorie. Seara,
prin cartier, treceau motocicliştii care
făceau ture pe Cagiva, Kawasaki,
Yamaha. M-a dus şi pe mine un prieten
o dată pe motorul lui. Mi-a lăsat un gol
imens în stomac. Gol pe care l-am
umplut cu pufuleţi.
Sebi a adoptat obiceiul meu culinar
şi ne-am împrietenit şi mai bine. Mai
ieşeam la cîte un prînz select cîteodată,
la Bistro Arles sau la Backstage, dar în
general ne hrăneam cu pufuleţi.
 Bucureştiul arăta altfel cînd aveam
stomacul plin. Era pitoresc şi comunist,
o junglă artificială construită pe un
schelet industrial, cu mici nestemate
presărate din loc în loc: pasajul
Vilacrosse, Muzeul Enescu, Opera,
Unirii, Victoriei, Romană, parcurile,
clădirile ruinate din anii '30,
Cotroceniul. Şi metroul, care străbate
oraşul ca un şarpe argintiu pierdut într-o
calotă de gunoi.
În vîrful mormanului de gunoi
stăteam eu, în garsoniera mea din
Drumul Taberei, mîncînd pufuleţi.
Teatru, film, concerte - se perindau
toate prin faţa ochilor mei asemeni unei
pelicule subţiri care ambala mormanul
de gunoi. Reclamele luminoase din
181
centrele fierbinţi ale oraşului accentuau
mizeria. Sebi încerca să mă
înveselească. Mi-a cumpărat o bicicletă
şi două cărţi de Salinger. Mi-a
împrumutat reportofonul lui cînd am
avut nevoie pentru un interviu. Mi-a
luat, în sfîrşit, juma' de sac de pufuleţi
cînd am intrat în depresie cronică. Aş fi
putut rămîne în Bucureşti mîncînd
pufuleţi toată viaţa, întîlnindu-mă cu
prietenii pe apucate, în Control,
Fabrica, Expirat. Dar m-am mutat. Sebi
şi-a găsit chirie şi a plecat. I-am dăruit
ultima pungă de pufuleţi.
Acum locuiesc în oraşul meu natal
şi mănînc mulţi cartofi. Călătoresc des
la Bucureşti. Mă văd cu Sebi la cafele şi
rememorăm vremurile trecute, cînd
locuiam într-o amărîtă de garsonieră
din Drumul Taberei şi dura cu orele
pînă ajungeam în centru. Invariabil,
cînd ne vedem, mîncăm pufuleţi.
Acasă nu pot să-i mănînc. Am păţit
exact ca mama, care, cînd a murit
bunica, s-a-mbătat cu un vin
argentinian. De-atunci nu mai poate să
bea vin. Aşa cum nici eu nu pot mînca
pufuleţi decît în Bucureşti. În amintirea
vremurilor de demult: gunoi, industrie
şi glamour.
Parcuri şi şarpele argintiu.
Smog şi aglomeraţie.
Promiscuitate şi snobism.
Pufuleţi.

182
 29
Planetarium
Words are flying out like
Endless rain into a paper cup
They slither while they pass
They slip away across the universe.
- The Beatles -
Cînd l-am cunoscut pe tata,
Mihai, aveam şase ani. Eram la mare, cu
mama şi cu Csilla, o prietenă de-a ei,
183
voleibalistă. Mama divorţase de tatăl
meu biologic, Andrei, care se cuplase cu
o tipă mai tînără cu zece ani decît el, pe
care o chema Andreea, ca pe mine.
Nu sufeream noi prea mult, deşi eu
îmi căutam mereu un alt tată. Unul care
să fie lîngă mine, fiindcă Andrei avea de
gînd să plece din ţară, s-a şi dus, a ajuns
la New York şi acolo a rămas pînă la
sfîrşitul zilelor lui, căci a murit acum
doi ani, împuşcat din greşeală.
Cînd l-am cunoscut pe Mihai, prin
intermediul lui Potsa, m-am ascuns
după fundul rotund al mamei şi n-am
vrut să dau mîna cu el. Mi-era ruşine,
parcă-parcă bănuiam eu din prima că el
o să fie tata.
Acum sîntem o familie fericită: eu,
mama, tata şi Gabriela - sora mea. Am
reuşit; şi chiar şi eu mi-am adus
aportul, fiindcă mama mi-a spus că dacă
eu nu l-aş fi acceptat pe Mihai în rol de
părinte, nimic nu s-ar fi întîmplat.
Îmi amintesc şi acum cînd l-am
întrebat prima dată dacă pot să-i spun
tată. Într-o zi, ne plimbam prin piaţa
pavată cu cărămizi galbene din centrul
oraşului şi el mi-a cumpărat nişte
popcorn cu gem de căpşuni. Era foarte
gustos. Mă mînjisem toată cu gem şi la
un moment dat i-am întrerupt pe el şi
pe mama din discuţie şi l-am luat tare,
l-am întrebat ce aveam de întrebat şi
184
reacţia lui a fost ssuuuuppeer, a zis păi
dacă tu crezi că se poate şi mama ta e
de acord, sigur că poţi să-mi spui tată.
Şi nu s-a dezminţit.
Tatăl meu are un păr lung şi creţ şi
două urechi mari; are ochi de un
albastru-cenuşiu şi dinţii strîmbi,
extrem de drăguţi.
La scurtă vreme după ce începusem
să-i spun "tată", s-a şi căsătorit cu
mama. Cînd eram mică, îmi povestea că
pe fundul lacului Ciucaş se găseşte
ciocolată. Tot cînd eram mică, ne jucam
de-a leul şi de-a zimbrul. Şi, tot atunci,
m-a dus la Planetarium.
Într-o frumoasă dimineaţă de
august, colorată în nuanţele unei
picturi de Van Gogh, tata m-a prins
frumos de mînă şi m-a luat cu el să văd
Universul.
Am aşteptat să se facă ora la care se
deschidea casieria. Pînă atunci, mi-a
cumpărat o îngheţată şi ne-am plimbat
prin parc. Oamenii treceau liniştiţi pe
aleile largi, cu bebeluşi în cărucioare şi
ţinînd în braţe copii care se jucau cu
tiribombe. Soarele strălucea şi cerul era
de un albastru curat, cum nu mai
văzusem pînă atunci.
Am intrat, după o lungă aşteptare,
în sală. Tata mă ţinea în continuare de
mînă. Scaunele îmbrăcate în pluş
bleumarin, înclinate la 30 de grade,
cupola imensă de deasupra şi proiectorul
aproape science-fiction din mijlocul
încăperii erau fascinante. Ne-am aşezat
185
în rîndul al treilea şi-am aşteptat, eu cu
sufletul la gură, începutul proiecţiei.
Şi începu: Soarele, mingea de foc
pe care o văzusem cu zece minute în
urmă prin vălul albastru al cerului nu
mai părea atît de inofensiv ca înainte.
Se rotea, şi mai erau mii şi milioane ca
el, stele, toate stelele Universului se
perindau prin faţa noastră. Sistemul
solar, cele opt planete, cei peste o sută
de sateliţi ai acestora, totul se învîrtea
deasupra capului meu. Am căscat gura
şi-am uitat s-o mai închid.
Prezentatorul vorbea rar şi răspicat:
"În cadrul galaxiei noastre, Calea
Lactee, sistemul solar se află pe unul
din braţele exterioare, numit Braţul
Orion sau «pintenul local», într-o
regiune cu o densitate de materie
relativ mică, lucru care se presupune că
a a v u t e f e c t e b e n e fic e a s u p r a
posibilităţii apariţiei vieţii pe Pământ.
Soarele împreună cu întregul sistem
solar se află într-o mişcare de revoluţie
în jurul centrului galaxiei, aflat la o
distanţă de 25.000-28.000 ani-lumină,
aproximativ jumătate din raza galaxiei,
cu o perioadă de revoluţie de
aproximativ 225-250 milioane de ani -
anul galactic al sistemului solar. Viteza
de deplasare pe această orbită circulară
este de aproximativ 220 kilometri pe
secundă, iar direcţia este orientată spre
poziţia actuală a stelei Vega."
M-am gîndit la Pănduţa, la Nego şi
la Didiţi, cele trei jucării pe care le
iubeam enorm pe vremea aceea.
186
"Mercur, Venus, Pământul şi Marte
sînt clasificate ca planete interioare
telurice sau stâncoase." - continuă
prezentatorul. "Sînt alcătuite în special
din roci şi metale, au suprafeţe solide şi
se rotesc încet. Jupiter, Saturn, Uranus
şi Neptun sînt clasificate ca giganţi
gazoşi exteriori. Au atmosfere groase
alcătuite mai ales din hidrogen şi heliu
şi se rotesc rapid. Temperaturile de pe
Mercur şi Venus sunt prea mari pentru
a întreţine viaţa, iar pe Marte este
foarte frig."
În tot acest timp, pe cupola
generoasă şi înaltă se roteau aştri,
corpuri cereşti şi praf stelar, iar eu am
simţit că mă scufund în lumea asta, în
Universul în care Pămîntul era mai mic
decît gămălia unui ac iar eu însămi -
nici cît un fir de praf. M-am gîndit şi la
mama, şi la bunicul.
Am aflat multe despre asteroizi,
meteoriţi, comete, centura Kuiper şi
p l a n e t e l e p i t i c e , i a r l a fin a l ,
prezentatorul vorbi despre norul Oort,
care...
"... este un nor imens şi sferic ce
înconjoară Sistemul Solar. Extinzîndu-
se la 30 de trilioane de kilometri de
Soare, existenţa sa a fost propusă
pentru prima dată în anul 1950, de
astronomul german Jan Oort. Norul
Oort conţine miliarde de corpuri
îngheţate. Uneori, stelele din apropiere
perturbă traseul unora dintre aceste
obiecte şi astfel acestea îşi schimbă
187
orbita, devenind comete de lungă
perioadă.
Şi cu asta, stimaţi invitaţi,
încheiem prezentarea noastră de astăzi.
Vă mulţumim pentru atenţie, vă mai
aşteptăm etc. etc."
Eram buimăcită de-a dreptul. Mă
simţeam infimă şi lipsită de importanţă
pe de-o parte, iar pe de altă parte, luată
pe sus de măreţia a ceea ce văzusem.
Dacă n-aş fi crezut în Dumnezeu, încă
de pe vremea aceea, m-aş fi dat
dispărută cumva, copleşită fiind de
imensitatea din care tocmai ieşisem.
Dar uite că tata mă ţinea din nou de
mînă şi, dîndu-şi seama că eram puţin
pe altă planetă, mi-a mai luat o
îngheţată.
 Am ajuns curînd în camera de hotel
unde locuiam temporar şi-am făcut
următorul desen:
Planeta mea. Casa mea. Locul unde
se află oraşul meu. Locul unde trăieşte
188
familia mea. Şi eu, locul unde mă aflu şi
eu. Născută din dragostea părinţilor
mei biologici, abandonată de tatăl
originar şi primită cu dragoste de tatăl
cel adevărat. Cel care mi-a arătat
Universul.
*
M-am născut într-un oraş atât de
cosmopolit în ciuda proporţiilor sale
reduse, încât, atunci cînd am văzut
prima dată capitala Cehiei, am decis să-
mi numesc urbea natală mica Pragă.
Arată ca un tortuleţ cu turnuleţe.
Palatul Culturii, în stil secession,
cetatea medievală cu cele şapte
bastioane (al Cojocarilor, Croitorilor,
Cizmarilor, Olarilor, Măcelarilor,
Dogarilor şi Tăbăcarilor), Liceul Bolyai
şi statuile aferente ale celor doi Viaţa în orașul meu e liniştită,
neeuclidieni, parcul de agrement oamenii sînt calzi şi prietenoşi, românii
Weekend, şi, să nu uit, Facultatea de învaţă de la unguri şi ungurii de la
Medicină, Teatrul Naţional, turnul români, chiar dacă mulţi dintre ei n-o
fostei biserici franciscane şi multe alte recunosc. Prietenii mei cei mai buni
clădiri fac din orăşelul meu de provincie sînt aici: Szabi, Luminiţa, Csaba,
un colţ de viaţă teatrală, medicală şi Ivona...
culturală mai civilizată decât în multe
Îmi place oraşul meu natal, îmi
oraşe mai mari. Pe strada Bolyai se află
pare bine că m-am întors acasă. Aici
cea mai veche casă de locuit din oraş,
locuiesc şi părinţii mei, locuim
supranumită Casa Călăului. Numele ei
împreună de fapt, în cîteva camere
original este Casa Palfi, şi, de unde
frumos amenajate şi foarte
acum cîţiva ani era o ruină pitorească,
transilvănene, în sensul de bine
azi este renovată şi folosită de
gospodărite.
Universitatea de Artă Teatrală.
Casa în care mă trezesc aproape în
Iar una dintre marile atracţii ale
fiecare dimineaţă este un apartament
oraşului este Platoul Corneşti, cu
luminos, aşezat strategic într-un bloc
grădina zoologică şi cu parcurile sale
de pe strada Violetelor. Avem gresie
imense.
189
verde pe jos, şi mult parchet în stil
vechi, foarte frumos şi bine lăcuit. Din
trei camere am făcut patru: camera de
lucru a mamei mele, dormitorul
părinţilor, camera surorii mele şi
camera mea. Aceasta din urmă arată
cam aşa:
190
Pe uşa camerei surorii mele scrie
"Nu intraţi!". Baia e mică dar
prietenoasă şi în loc de holurile,
coridoarele şi bucătăria iniţială avem un
living, pentru că ai mei au spart pereţii
şi acum există, la uşa de la intrare, şi ea
din lemn maro, un spaţiu larg şi
primitor. Pe-aici s-au perindat mulţi
prieteni de-ai mei şi de-ai părinţilor
mei: studenţi la Litere, studenţi la
teatru, oameni de teatru, literaţi. Mai
venea şi bunicul, pe cînd trăia, să ne
aducă verdeţuri din grădină, fripturi şi
ciorbe.
Tata vine des acasă după-masă, să
se odihnească vreo două ore, după care
o ia de la-nceput, se întoarce la lucru.
Mama e mai toată ziua pe drumuri, aşa
că eu am casa la dispoziţie.
 Sora mea, Gabriela, e la Cluj de
obicei, studiaz ă acolo medicina
veterinară. Dar cînd vine acasă, e
sărbătoare: tata ne spune amîndurora
"bişturici", mama găteşte cine
somptuoase, eu şi Gabriela chicotim şi
facem mişto pînă nu mai putem.
Tatăl meu e un mare băutor de
bere. A nu se înţelege că n-o consumă
cu moderaţie, doar că îi place foarte
mult. Cînd a împlinit cincizeci de ani,
sora mea i-a luat o carte numită Berea
în toate colţurile lumii. Şi aceste colţuri
ale lumii le-am bătut împreună. El a
fost în mai multe ţări decît mine, dar în
Grecia şi în Franţa am reuşit să mergem
cu toţii. Tata m-a dus la Banjaluka şi la
Paris, la Atena şi Budapesta. Dar
camera mea, casa, oraşul şi familia sînt
191
Universul pentru mine. Iar tata e cel
care mi l-a arătat.
În curînd, o să am şi eu o familie.
Am şi eu o mică dorinţă: cînd copiii
vor împlini şase-şapte ani, să le pot
arăta, dacă voi reuşi, tot Universul. Şi
voi începe prin a-i duce la Planetarium.
Aseară m-am uitat la stele
împreună cu mama, Gabriela şi tata.
Carul Mare, Orion, Steaua Sudului şi
Luna, toate ne zîmbeau şi ne făceau cu
ochiul.
N-am crezut niciodată că stelele
sînt atît de aproape.
192