15 - Zile - Fara - Internet

JOPH)€ ß l G H l - G O U i r i ß D
15 am
Í v v
Ml i
•tu "<2
-Ii
s
ara HS3
5<S i5 ^
internet
_ m
BI3U0TECA JUDEŢEANĂ „BOD PÉTER"

SFÂNTU GHEORGHE
Tel: 351 609,515577
SEPSISZENTGYÖRGY
JQ&£ÉIEaMESYEI KÖNWTAR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
RIGAL-GOULARD, SOPHIE
15 zile fară internet / Sophie Rigal-Goulard.
- Bucureşti: RAO Distribuţie, 2019
ISBN 978-606-006-021-5
821.133.1
RAO Distribuţie
Str. Bârgăului nr. 9-11, sector 1, Bucureşti, România
www.raobooks.com
www.rao.ro
Sophie Rigal-Goulard
Quinzejours sans Re'seau
© Rageot-Éditeur, PARIS, 2017
Toate drepturile rezervate
Traducere din limba franceză

Simona Andreiţă
© RAO Distribuţie, 2017

pentru versiunea în limba română
2019
ISBN 978-606-006-021-5
Pentru adevărata Émilie, care se va recunoaşte!
Un semn complice înspre Elise...
€fTţlU€ fcfţfTpG pe Facebook
12 IUNIE
în sfârşit, am cont de Facebook!
Cu numele Lili Ramier (am folosit porecla
pentru că erau deja 37 de Émilie Ramier pe FB).
De altfel, asta este şi cea mai mare dramă a
vieţii mele. Visez să fiu originală, iar în liceul
meu suntem deja patru cu numele Émilie (din-
tre care trei brunete cu breton. La fel ca mine).
Pe Facebook, nici nu are rost să vă mai zic!
Dar să uităm de asta, deoarece astăzi
Ö niciun nor pe cerul meu albastru.
(Prima mea postare. Sunt foarte mândră.)

<ş>
7
15 ZILE FĂRĂ INTERNET
Am stat toată dimineaţa să caut o poză de

profil. în aproape toate se observă urechea
mea clăpăugă (altă dramă a vieţii mele, am o
ureche mai mare decât cealaltă). Juliette,
prima mea prietenă cea mai bună, spune că
este ceva original, destul de rar întâlnit. Eu
aş fi preferat să nu am urechi (clăpăuge,
evident!).
Am găsit POZA secolului, cu mine pe bal-
con, la apusul soarelui, într-un cadru înceţo-
şat. Aburul care îmi învăluie chipul, clar poză
de profil. (De fapt, este doar lupa aparatului
mamei mele, care nu a făcut niciodată nici
măcar o ajustare pe el.)
Apoi, îmi trebuia o poză de copertă... Fără
să stau pe gânduri, am ales-o pe aceea cu
Juliette, Judith, gemenele Morgane şi Coralie,
şi Théana, cele mai bune prietene ale mele.
Suntem toate şase pe treptele liceului şi chiar
arătăm cool!
Toată după-amiaza mi-am dedicat-o per-
sonalizării profilului.
ÎN SFÂRŞIT, AM CONT DE FACEBOOK!
Am ezitat foarte mult timp. Iniţial, am vrut

să completez TOATE rubricile. Credeam că
era foarte important să bifez tot.
M-am blocat destul de repede la „loc de
muncă" sau „competenţe profesionale". Nu
mă vedeam scriind „elevă", asta nu înseamnă
nimic. „Studentă" e depăşit. în ceea ce priveş-
te „competenţele", am o grămadă (ştiu să schi-
ez foarte bine, să fac roata, dar trebuie ceva
„profesional"!).
Am preferat să le las necompletate. M-am
mulţumit să umplu rubricile care mă interesau.
Rezultatul este într-adevăr la înălţime,
în orice caz, cred că profilul meu are o notă
de mister, care te face curios să mă cunoşti.
Émilie (Lili pentru cunoscuţi)

Născută la Paris
^ t Locuieşte la Paris
Am adăugat câteva detalii personale.

Studiază (mult timp de acum încolo)

-^t Singură (dar unde eşti tu, băiatul visuri-
lor mele?)
Unica fiică, prinsă între doi fraţi: Marc,
16 ani, Lucien, 8 ani.
Am avut chef să îmi personalizez pagina de

profil cu un citat pe care îl ador.
Ö „Prietenii sunt îngerii care ne ridică

atunci când aripile noastre nu îşi mai
amintesc cum să zboare."
în schimb, am sărit fară să stau pe gânduri

peste data de naştere. Par mai mare în poză,
aşadar să menţinem suspansul.
Aşa, era evident faptul că la liceu toată lu-
mea ştia cine sunt. Dar contul meu de FB nu
este neapărat pentru năucii care învaţă în ace-
eaşi clădire cu mine (vorbesc despre băieţii de
vârsta mea), mai degrabă pentru prietenele
mele drăguţe. O să fim conectate 24 din 24 de
ore, datorită MP-urilor (Mesaje Private pentru
io
cei care trăiesc pe Marte şi nu au văzut

NICIODATĂ cum arată o pagină FB). Şi să nu
uităm de Sam, Max, Victor, Zack sau orice alt
băiat din gaşca din ultimul an de la Liceul
„Saint-Jean".
Mie şi prietenelor mele ne plac TOŢI.
Le-am trimis un mesaj prietenelor mele cu
pagina mea de FB.
Mesajele m-au asaltat.
Super
Sunt invidioasăăăăă
^ Câţi prieteni ai?
^ îmi placeeeee!
-^t Pupici, Best Friend (BF) a mea
Mickey (cu o ureche) s-a strecurat pe
poza ta de cover!
Da, avem un intrus în conversaţie.

Cinci mesaje drăguţe de la prietenele mele şi
unul trimis de fratele meu stresant. A treia
"Ş1
11
dramă a vieţii mele. Marc. La 16 ani este mai

enervant decât toţi băieţii din clasa mea. Nu ştiu
cum a reuşit să afle aşa de repede că mi-am
făcut cont, dar prefer să îl ignor şi să povestesc
în continuare ce am făcut în ziua aceea pe
Facebook. Deoarece nu am terminat...
Am stat cel puţin trei ore să trimit „cereri
de prietenie". Deci trebuie să fac o precizare:
prieteni, în realitate, am destui. Pe FB, trebuie
doar să îi cauţi (în fine, să le cauţi profilul) şi
pe urmă să le trimiţi cerere pentru a-ţi accep-
ta prietenia.
După aceea, poţi să împărtăşeşti miliarde
de lucruri, de exemplu poze (am o gramadă
cu prietenele mele), filmuleţe foarte cara-
ghioase, articole captivante, citate foarte
frumoase...
Mi se pare genial că, dacă eşti prietenul
prietenului prietenilor prietenei lui, găseşti
imediat sute de contacte şi asta e super!
Théana, a cincea cea mai bună prietenă a mea,
are 260!
<s>
12
Pentru moment, eu am 41. Dar atenţie, cu

un cont de FB care are doar 12 ore de existen-
ţă! încă 12 ore de acum încolo şi se vor face 24
de ore de când am început, adică după micul
dejun. E cool! Sâmbăta putem să stăm cât timp
vrem la calculator.
Tocmai am primit un nou MP de la fra-
tele meu.
^ E timpul să mergi la nani, Lili.
O să îi blochez contul. îmi ajunge că îl am

cu mine în casă!
€ÎT\IU€ ßi\fT\l€ß pe Facebook
15 IUNIE
M-am ciupit de cel puţin trei ori.

Mă uit întruna la notificarea apărută pe
ecranul meu şi nu pot să cred ce văd.
Lui Sam I-A PLĂCUT POZA MEA DE
PROFIL!
Sam din gaşca din ultimul an!
întâi am avut un atac de panică şi pe urmă,
după ce am realizat că este REAL, le-am po-
vestit prietenelor mele despre acest mesaj care
spune multe.
Să fjle aa/ieihceputu£ p&iOuc mine Sam?
14
SIMT CĂ PLUTESC
Numaidecât, am primit patru MP pe FB

plus încă patru SMS-uri! (Théana nu a mai
vorbit cu mine de ieri, pentru că am uitat să îi
dau like la filmuleţul de la spectacolul de
dans. E greu să vezi TOT pe Facebook! Totuşi
sunt motivată şi îmi petrec timpul urmărind
profilurile unora şi altora. Cu toate acestea,
încă îmi scapă lucruri foarte importante!)
de ta „ Saint- fam"?
OpJti^l-uâ! Tlvb e amuJzanl!
QeniaaaaMI
SSlauaaa, dlagamea/
Am decis să caut un citat potrivit stării

mele din ziua aceea. Căutam pe internet când
Marc a intrat în camera mea (fără să bată la
uşă) pentru a împrumuta (fără să ceară per-
misiunea) boxa mea portabilă. Pentru a mă
enerva mai mult, cânta cât îl ţineau plămânii:
<ş>
15
- Eliberată... Eliberată... Eu mă simt elibe-

rat... Degetele de la picioareee...
Lucien (fratele meu mai mic) a venit să îl
ajute, iar eu eram pe punctul să explodez.
Părinţii mei, ademeniţi de atmosfera festivă
care domnea în camera mea, ne-au anunţat că
deja au stabilit unde vom merge în vacanţă,
doar că aşteptau confirmarea sejurului pen-
tru a ne spune destinaţia.
- O să vedeţi, e ceva fantastic! a spus tatăl
meu.
- Nu le spune prea multe, a zâmbit mama.
- Fantastic? în ce sens? a întrebat Marc,
care, dintr-odată, s-a oprit din cântat.
- O să stăm cu capul în jos? a insistat Lucien,
imitând ce a spus.
Părinţii noştri şi-au luat o figură foarte
misterioasă.
Sunt FOARTE agitată. Am anumite motive:
A) Vacanţele nu sunt NICIODATĂ anun-
ţate în familia noastră. Mereu improvizăm în
ultimul moment.
<Ş8>
16
SIMT CĂ PLUTESC
B) Cuvântul „fantastic" e dubios, chiar dacă

îl privim invers, ca să fie mai caraghios, aşa
cum a făcut Lulu.
C) Părinţii mei au convingerea că au avut
ideea secolului.
Concluzia mea: nu miroase a bine.
^ Sunt în continuare veselă (un like de la Sam,

V
c^mai important decât un borcan cu Nutella
neînceput!), dar un mic nor vine să ia locul
bucuriei.
Aşadar, postez o frază care descrie perfect
starea mea de moment.
Q îmi iubesc familia, mai ales când este
departe!
E un pic neplăcut, recunosc.
Chiar dacă am primit 22 de like-uri.
Eu şi prietenele mele gândim acelaşi lucru.
Am vrea să mai respirăm din când în când şi
să nu mai fim nevoite să ne suportăm membrii
familiei 24 din 24 de ore. Puţin aer, please!
BiBUOTECA JUOFfEAfsĂ „BŰD PÉTEFT
SFÂNfţBţ; CÎOHQKE
lel 36Jfß, 3)1,577
SEPSISZENTGYÖRGY
L-meuiiaj&GY^öNmAR
în ceea ce mă priveşte, mă sufoc uneori...

Chiar dacă trebuie să recunosc că părinţii mei
pot fi super cool în anumite privinţe.
Ei sunt foarte ocupaţi (e la modă). Muncesc
în aceeaşi companie şi sunt mereu conectaţi.
Cred că şi noaptea îşi pun alarma pentru a-şi
verifica e-mailurile. Din momentul în care se
trezesc, mama şi tata sunt pe aceeaşi frecvenţă
cu trenurile de mare viteză (TGV). Părinţii
mei sunt MEREU în întârziere, iar mic deju-
nul-tabletă sau mic dejunul-telefon, la alegere,
are rolul de a recupera timpul pierdut dor-
mind. De îndată ce vine dimineaţa, ei trebuie
să verifice un miliard de informaţii! Tocmai
de aceea sunt destul de toleranţi când vine
vorba despre tehnologie şi cei trei copii ai lor.
Nu avem un program, aşa cum au unele
dintre prietenele mele. Aş zice că la mine e
„libertate deplină"!
„A învăţa să îţi administrezi timpul în-
seamnă că ai crescut", asta este maxima prefe-
rată a părinţilor mei.
18
SIMT C PLUTESC
Cred că ei nu îşi dau seama că, în ceea ce

priveşte administrarea timpului, le este greu
să fie un exemplu. Ei nu pregătesc o vacanţă,
pur şi simplu se trezesc direct în vacanţă.
Tocmai acest lucru ne-a oferit MEREU
nişte vacanţe exotice şi neprevăzute, ca atunci
când trebuia să vizităm Londra şi ei au uitat să
ne verifice cărţile de identitate. A trebuit să ne
întoarcem acasă, deoarece la aeroport mama
şi-a dat seama că Marc nu mai are carte de
identitate valabilă. Şi aşa am petrecut două
săptămâni în sudul Franţei, la nişte prieteni
de-ai lor, cărora li s-a făcut milă de noi şi de
vacanţa noastră anulată. Aşadar, am motive să
mă îngrijorez în ceea ce priveşte sejurul care
se întrevede la orizont...
în afară de asta, am doi fraţi...
Nu e deloc simplu.
Marc are 16 ani. Adevărata lui viaţă e pe
internet. Navighează de mult mai multă vre-
me decât mine. E simplu, în comparaţie cu el,
eu, cu contul meu FB, sunt o australopitecă,
19
şi tocmai am început să scriu pe pereţii peş-

terii mele.
Marc este un gamer. Pe scurt, îşi petrece
VIAŢA pe internet, la calculatorul lui. Face
parte dintr-o team (partenerii lui de joc au po-
recle de genul: Bigfly, Littledingo, Korozoufi
sau Kirua5200. Chiar aşa! Cât despre conver-
saţiile pe care le au pe chat... Avem impresia că
vorbeşte fluent extraterestra). Se joacă mai
multe ore pe zi (dă impresia că e obligat, se an-
trenează!) The Way to War, un joc de război, în
care trebuie să ucidă cât mai mulţi oameni...
Pentru a-şi încheia munca, deşi are un pro-
gram bine stabilit, fratele meu este, de ase-
menea, un streamer. Adică se filmează în
timp ce joacă şi postează filmuleţele. Cel mai
rău este că alţi gameri îl PRIVESC şi îi co-
mentează împuşcăturile! Am aruncat deja o
privire la unele dintre filmuleţele lui, este a
patra dimensiune...
Când fratele meu mai mare nu mai ştie ce să
facă, îşi deschide caietele şi face o recapitu-
lare în câteva secunde. Rezultatele lui la acest
20
SIMT CĂ PLUTESC
sfârşit de an sunt dezastruoase, ceea ce îl face

şi mai greu de suportat decât de obicei.
Eu şi Marc ne înţelegem foarte bine, dacă
nu vorbim unul cu altul. Oricum, frazele în
care nu apar kill, shot, battle, boss sau team nu
prea îl interesează.
Lucien, fratele meu mai mic, are 8 ani, cu
patru mai puţini ca mine. Lulu al nostru este
un geniu la şcoală. Este singurul dintre noi
care a rupt totul cu notele lui. Marc îi spune
uneori că trebuie să fi fost schimbat la mater-
nitate de are un asemenea creier. Super!
Problema este că e superinteligent, dar şi
supersensibil, superalergic şi chiar o superpa-
coste. Deci: fară animale din cauza blănii, fară
păsări din cauza penelor. Fără filme care îl
sperie. Fără supărări. în ceea ce priveşte me-
sele, trebuie să fie atent la tot ceea ce mănân-
că încă de când era mic. Altfel, se poate umfla,
ceea ce este foarte periculos.
Lulu se gândeşte mult (cred că este cel care
meditează cel mai mult din familie) şi iubeşte
jocul Scrabble.
21
Este singurul băiat de 8 ani din lume care

sare în sus de bucurie când aude că trebuie să
aşeze literele pe o tablă de joc.
Recunosc, uneori mă simt ca într-un sand-
vici între cei doi fraţi ai mei, cel mare şi cel
mic! în aceste momente, îmi imaginez că sunt
singură la părinţi. Aş putea să stau cu orele să
vorbesc cu prietenele mele pe FB sau prin
SMS-uri, fară să fiu deranjată...
Fericire...
De altfel, tocmai am postat un alt gând al
zilei.
Ö 0 zi fără fraţii mei este ca un cadou

împachetat pe care mă pregătesc să
îl deschid!
Am deja 12 comentarii şi 27 de like-uri.

Am un succes nebun pe FB. De necrezut!
€fryU€ ßi\fT\l€ß pe Facebook
19 IUNIE
Ö Nimeni nu vrea să îmi salveze viata?

»
Caut pe cineva care să mă găzduiască

de pe ? până pe 21 iulie inclusiv.
Tocmai am postat asta.

Sunt cu ochii aţintiţi pe ecran şi aştept co-
mentariile, dar mai ales aştept să primesc invi-
taţii. Prietenele mele sunt deja la curent, dar,
din nefericire, pleacă TOATE în acelaşi timp
cu mine.
â Vestea a căzut ca un trăsnet.

ijţi
23
Părinţii mei tocmai ne-au spus care este

destinatia de vacantă.
Este l-NI-MA-GI-NA-BIL. Pur şi simplu...
Vreau ca TOŢI followerii mei să fie la curent

cu tragedia care s-a abătut asupra vieţii mele.
Un mic flashback pentru a vă aminti. S-a
întâmplat aseară...
Eram toţi pe canapea, în living. Lucien se
juca pe consolă, Marc butona telefonul, iar eu
mă uitam la ultimele notificări de pe FB, şti-
ind că nu aveam NICIUN mesaj de la Sam,
băiatul de la Liceul „Saint-Jean", după like-ul
de la poza mea (enervant!).
- Aşa... Iată momentul pe care îl aşteptaţi!
spuse dintr-odată tatăl meu. Vreţi să ştiţi unde
o să mergem în vacanţă?
- Da, trebuie să fiţi nerăbdători! adăugă
mama. Marc lasă telefonul ală, iar tu Emilie,
închide-ţi calculatorul!
- Lulu, ai auzit-o pe mama ta? insistă tatăl
meu.
24
NIMENI NU VREA SĂ MĂ SALVEZE?
- Dar mie nu mi-a zis nimic, spuse egois-

tul, care nici măcar nu şi-a ridicat ochii din
consolă.
- Ajunge, Lulu! bombăni mama. Şi tu o
închizi!
Fratele nostru mai mic este certat rar si îl sim-
î
ţirăm puţin pierdut. Marc profită şi trimise un

SMS, iar eu mi-am reluat activitatea pe calcula-
tor. Un alt ţipăt al mamei ne-a făcut să tresărim.
- închideţi TOTUL, am spus, se răsti ame-
ninţător. Nu mai vreau să văd nimic pornit în
timp ce eu vorbesc!
- Atunci dă-ţi ceasul jos, spuse Marc ridi-
când din umeri.
Mamei nu îi venea să creadă. Părinţii mei
se priviră, păreau foarte nervoşi, deşi tocmai
aveau de gând să ne spună destinaţia vacanţei
noastre. Evident, stingând ecranul calcula-
torului, mi-a revenit acel presentiment rău în
legătură cu vacanţa.
- Aşa, hmmm, îşi drese vocea tata. Ne-am
gândit că...
<ş>
25
- Suntem într-o situaţie îngrijorătoare, con-

tinuă mama.
- Şi când spunem „noi", bineînţeles că vă
includem. Ne gândim la toată familia. La
toţi cinci.
- Da, este important să le reaminteşti,
Sébastien, ai dreptate.
- Mulţumesc, Céline, îmi place să fiu direct.
Lucien, Marc şi cu mine am avut EXACT
aceeaşi reacţie în acelaşi timp. Am ridicat
sprâncenele îngrijoraţi.
- Deci, reluă tatăl meu, văzând că suntem
agitaţi, am pregătit cea mai distractivă vacan-
ţă din lume.
- Oh da, o să fie coool! adăugă mama.
De ce cuvântul „cool" încă îmi răsună în
urechi?
- Bine, spuse Marc, care este mereu în-
cruntat, aruncaţi pastila aia?
- Marc, ţi-am zis deja că nu vorbeşti cu pri-
etenii tăi şi că „a arunca pastila" nu se folo-
seşte când stai de vorbă cu părinţii tăi, replică
mama nervoasă.
<ş>
26
- Da, accentuă tata. Nu eşti deloc...

- Chiar şi aşa! îi întrerupse Lucien. Aveţi
de gând să ne spuneţi unde mergem vara asta,
da sau nu?
- La Chapelle-Saint-Chambon-sur-Chaisse!
strigară în acelaşi timp părinţii noştri.
Linişte totală.
- Unde e asta? am întrebat eu, puţin îngri-
jorată.
- în Creuse! răspunse tata bucuros. Dar ce
trebuie să vă spunem este că acolo vom urma
o cură de detoxifiere electronică!
- Incredibil, nu? spuse mama scuturân-
du-şi capul.
Liniştea invadă din nou camera. Marc păru
că se gândeşte profund.
Imediat, cu o voce şovăitoare, şopti:
- Bun, detox... Este contrariul pentru in-
tox. Şi electronic înseamnă... ă...
- Internetül! Reţelele de socializare! Ra-
diaţiile negative care ne invadează viaţa de sea-
ra până dimineaţa! strigă tata de data aceasta.
- Da, copii, adăugă mama încântată. Vă daţi
seama la ce nivel am ajuns cu tehnologia? Nu
27
ne mai vorbim, doar ne trimitem SMS-uri. Nu

mai facem poze, doar le postăm pe Instagram.
Nu mai comentăm în realitate, ci doar pe
Facebook... Nu mai gândim, stăm pe Twitter.
- OK, continuă Marc cu o voce şi mai nesi-
gură. Şi, de fapt, ce înseamnă cura voastră?
- Două săptămâni în camerele unei pensi-
uni de vis, pe malul unui mic râu. Programul:
„fară internet", dar o grămadă de activităţi.
- Exact, spuse mama. O să luăm ÎN SFÂRŞIT
o pauză de la lume. O să stăm toţi cinci în ar-
monie, o să ne relaxăm, o să reflectăm, vorbim,
plimbăm, pescuim, gătim, ne jucăm, înotăm...
Părinţii mei tăcură. Se uitară la noi, plini de
speranţă. Cred că aşteptau un uraaaa în cor.
De fapt, noi am rămas fară cuvinte.
- Dar... chiar şi aşa, o să pot să mă joc pe
consolă? întrebă Lucien.
- Ah, nu, dragul meu! îi răspunse mama.
Fără internet, fară consolă, fară telefon... Luăm
o pauză de la toate radiaţiile negative, pentru
a ne reface energia necesară.
28
în acel moment, mi-am dat seama că nu o

să mai pot să intru pe Facebook.
ADIO vorbit cu prietenele mele 24 de ore
din 24!
ADIO oricărei speranţe că voi primi orice
mic semn din partea lui Sam...
- Aşadar, ce părere aveţi despre această deto-
xifiere? ne întrebă mama cu zâmbetul pe buze.
- Nu îmi place! spuse Lulu, pe un ton
plângăcios.
- Există opţiunea fară copii? întrebă Marc,
tolănit pe canapea, copleşit de ceea ce tocmai
îşi imaginase.
- Voi CHIAR aţi rezervat? am insistat eu.
- Bineînţeles, concluzionă mama. Este ne-
cesar şi util pentru toţi.
- în plus, insistă tata întorcându-se către
fratele meu mai mare, tu ai avut rezultate de-
zastruoase la şcoală în ultimul semestru şi,
văzând cât timp petreci pe internet, tu eşti...
- Da, dar eu chiar m-am străduit la şcoală,
Şi cu toate acestea, voi mă pedepsiţi, se văită
Lucien.
29
Mama se grăbi să îşi ia în braţe ultima mi-

nune şi rezultă un discurs despre internet,
care ne afectează sărmanele noastre creiere în
dezvoltare.
- Voi vorbiţi!? am zis eu, indignată. Cine
răspunde la e-mailuri la micul dejun? Noi, în
niciun caz!
Tatăl meu spuse serios:
- Uite de ce am hotărât să punem STOP.
Toţi avem nevoie de o pauză. Sperăm să fiţi
alături de noi pe acest drum.
Sfârşitul acestei scene apocaliptice...
încă nici cea mai mică urmă de invitaţie pe
contul meu de FB!
â în Creuse există un sat care poartă un

nume drăguţ Chapelle-Saint-Chambon-sur-
Chaisse.
(Sincer, dacă eşti peltic nu poţi locui
acolo. Vi-I imaginaţi pe cel care nu reuşeşte
să pronunţe sunetul „ch" şi cu toate acestea
locuieşte acolo?).
<ş>
30
Părinţii mei au hotărât să stăm 15 zile în

»
acest loc pe care NIMENI nu îl cunoaşte şi

unde nu se întâmplă NICIODATĂ NIMIC. Dar
CEL MAI RĂU este că acolo o să renunţăm la
»
tehnologie, de orice fel! Se numeşte „cură de

detoxifiere electronică".
Adio, internet! Adio, calculator! Adio,
consolă! Adio, telefon! Adio, viaţă modernă!
Adio, followerii mei fideli! Adio, contactelor
mele! Adio, prietenelor mele dragi!
Bună ziua, vacantă ticăloasă!
' f
0 să mai fiti aici când o să mă întorc din
*
morţi?
»
Imi e greu să fiu mai explicită de atât. Toţi

Prietenii mei de pe FB vor afla că mă pre-
gătesc să trăiesc un coşmar. Am postat şi un
filmuleţ cu nişte morţi vii, care se plimbă pe o
stradă pustie. Suntem eu şi cu familia mea, în
câteva zile.
€ÍT\ILI€ ßf\n\l€ß pe Facebook
27 IUNIE
Nu mai număr comentariile de la postarea

mea „15 zile fără internet". Mi-am bătut re-
cordul. Mi-a sărit iar inima din piept, deoa-
rece lui Sam i-a plăcut filmuleţul cu zombi.
Totuşi nu m-a invitat în vacanţă... Dar din
like în like, cine ştie unde se ajunge? Din
partea mea nimic, deoarece o să rămân fără
FB! Nu îmi vine să cred. Cum îşi poate ima-
gina cineva că pot să stau DOUĂ ZILE fără
să vorbesc cu prietenele mele? Fără să ne tri-
mitem poze sau mesaje? Fără niciun mesaj
pe FB?
32
NU MAI NUMĂR COMENTARIILE
împreună ne facem o grămadă de selfie-uri.

O să fiu puţin izolată, aşa că vreau să profit
acum. Am 12 cu Théana, 17 cu Juliette, 23 cu
Coralie şi sora ei geamănă... Am postat
chiar şi o poză cu Alice, chiar dacă nu prea o
suport!
Mă tot gândesc, nu înţeleg cum putem trăi
fară să fim conectaţi cu oamenii pe care îi iu-
bim. Am încercat să le explic acest lucru pă-
rinţilor mei, dar parcă aş fi vorbit cu un perete.
Ba chiar un perete e mult mai înţelegător!
Ö Să le impui copiilor tăi 15 zile fără

internet e ca şi cum ai închide geamul fix
când o muscă vrea să intre şi ai privi-o
cum se prăbuşeşte pe pământ.
E acelaşi nivel de cruzime.
i
Mi-am tot bătut capul să găsesc o soluţie.

Chiar i-am sunat pe bunicii mei să mă găz-
duiască. Dar normal, şi ei cred că o cură de
<ş>
33
detoxifiere electronică este o idee foarte bună

pentru noi.
- Draga mea, o să simţi în sfârşit bucuria
de a trăi lucrurile în timp real, a spus buni.
Fără niciun ecran între tine şi viaţa adevărată.
Lux absolut!
Mda, nu am chef să postez genul ăsta de
citat pe FB.
Cel mai rău este că Théana are şi ea treabă
cu gaşca din ultimul an de la Liceul „Saint-Jean".
Chiar a vorbit cu Zack, prietenul lui Sam. Ea
a trimis 12 SMS-uri fiecăreia pentru a ne po-
vesti. Dacă se adevereşte, în timpul vacanţei
mele ei vor continua să vorbească pe FB şi
vor iesi!
>
Iar eu ce voi face, mă voi apuca de tricotat?

Sau, mai rău, să torc lână, precum Cenuşăreasa.
Ce o să facem acolo?
Ö Bunica mea crede că fără internet

suntem în lumea reală. 0 să îi interzic să
mai fumeze ceva.
34
NU MAI NUMĂR COMENTARIILE
25 de like-uri în câteva minute. Sunt pe

cale să devin o adevărată vedetă pe FB, iar pă-
rinţii mei îmi distrug cariera...
încă un mesaj de la Théana.
Zack crede că e drăguţă.
Urăsc vacanţele.
€ÍT\lll€ ßi\n\l€ß pe Facebook
3 IULIE
Ö Ce strecurăm în bagaj când plecăm în

mijlocul pustietăţii, unde nu e internet?
O lopată pentru a săpa ultima locuinţă.
Aceasta este una dintre ultimele postări
înainte de retragerea din viaţa reală. Şi nu
exagerez când spun că tremur.
Ieri am vorbit cu Marc despre tragedia care
s-a abătut asupra vieţilor noastre. Pentru el,
suntem ca nişte credincioşi care vor să intre
în mănăstire.
- îmi imaginez ce ne aşteaptă, a spus el cu
o voce tristă. Ne vezi pe noi cinci mergând pe
36
CÂND PLECI ÎN MIJLOCUL PUSTIETĂŢII.
malul unui râu? Să ne jucăm acolo? Sau să gă-

tim la foc?
Am oftat adânc, Marc şi mai rău.
- Două săptămâni. O să înnebunesc.
»Eşti deja."
De fapt, nu i-am zis, dar am gândit atât de
tare, încât trebuie să mă fi auzit.
- Cel mai rău este că o să ratez toate antre-
namentele. în plus, este o competiţie foarte
importantă!
(Evident că nu vorbea de judo...)
- Şi fără mine, my team va pierde maxi-
mum de puncte în 15 zile!
(Acum nu vorbea de punctele de la media
iui şcolară.)
- O să ne calificăm la finala naţională...
Am încercat să fiu cât mai înţelegătoare
dând din cap, înainte să îi spun de contul meu
de FB şi de prietenele mele dragi. Dar devotat
lui
însuşi, Marc a ridicat din umeri. Pentru ei,
doar The Way to War merită atenţie.
37
Ö Ce poţi face când eşti privat de internet

în Creuse?
îţi petreci zilele numărând orele care te
despart de întoarcere.
Am aruncat o privire pe contul Juliettei,

care a plecat deja în vacanţă. Este la Bandol.
Şi-a schimbat fotografia de profil. A postat
una în costum de baie pe malul apei. Foarte
frumoasă! Evident, ea are părinţi normali,
care nu o obligă să întrerupă orice legătură cu
restul pe timpul vacanţei. Va vorbi în conti-
nuare cu celelalte prietene ale mele, în timp
ce eu o să fiu COMPLET IZOLATĂ.
Groaznic!
Se vor întâmpla miliarde de lucruri în ab-
senţa mea şi eu nici măcar nu o să fiu la cu-
rent cu ele!
Nu încape discuţie!
Am hotărât să lupt.
Şi pentru că nu vreau să mă scufund în
plictiseală complet, trebuie să găsesc strategii.
38
CÂND PLECI ÎN MIJLOCUL PUSTIETĂŢII.
încă de când voi ajunge la Chapelle

Saint-ch-ch, voi scrie zilnic impresiile. Va fi
un fel de jurnal de vacanţă, precum primii
aventurieri care au plecat pe meleaguri necu-
noscute. Vă voi descrie în detaliu strategiile
secrete pe care le voi aplica pentru a păstra
legătura cu civilizaţia.
Un fel de jurnal de vacanţă pentru a supra-
vieţui într-o lume ostilă.
Ö Perioada fără internet nu o să mă învingă.

Aveţi încredere în mine pentru a vă oferi
informaţii.
t
ESTE IMPOSIBIL SĂ RUP LEGĂTURILE CU VOI.
Jurnalul lui €n\lll€ f?RfT\j€f?
ZIUA 1
7 iulie, ora 19
Am un stilou în mână (oribil, am impresia

că m-am întors la şcoală!) şi sunt pe punctul
de a scrie într-un caiet cu spirală. Aceasta este
mărturia MEA. Şi, evident, voi găsi o modali-
tate să o postez.
Nu pot să aştept până la întoarcerea în lu-
mea „normală". Pentru că aici... cum să zic?
O să vă prezint I-NI-MA-GI-NA-BI-LUL. Ei,
da, este chiar mai rău şi asta nu are o denumire.
O să încep cu începutul. Să trecem la drumul
40
UN STILOU ÎN MÂNĂ
către Chapelle-Saint-ch-ch, pe parcursul căru-

ia nu prea am vorbit, ca de obicei. Se întâmplă
destul de rar să avem discuţii lungi în familia
mea. Marc stătea pe telefon, încercând să bată
recordul mondial de trimis SMS-uri.
- Trebuie să profit la maximum de ultime-
le ore în civilizaţie, a spus el. Mergem în Evul
Mediu.
Lulu avea de terminat un joc pe consolă şi
abia şi-a ridicat ochii din ecran.
- Deocamdată, suntem încă în maşină, i-a
spus mamei, care bombănea.
- Este o zonă „neutră", precum Elveţia! a
adăugat Marc.
Cât despre mine... nu aveam calculatorul,
pentru că îl ascunsesem la fundul valizei mele
(sub căptuşeală, imposibil să îl găsească
cineva!).
M-am jucat câteva jocuri pe telefon, dar
nu aveam cum să intru pe FB (încă aştept un
mesaj de la Sam... Ştiu că Juliette a postat
a
lte poze din vacanţă), deoarece pe drum
41
semnalul se întrerupea întruna. Anticipa ce

ne aştepta.
Categoric... Ceea ce ne aştepta...
Nici nu am avut timp să ne pregătim de so-
sire şi deja eram... parcaţi!
Am aruncat o privire afară şi am văzut o
clădire impunătoare din piatră, înconjurată
de un parc uriaş.
- Ooo! Un teren de fotbal! a spus Lulu
încântat.
Părinţii mei zâmbeau uitându-se în toate
părţile.
- în sfârşit, natură! a şoptit tatăl meu.
- O, daaaa! Verdeaţă, copaci, a adăugat
mama mea.
- Păsări cântătoare, vaci mu-muu, oi bee! a
comentat Marc, strâmbându-se.
Am făcut un pas, era foarte frumos. Speram
să plouă, să ningă, să fie vijelie. Şi astfel pă-
rinţilor mei să le vină cheful să ne întoarcem
mai devreme. Dar e vară şi în Creuse.
- Bine aţi venit! am auzit o voce în spatele
meu.
42
Un fel de zână a venit să ne întâmpine.

Avea o ţinută complet neaşteptată, compusă
dintr-un fel de fustă cu volane, cu siguranţă la
modă în regatul zânelor, iar în partea de sus
cu dantelă şi mătase, toate destul de şifonate.
Avea părul prins în coc, din care ieşeau câteva
Şuviţe rebele.
- O, spiriduşa! a spus Marc printre dinţi.
- Ce faceţi? ne-a întrebat zâna, fluturân-
du-şi cocul dintr-o parte în alta. Cum a fost
drumul?
Părinţii mei au salutat-o, încântaţi, poves-
tindu-i cum drumul părea că nu se mai ter-
mina, deoarece erau nerăbdători să ajungă.
- Noi am fi preferat „drumul fără sfârşit", a
mormăit Marc.
- Ce spui, tinere? a şoptit zâna, întorcân-
du-se spre el. Eu sunt Capucine, încântată să
te cunosc.
Marc i-a întins mâna, iar pe faţa lui nu se
citea nicio expresie. O voce mult mai groasă
ue-a întrerupt.
43
- Aţi ajuns, în sfârşit! a spus soţul zânei,

care avea, de asemenea, o ţinută mai degrabă
originală, având în vedere culorile. Eu sunt
Alfred. îmi face plăcere să fiu gazda voastră
în aceste 15 zile în care veţi urma o cură de
detoxifiere electronică!
Cei doi ne-au făcut semn să îi urmăm. Pe
drum, l-am pierdut pe Lucien, care a desco-
perit că aveau un teren de fotbal pentru copii
şi o masă de ping-pong pe terasă.
- Pentru băieţi, avem un dormitor care este
foarte apreciat, ne-a spus zâna Capucine, în
timp ce deschidea o uşă.
Ne aflam în faţa unui spaţiu mare, încadrat
de vreo zece paturi, aranjate unele lângă altele.
- Pentru fetiţe, avem camere duble super
drăguţe, a adăugat spiriduşul în timp ce des-
chidea o altă uşă puţin mai în faţă.
Am găsit locul care avea să fie ultimul
meu refugiu pentru aceste 15 zile groaznice:
o cameră zugrăvită în mov din podea până
în tavan.
44
- Dacă nu ne place movul, nu e bine, i-am

Şoptit mamei, care a venit după mine.
- Vă lăsăm să vă faceţi comozi, tinerilor, a
spus soţul zânei. O să mergem să îi cazăm pe
Părinţii voştri.
L-am găsit pe fratele meu mai mare în dor-
mitor, gură cască.
- Pentru ce e apreciat dormitorul ăsta? a
z
is el cu o voce ca din mormânt. Sigur nu au
spus asta adolescenţi normali. Nici nu se pune
Problema să dorm cu Liliputanul alături. O să
îmi vorbească toată noaptea.
- E drăguţ acest dormitor, dar este...
- E drăguţ acest dormitor, a repetat Marc,
imitându-mă. Tu auzi ce spui? Aberaţii, Émilie!
Nimic nu e frumos aici, totul e oribil. Ai văzut
cum arată proprietarii? Ai auzit cum îi chea-
l ă ? Alfred şi Capucine! De ce nu Childéric şi
Hildegarde, dacă tot suntem aici? Ai observat
ţinuta spiriduşului şi pantalonii lui verzi?
Urâtă nuanţă de verde. Sunt sigur că alte per-
soane care se îmbracă în verde ar fi ruşinate...
'S?
45
Marc şi-a scuturat capul şi s-a întins pe pat,

strângându-şi telefonul în mână.
- Spiriduşul trebuie să alerge repede ca să
pună mâna pe telefonul meu! a mormănit el.
E ultima mea legătură cu oamenii normali.
De fapt, zâna şi soţul ei au avut nevoie de
mai puţin de zece minute să înlăture legătura
noastră cu lumea reală.
Noi am „predat armele" fară violenţă, chiar
zâmbind. Sunt sigură că diploma pentru cea
mai graţioasă zână a primit-o Capucine...
Ne-a chemat în salon şi ne-a încurajat să
punem într-un coş mare de răchită tot ceea ce
ne lega de lumea din exterior.
- Ea a furat-o pe Scufiţa Roşie, mi-a şoptit
Marc foarte relaxat. în treacăt, a trebuit să îi
fure şi banii.
- Ooo, a spus interesată, în timp ce se uita
la ce puneam în coş, am puţine dispozitive
pentru o familie aşa mare.
Tatăl meu a scos alt telefon din buzunar,
iar mama şi-a amintit de ceasul electronic.
46
- Tata a uitat să vă dea şi mini Ipadul său! a

ţipat Lulu, puternic.
Tata, puţin roşu, a mers în cameră.
Marc rânjea, iar Alfred spiriduşul a zis:
- Aţi face bine să scotociţi prin bagaje,
copii. Vă informez că nu aveţi router aici,
nici Wi-Fi, nici internet. Am localizat deja
dispozitivele ascunse. Ar fi păcat să începem
cu păcăleli.
Lui Marc i-a dispărut zâmbetul.
Cred că i s-a oprit şi respiraţia.
Iată cum a fost primirea noastră în lumea zâ-
nelor şi a spiriduşilor. Ne-am prăbuşit direct!
Le-am dat calculatorul meu (fară internet,
nu am ce să fac cu el!), în timp ce Marc găsea
»un telefon vechi ajuns din întâmplare în bu-
zunarul din faţă al rucsacului".
Au trecut fix patru ore de când suntem
a
ici şi deja simt că nu mai rezist. Trecând pe
lângă râu (este unul mai jos de hotel, iar apa
trebuie să aibă maximum două grade!), am
Vr
u t să fac un seif ie... înainte să realizez că
47
acest lucru o să fie IMPOSIBIL TIMP DE 15

ZILE. Aproape că am crezut că o să fac o cri-
ză asemănătoare cu una cauzată de astm (spe-
cialitatea lui Lulu când e prea mult polen)!
Am simţit un nod în gât, de parcă urma sa
mă sufoc.
Am respirat de mai multe ori pentru a mă
calma. Marc are dreptate, o să o luăm razna!
Pare deprimat. El tocmai a intrat în camera
mea şi, văzându-mă întinsă în pat, pregătită sa
mă apuc de scris, m-a întrebat dacă îmi scriu
Memoriile.
- Da, şi mă gândesc să le intitulez Viaţa lui
Lili Ramier fără internet sau 15 zile pe tărâ
mul morţilor, care te ucide.
- Daaa, s-a smiorcăit fratele meu. Eu le-aş
fi numit „Ajutor, suntem închişi!" Sau „Vă jur
că o voi lua razna".
S-a întins pe patul meu, spunând:
- Nu, movul de pe pereţi e prea strident,
mă enervează!
Uite unde sunt!
48
Izolată, fără NICIUN MESAJ de la priete-

nele mele, fară nicio veste de la lumea din ex-
terior, în plus trebuie să suport şi camera asta,
care mă va face să orbesc.
Bine aţi venit în vacanţă!
€n\ilie,
propria ei umbră.
Jurnalul lui €ÍTIIU€
ZIUA 2
8 iulie, ora 21
Nu mai suport movul!

Aş vrea să fac un anunţ scurt şi precis la
micul dejun, cum ar fi: „Nu mai suport came-
ra mov. E suficient că stau în vacanţă fără in-
ternet, nu vreau şi să îmi stric vederea din
cauza acestei culori!" Două întâmplări au fă-
cut să dispară complet plângerea mea.
Părinţii mei terminaseră deja de mâncat,
în momentul în care noi am intrat în bucă-
tărie. Plecau îmbrăcaţi sport. Fiindcă a venit
50
NU MAI SUPORT MOVUL!
vorba de asta, nu i-am văzut NICIODATĂ pe

Părinţii mei să meargă la alergat, de când
m-am născut.
- Vă antrenaţi pentru următoarele Jocuri
Olimpice? a întrebat Marc, trântindu-se pe un
scaun. Periculos, după o anumită vârstă...
- Tatăl vostru şi cu mine ne-am înscris la
cursul de yoga ţinut de Alfred, ne-a explicat
^ama, legându-şi iar şireturile. Voi nu aţi ci-
tit programul?
- Fără ecrane, eu sunt orb şi surd, a co-
mentat fratele meu cu o voce înfiorătoare.
- Ei, eu nu! a spus Lucien, bucuros. M-am
înscris la ping-pong şi la fotbal pentru copii.
Şi> de asemenea, la activitatea din această di-
mineaţă. Şi eu am chef de...
- Unde ai văzut tu toate astea? am întrebat
Strigată.
Lucien ne-a făcut semn să îl urmăm şi am
descoperit un panou. în fiecare dimineaţă,
z
âna şi spiriduşul propun activităţi. Fiecare e
lib
e r să se înscrie sau nu la yoga, la cursul de
51
gătit, la partida de pescuit sau la descoperirea

vegetaţiei. Marc a luat stiloul şi a scris prenu-
mele meu la toate, rânjind. La cursul zilei,
„Eu şi natura", m-a înscris chiar de trei ori.
Mă pregăteam să îl alerg şi să îi iau markerul
din mâini, dar al doilea eveniment al zilei m-a
şocat. O NOUĂ FAMILIE venise!
- Prietenii mei! a strigat Capucine. Ce feri-
cită sunt să vă revăd!
- O, nu! a mormăit Marc, aruncând o pri-
vire afară. Zâna şi spiriduşul au chemat întă-
riri. Familia Spiriduşi e completă.
Nou-veniţii păreau de pe altă planetă, una
care nu facea parte din sistemul nostru solar.
Părinţii aveau portbagajul plin cu genţi sport
din care ieşeau rachete şi tuburi. Fata lor, care
părea să aibă vârsta lui Marc, purta un model
de rochie la care eu am renunţat din şcoala
primară. în spate avea un rucsac cu bretele,
acoperit cu abţibilduri de toate felurile, dar
unul se vedea cel mai bine FĂRĂ WI-FI, FĂRĂ
INTERNET, FĂRĂ DUNGI.
52
- Ce e cu look-ul ăsta? s-a strâmbat Marc,

privind-o insistent.
- Avem de-a face cu familia tipică, ADORĂ
aceste cure de detoxifiere electronică, am cla-
mat eu. Ne vor da lecţii.
- Da, cu siguranţă, a rânjit Marc. Bine, asta
nu e tot, dar eu plec la vânătoare de internet!
îl priveam fară să înţeleg, şi-a pus un deget la
gură şi a şoptit „ssst!" în timp ce se îndepărta.
Brusc, am realizat că în camera MEA erau
DOUĂ paturi!
Am fugit să îmi caut părinţii pentru a le
explica faptul că am deja o camera urâtă şi că,
pe lângă asta, nu voiam să o împart cu o fetiţă
fugită de pe planeta Neebinefarămotiv.
Din nefericire, tatăl meu şi mama mea li se
alăturaseră... Deşi Capucine era o zână su-
pergraţioasă, soţul ei era un spiriduş venit
de-a dreptul din India. Un fel de maharajah al
meditaţiei.
Când părinţii mei au ieşit din sala „yoga/
relaxează-te/viaţa e frumoasă", ai fi zis că s-au
53
întors dintr-o lungă călătorie. Mama era cal-

mă, zâmbea şi îl ţinea de mână pe tata, care
era mult mai visător.
Văzându-i în starea aceea, mi-am zis că am
ajuns într-o sectă şi că o să plecăm de aici cu
aspectul şi atitudinea familiei Spiriduşi. Trebuia
să fac ceva. în consecinţă, am fugit după fratele
meu, hotărâtă să ne întoarcem la lumea norma-
lă, chiar dacă trebuia să îmi petrec întreaga va-
canţă cu un adolescent neinteresant.
Mi-a luat ceva să îl găsesc. Era la ieşire,
mergea foarte încet, puţin cocoşat, de-a lun-
gul zidului care înconjura proprietatea.
- Apleacă-te, Lili! mi-a şoptit când m-a vă-
zut. O să ne găsească.
M-am apropiat, aplecându-mă. Marc avea
un telefon!
- Dar... mai aveai unul? am întrebat eu
mirată.
- Chiar credeai că o să îi dau tot zânei?
Când sunt înăuntru îl pun pe modul avion şi
nimeni nu mi-1 localizează! încerc să prind
'S?
54
semnal şi cred că aproape am reuşit... Da...

Da... Mai am puţin.
Marc mergea din ce în ce mai repede, ca un
prospector. Ne aflam pe marginea străzii, iar
în faţa noastră era o ghenă.
- Am prins! a spus el foarte fericit. Am
prins! YES!
Apoi s-a căţărat pe o pubelă de gunoi, mare,
din plastic.
- E mai bine sus! a zis.
Afară era foarte cald, iar lângă pubele se
simţea şi mai rău.
- Suuuuuper, locul pentru comunicare! i-am
spus.
Marc nu mă mai auzea. Butona ca un nebun
pe telefon.
- O, aşa e, a şoptit el. Am un mesaj de la
Littledingo, am urcat în clasament şi este un
meci nebun, pe viaţă şi pe moarte! Un singur
player pe modul shootem up!
La prima vedere, ar putea părea bântuit,
dar sunt doar cuvinte folosite de gameri şi
55
m-am făcut că înţeleg foarte bine înainte să

şoptesc:
- Poţi să mă laşi şi pe mine să intru pe...
Nici nu am avut timp să termin ce aveam
de zis.
Am auzit paşi şi ne-am aruncat în spatele
ghenei pentru a nu fi văzuţi. Capucine avea un
sac de gunoi şi era cu fata care tocmai venise.
- Mi-a luat ceva să mă întorc la voi! a spus
ea. Tot anul m-am gândit la casa voastră.
- îţi aminteşti, anul trecut, la începutul
vacanţei nu credeai asta. Te-am găsit în pi-
cioare pe...
Nu am mai auzit restul conversaţiei, deoa-
rece s-au îndepărtat rapid.
Marc s-a ridicat nervos.
- Să fii obligat să te târăşti pe pământ pen-
tru internet, a bombănit ridicându-se. Casă
naşpa!
Se auzeau ţipete. Părinţii noştri ne căutau.
Ne-am întâlnit şi ne-am dat seama, îngroziţi,
că ne făcuseră deja planuri pentru restul
<5>
56
dimineţii! De parcă nu era suficient că nu

avem internet, ei se simţeau obligaţi să ne um-
ple timpul cu ceva...
- Eu şi mama voastră am avut o idee genială,
ne-a spus tata. Vrem să facem ceva împreună.
Marc a ridicat o sprânceană.
- O să o luăm pe râu în jos, a precizat tata.
E râul Chaisse.
- Şi pe lângă asta, o să facem o întrecere! a
zis Lucien încântat. Voi doi cu Élise împotriva
mamei, tatălui şi a mea.
- Cine e Élise? am întrebat.
Marc a fost pe punctul de a se strânge de gât,
atunci când am primit răspunsul la întrebarea
mea. Părinţii mei au avut timp să îi cunoască...
- Eu sunt Élise! Salut, a spus noua adoles-
centă, care avea o ţinută „eu sunt în junglă, o
să mă lupt cu crocodilul", complet ridicolă.
Am făcut cunoştinţă, dar lipsea conexiu-
nea şi de o parte, şi de alta.
Ne-am urcat în barcă, iar Marc a pus mâna
pe vâsle, fară prea mult elan.
57
- Grăbeşte-te! Ei sunt deja la cel puţin zece

metri în faţă! a spus Élise, arătând spre barca
în care vâslea tatăl meu, de parcă era urmărit
de pigmei uriaşi.
- Nu ne implicăm, a hotărât fratele meu.
Parcă am fi în Empire of the Sun, versiunea
pentru grădiniţă.
Élise s-a uitat la fratele meu şi nu înţelegea,
îmi imaginez că ea nu ştia că era vorba despre
un joc la care a renunţat anul trecut. Era cu
întreceri megaviolente.
în cele din urmă, am vrut să preiau coman-
da, deoarece Lucien se credea şeful şi deja mă
enerva. M-am ridicat şi am pus mâna pe vâsle,
doar că am alunecat. Pentru a evita căderea,
am încercat cu disperare să mă prind de mâne-
ca lui Marc.
Am ajuns însă în apă.
Să vă dau mai multe informaţii:
•jó: Chaisse are apa foarte rece, chiar şi vara
(maximum trei grade).
© Marc nu reacţionează când ar trebui să
salveze pe cineva de la moarte iminentă.
58
0 Părinţii mei au câştigat întrecerea.

Apa îngheţată: 1 punct/ Émilie: 0 punc-
te... M-am îmbolnăvit.
De altfel, scriu aceste rânduri din patul meu.
Cred că am febră.
Marc a spus că am luat ceva din mlaştina
aceea.
- Ai fost înţepată de un ţânţar, a spus când a
venit să mă vadă. Sunt mulţi în zonă şi poţi lua
ciumă sau holeră. Poţi să scrii asta în Memorii.
E super, deoarece, dacă nu o să scapi cu viaţă,
o să ai posibilitatea să povesteşti înainte...
A încercat să mă liniştească după ce a vă-
zut că mă strâmbam.
- Hai, Lili, dacă treci de noapte, o să îţi
spun planul nebunesc, născocit de creierul
meu genial.
A arătat spre buzunarul pantalonilor lui,
închis cu un nasture.
- Din fericire, nu mi-ai udat telefonul, a şop-
tit. Din cauza asta te-am lăsat să cazi şi nu am
făcut nimic, pentru că nu voiam să păţească
59
telefonul ceva. Am şi o tabletă mai veche, pe

care tata a uitat-o într-un sertar acasă. Vezi,
Lili, nu mă dau bătut.
Mama a venit în acel moment în cameră şi
1-a făcut să plece ca eu să pot în sfârşit să
dorm SINGURĂ. Partea bună din această po-
veste este că patul de lângă mine a rămas gol,
iar Élise a fost mutată în altă cameră.
- Nu îţi face griji, puiul meu! a şoptit mama,
oferindu-mi un pahar cu lapte cald. Ai răcit în
această dimineaţă, pentru că ai căzut în râu.
Ai fost întotdeauna foarte sensibilă la diferen-
ţele de temperatură.
Am oftat sub pilota mea. Trecuseră ani de
când mama nu mi-a mai spus „puiul meu"... Şi
ani de când nu a mai stat la căpătâiul meu, să-mi
mângâie părul, ca atunci când aveam 5 ani...
în orice caz, mi-am riscat viaţa astăzi.
Primele 24 de ore fară internet şi-au pus am-
prenta. Dacă ţânţarul mă lasă în viaţă până
mâine, sper să am o zi mult mai liniştită. De
preferat, cu internet.
60
Deja am impresia că sunt pe punctul să

postez câteva comentarii despre zână şi soţul
ei. Şi sunt nerăbdătoare să ştiu unde a ajuns
discuţia dintre Théana şi Zack. Ca să nu mai
spun de zecile de poze postate de Juliette din
vacanţa la mare! Nu mă mai gândesc la astea,
sunt sigură că îmi creşte temperatura...
Iar movul ăsta de pe pereţi nu mă ajută de-
loc să fiu mai zen.
Ajutor!
& €fT\IU€,
Care se aşteaptă să supravieţuiască bolii din
mlaştină.
»
9 iulie, ora 23
Trebuie mai întâi să vă spun că sunt încă în
viaţă. Când m-am trezit în dimineaţa asta,
eram în formă.
Marc şi umorul lui negru, ca de obicei.
- Unde sunt mama şi tata? am întrebat, lu-
ând un croasant cu poftă.
- S-au întâlnit cu mentorul lor pentru me-
ditaţie, mi-a răspuns el. Dar sunt mult mai
rău. Iar au început.
îl priveam fară să înţeleg, aşa că Marc mi-a
explicat:
62
SUNT ÎNCĂ ÎN VIAŢĂ
- Suntem încă înscrişi la o activitate ciuda-

tă! Ei ne vor găsi una zilnic. Trebuie neapărat
să dispar de aici.
M-am dus să arunc un ochi pe program.
Toată familia era înscrisă la aceeaşi activitate,
numită „Gestionarea activităţilor digitale. De
ce? Cum? Atelier de joacă".
- Crezi că o să facem jocuri de rol? am în-
trebat amuzată.
- Nu ştiu nimic şi nici nu mă descurc! Joc
de rol, prefer realitatea, a bombănit fratele
meu. Prindem puţin internet la marginea dru-
mului. O să mă duc acolo şi o să mă descurc
cu 3G-ul. Pentru o conexiune mult mai bună,
trebuie să aflu parola Wi-Fi a vecinilor şi îţi
garantez că nu prea o să mă mai vezi.
Am vrut să îi spun că aşa vom avea o vacanţă
adevărată, dar fix atunci a apărut Lucien în
bucătărie.
- După-masă, o să învăţ să instalez un cort
cu tata şi cu Alfred, a zis bucuros, aşezân-
du-se lângă mine.
63
- Super, să mă anunţi când vin indienii, a

spus Marc. Vreau să îi rog ceva personal. Mai
ales în legătură cu tăierea scalpului.
Lulu a ridicat din umeri, iar Élise a intrat
în bucătărie.
- O baie de dimineaţă în râu, asta te trezeş-
te, a exclamat, în timp ce noi ne holbam toţi
trei la ea.
încă îi picura apă din păr şi nu aveam nicio
îndoială: chiar se aruncase în râul rece ca
gheaţa.
- Pentru cei interesaţi, părinţii mei au adus
măşti şi tuburi de oxigen pentru a observa
flora şi fauna.
A muşcat dintr-un măr şi a plecat în ca-
mera ei.
- E normal ca ei să nu îi fie frig, am comen-
tat eu. Din moment ce vine de pe altă planetă,
nu avem aceleaşi senzaţii în apă...
- Urâtă casă! a spus Marc, ridicându-se.

Când se întorc părinţii de la meditaţie, spune-le
64
că am plecat să fac o şmecherie în sat. Activi-

tatea lor, „Gestionarea digitală", e prea puţin
pentru mine!
- Şi ce ai de gând să faci mai exact? a între-
bat naiva de mine.
- Habar n-am! Mă înscriu la bibliotecă...
Cumpăr legume bio... Caut pacea interioară,
a bombănit Marc. Orice vrei tu, minte-i fru-
mos, în orice caz!
Lucien era atent la cel mai mic detaliu.
- Sunt sigur că, de fapt, tu te duci să stai pe in-
ternet şi să te joci „zăueituoar", a spus el serios.
- Dacă mai spui aşa ceva, Lulu Liliputanul,
te trimit pe orbită, ai înţeles? a mormăit Marc.
Şi, în primul rând, jocul meu se numeşte The
Way to War. învaţă să vorbeşti corect engleza!
Fratele meu mai mic este foarte sensibil la
numeroşi factori alergeni, dar ameninţările
lui Marc nu l-au speriat niciodată.
- Nu eşti în stare să încerci măcar să stai
două zile fără telefon, i-a răspuns. Dacă ar
veni tata!
<5>
65
Marc nu s-a răzgândit şi a ieşit din bucătă-

rie fară să mai scoată un cuvânt.
Am ridicat privirea spre cer şi îl priveam
pe Lulu, de parcă eram în clanul lui. De fapt,
eu voiam să îl urmez pe Marc şi să îmi recapăt
libertatea de dinainte.
A treia zi fară internet venea şi, chiar dacă
începea cu croasante, ştiam că va fi ÎNGRO-
ZITOR de lungă.
- Dar ţie nu îţi lipseşte consola? l-am între-
bat pe Lucien care avea un zâmbet... trist.
- Ba da, puţin. Mai ales când nu fac nimic,
dar aici nu prea se întâmplă să nu fac nimic.
Părinţii noştri au ajuns chiar atunci şi...
Marc era în spatele lor. Nu a avut timp să dis-
pară, tata 1-a prins în fapt. Avea o figură...
- Pregătiţi pentru atelierul din prima săp-
tămână? a întrebat Capucine, vârându-şi ca-
pul în bucătărie.
Era bucuroasă şi plină de energie, ca întot-
deauna. Am urmat-o, unul câte unul, într-o
sală de odihnă şi ne-am dat seama că aveam
66
i
toţi întâlnire în acelaşi loc, deoarece erau aco-

lo şi Élise cu părinţii ei.
- O să ne împărţim pe grupe, a spus zâna.
Prima va fi formată din persoanele care consi-
deră că le lipseşte prea mult internetül, chiar
dacă, din nefericire, abia au trecut 48 de ore. A
doua, din cei care au reuşit să depăşească mo-
mentul, dar care încep să se simtă rău. în cea
de-a treia grupă, se vor înscrie persoanele care
simt că nu au nicio problemă pentru moment.
Élise şi părinţii ei s-au îndreptat fară dubii
către grupa a treia. Marc a mers încet spre pri-
ma grupă. Capucine aştepta zâmbind. Părinţii
mei parcă ezitau. în cele din urmă, restul fa-
miliei mele s-a îndreptat spre grupa doi, iar eu
am făcut la fel. Marc a şoptit: „Mincinoaso".
- Ăştia suntem! a spus Capucine. Propun
următorul lucru: cei din grupa a treia vor în-
cerca să ne ofere indicii, pentru a explica starea
lor de bine, în ciuda acestui sevraj electronic
impus. O să înveselesc discuţia, deoarece si-
gur vor fi critici, ezitări. E puterea dialogului
^
67
şi noi suntem aici pentru asta, nu-i aşa? O să

încheiem cu un joc de roluri, pe care Alfred o
să vi-1 propună pe terasă. în general, partici-
panţii se amuză mult şi mai vor încă o dată.
Am observant că Marc măsura din ochi
distanţa dintre el şi uşă.
- Să începem cu adulţii, a continuat Capucine.
Eu spun „internet" şi voi îmi răspundeţi?
- Constrânşi, a spus tatăl lui Élise, convins.
Izolare, pensionare. Aici, descoperim o latură
a noastră de care uitasem. Suntem surprinşi
că intrăm într-o stare de meditaţie.
- Reluăm controlul asupra noastră, a adău-
gat soţia lui. O revigorare esenţială. Iar din
punct de vedere simbolic, începem dimineaţa
cu o baie în apa rece, care ne pregăteşte pen-
tru a capta toată energia pozitivă din ziua care
ne aşteaptă.
Părinţii mei ascultau fericiţi.
- Chiar acesta este motivul pentru care am
venit aici, a spus mama mea zâmbind. Am vrut
să descoperim noi rădăcini.
<ş>
68
- Gen „Suntem plante", a şuşotit Marc su-

ficient de tare pentru a fi auzit.
- E rândul copiilor! a spus Alfred, întor-
cându-se spre noi.
- Din partea mea, după experienţa nereuşi-
tă de anul trecut, mi-am dat seama în cele din
urmă că aterizarea într-o lume fară internet
pentru o perioadă bine definită îmi face mai
mult bine decât rău, a spus Élise. Să stai fară
internet înseamnă să te regăseşti pe tine. Poate
pentru unii este dureros, mai ales când au un
gol interior.
Élise se uita direct la Marc, pronunţând
aceste cuvinte.
- Dureros pentru unii este să fii obligat să
asculţi o fată de vârsta ta vorbind ca o bătrâ-
nă, a spus Marc, iar năsoşii fierbeau din cauza
celor auzite. Am impresia că o aud pe profe-
soara mea de franceză, care s-a pensionat
anul acesta! Doamna „Dinparteamea" şi toţi
ceilalţi, ciao!
Marc a ieşit din cameră ridicându-şi şapca,
pe care nici măcar nu şi-o dăduse jos. Furia
<ş>
69
lui a creat puţină atmosferă, deoarece toată

lumea a început să vorbească în acelaşi timp.
Părinţii mei au invocat o „criză prelungită de
adolescenţă", iar părinţii lui Élise au dat din
cap înţelegători. Capucine a bătut din palme,
ca o învăţătoare în faţa elevilor prea agitaţi.
- Marc e puţin mai sensibil, ceva specific vâr-
stei lui, iar Élise poate să îl înţeleagă, nu-i aşa?
Doamna „Dinparteamea" nu a mai zis ni-
mic. E amuzant, vedeam că nu-i convine, dar
se simţea mai mult vinovată decât victimă.
Pentru a ne calma, am trecut direct la ur-
mătoarea activitate. Jocul de rol s-a terminat
tot cu un eşec total. Lulu încerca să se pună în
locul părinţilor noştri şi să lupte împotriva
ecranelor.
- Mama şi tata nu ne interzic aproape deloc
să le folosim, deoarece şi ei sunt aproape mereu
conectaţi! a spus fratele meu în mod natural.
Părinţii mei păreau ruşinaţi, aşadar, Alfred
le-a cerut să joace „adolescenţi prea conectaţi".
Mama a început să râdă şi a spus că a trecut de
70
„vârsta la care se poate juca". Şi devine din ce în

ce mai sensibilă când se vorbeşte de vârsta ei...
Atelierele de joc nu au ţinut prea mult.
Capucine nu s-a despărţit de zâmbetul ei
(cred că zâmbeşte şi când doarme).
- Acesta este farmecul curelor de detoxifie-
re electronică. întâlnim familii complet ieşite
din comun, a spus ea.
Nu ştiu dacă trebuie să luăm asta ca pe un
compliment.
în orice caz, părinţii mei nu păreau la fel
de relaxaţi ca după şedinţa de yoga.
Eu nu aveam nici cel mai mic chef, îmi ve-
nea să o iau la goană, să mă urc într-un tren şi
să mă întorc acasă! Sunt foarte sigură că, şi în
timpul şedinţei „Gestionarea digitală", lumea
continua să posteze informaţii fascinante pe
internet. Şi viaţa ADEVĂRATĂ continua fară
mine. Oare mi-a trimis Sam vreun mesaj?
M-am dus să îl caut pe Marc, deoarece îmi

spusese că avea să găsească internet cu orice
71
preţ. Este singurul care mă mai leagă de lumea

conectaţilor. Am mers ceva prin parc, m-am
lovit de un copac şi am căzut direct în faţa
unei coşmelii minuscule, făcută din paleţi din
lemn şi crengi. Am aruncat o privire înăuntru
şi am înţeles totul imediat.
Marc îşi instalase propria fortăreaţă, avea
ciocolata lui preferată şi puloverul gros, din
lână. A apărut şi el.
- Aici ai de gând să îţi petreci vacanţa?
l-am întrebat, arătându-i coşmelia.
- Era deja aici când am ajuns eu, într-o sta-
re mai proastă, dar era... Este prima etapă,
mi-a răspuns. Următoarea, parola de Wi-Fi a
vecinului de lângă şi o să pot naviga liniştit.
Este semnal aici, dar destul de departe pentru
a funcţiona cum trebuie. De asemenea, vreau
să particip şi la o bătălie solo.
Am rămas cu el în adăpost, dar a trebuit să
aştept o eternitate să mă conectez şi eu. Fratele
meu era lipit de telefon precum un naufragiat
de o baliză. Să împartă e o noţiune prea vagă
72
pentru el, iar vechea tabletă a tatălui meu era

încă ascunsă în camera lui.
Când, în sfârşit, a fost de acord să-mi îm-
prumute telefonul, am reuşit să îmi citesc me-
sajele. Mare dezamăgire! Nimic extraordinar!
Juliette a postat două fotografii, Judith se
plictiseşte, Coralie nu a zis nimic şi Théana
nu avea nicio ştire de la gaşca băieţilor. Voiam
să postez ce simţeam în ziua respectivă, să îşi
amintească restul de mine, dar nu am avut
timp. Conexiunea s-a dus, iar fratele meu s-a
pus pe urlat.
- Ţi-am spus, Lili, nu mă deranjează că îmi
foloseşti telefonul, ai înţeles? Cum crezi că pot
să mă antrenez pentru deathmatch, dacă tu
eşti lipită de mine ca un melc de cochilie?
- Atunci, trebuie să îmi dai tableta, nu să
păstrezi TOTUL pentru tine, zgârcitule! am
strigat mai tare decât el. Şi eu am o viaţă pe
internet, ştii, nu?
Marc s-a uitat la mine de parcă eram o scoică.
Am făcut stânga-mprejur şi m-am întors,
<ş>
73
ZILE FĂRĂ I
m-am întâlnit cu Élise care citea, întinsă pe

un şezlong pe terasă.
- Ce faci? m-a întrebat îngrijorată. Pari
foarte nervoasă.
- E vorba de fratele meu, am mormăit eu.
îmi doresc să îl leg cu sfoară pe o barcă şi să îi
dau drumul pe râu, să îl trimit departe, într-o
călătorie fară întoarcere.
- Sper că vorbeşti de cel mare, nu? Pentru că
îl ador pe cel mic. Mi se pare foarte drăguţ, chiar
mai devreme ne-am jucat Scrabble împreună.
Am simţit o mică urmă de gelozie. Este
fratele MEU mai mic, iar Élise nu are de ce să
se apropie de el! Aşadar, l-am luat pe Lulu cu
mine şi am făcut un megaturneu de ping-pong.
în această seară, sunt „sora lui preferată
din întreaga lume, iubită mai mult decât toţi".
Mi-ar fi plăcut să postez asta pe FB, dacă aş fi
avut internet.
Pentru moment, continui să scriu în acest ca-
iet cu spirală, chiar dacă nu renunţ complet la
ideea de a le povesti şi dragelor mele prietene.
<5>
74
Trebuie să-mi fac şi eu un plan. Nu văd de ce

Marc ar fi singurul care ar profita de Wi-Fi-ul
vecinului.
Suficient pentru această seară. Mă doare
mâna. Uitasem cum te oboseşte scrisul...
énr\iLic.
conectată 20 de minute astăzi.
Mâine va fi mai bine?
Jurnalul lui €n\ILI€
ZIUA 5
11 iulie, ora 9
Nu am mai scris de două zile în jurnal! Din

nefericire, tot fară conexiune, deci şi fară no-
utăţi. Batem în retragere. Dar, orice ar însem-
na asta, am râs!
O mică precizare este necesară pentru a în-
ţelege situaţia actuală.
De fapt, totul a plecat de la Lucien. De când
am ajuns aici, parcă nu mai e acelaşi. Nu prea
mă pricep eu să analizez, dar în ceea ce îl pri-
veşte pe fratele meu mai mic este evident:
76
DOUĂ ZILE FĂRĂ SĂ SCRIU.
ecranele îl fac mult mai calm. Dacă nu se joa-

că pe consolă sau nu se uită la televizor, parcă
nu are stare.
- Am o superidee şi o să vorbesc cu mama
şi cu tata despre acest lucru, ne-a spus el alaltă-
ieri la micul dejun. O să facem ceva super toţi
trei! Super, nu?
- Despre ce e vorba? am întrebat suspi-
cioasă.
- O să mergem cu cortul, ne-a anunţat el
glorios.
- Nici măcar în vis, a răspuns Marc cu
nonşalanţă.
- Da, dar tata, el a spus că...
- Spune-i să meargă doar el cu tine. O să fie
tare! i-am spus eu.
- întreab-o şi pe mama, a insistat Marc. Aţi
putea să plecaţi două sau trei zile, iar dacă vă
place, staţi toată săptămâna.
Fratele meu mai mare se vedea deja fară pă-
rinţi, pe punctul să se mute în coşmelia lui an-
tiatomică, dar cu internet. Discuţia s-a oprit
77
aici. Exceptând faptul că dorinţa lui Super

Lulu depăşeşte cu mult limita realităţii... Două
ore mai târziu, eu şi cu cei doi fraţi ai mei în-
cercam să montăm un cort în grădină.
Tata, mama, Capucine şi Alfred erau acolo
să ne ajute. Élise a venit la noi, iar în acel mo-
ment am crezut că Marc o va omorî, atât era
de nervos. Pânza cortului îi cădea pe nas de
fiecare dată când încerca să o ridice.
Eu nu mă opream din râs. Nu am fost nici-
odată cu cortul, dar mi se părea amuzant.
- Goodl Aveţi un plan? ne-a întrebat Élise.
Nu este în programul cu activităţi.
- Lucien vrea să meargă cu cortul pe malul
râului, împreună cu fratele lui mai mare şi cu
sora lui, i-a explicat Capucine. Ce poate fi mai
frumos decât să mergi în pădure cu cortul şi să
îl montezi acolo, sau să faci un foc de tabără.
Nu sunt acestea adevăratele lucruri pe care
trebuie să ni le amintim din vacanţă?
- Putem să facem un foc? s-a entuziasmat
Lucien.
78
Marc a pufnit atât de tare, încât m-a scui-

pat pe faţă.
- Tu chiar ai impresia că la vârsta ta te vom
lăsa să aprinzi un foc în pădure? a spus el.
încetează să te mai crezi un apaş, ne umfli
de râs!
- Ba nu, e adorabil, a intervenit Élise. E
frumos să mergi cu cortul, ai dreptate, Lucien.
Aş vrea să merg cu tine, dacă eşti de acord.
- O idee excelentă! a spus Alfred entuzias-
mat. Nu aveţi decât să plecaţi în patru.
Am crezut că fratele meu mai mare o să
leşine!
- Da, nemaipomenit, a spus zâna, al cărei
coc se zgâlţâia. Aveam o activitate „Natură în-
tre tineri", pentru săptămâna viitoare, dar pu-
tem să o decalăm fără probleme.
Mie îmi era indiferent dacă mergeam cu
cortul pentru o noapte. Chiar mă gândeam că
o să mai scap de obsesia cu internetül.
Marc a încercat să negocieze cu părinţii,
dar fară succes. Li se părea o idee foarte bună,
"Ş1
79
mai ales că aveau posibilitatea să petreacă o

seară romantică, fără niciun copil.
în momentul plecării, mama s-a panicat puţin.
- Seb, a spus ea cu o voce suavă. Nu îi pu-
tem lăsa să plece fără telefon. Dacă li se în-
tâmplă ceva?
Eu şi Marc am avut un schimb de priviri în
timp ce ne rugam în gând. Tata a ridicat capul
întrebător.
- Nu vă faceţi griji! a exclamat Alfred. M-am
gândit deja la TOATE. O să fac ture de-a lun-
gul nopţii, oricum nu prea pot să dorm şi nu
uitaţi faptul că ei vor fi la un sfert de oră de
mers pe jos.
Mamei i-a revenit zâmbetul, în timp ce eu
şi fratele meu ne-am strâmbat. Tata ne-a pro-
mis o megasurpriză pentru ziua următoare,
iar ceilalţi ne-au privit cum plecăm, fluturân-
du-şi mâinile.
Eram destul de încărcaţi, pentru că aveam pre-
gătite într-o geantă băuturi-sandviciuri-fructe
pentru cina în patru, plus două corturi, saci de
80
dormit şi pături, împărţite în trei bagaje. Nu

erau uşor de cărat! Lulu a fost mai norocos,
avea rucsacul cu tricourile de schimb, trusa de
prim ajutor şi lanternele.
Traseul nostru era destul de simplu. Tre-
buia să mergem drept înainte, aproximativ un
kilometru, până la un luminiş însorit, pe care
ni-1 arătase Alfred pe o hartă. Dar bineînţeles
că, în momentul în care lucrurile încetează să
mai fie simple, ele devin complicate!
Pentru început, nu am găsit podul pentru a
traversa râul. Aşadar, am mers mai mult decât
ne-am aşteptat. După o oră, am ajuns într-o pă-
durice. Pentru a instala un cort, e nevoie de un
spaţiu mai bun decât de un loc plin cu pomi,
aflaţi la douăzeci de centimetri unul de altul!
Lucien, nerăbdător, a început să ne strese-
ze, întrebându-ne din trei în trei minute:
- Rămânem aici? Când mâncăm?
Nici măcar Élise nu mai credea că e drăguţ.
- Bine, nu avem ce să facem decât să rămâ-
nem aici, a spus ea oftând, după ce îl auzise
81
de aproape douăzeci de ori zicând: „îmi e

foame!!!"
Mi-am pus rucsacul pe pământ, răsuflând
uşurată.
- Voi ştiţi că eu nu sunt tăietor de lemne? a
spus Marc, arătându-ne zecile de copaci din
jurul nostru.
- Nu-i nimic, a răspuns Élise, ne descurcăm
noi. O să încercăm să folosim trunchiurile
pentru a prinde corturile.
- Bună idee! am aprobat eu. Doar că Alfred
nu o să ne găsească niciodată dacă face ture...
- Si mai bine, a zis fratele meu mai mare. O
să aibă ceva de mers.
- Mie îmi e foame, a insistat Lucien.
Marc, Élise şi cu mine ne-am uitat la el în
acelaşi timp, iar privirile noastre arătau orice,
numai iubire nu. Lucien se uita cu nerăbdare
la ce avea în rucsac.
Montarea corturilor a fost un adevărat
dezastru.
- Dacă am fi avut telefoanele, am fi putut să
ne uităm la un filmuleţ cu indicaţii! a bombănit
'S?
82
li
Marc, care părea extrem de supărat pe pânze-

le corturilor.
La final, fără teren plat şi fară filmuleţ, ta-
băra noastră nu semăna cu nimic din ce ar fi
trebuit să fie, în afară de partea sălbatică!
Cortul băieţilor părea că o să îşi ia zborul
la cea mai mică adiere, iar al nostru semăna
cu încrucişarea între o girafă şi o cămilă.
Masa de seară a fost înfulecată în maximum
cinci minute. După aceea, ne-am uitat toţi la
ceas şi am constatat îngroziţi că mai aveam
multe ore de suportat până o să dormim.
- Am o idee, a spus Lucien. Am putea să
ne jucăm ceva toţi patru!
- Daaa, ar fi super! a răspuns Marc, imitân-
du-i vocea. Doar că am uitat să luăm cu noi
superjocuri. O! Ce păcat!
- Ia uiteee, surpriză! a strigat Lucien şi a
scos un joc Scrabble din rucsac.
Cum toţi ne doream linişte, am acceptat să
ne jucăm puţin cu el, dar partida nu a durat
prea mult...
83
Marc a aşezat repede un cuvânt din opt lite-

re, deşi puteam să avem maximum şapte. Élise
1-a făcut trişor şi a cerut să fie reluat jocul.
- Văd că nu e deloc înţelegere în tabăra
asta. „Din partea mea", mă opun acestei rigi-
dităţi, a spus Marc ironic, imitând-o pe Élise.
Lui Lucien îi era puţin cald şi l-am sfătuit
să îşi dea vesta jos, în timp ce eu introduceam
„reţea" într-un cuvânt punctat dublu.
- O faci intenţionat? a bombănit Marc. Tu
nu ştii că toţi îi ducem lipsa?
- Vorbeşte pentru tine, a spus Élise. Era
rândul ei. Eu pun „vuiet" în acest cuvânt punc-
tat triplu.
- Poţi să foloseşti cuvinte de pe planeta
noastră? i-a replicat Marc. Ştiai că în această ta-
bără majoritatea sunt de pe planeta Pământ?
Élise a ridicat privirea şi ne-a explicat fap-
tul că noi suntem singurii care ignoră acest
cuvânt. Lucien, din ce în ce mai roşu, îşi aş-
tepta rândul cu nerăbdare.
84
- Am un scrabble, mi-a şoptit el, scărpi-

nându-se.
A aşezat „tinpan" şi a trebuit să îi explicăm
regula că înainte de p este întotdeauna m.
- Dar învăţătoarea nu ne-a spus-o, a obiec-
tat Lucien.
- E normal să fie atât de roşu? ne-a între-
bat deodată Élise, ridicându-şi sprâncenele.
S-a făcut linişte, iar eu şi Marc ne uitam fix la
fratele nostru.
Atunci am realizat că începea să se umfle!
- Are o criză de urticarie, am spus puţin
speriată, are nevoie de medicamentul lui.
- Trusa de prim ajutor! El o avea, a spus
Marc, care deja sărise în picioare.
Ne-am aruncat amândoi pe rucsacul de la
picioarele lui Lucien.
Am scos tot, dar nici urmă de trusă!
- Aveam nevoie de loc pentru Scrabble, a
şoptit Lucien, care era deja stacojiu.
- Dar de ce se umflă? a întrebat Élise, cu
ochii aproape ieşiţi din orbite.
85
Am dat din cap pentru a arăta că nu aveam

nicio idee, în timp ce Marc 1-a luat pe Lucien
în spate de parcă era un rucsac şi a strigat:
- îl duc înapoi!
- Nu ai cum să îl ţii aşa timp de o oră, a
exclamat Élise. Ai nevoie de ajutorul nostru.
Am plecat toţi patru, lăsând toate lucrurile
acolo. Marc alerga în faţă, cu Lulu în spate, iar
Élise nu se oprea din strigat:
- Mai repedeee! Mai repedeee!
După câteva minute, am ieşit din pădurice,
deja nu mai aveam suflu. Marc respira de par-
că era un taur nervos.
- O să facem o mică pauză, da? am propus,
agitată. E de ajuns o catastrofa...
Nu mi-am terminat fraza. îmi era frică de
leşin. Am trecut prin mai rău. Sau aproape!
Marc a urlat de durere şi s-a trântit pe pă-
mânt, după ce 1-a lăsat pe Lulu.
- Mi-am sucit gleznaaaa! a ţipat el.
Pe cât era Lulu de roşu, pe atât era el
de alb!
<ş>
86
Élise si cu mine ne-am uitat una la alta.

>
Aveam două opţiuni: să facem ceva sau să

plângem în hohote. Lulu a spus atunci încet:
- îmi e mai bine dintr-odată.
Am ales a treia opţiune. Am început să râ-
dem fară să ne controlăm, în timp ce fratele
meu mai mare ne facea în toate felurile.
După ce ne-am liniştit, am făcut o scurtă
recapitulare a situaţiei.
Glezna lui Marc era umflată, era ceva real.
Lucien, oricât ar părea de ciudat, era încă
roşu, dar nu se mai scărpina şi parcă respira
mai uşor.
- Când mă gândesc câte puteam evita cu
un telefon, a spus Marc cu o voce stinsă.
- Ce prostii poţi să spui! a comentat Élise
pe un ton serios. Vrei să o luăm de la capăt?
Marc a vrut să îi spună ceva, dar faţa i s-a
crispat şi şi-a prins glezna cu mâinile, gemând
de durere.
Pentru prima dată după destul de mult
timp, mi-a fost milă de el.
87
- Bine, tu eşti cel care are nevoie de ajutor

acum, am remarcat eu. O să ne împărţim în
două grupuri. Eu plec cu Lulu rapid să rezolvăm
problema alergiei şi mă întorc aici cu ajutoare.
- Nu îmi spune că mă vei lăsa aici cu doam-
na „Dinparteamea", a şoptit Marc, strâmbân-
du-se de durere.
- Nu am de ales, curaj, am spus eu, înainte
să îl iau de mână pe Lucien.
în fine, grupul nostru îşi pierduse total sim-
ţul orientării la dus. Singură, am ajuns la pen-
siune în mai puţin de un sfert de oră.
Sosirea mea a creat panică. Părinţii mei
stăteau relaxaţi, pe terasă, în faţa unei mese
delicioase şi parcă au început să se descom-
pună când ne-au văzut alergând spre ei.
Mama 1-a luat pe Lulu, iar tata a plecat
după Marc. Zâna şi spiriduşul au recuperat
lucrurile abandonate.
Fratele meu mai mic nu mai avea nici cea
mai mică urmă de urticarie la nici o oră de la
întoarcerea noastră.
88
- Erupţie trecătoare, i-a pus mama dia-

gnosticul după ce i-a administrat medica-
mentul antialergic. Aţi pus cortul într-o zonă
umedă, nu? Lucien reacţionează destul de rău
la mucegai sau alte ciuperci.
- Păduricea pe care am ales-o nu era chiar
într-o zonă luminată. Trebuia să mă gândesc
la asta, i-am explicat. Tocmai de aceea, starea
lui Lulu s-a îmbunătăţit după ce ne-am înde-
părtat de tabăra noastră întunecată.
- Putem să terminăm jocul când se întoar-
ce Marc? a întrebat Lucien, care stătea con-
fortabil pe terasă.
Am oftat lung, gândindu-mă la prietenele
mele. Ştiu că le-ar fi PLĂCUT să le povestesc
peripeţia mea... Aveam POSTAREA în cap:
„Campingul în Creuse seamănă puţin cu cel
din Koh Lanta, dar mult mai periculos!"
Poate cu asta le voi stârni interesul băieţilor
din ultimul an, când voi povesti această ex-
perienţă din junglă...
89
ZILE FĂRĂ I
Marc s-a întors târziu de la Urgenţe. Are o

entorsă mică şi un bandaj la gleznă. Şchiopă-
tează puţin, mai ales când îl privim. Atunci,
suferinţa sa este extremă.
Dacă ar trebui să îi descriu figura, aş avea ne-
voie de mai multe pagini. Fratele meu mai mare
nu este un adolescent prea zâmbitor. în seara
asta arăta de parcă tocmai aflase că trebuie să
plece la război (pe bune, nu cu joystickül...).
A realizat că va trebui să aştepte câteva zile
până să poată merge la refugiul său antiato-
mic, unde are internet. Dar, mai ales... Élise,
„şocată de teribilul accident", i-a spus că va
sta alături de el şi îl va face să uite de durerea
provocată de gleznă,
încă râd.
€ÍTl|LI€.
care nu e pregătită să mai meargă cu cortul
în pădure.
Jurnalul lui élTULIC Q<\{ T\l€ß
ZIUA 6
12 iulie, ora 20
Fără internet, fară noutăţi de pe FB.
încă o zi total deconectată de la lumea ce-
lor vii.
încep să îmi pun întrebări. Foarte serios.
TOTUL este ciudat aici. Nu doar zâna, spi-
riduşul sau excursiile în pădure... CHIAR fa-
milia noastră începe să fie diferită.
Nu ştiu dacă acest lucru trebuie să mă în-
grijoreze. în orice caz, dacă ar trebui să aleg o
melodie care să exprime ceea ce mi se întâm-
plă, ar fi una cam ciudată, similară celor care
91
ZILE FĂRĂ I
se aud în filmele de groază şi care ne sperie

chiar înainte să vedem imaginile.
în dimineaţa asta, încă de când m-am tre-
zit, era o atmosferă bizară pe terasă. Părinţii
mei nu luaseră încă micul dejun, parcă aştep-
tau pe cineva. Nici să alerge nu au fost. M-am
apropiat cu grijă.
- Bună dimineaţa, draga mea! a exclamat
mama şi şi-a deschis braţele, de parcă tot ce
aştept dimineaţa e o dezmierdare.
- Ai dormit bine, scumpa mea? a întrebat
tata şoptit.
I-am privit fară să zic nimic, puţin surprin-
să. Acasă, deşteptările sunt în general explo-
zive. Versiunea „Zâmbiţi, e o nouă zi!" e ceva
de-a dreptul nou.
- Nu aţi mers la şedinţa de yoga? am
întrebat.
- Nu, a răspuns tata. Vă aşteptam pe toţi trei.
De altfel, o să merg să îi trezesc pe fraţii tăi.
Am făcut ochii mari. Să îl trezeşti pe Marc
„întreg" înseamnă o operaţiune de comando.
^
92
DECONECTATĂ DE LA LUMEA CELOR VII
Să trezeşti un Marc „entorsat" mi se pare

Misiune imposibilă.
Cu toate acestea, tata s-a întors însoţit de
Lucien şi de Marc. Primul avea un zâmbet
larg şi ţopăia, celălalt exagera cu şchiopătatul
şi avea o faţă lungă de doi kilometri.
- Aaa, sunt bucuroasă! a spus Capucine, de
la fereastra bucătăriei. V-aţi strâns toţi pentru
a da împreună startul acestei zile puţin aparte.
- Uuu, aparte în ce sens? am întrebat
îngrijorată.
- Cu totul specială, a răspuns mama, care
începea să zâmbească la fel ca zâna. V-am spus
că o să aveţi parte de o surpriză, iată!
- E ciudat, nu e scris nimic pe tablă, a spus
Lucien care aruncase deja un ochi pe progra-
mul cu activităţi.
- Asta este cea mai bună veste pe care am
primit-o de când suntem aici, a bombănit
Marc cu gura plină.
- E normal Lulu, a explicat mama. Nu
avem nevoie de activităţi speciale, deoarece
93
această zi este intitulată „Tu, eu, noi. Să strân-

gem legăturile".
Marc a fost atât de uimit, încât a scuipat
sucul de portocale pe care voia să îl bea.
- Ce înseamnă chestia asta? am răspuns în
timp ce încercam să mă abţin să izbucnesc
A A
in ras.
- Alfred şi Capucine ne-au invitat să reclă-
dim o ADEVĂRATĂ familie, fară ecrane care
ne despart unii de ceilalţi, a reformulat tata.
- Hai să petrecem o zi întreagă toţi cinci, să
ne bucurăm unii de ceilalţi! a continuat mama.
- Suuuper! Stăm toţi cinci împreună! a ţipat
Lucien, cu faţa plină de firimituri de la croa-
santul pe care îl mânca.
Propunerile părinţilor noştri au început să
curgă. Nerăbdarea lui Lucien creştea de fie-
care dată când îi plăcea activitatea propusă,
între scăldat, jocuri de societate, construirea
unei căsuţe, cititul, întreaga zi era ocupată.
Părinţii noştri păreau la fel de nerăbdători
precum Lulu.
<ş>
94
Eu aveam o idee simplă în cap: unde este

ieşirea de urgenţă?
- Vă anunţ totuşi că eu sunt rănit, a preci-
zat Marc, la fel de lipsit de entuziasm ca mine.
Ieri mi-am pus viaţa în pericol, doar pentru
a-1 salva pe Lucien. Ca omagiu pentru acest
act eroic şi pentru că suntem într-o situaţie de
urgenţă absolută din cauza rănirii mele, am
putea să ne gândim să înlăturăm clauza „fară
internet", nu?
- Vom face cura de detoxifiere până la ca-
păt, să fie clar! a răspuns tata. Nu ne vom opri
din cauză că ai tu glezna foarte puţin umflată.
Eşti un băiat plin de resurse şi foarte curajos,
care este pregătit să salveze lumea.
- Şi dacă facem un scrabble pentru a-1 bi-
nedispune? a strigat Lulu, în plină formă.
Râsul nebun care îmi umfla obrajii a ex-
plodat când i-am văzut faţa lui Marc. Lucien
m-a imitat şi toată lumea a început să râdă.
Doar „marele rănit" se uita la noi cu inima
sfâşiată, dând din cap.
95
- E cea mai urâtă vacanţă din viaţa mea,

dacă vreţi să ştiţi, ne-a spus el calm când
ne-am liniştit.
>
Evident că am început să râdem iar, chiar

dacă nu ştiam de ce.
- Ah! a exclamat mama, ştergându-şi ochii
plini de lacrimi. Nici nu mai ştiu de când nu
am mai râs aşa.
- Nici eu, a spus tata, uitasem cât e de plă-
cut. Am început foarte bine a şasea zi.
Ne-a propus imediat o serie de jocuri de
societate, dar Marc şi cu mine le-am refuzat
pe toate.
- Deja stăm în vacanţă fără internet, nu o
să ne obligaţi să suportăm o partidă intermi-
nabilă de Monopoly, am spus pentru a justifi-
ca decizia noastră.
în cele din urmă, am fost de acord ca tata să
ne înveţe să jucăm poker. Lucien a făcut ce a
vrut el de la început până la sfârşit, dar ne-am
distrat. Părinţii noştri au pierdut TOATE par-
tidele, spre marea noastră bucurie: puteam să
le dăm o poruncă.
96
Fraţii mei şi cu mine ne-am strâns pentru a

stabili la ce să îi supunem.
- Ard de nerăbdare să le dăm o poruncă
megaoribilă, a spus Marc. Ne-au obligat să ve-
nim în acest loc groaznic, să sufere şi ei!
- Da, ai dreptate, trebuie o poruncă foarte
grea, am completat eu. De genul: traversaţi
râul înot!
- O, nu! Sunteţi foarte răutăcioşi cu mama
şi cu tata, a protestat Lucien. Eu nu vreau să îi
fac să sufere...
- Taci, Lulu Liliputanul, sau o să ajungi în
apă cu ei! a urlat Marc încântat. Foarte tare
planul tău, Lili! O să le înviorăm gândurile re-
gilor meditaţiei!
Am mers pe malul râului, iar părinţii noştri
s-au scufundat în apa rece ca gheaţa pentru a
ajunge pe malul celălalt. Cum nu au îngheţat,
ci s-au amuzat chiar, eu şi fratele meu am fost
cam dezamăgiţi.
- Data viitoare trebuie să ne gândim la
ceva mult mai rău, a şoptit Marc cu un zâm-
bet sadic.
97
ZILE FĂRĂ I
- Iu-hu! a strigat Élise, care mergea prin apă.

Aceeaşi activitate: „Să ne întărim legăturile"?
- Daaa, a răspuns Marc. Dar eu fac prostii
chiar şi aşa. Obligaţi să întărim legăturile, o să
ajungem să îi sugrumăm pe părinţii noştri.
Élise a zâmbit politicos înainte de a ieşi din
apă pentru a merge la părinţii ei.
Mi se pare că fata asta e din ce în ce mai
puţin ciudată. De altfel, am încercat să îi spun
lui Marc punctul meu de vedere în legătură cu
acest subiect, când stăteam unul lângă altul pe
iarbă, pe malul apei.
- Las-o jos! a insistat el. O fată care folo-
seşte în fiecare propoziţie un cuvânt pompos
este vrând-nevrând ciudată.
- Da, vocabularul pe care tu şi prietenii tăi
îl folosiţi nu se compară cu al ei. Voi nici mă-
car nu încercaţi să înţelegeţi cuvintele care au
mai mult de patru litere. A, da! Posibil „ma-
netă"? „luptă"? „eşti prost"?
Marc m-a stropit, eu am strigat, Lucien a
venit să mă apere, iar tata ne-a ajutat să îl
'S"
98
udăm pe fratele nostru mai mare. Urla de

parcă era un porc dus la tăiere, el era „foarte
rănit" şi spunea că „deja nu mai e joacă" ceea
ce făceam noi, dar tot a ajuns ud din cap până
în picioare!
Chiar aş fi vrut să am telefonul pentru a-i
face o poză, pe care să o postez pe contul meu.
Vedeam deja ce aşfi putut să pun la descriere:
Ö Marc 0 Émilie 1! De la „fără internet"...

ud leoarcă!
Doar că bineînţeles eram în aceeaşi situa-
ţie, izolaţi de restul lumii. La prânz, am avut
un picnic pe malul râului. La început, eram
cu adevărat o familie unită şi fericită FĂRĂ
INTERNET, iar fiecare dintre noi muşca din
sandviciul lui, bucurându-se de peisajul fru-
mos... până când Lulu a făcut GAFA.
- E distractiv să vă văd pe toţi patru fără
telefon în mână, ne-a spus el când ne-am în-
tins să luăm piersicile, desertul. De obicei,
cum ne oprim undeva, scoateţi telefoanele.
99
O adiere puţin mai rece a venit să ne răco-

rească. Mama şi tata au fixat piersicile, de par-
că aveau nevoie, dintr-odată, să se conecteze.
Marc a avut o grimasă de suferinţă extremă.
Mintea i-a fugit la echipa lui. Mie mi s-a părut
brusc că piersica nu mai avea gust bun. Voiam
să ţin în mână telefonul ală despre care ne-a
zis Lucien! Mă simţeam din nou singură pe
lume, departe de FB şi prietenele mele dragi.
- E mult mai bine aşa, a oftat Lulu. Mie
chiar îmi place să stăm toţi. Vouă, nu?
- O, daaaa! a ţipat Marc, ironic. E aşa cool
să mănânci piersici pe malul apei!
- Şi să nu ai NICIO veste de la prieteni, am
adăugat eu, morocănoasă. Izolaţi de tot.
- Bine, am înţeles, a spus tata.
- Da, cred că am priceput mesajul, a com-
pletat mama.
Apoi părinţii noştri s-au aruncat în apă.
Am rămas fară cuvinte.
- Aceasta va fi năzbâtia noastră zilnică, în
momentul în care sunteţi pe cale să explodaţi,
a spus tata, foarte amuzat.
100
- Un fel de pedeapsă supremă, care să vă

calmeze, a completat mama, la fel de zâmbi-
toare şi ea.
Le-am dat prosoapele când au ieşit din apă,
Marc chiar a şters-o pe mama pe spate. Tremura
puţin. Ne-am întins toţi pe prosoape şi am le-
nevit. Era un moment parcă ireal, am vorbit
vrute şi nevrute, fară internet. Mi-am dat sea-
ma că suntem în stare, în cele din urmă...
în după-amiaza aceea, Marc a dispărut.
Eram sigură că a reuşit să ajungă la refugiul
lui cu internet. Am avut un mic regret, gân-
dindu-mă că el a preferat să ne lase singuri, fix
când ne înţelegeam şi noi foarte bine.
De fapt, s-a întors repede cu... Alfred, care
avea scânduri, cuie şi funii. Tata le-a luat
şi toţi trei au început să îi construiască lui
Lulu o căbănuţă, rezemată de un copac. Era
într-adevăr o zi ciudată, nu aş fi fost surprin-
să dacă un marţian amabil ar fi venit să le facă
o poză şi i-ar fi invitat în farfuria lui zbură-
toare. în schimb, mama mi-a propus să mă
101
alătur ei pentru o sesiune de olărit, împreună

cu zâna.
Capucine ne-a întâmpinat cu veşnicul ei
zâmbet şi am observat că mama mea zâmbea
EXACT la fel.
De câteva zile, asemănarea asta mă punea
pe gânduri. Nu voiam pentru nimic în lume
ca mama să se transforme în zână. Astăzi,
sunt puţin mai îngrijorată.
Cu toate că...
Dacă fac un bilanţ al acestei zile, chiar are
de ce să fie mândră. în această seară, la cină,
domneşte pe masă un vas din lut, modelat şi
realizat de MAMA MEA! Tata a construit pri-
ma lui cabană ca adult. A fost ajutat de fratele
meu mai mare, care a petrecut ziua cu noi (pe
bune) fară să se încrunte, fară să mă insulte şi
zâmbind de mai mult de trei ori. Lulu zicea
întruna: „Super!"
în ceea ce mă priveşte, încep să cred că
acest jurnal îmi este prieten şi pot să mă
destăinui şi parcă nu mai simt aşa rău nevoia
102
aceea frenetică de a împărtăşi cu alţii ceea

ce scriu.
E ceva serios.
Mă întreb dacă nu cumva suntem TOŢI pe
cale să ne transformăm.
& 6ÍT1IU6.
care ia în serios ipoteza de a rămâne într-o
pensiune fermecată.
Jurnalul lui €ÍT\IU€
ZIUA 7
13 iulie, ora 15
- Te avertizez, Lulu! Dacă mai vorbeşti
noaptea când eu vreau să dorm, o să-ţi tai lim-
ba, ca să te înveţi minte!
Cu această frază plină de tandreţe şi iubire
şi-a făcut Marc apariţia în bucătărie, în aceas-
tă dimineaţă. Am înţeles numaidecât că mi-
nunea de ieri nu era decât o minune...
Marc e iar el.
Mai rău.
Lucien a încercat să pară trist, apoi şi-a
amintit că îl aşteaptă o cabană în grădină, aşa
<ş>
104
TE AVERTIZEZ
că a fugit mâncând pământul. Élise tocmai se

întorcea de la baia matinală de revigorare.
- Săracul Marc! a spus ea fară să ţină cont
de umorul ei odios. Pari obosit. Nu ai dormit
bine, aşa-i?
Nu a primit niciun răspuns, aşa că a insistat.
- Astăzi, ar fi cool să ne ocupăm puţin de tine.
Tocmai mi-a venit o superidee. Nu te mişca!
A dispărut rapid. I-am aruncat o privire fra-
telui meu mai mare. Stătea la geam şi contem-
pla grădina, uitându-se în gol.
- Ştiu de ce The Way to War îmi lipseşte atât
de mult, a şoptit el. Când am maneta în mână,
controlez situaţia, înţelegi? Sunt „M the king",
gamerul, şi NIMENI nu îmi spune ce trebuie
să fac. Aici nu e aşa. Nimic. Şi nicio modalita-
te „să scap". Nu mai pot...
Nu a apucat să-şi termine fraza.
A apărut Capucine şi, ca din întâmplare,
era urmată de Élise.
- Organizez un atelier „Scriere", mâine,
în aer liber, a spus ea, dând din coc voioasă.
<ş>
105
Coordonatele: malul râului, fundal muzical,

hârtie, stilou. Fiecare îşi lasă inima să vorbeas-
că şi cuvintele se nasc pe hârtie. Rezultatele
sunt adesea surprinzătoare. Aţi fi interesaţi?
Élise s-a întors spre mine şi fratele meu.
- Să ne înscriem toţi trei? Ţi-ar prinde bine,
Marc, să mergi să îţi schimbi ideile pe malul
râului. Ne-am ţine de urât şi am avea un pro-
iect concret.
- Aşa e, ţi-ar ridica moralul, a adăugat zâna
zâmbind. Şi... poate ni-1 fredonezi? Am muzi-
că pentru tineri, ştii tu. Ceva îmi spune că îţi
place rapul, nu?
- Ceva îmi spune că o s-o iau razna, a şop-
tit Marc.
- Gata, aşa rămâne, a încheiat Capucine
vioaie. Vom pregăti tot ce trebuie în apropie-
rea râului.
A plecat cu mers hotărât. Fratele meu, care
era aproape de o implozie, a ieşit din bucătărie
cât de repede a putut cu glezna rănită. Evident
că a plecat să se conecteze în linişte.
106
TE AVERTIZEZ
- Marc este încă trist? m-a întrebat Élise

îngrijorată. Nu i-a plăcut ziua petrecută cu fa-
milia ieri?
- Nu ştiu, i-am răspuns.
- Să ştii că mă întristează, a continuat. Am
hotărât să îl ajut să depăşească starea asta şi să
înveţe să profite de aceste zile fără internet.
Am o grămadă de idei pentru el.
Am analizat-o pe Élise. A renunţat la ati-
tudinea „Eu sunt în junglă, mă voi lupta cu
crocodilii", pentru „Profit de soare, dar ră-
mân fermecătoare". Avea umerii dezgoliţi şi
părul strâns într-un coc, aducând cu stilul lui
Capucine. Era machiată foarte puţin.
Mă roade ceva.
Se simte cumva atrasă de fratele meu şi
vrea să îşi petreacă restul vacanţei alături de
el? Sau chiar mai rău, e posibil ca povestea
„eroului care cade şi se răneşte" să îi fi stră-
puns inima? Văd că deja se ţine după Marc
peste tot. Din solidaritate feminină, am prefe-
rat să o previn.
<5?
107
- Ei, ştii tu, în viaţa normală, cu jocurile şi

restul, fratele meu nu prea e un băiat amabil.
Fără internet, aşa cum vezi aici, e de-a dreptul
insuportabil. Deci fară jocuri ŞI cu glezna ră-
nită, îţi imaginezi? Am spus esenţialul.
- Sigur, Émilie. Fără internet trebuie să
facă altceva cu timpul lui. Dar am răbdarea
necesară pentru a îmblânzi un urs.
- Cum să îţi spun? Avem mai degrabă de-a
face cu un urs grizzly, care nu a mai mâncat de
o săptămână şi care îşi vede hrana învârtin-
du-se în jurul lui, dar fară să o poată atinge.
- Facem pariu? O după-amiază distractivă
pe malul râului şi o să îl transform!
Élise mi-a clipit înainte să dispară cu un
măr în mână. M-am dus să mă întâlnesc cu
Marc în spatele parcului, cu gândul să intru
puţin pe FB.
- Nu mai e internet, Lili, mi-a spus cu vo-
cea stinsă, când am ajuns.
Văzându-i faţa, mi-am dat seama imediat
că nu glumea. Mirosea groaznic în coşmelia
108
TE AVERTIZEZ
lui. Se strecuraseră animale acolo si îsi facu-

•y >
seră şi culcuş. Puloverul pe care îl lăsase aco-

lo era într-o stare deplorabilă.
- Duhneşte aici! am strigat ţinându-mă de nas.
- Ai auzit ce ţi-am zis? a repetat el, fiind
dispus să stea într-o cocină, doar să aibă in-
ternet. Nu mai e internet!
îngrijorat, s-a îndreptat spre ghenă, unde a
căutat o reţea Wi-Fi, care mergea acum câte-
va zile.
- NIMIC! a spus el disperat. Nu prind
NIMIC.
Am încercat şi eu. Marc avea dreptate.
- Să fie oare din cauza artificiilor de la săr-
bătoarea satului de săptămâna aceasta? am
spus prosteşte.
Marc s-a uitat la mine, iar în ochii lui am
citit „creier de meduză". Ne-am fâţâit ceva
vreme în toate părţile pentru a încerca să prin-
dem semnal. Dar, ca prin magie, dispăruse.
Nu am un creier de meduză în totalitate,
pentru că am avut o sclipire de geniu.
109
- Vecinii, Marc.
- Ce, vecinii? a bombănit el, foarte prost
dispus.
- Probabil au făcut ei ceva să nu mai prin-
dem nimic.
S-a încruntat şi mi-a făcut semn să îl ur-
mez. Am mers de-a lungul zidului destul de
înalt, care separa casa zânei de proprietatea
de lângă, până la locul unde peretele se întâl-
neşte cu un gard viu, stufos.
- O să trecem pe partea cealaltă pentru
a vedea, a şoptit Marc. Dacă se iau de noi,
nu avem decât să le spunem că ne căutăm
zmeul.
- Zmeul? am spus eu, deloc convinsă. Nu
prea avem ce să facem cu ideea ta!
L-am urmat pe Marc, care deja se strecura-
se prin gardul viu, fără să aştepte să audă ce
cred eu. Şi, într-adevăr, am văzut...
Vecinii scoteau cutii din casă, iar un camion
imens, pe care strălucea inscripţia „MUTĂRI
BERT", era parcat în faţa porţii.
110
TE AVERTIZEZ
Şi dacă spui mutare, spui casă goală, pa pa

Wi-Fi!
Marc a înţeles la fel de repede şi am făcut
stânga-mprejur, într-o linişte mormântală.
La întoarcere, am mers de-a lungul râului

şi Marc a spus cu o voce sinistră:
- Émilie, Chaisse este un cimitir... îţi ima-
ginezi miile de adolescenţi, la fel ca noi, care
au fost obligaţi să participe la atelierele groaz-
nice ale zânei? TOŢI au ajuns să-şi arunce te-
lefoanele, pentru că nu le mai foloseau la
nimic. Să nu faci niciodată baie în acest râu
cu o mască. Rişti să ai niste vedenii teribile.
> >
în acel moment, părinţii Élisei ieşeau din

râu cu înotătoare şi tuburi de oxigen, iar eu
am început să râd.
- Rămâne soluţia internet-cafe, şi-a amin-
tit imediat Marc, ridicându-şi umerii. Există
unul în acest loc mort. Trebuie doar să găsim
o modalitate de a merge în sat, fără să dăm
de bănuit.
lll
- Nu o să fie deloc uşor, având în vedere pro-

gramul impus de zână şi spiriduş, am spus eu.
Uneori, soarta aşază lucrurile...
La prânz, părinţii noştri ne-au dat o veste
complet nebună. Tata ne-a explicat că zâna şi
spiriduşul au creat activitatea „Camping altfel",
pentru acest sfârşit de săptămână. Le propun
invitaţilor să meargă cu rucsacul în spate să
descopere natura înconjurătoare şi MAI ALES
să petreacă noaptea în corturi indiene.
- Indienii au respectat întotdeauna natura,
a spus tata foarte serios. Noi chiar vrem să re-
luăm legătura cu ADEVĂRATA lume şi să o
uităm pe cea virtuală. Să mergem cu cortul,
precum indienii sioux, ni se pare o idee exce-
lentă. Voi ce părere aveţi?
Eu şi Marc am avut un schimb de priviri
discret. Aveam aceeaşi părere, dar nu puteam
să o spunem tare.
Părinţii noştri tocmai intraseră în cea de-a
patra dimensiune şi nu ştiu sigur dacă vor
ieşi teferi.
112
TE AVERTIZEZ
- Iu-hu! O să atacăm cowboy, a spus Lucien

entuziasmat.
- E o idee tare, a comentat Marc. Chiar su-
per tare.
O asemenea nebunie mă făcea să haluci-
nez. M-am enervat.
- încetaţi cu prostiile! am strigat. Fără in-
ternet, deja suntem izolaţi de lume. Nu vreţi
să mă transform într-o indiancă, nu?
Părinţii mei au încercat să mă calmeze şi
mi-au zis că vom dormi în corturi, dar nici nu
se pune problema să ne costumăm sau să dan-
săm în jurul unui foc.
- Noi încercăm să restabilim legăturile cu
pământul, a spus mama. Un alt tip de legătu-
ră, diferită de cea zilnică.
Am ridicat din umeri pentru a le arăta cât
de mult mă încântă ideea lor.
Am preferat să mă duc în camera mea pen-
tru a nota asta în jurnal. Marc a venit şi i-am
spus ce gândesc.
- I-am pierdut pe mama şi pe tata... defi-
nitiv. în câteva zile, ei au trecut de partea
113
cealaltă. Nu sunt nici două săptămâni de când

erau mai digitalizaţi chiar decât noi. Astăzi, ei
vor să se aventureze precum o faceau triburile!
Iar tu, mincinosule, vrei să te cred că ţi se pare
genial planul „O, Pământul pe care îl iubesc"?
- Nu-mi place deloc ideea, aşa că nu am de
gând să particip. O să fac orice pentru a ră-
mâne SINGUR aici timp de două zile.
- Nici mie nu îmi place această activitate
„Camping altfel", am protestat. Ţi-am spus că
nici nu se pune problema să joc rolul unei fe-
mei din India. Ori internet-cafe, ori nimic!
Nu a mai făcut pe şeful. Trebuie să fi văzut
sclipirea din ochii mei, pentru că nu aveam
de gând să îl las să se ducă fără mine.
- OK, a acceptat el. Deci ne unim forţele
pentru a scăpa de sfârşitul de săptămână „Cor-
turi şi companie"? O să pregătesc un plan şi te
ţin la curent.
Mi-a întins mâna şi am făcut un mare pact.
Este prima dată când Marc îşi doreşte să se
alieze cu mine. Nu mai sunt „a doua piedică
din familia lui" (prima fiind Lucien).
114
TE AVERTIZEZ
- De fapt, a continuat el, în timp ce se în-

tindea pe patul meu. Cum stai cu vederea?
încă n-ai orbit de la acest mov hidos?
Am zâmbit şi mi-am deschis caietul cu spi-
rală. Aveam întâlnirea de fiecare zi cu mine.
- încă scrii acolo? a adăugat el. Nu uita să
notezi că ai un frate mai mare re-mar-ca-bil.
E cuvântul preferat al profesoarei mele de
franceză, aşa cum ne spune ea!
Marc mi-a povestit două sau trei întâmplări
din primul an de liceu şi CHIAR am râs în ho-
hote. I-am povestit şi eu despre gaşca băieţilor
din ultimul an de la Liceul „Saint-Jean" şi mi-a
spus că îi cunoaşte pe unii dintre ei.
Uau! Mi-a sărit inima din piept. O nouă
speranţă. Trebuie să intru pe contul meu şi să
postez o fotografie cu fratele meu. O să îl re-
cunoască măcar unul dintre băieţii din gaşcă
Şi poate că o să îmi trimită un mesaj. E cool să
a
i un frate mai mare!
0 €fT|IU€,
care nu va fi niciodată o indiancă!
Jurnalul lui €ÍTyU€ Qí\tt[\tQ
ZIUA 8
14 iulie, ora 19
Ziua satului este la fel de aşteptată precum
Crăciunul... mai mult sau mai puţin... Mâine
seară, ne aşteaptă un spectacol de sunet şi lu-
mină peste râu. Zâna şi spiriduşul erau aerieni
de dimineaţă. Este singura zi din an în care se
întâmplă ceva în satul lor, aşadar, nici gând să
o rateze!
Pentru eveniment, au adăugat o activitate
în programul lor: „15 iulie pentru tine".
Mesele de dimineaţă devin ultra periculoase,
deoarece Marc a fost din nou pe punctul să se
116
SINGURA ZI DIN AN
înece cu sucul de portocale, atunci când a des-

coperit această activitate, trecută în program
între altele. Lucien ne-a explicat conceptul.
- împreună cu Alfred şi cu tata, vom deco-
ra două bărci pentru a putea naviga pe râu în
timpul spectacolului. E super, nu-i aşa? Dacă
vreţi, puteţi şi voi să veniţi să le vopsim!
^ Lulu a plecat fară a aştepta răspunsul nos-
^ tru. Trebuie să spun că nimeni nu avea chef să
' rămână în bucătărie, odată ce-i vedea figura
lui Marc. Élise a venit imediat să ne aminteas-
că de atelierul „Scriere", spunându-ne că ne
va aştepta pe malul râului, la ora 13. Atunci
când părinţii mei au aflat despre activitatea
noastră din această după-amiază, mama n-a
mai putut de bucurie.
- Nu îmi vine să cred cât bine ne face casa
asta, a spus ea. Copiii mei mai mari vor petre-
ce o frumoasă după-amiază pe malul apei, iar
noi, cu tatăl vostru, vom merge la o plimbare
lungă prin sat.
Odată ce părinţii noştri au dispărut din câm-
pul vizual, fratele meu m-a anunţat:
BiajOTECÂgpDfcŢEANÂ „B00 PÉTER"
§£A$EJ GHEQRGHE
60973T5577
SEPSISZENTGYÖRGY
ZILE FĂRĂ I
- în cele din urmă, am hotărât să îmi schimb

programul din această după-amiază. Pentru
început, o s-o înec pe doamna Dinparteamea,
care mă sâcâie, înainte să îi atac părinţii cu
o furculiţă şi voi încheia cu zâna, pe care o
voi tranşa. Am gânduri ucigaşe de când stau
fără internet.
Élise se apropia, iar fratele meu, un serial
killer, a început să se strâmbe de parcă nu mai
putea să reziste pornirii violente. Am încercat
să îmi ascund zâmbetul de Capucine care ve-
nise să ne invite pe malul râului. Am descope-
rit „decorul poetic". Zâna întinsese cearşafuri
înflorate pe malul râului, la umbra copacilor.
Un difuzor răspândea o muzică liniştitoare,
iar nişte pupitre mici din lemn aşteptau vii-
torii scriitori/poeţi. Recunosc că atmosfera
emanată în acel moment te invita să vrei să
te întinzi şi să profiţi de linişte. „Din partea
mea", mă simţeam pregătită să mă avânt
într-un atelier de scriere. Oricum, am început
să mă obişnuiesc să am un stilou în mână,
<s>
118
SINGURA ZI DIN AN
datorită jurnalului meu. Marc avea chef să o

ia la sănătoasa.
- Sorry pentru toată lumea, a spus el, dar
tocmai mi-am amintit că trebuie să merg la
fizioterapie.
Pentru că tot insista să se întoarcă la vilă,
şchiopătând exagerat, Capucine i-a explicat că
fizioterapeutul cel mai apropiat se află la mai
mult de douăzeci de kilometri de sat.
- Mai bine întinde-te şi odihneşte-ţi glezna!
a insistat ea. Lasă-te legănat de clipocitul apei...
Fratele meu a şoptit „Clipoceşte tu!", în timp
ce zâna ne oferea detalii despre atelier.
- Fiecare scrie cum vrea ceea ce simte, în
versuri sau în proză. Apoi voi decideţi dacă vă
citiţi sau nu creaţiile.
Élise era deja absorbită de scriere. M-am
apropiat de ea.
- Un loc calm
Umbra vine să ne invadeze
Murmurul apei, a spus ea cu voce tare după
câteva minute de tăcere.
<ş>
119
ZILE FĂRĂ I
- Superb, a răspuns Capucine. Chiar eşti

făcută pentru haiku, Élise.
- Ce e haiku? am întrebat curioasă.
- Un poem foarte scurt din Japonia, mi-a
explicat Capucine. Adesea, celebrează natura
şi se supune unor reguli de scriere destul de
stricte. Este alcătuit din trei versuri, care au în
general cinci, şapte şi cinci picioare.
- „Din partea mea", cu o entorsă, picioarele
mele sunt şubrede, a spus ironic Marc, în timp
ce căsca.
Apoi s-a întins pe burtă şi s-a amuzat arun-
când pietre în apă. Zgomotele repetate ale
acestora erau destul de greu de suportat.
Tocmai voiam să îi zic să înceteze, când
a spus:
- Un loc liniştit
O piatră aruncată
S-a auzit „pleosc". Eee! Am inventat şi eu unu
Capucine a zâmbit, îndreptându-se către
casă, iar Elise mi-a propus:
- încercăm să scriem împreună?
<s>
120
SINGURA ZI DIN AN
Fratele meu continua să arunce pietre în

apă pentru a tulbura liniştea, iar noi ne com-
portam de parcă acel zgomot nu ne deranja.
- O vară calmă
Un zgomot se aude
Vântul este blând, a citit Élise, cu voce tare.
Am fost destul de mândră de acest haiku,
deoarece eu am găsit ultimul vers.
M-am uitat la fratele meu. Continua să îşi
bată joc cu pleoscăiturile constante. îmi ale-
sesem tabăra.
- O vară tristă
Internetül dispărut
Vânt din neant, a rostit el după câteva minute.
Élise a zâmbit fară să ridice ochii din foaia
pe care scriam. Fratele meu a mimat un salut
pentru spectatori, iar eu l-am aplaudat.
Nu ne-am mai oprit după aceea! De fiecare
dată când citeam un haiku, Marc inventa unul
în stilul lui: mult mai puţin poetic, dar atât de
caraghios!
Varianta noastră:
Ape magice
Viaţa apare aici
121
Farmecul lumii.
Varianta fratelui meu:
Ape de gheaţă
Zile întunecate
Este fără speranţă.
A noastră:
Cuvinte scrise
Ecourile noastre
Haiku-uri spuse.
A fost transformată în:
Cuvinte goale
Undele plictiselii
Haiku-uri moarte.
Când noi am inventat:
Râu atât de lin
Soarele străluceşte
Mii de luminiţe,
Marc ne-a răspuns:
Râul e rece
Broasca sare în apă
Finalul tragic.
Pleoscăiturile dispăruseră complet. Rivalul
nostru poet aştepta răbdător să îi citim creaţiile
122
SINGURA ZI DIN AN
noastre pentru a le transforma în stilul lui.

Am râs cu poftă, orele treceau, iar haiku-urile
noastre deveneau din ce în ce mai complicate.
Mai ales când am hotărât să continuăm po-
vestea broaştei lui Marc!
Eu am scris:
Prinţesă tristă
Prinţul-broască decedat
Prea deprimată.
Élise a adăugat:
Prinţesă-broască
La Capucine sosită
Viaţa s-a sfârşit.
Fratele meu a încheiat:
Râul blestemat
El ne fură eroii
Vrem internetül!
Ne-am întors la pensiune mult mai târziu
decât era prevăzut.
Ne-am despărţit de Élise, iar pe d r u m , i-am
spus fratelui meu că mi se pare că este din ce
în ce mai simpatică.
123
ZILE FĂRĂ I
- Daaa... Nu e chiar atât de ciudată cum

credeam eu, a admis el.
- Ai văzut când a imitat broasca? Sincer, e
mult mai amuzantă.
Fratele meu a zâmbit.
- Recunosc. Dar despre mine nu crezi că
sunt regele haiku-urilor?
- Ai fost cel mai bun.
Când ne-am întâlnit cu părinţii noştri încă
râdeam. Lucien a vrut să ne povestească des-
pre decorarea bărcilor şi, dintr-odată, am în-
ceput să vorbim toţi trei în acelaşi timp. De
parcă toţi din familie deveniserăm foarte vor-
băreţi şi chiar ne plăcea asta.
A fost, într-adevăr, ciudat. îmi era greu să
cred că suntem noi.
Mă simt foarte bine în seara asta, nimic nu
îmi poate strica starea.
O €ÍTl!U€,
fără internet, încă în viaţă.
Jurnalul lui €fTllll€ Q(\tt[\€ß
ZIUA 9
15 iulie, prânz
Mama a ieşit şocată din camera mea. M-a gă-

sit cu stiloul în mână şi nu reuşea să-şi revină.
- Tu îţi faci... temele? m-a întrebat ea sfioasă.
Am râs explicându-i că încerc să îmi notez
gândurile, deoarece nu mai pot să le postez pe
contul meu de Facebook.
- Descriu zi de zi comportamentul meu de
mutant; „noua Émilie", care încearcă dispe-
rată să meargă înainte fără internet. E foarte
simplu.
<ş>
125
- Sper că scrii şi despre băile noastre în apa

rece ca gheaţa! a spus mama.
I-am confirmat şi am zâmbit amândouă.
Am vorbit iar despre ziua „Tu, eu, noi. Să
strângem legăturile".
Şi, să fiu sinceră în totalitate, chiar asta se
întâmplă. Sunt un mutant, o Émilie cu dublă
personalitate. Eu, care credeam că nu putem
TRĂI fără să intrăm pe internet cel puţin o
dată pe oră, am reuşit să stau patru zile fără
să-mi fi văzut contul de FB.
în plus, nu sunt deprimată complet, nici nu
sunt pregătită să îmi arunc telefonul în râu...
Dimpotrivă, mi-au plăcut ultimele zile în com-
pania lui Marc şi a lui Élise. Nu am avut timp
nici măcar să mă gândesc la mesajele private
sau la notificările mele.
Iar Marc... schimbarea lui este şi mai ului-
toare. Cred că lui i-a prins cel mai bine peri-
oada asta fără internet.
L-am analizat pe „noul Marc", care este pe
cale să înflorească sub soarele din Creuse,
126
SURPRINSĂ CU STILOUL ÎN MÂNĂ
devenind mult mai simpatic de când nu mai

este conectat la internet. El, care era un savant
făcut dintr-un amestec între un zombi (dato-
rită energiei) şi un pit-bull (datorită agresivi-
tăţii), este pe cale să se metamorfozeze. Cele
patru fraze de bază, pe care le foloseşte de obi-
cei când vorbeşte cu mine (adică: „închide
uşa!", „Ieşi din camera mea!", „Ce MAI vrei?"
»Nu te-am întrebat NIMIC.") au dispărut din
vocabularul lui.
Pe scurt, s-a schimbat într-o săptămână.
îmi place acest Marc.
M-am gândit iar la bunăvoinţa lui Élise,
care voia să îl ajute să trăiască fără internet
într-un mod cool. Ea chiar are dreptate!
Să ne jucăm până la sfârşit.
Şi dacă Lulu, părinţii noştri şi cu mine am
r
euşit, trebuie să reuşească şi Marc.
Asta înseamnă că trebuie să fiu o piedică în
c
alea lui spre internet-cafe. îmi asum respon-
sabilitatea pentru el.
127
© €ÎTţlLI€,
fără internet, dar mai ingenioasă pe zi ce trece.
PS: Este ora 11 noaptea şi mi-am luat acest

jurnal EXCEPŢIONAL, pentru că trebuie să
notez ultimele întâmplări. încă o zi cu soare la
Chapelle-ch-ch. Imediat ce mama a ieşit din
camera mea, Marc i-a luat locul (e ciudat, dar
fratele meu vine din ce în ce mai des să stea de
vorbă cu mine!). Mi-a spus „planul genial" la care
tocmai s-a gândit. Ideea e simplă: pentru a scă-
pa de sfârşitul de săptămână „Camping altfel",
s-a dus la Alfred să îi ofere serviciile lui.
- E nevoie ca plăcuţa atârnată la intrare să
fie vopsită. Ştii chestia aia dezgustătoare, pe
care scrie „Casă fară internet"?
Am dat din cap fară să înţeleg unde vrea să
ajungă.
- I-am spus că eu sunt Dumnezeu pe Pământ
în ceea ce priveşte pictura şi caligrafia şi că mă
pot ocupa de acest lucru.
- Ai îndrăznit să spui asta? am chicotit.
<ş>
128
- Stai să vezi! Spiriduşul era superintere-

sat, iar eu i-am propus un deal: aş putea să o
vopsesc în acest sfârşit de săptămână. în pri-
mul rând, pentru că încă mă doare glezna şi
sigur îi voi incomoda pe ceilalţi. în al doilea
rând, pentru că o să fiu mult mai concentrat,
iar opera mea o să fie un succes...
- Mama şi tata ştiu? Au fost de acord? am
întrebat mirată.
- Alfred le-a prezentat toată treaba foarte
bine! Mama a fost foarte mândră şi a spus că
aduceam desene extraordinare de la grădi-
niţă. A crezut întotdeauna că am o înclinaţie
spre desen. îţi jur, mori de râs! Pe scurt, nu o
sa plec cu voi.
Marc a făcut câţiva paşi de dans.
- OK... Şi eu? am întrebat enervată, deoare-
ce mi-1 imaginam conectat 48 de ore, în timp ce
e
u nu o să pot să fac nimic pentru a-1 împie-
dica. Am făcut un pact, nu?
- Aşteaptă puţin, fiecare plan are două eta-
e
P - Eu sunt la prima, dar nu uit de tine.
129
- Ai grijă! i-am spus. Nici eu nu VREAU

să plec!
Marc a ieşit din cameră foarte fericit.
La cină, era foarte binedispus şi ne-a făcut
să râdem de mai multe ori. Apoi, a avut loc
anunţul oficial pentru sfârşitul de săptămână
„Corturi & Co". Gazdele noastre au profitat
de ocazie şi ne-au dezvăluit marea lor idee.
Atunci i-a dispărut zâmbetul fratelui meu.
- Marc ne-a spus dorinţa lui de a se dedica
picturii în acest sfârşit de săptămână, în care
nu vom dormi aici, ne-a spus Alfred. Cu toate
acestea, eu şi Capucine ne-am gândit că ar fi
drăguţ ca adolescenţii să aibă o experienţă fru-
moasă în natură, departe de casă. Aşadar, vă
propunem o plimbare-vânătoare după comori,
mâine-dimineaţă. Ce poate fi mai frumos de-
cât o zi în aer liber, pentru a admira regiunea
noastră frumoasă, chiar mult mai f r u m o a s ă
fară internet? Ce părere aveţi, tinerilor?
Marc a reflectat mult timp, parcă voia să
găsească un răspuns.
<ş>
130
- Da, o să fie foarte frumos, a spus el pe un

ton de parcă tocmai aflase că întreaga lui fa-
milie a dispărut în urma unui cutremur.
De la masa ei, Élise zâmbea. A ridicat dege-
tul mare, iar eu am început să aplaud. Sunt
foarte bucuroasă. O vânătoare de comori, e un
pic prostesc, dar îmi place ideea de a petrece
din nou o zi cu Élise şi cu Marc. Sper să râdem
ia fel de mult ca la haiku...
O mică întrerupere în sesiunea mea de
scriere.
Marc tocmai a venit la mine în cameră să mă
anunţe că, în timpul „plimbării în aerul muce-
găit", nu o să stea cu mine şi cu Élise.
- O să îmi petrec ziua la internet-cafe mult
mai devreme decât îmi plănuisem, a spus foar-
te sigur pe el. Poţi să intri şi tu pe Facebook.
Iau şi tableta, şi telefonul în rucsacul meu?
Am scos un „da".
Sunt puţin derutată.
Nu am putut să-i spun că eu tocmai am luat
0
a
decizie importantă şi că am hotărât să intru
^
t
m jocul „Fără internet", în stilul Elise.

<ş>
131
E nebunesc ce spun, dar Marc nici măcar

nu încearcă.
Cu atât mai rău, deoarece, chiar dacă mă
aflu în pericol, tot voi continua să lupt. Marc
va rămâne tot fară internet. înainte să las jur-
nalul, trebuie să admit că spectacolul de sunet
şi lumină din sat a fost la înălţime. Marc, Élise,
Lucien şi cu mine am petrecut seara întinşi
într-o barcă şi mi-a plăcut foarte mult! Ne-am
lăsat duşi de apă. Am admirat luminile care se
oglindeau în râu pe note muzicale.
Când am coborât din barcă, eram atât de
zen, încât eram sigură că toţi putem să avem o
viaţă fară internet. Şi, în plus, e la fel de plăcu-
tă precum o noapte pe râu.
0 €fT\JU€,
care crede că aici imposibilul se poate
transforma în posibil.
Jurnalul lui €ÍTIIU€ QP\fí[\iQ
ZIUA 10
16 iulie, aproape miezul nopţii
Această vacanţă e de-a dreptul nemaipome-

nită. Pot să spun asta. în orice caz, e prima oară
c
ând se întâmplă atâtea lucruri într-o vacanţă
d
e-a mea. Sunt complet epuizată, dar nu aş pu-
tea să dorm fară să povestesc ce s-a întâmplat
A
ln
această zi... plină de surprize.
Plimbarea/vânătoarea de comori nu a fost
deloc aşa cum îşi imagina fratele meu. El cre-
de
a că o să plecăm de aici şi o să ajungem în
Punctul B, pe care o să îl găsim cu ajutorul
<ş>
133
unei hărţi. Credea deja că o să rămânem mai

mult sau mai puţin (mai degrabă mai puţin,
în ceea ce o priveşte pe Élise) la internet-cafe şi
că o să ajungem în ultimul moment (printr-un
miracol) la punctul B.
Alfred ne-a prezentat la micul dejun un
plan complet diferit.
- Aveţi cinci ştafete pe care trebuie să le gă-
siţi de-a lungul zilei cu ajutorul unei hărţi şi a
unei schiţe cu indicii, care vă vor dezvălui de-
taliile esenţiale. La fiecare punct, vă voi aştep-
ta cu un cadou. Ultima etapă va fi cireaşa de
pe tort, deoarece veţi ajunge la adevărata „co-
moară". Ne-am gândit şi la glezna lui Marc, iar
traseul nu e lung şi nici periculos.
- Şi dacă ratăm un punct pe drum? a între-
bat Élise, care părea entuziasmată.
- Vă aştept la următorul! Trebuie să rămâ-
neţi împreună toţi trei, pentru a nu vă rătăci.
- Şi dacă am lua un telefon? a sugerat Marc,
care îşi închipuia să îşi va recupera smart-
phone-ul, în locul telefonului vechi ascuns în
134
VACANŢA E NEMAIPOMENITĂ
rucsacul lui. Aţi văzut ce s-a întâmplat data

trecută, mai ales cu Lulu.
- Nu! a exclamat tata, care a ascultat toate
explicaţiile. Sunteţi trei adolescenţi care plea-
că ziua, nu mai exageraţi. Riscurile sunt foar-
te mici. Cu atât mai mult cu cât Alfred o să vă
aştepte la fiecare punct.
Acesta ne-a dat fiecăruia câte o schiţă car-
tonată şi o hartă pliabilă.
- Şi picnicul nostru? am întrebat puţin
îngrijorată.
- Alfred o să vi-1 dea la punctul numărul 2.
O să vă îndopaţi, a spus Capucine.
Mi s-a părut amuzantă ideea.
Am plecat toţi trei. Ne-am luat la revedere
de la Lulu, care era sigur că nu o să ne mai
v
adă niciodată. Eu şi Élise mergeam destul de
repede, Marc îşi târa piciorul şi, ca din întâm-
plare, a început să şchiopăteze.
Punctul 1 a fost foarte uşor de găsit, chiar
dacă tata ne-a citit intenţionat indiciul cu o
v
°ce ciudată. (Ţipa: „Dacăă veezi clopootniţa,
<ş>
135
din punct de vedere religios eşti foarte aproa-

peeeee.") L-am găsit pe Alfred în spatele biseri-
cii din sat. Ne-a dat cadoul: o pungă imensă cu
bomboane! Pentru prima dată, ni s-a părut...
racordat la viaţa modernă. Apoi ne-a spus că
ne vom întâlni la punctul 2 şi a plecat. Ne-am
aşezat pe o bancă şi am trecut la atacul primei
noastre recompense. Eram în sat pentru prima
dată şi, într-adevăr, era un internet-cafe. De
cum 1-a zărit, Marc a intrat în transă.
- „Din partea mea", eu rămân aici, a spus.
Am tot ce îmi trebuie în rucsac şi o să profit
de internet de-a binelea.
Eu şi Élise l-am privit, una mai uimită ca alta.
- OK, fetelor, gata cu vorba! a spus înce-
tişor. Nu o să îmi faceţi morală. Spiriduşul
şi zâna nu sunt aici, aşa că uitaţi de ei puţin şi
lăsaţi-mă să mă conectez ÎN SFÂRŞIT la ade-
vărata viaţă.
- Şi concret, ce îi spunem lui Alfred când o
să ajungem la punctul 2 fără tine? a întrebat
Élise, cu mâinile în şolduri.
<5>
136
- îi spuneţi ce vreţi. Trag un pui de somn

cu un iepuraş drăguţ, pe care l-am întâlnit pe
drum. Sau, mai bine, mi-am dat seama că
vreau neapărat un ierbar şi am plecat să caut
Campanula extraordinarium.
Cum Marc ne vorbea pe un ton dispreţui-
tor, cu gura plină cu bomboane, a reuşit să
mă enerveze.
- Las-o baltă, Élise! am spus. Plecăm fară el,
e un caz pierdut. Nu e în stare să profite de o zi
altfel, vrea doar să fie legat de un cablu. Plus că
nu a ştiut niciodată cum se citeşte o hartă, deci
e
mort de frică şi crede că se va rătăci.
Élise a început să râdă, în timp ce Marc a ri-
dicat din umeri. Ne-a întors spatele şi a plecat.
- Ştii că eşti complet pierdut fară GPS! i-am
strigat. De fiecare dată când suntem într-un
loc nou, eşti primul care deschide Google
Maps.
- Aşa, şi? Fac ce vreau, a protestat Marc.
Nu am de gând să urmăresc de unde răsare
soarele pentru a afla unde e Nordul.
137
- în zadar! 1-a ridiculizat Élise. Vreau doar

să îţi reamintesc faptul că soarele răsare la Est
şi apune la Vest. Chiar e util când avem nevo-
ie de anumite indicii.
- OK! a strigat Marc disperat. O să facem o
şmecherie, fetelor. Mă duc la internet-cafe,
mă joc două sau trei partide de antrenament
şi chiar şi aşa o să ajung înaintea voastră la
punctul 2. O să mă vedeţi în The Way to War!
Sunt bossul când vine vorba despre orientare
pe hartă, atunci când trebuie să îi localizez pe
inamici pentru a-i împuşca.
S-a dus spre internet-cafe şi s-a uitat la ceas,
strigând spre noi:
- Haideţi, fetelor, am pornit cronometrul.
Mişcaţi-vă!
Nu am întrebat cât mai aveam şi am plecat
alergând şi ţipând.
Al doilea indiciu era puţin mai complicat,
deoarece interveneau două elemente: din ce
direcţie bate vântul şi cum creşte muşchiul.
Ne-am încurcat şi am întors harta pe toate
138
părţile, dar la 11.30 am ajuns unde trebuia şi

am început să ţopăim ca nişte căprioare. Marc
nu era acolo, câştigasem!
Alfred s-a întristat când a văzut că ne-am
despărţit, dar i-am promis că îl vom găsi pe
»şeful orientării". Trebuia să împărţim masa
cu el.
Aici au început să scârţâie lucrurile.
Nu am reuşit să dăm de fratele meu.
La punctul 3, tot absent era... La punctul
patru, am început să mă îngrijorez, chiar dacă
Alfred era foarte calm.
- Am trecut pe la internet-cafe, nu era acolo.
Nu aveţi de ce să vă panicaţi. îi cunosc pe toţi
de aici, o să îl găsim.
- Fratele meu e pe cale să smulgă scoarţa
copacilor acum, i-am explicat lui Elise. Are
un ceas în stomac şi trebuie să mănânce la ore
fixe sau poate să moară.
Élise s-a îngrijorat şi ea. în cele din urmă,
^îarc ne-a găsit în jur de ora 16, aproape de
Punctul 4.
<ş>
139
- Eram pregătit să atac primul urs pe care

îl vedeam, atât îmi e de foame, a spus.
- Chiar te-ai pierdut? 1-a întrebat Élise,
oferindu-i sandviciul. Sau te-ai jucat în tot
acest timp?
- Să zicem că... m-am abătut puţin de la
drum, a zis el misterios. în treacăt, vă spun
că aici soarele face ce vrea el. Am ţinut cont
de şmecheriile voastre cu Est şi Vest, dar nu
au funcţionat.
- Eee, cum să îţi spun, şeful orientării?
l-am şicanat. Eu şi Élise am mers pe unde
trebuia. După ce am terminat bomboanele
fără tine, am primit prânzul, câte o revistă
de benzi desenate şi cheia care ne va duce la
comoară...
- ...avem încă timp să mergem să căutăm
împreună cu tine, de această dată, a spus
Élise, căreia îi revenise zâmbetul pe buze de
cum 1-a văzut pe Marc.
Fratele meu a ridicat din umeri şi ne-a ur-
mat, înfulecând cu poftă. în scurt timp, am
<ş>
140
găsit comoara. Alfred ne aştepta răbdător.

Ne-a dat o cutie, pe care am reuşit să o des-
chidem cu cheia de la punctul 4.
înăuntru? Trei bilete la Luna Park, în ora-
şul din apropiere, unde sunt instalaţi opt uri-
aşi şi tot felul de atracţii! Alfred ne-a lăsat la
Luna Park în jur de ora 8 seara şi a venit să ne
ia după trei ore. Am petrecut o seară extraor-
dinară toţi trei.
Marc a fost la înălţime! Nimic de comen-
tat! Chiar a recunoscut că ne-am descurcat
foarte bine la capitolul orientare.
- Dacă ai fi renunţat la jocul tău de război
Şi ai fi venit cu noi, ţi-am fi dat sfaturi utile şi
a
i fi învăţat să citeşti o hartă, a spus Élise zâm-
bind. Cred că ai mare nevoie!
El a râs fară să mai comenteze. în orice caz,
n
u am mai pomenit de „recidivă".
Am profitat din plin de cele câteva ore la
Luna Park şi nu am avut nevoie de internet
P e ntru a ne bucura de ele.
141
Chiar a fost tare ziua asta, cum spune Marc.

De altfel, i-am mulţumit lui Alfred şi cred că
i-a făcut plăcere.
© €n\IU€,
ADEVĂRATUL boss al orientării.
Jurnalul lui €ÍTIIU€ Q(\tTţ.l€l?
ZIUA 11
17 iulie, ora 20
Astăzi, la panoul cu activităţi, pentru inter-

valul 10-11 scrie cu litere mari: „Verificare şi
montaj material/bilanţ: unde suntem noi?"
De când m-am trezit, l-am auzit pe Lulu
Mergând prin grădină, ţipând şi mi-am spus că
»întoarcerea pe pământ" nu va fi complet li-
niştită. Tot nu aveam chef să merg cu cortul.
Voiam doar să îl fac pe Marc să îşi respecte
angajamentele. Mi-a vorbit de un „plan în două
et
ape", dar nu vedeam unde e a doua parte.
143
Terminasem de mâncat, iar mama a venit

să mă vadă.
- Nu-i aşa că ai vrea să rămâi aici în acest
sfârşit de săptămână, Lili? m-a întrebat ea.
Eram atât de surprinsă, încât am lăsat
sandviciul din mână.
- Marc crede că ai prefera să rămâi aici, îm-
preună cu el şi Élise, a continuat mama. Toc-
mai a vorbit cu mine.
- Rămâne şi Élise? am întrebat mirată.
- Da, cred că preferă să picteze cu fratele
tău. Se înţeleg bine, nu-i aşa?
Am dat din cap, puţin prostesc.
- Şi... sunteţi de acord să rămân cu ei? am
spus temătoare.
- Dacă tu îţi doreşti asta. Dacă rămâi cu
Marc şi cu Élise, nu îmi voi face griji.
Am sărit în braţele mamei, ea a început sa
râdă şi am plecat în grabă din bucătărie pentru
a-i mulţumi fratelui meu complet genial. Nu
îmi reveneam! Marc îşi ţinuse promisiunea.
îl ajuta pe Lulu.
144
PANOUL CU ACTIVITĂŢI
- Ar trebui să fie la muzeu acest cort! îi

spunea. E foarte important, este „controlul
corturilor indiene" în această seară. Cred că
Geronimo în persoană este în vizită aici.
- Cine e Jerom Hino? a întrebat Lulu curios.
- Marc, eşti cel mai tare uneori! am strigat
eu. îţi mulţumesc pentru acest weekend.
- Nu te arunca prea repede într-un dans al fe-
ricirii, mi-a răspuns încet fratele meu mai mare.
Am întrebat dacă poţi să rămâi, deoarece doam-
na „Dinparteamea", lipitoarea number one, a
v
enit să îmi spună că o să rămână şi ea. Tu vei
sta cu ea, în timp ce eu o să fiu „ştii tu unde"...
Marc mi-a întors spatele, pentru a se ocupa
de
un ţăruş. Cel puţin, situaţia era clară. Ne-a
f
ăcut planuri pentru acest sfârşit de săptămâ-
nă, astfel încât el să poată pleca liniştit la in-
ternet-cafe. Am ridicat din umeri, nu ştia că
a m
un plan secret. O recidivă se acceptă, dar
ln
că una, de neconceput!
Corturile au fost montate şi verificate, iar
Capucine ne-a adunat pe toţi pentru un mic
"bilanţ înainte de sfârşitul de săptămână".
145
- Dragi prieteni, a spus cu vocea ei melo-

dioasă, iată-ne pe toţi pentru a face bilanţul
cât mai cinstit posibil. Au trecut zece zile de
când nu mai aveţi legătură cu lumea conecta-
ţilor, care sunt impresiile voastre?
Părinţii mei au comentat imediat că „au
descoperit senzaţii noi", în timp ce Marc a
afirmat că are din ce în ce mai puţine senzaţii
la nivelul degetelor, deoarece nu a mai folosit
nici telefonul, nici joystickül.
Lucien a ridicat mâna şi, foarte serios, a
spus:
- Mersul cu cortul si construirea c a b a n e l o r
>
nu mă lasă să mă gândesc la tableta mea sau la

consolă. Aş vrea să fac asta şi acasă, doar că nu
pot să construiesc cabane, nici să merg în gră-
dină, pentru că locuiesc într-un apartament.
- într-adevăr, e o problemă, a zâmbit Alfred.
Dar sunt mii de alte activităţi pe care poţi să
le faci în apartamentul tău, să ştii. Tricotat,
pânze, cuvinte încrucişate, versuri, să d e s c o -
jeşti mazăre...
<5>
146
PANOUL CU ACTIVITĂŢI
- Ce sunt alea pânze? Se fac greu? a între-

bat Lucien, interesat de lista de activităţi.
- Dacă aş fi avut un telefon, ţi-aş fi arătat
imediat, a spus Marc. Aici trebuie să aştep-
tăm următorul priveghi pentru a face schimb
de informaţii.
Marc ne privea cu braţele încrucişate, parcă
aştepta să se bată cu cineva. Singurul pro-
gres pe care îl observ faţă de reuniunea prece-
dentă este că nu a mai plecat, aşa cum a făcut
data trecută.
- Critici prea mult, nu contează faptul că
de când am ajuns aici se întâmplă ceva foarte
frumos, petrecem timpul împreună, am ex-
clamat eu. Serios, acasă stăm pe tablete, con-
sole, la televizor, nu vorbim prea mult. Aici,
n
u ştiu dacă ai observat, dar VORBIM!
Marc a ridicat din umeri pentru a ne arăta că
n u
îi pasă, în timp ce zâmbetul zânei creştea.
- Émilie, tu ai descris în câteva cuvinte ceea
Ce
gândesc cam toţi adolescenţii care vin în va-
Ca
nţă aici. Mulţi dintre ei au observat că, fară
147
internet, trăiesc momente unice. Redescoperă

chiar şi plăcerea de a sta cu familia.
- Sincer, eu cred că orice este posibil dacă
încercăm să ridicăm ochii din ecrane din
când în când şi să ne uităm în altă parte, a
spus Élise.
Zâna şi spiriduşul au hotărât să încheie re-
uniunea cu această frază.
Apoi, părinţii mei au vrut să meargă în sat
să cumpere o cremă de protecţie împotriva
ţânţarilor pentru a evita o eventuală criză a lui
Lulu. Eu şi Élise am mers la atelierul de pictu-
ră al lui Alfred şi am pus mâna pe pensule.
în plus, o mică ştire senzaţională... Simt că
Élise este din ce în ce mai atrasă de „noul Marc".
O să fiu cu ochii în patru.
& €ÍT\ILI€,
incredibil de conectată la adevărata viată.
i
Jurnalul lui €fT\ILI€ ßPyTll€ß
ZIUA 12
18 iulie, ora 21
- Aşa, fetelor, vă avertizez, nu o să ţin nicio
Pensulă în mână, nici sâmbătă, nici dumini-
că, deoarece vreau să îmi petrec o parte din
timp la internet-cafe. O să îmi serviţi drept
Sc
uză. Voi pictaţi, eu mă conectez. Cum a fost
Ş* ziua trecută, voi v-aţi plimbat, iar eu am
Putut să mă joc...
Iată, cuvânt cu cuvânt, primele fraze rostite
d e
Marc în această după-amiază. Era puţin
Ca
m mult pentru ora 1. Eu şi Élise fluturam
•ş?
149
mâinile energic pentru a ne lua la revedere de

la cei care plecau în camping.
- Mare mincinos, am spus enervată. Ade-
vărul e că în timpul căutării comorii te-ai
pierdut, dar nu vrei să recunoşti!
Marc şi-a luat un aer misterios, iar eu am
ridicat din umeri.
- Cât ai de gând să stai la internet-cafe? a
întrebat Élise.
- Atât cât am nevoie ca să fiu iar un ado-
lescent normal. Lili, îţi dau eu un semn când
sunt aproape gata. Parcă eşti în agonie că nu
poţi să intri pe contul tău de FB sau să vor-
beşti cu „dragele tale prietene"! Aşa că, doam-
na care îmi dă lecţii, ciao!
A plecat în grabă.
- Iar eu te previn că, din când în când, s c o t
capul din sacul care mă sufocă! am ţipat ca să
mă audă.
Élise a fugit după el şi 1-a ţinut puţin timp
de vorbă. Marc a făcut stânga-mprejur, dar nu
mai părea atât de fericit.
<5>
150
V AVERTIZEZ.
- Cum ai reuşit să îl convingi? am întrebat-o.

- Doar i-am explicat că era în interesul lui
realizarea acestei picturi cu noi, pentru a nu tre-
zi nicio bănuială. Sunt sigură de faptul că Alfred
o să îi pună întrebări referitoare la munca lui,
rnai ales că s-a angajat să facă acest lucru.
Ne-am întâlnit cu Marc în atelier. Părea
destul de ofensat. A luat o pensulă şi a înmu-
iat-o în primul borcan cu vopsea pe care 1-a
văzut şi a învârtit-o pe o pânză albă, mare,
aflată lângă el.
- O să vărs vopseaua pe tabloul lui, bom-
bănea.
- îmi plac liniile pe care le-ai trasat, a zis
Élise. Trebuie să refaci una...
Nu a lăsat-o să termine, deja îmbibase o
altă pensulă în altă culoare pentru ne arăta
Proasta lui dispoziţie pe pânză.
- Uau! am intervenit şi eu. E superb
a
mestecul.
Marc s-a dat puţin în spate, cu siguranţă
Pentru a-şi analiza opera. Apoi nu s-a mai
151
oprit, de parcă era ÎNTR-ADEVĂR un pictor.

Evident, Élise şi cu mine nu am stat pe tuşă.
Când am văzut cum se dezlănţuie fratele meu,
am intrat şi noi în jocul lui. în mai puţin de o
oră am reuşit să umplem toată pânză. Rezul-
tatul era superb.
- E tare! a spus Marc, plin de vopsea din cap
până în picioare.
- Chiar foarte! a aprobat Élise.
- Ar trebui să facem încă unul, mult mai
mare! am propus eu, entuziasmată.
Aşa s-a dus după-amiaza noastră. Marc a
pornit radioul lui Alfred, fixat pe un post lo-
cal, care difuza melodii necunoscute. Élise se
dezlănţuia ca o nebună, pe ritm, iar fratele
meu se purta de parcă muzica îl inspira în
creaţiile lui. Eu nu mă opream din râs şi înce-
pusem să sughiţ, iar asta mă făcea să râd şi
mai mult.
- Trebuie să postăm cu orice preţ această
operă pe conturile noastre de FB, a spus Marc
când am terminat.
152
V AVERTIZEZ.
- Uită asta, trebuie mai întâi să găsim un

slogan! a spus Élise.
- Internet for ever and ever, a propus Marc.
- Pentru o cazare, e cam puţin... am comen-
tat eu.
- „Nu te atinge de internetül meu", atunci?
a continuat el. Sau „I Iove internetül"? Voi cre-
deţi că o să renunţ la ce iubesc?
Élise şi cu mine am ridicat din umeri. Mi-am
z
is: „Émilie, acum e momentul să te faci nevă-
zută, ei se vor gândi puţin dacă potrivirile..."
Am dispărut şi i-am lăsat complet singuri.
Bine, nu chiar, deoarece m-am ascuns pentru
a
vedea fară să fiu observată. Nu e tocmai OK.
Am fost decepţionată. Élise şi Marc doar
a
u continuat să picteze.
Şi asta-i tot.
Nimic.
Nici măcar un pupic. Nici măcar o mângâ-
i e pe mână.
Nimic.
Am ieşit din ascunzătoare, foarte supărată.
153
- Ai văzut rezultatul final? m-a întrebat

Élise când m-am întors.
M-am uitat contrariată spre tablou şi aproa-
pe că am uitat de povestea de iubire eşuată.
Marc scrisese INTERNET cu litere negre pe
pânză. Élise adăugase deasupra un NU mult
mai mare cu galben fosforescent. Ansamblul
se detaşa incredibil pe sumedenia noastră
de culori.
- E grozav! am strigat, entuziasmată.
- Spune-mi Picasso, a comentat Marc în
timp ce retuşa unele detalii cu o pensulă sub-
ţire. Am fost împotriva lui NU, dar doamna
Dinparteamea este în cruciadă.
Élise a râs, dând din cap. Sunt sigură că am
văzut cum îi străluceau ochii atunci când se
uita la fratele meu.
Seara, am luat o cină târzie, iar toate ames-

tecurile erau permise. Marc a început să ne
vorbească iar de internet-cafe, fix în mijlo-
cul mesei.
154
VĂ AVERTIZEZ.
- Asta nu e tot, trebuie să plec! a spus el

după ultima înghiţitură din sandviciul cu
camembert, cartofi prăjiţi, şuncă, brânză de ca-
pră, castraveţi muraţi, ketchup.
- Nu are rost să nu mergi până la capăt cu
provocarea, sincer! am spus eu, în timp ce
muşcam o bucată imensă din hamburgerul
meu cu roşii, salată, ouă, avocado, castraveţi,
ketchup, maioneză.
- Cu atât mai mult cu cât mai ai doar câte-
va zile, a adăugat Élise, care tocmai îşi termi-
nase sandviciul de patru etaje.
Fratele meu ne-a privit lung.
- Bine, fetelor, mă lăsaţi cu lecţiile voastre
de morală? ne-a tăiat-o. Mai ales tu, Lili. Când
îmi vorbeai de Facebook săptămâna trecută,
aveai lacrimi în ochi.
- Aşa, şi? Putem să evoluăm în viaţă.
- Eu evoluez în jocurile mele, un punct
e
ste totul.
- E o nebunie că eşti atât de greu de convins,
a
spus Élise. Eram ca tine anul trecut, chiar am
stat ceva la ghenă pentru a găsi internet.
<ş>
155
- Te-ai urcat şi tu pe pubele? am întrebat

surprinsă.
- îţi dai seama! Am găsit o cabană mică,
unde mi-am instalat „câmpul de luptă" şi folo-
seam reţeaua Wi-Fi a vecinului. Urât, nu? Mai
ales când ştim tot ceea ce putem să facem aici.
Marc s-a înroşit puţin.
- Cabana ta încă există, ştiai? Marc a încer-
cat să se folosească de ea, i-am spus lui Élise
râzând. Dar nu mai e internet acolo, deoarece
vecinii s-au mutat.
- Alfred a construit acea cabană. A muncit
la ea vară de vară, deoarece ştia că TOŢI ado-
lescenţii vor căuta cu orice preţ o modalitate
de a se conecta la internet. Le oferă acest jo-
ker într-un fel, dar speră că tinerii vor reuşi să
treacă peste şi să renunţe puţin la obiceiurile
lor, fără să sufere atât de mult. Nu inventez
nimic. Zâna şi spiriduşul, aşa cum le spuneţi
voi, au devenit prieteni cu părinţii mei şi au
păstrat legătura anul trecut. Ei mi-au poves-
tit asta.
156
VĂ AVERTIZEZ.
Eu şi fratele meu am rămas fară voce pen-

tru câteva secunde. Ne era greu să ne-o imagi-
năm pe Élise blocată în coşmelia antiatomică,
sau pe Alfred construind-o.
- Marc, nu te amăgi! Sunt la fel ca tine, a
continuat Élise. Mereu pe internet. Postez zil-
nic filmuleţe pe YouTube, deoarece am înfiin-
ţat un club de lectură cu nişte prietene. Vorbim
despre cărţile care ne pasionează. Părinţii mei
au făcut abonament pentru internet. Suntem o
familie ULTRA conectată, dar am ales în mod
voluntar să facem pauze, după ce am descope-
rit acest loc. Ne plac vacanţele aici, unde ne
deconectăm.
- Daaa, foarte tare viaţa voastră! a bombă-
nit fratele meu.
- Chiar eşti astupat! am spus, enervată.
T u t u r o r ne e greu să ne deconectăm, asta îţi
aplică Élise, dar dacă analizezi puţin situaţia,
Poţi să ai starea necesară să intri în joc şi să
Profiţi de momente extraordinare. Nu ştiu, dar
e u
- Mama care îşi petrece timpul zâmbind,
^
157
tata foarte relaxat, Lulu care se implică în

toate activităţile, iar tu care creezi haiku-uri
râzând, noi trei la Luna Park... Mi-au plăcut
aceste momente şi nu am mai fost atât de ob-
sedată de internet. Asta nu mă va împiedica
să fiu foarte bucuroasă peste câteva zile, când
îmi voi recupera telefonul.
Marc şi-a mâncat sandviciul pe îndelete, fară
să scoată un cuvânt. Se uita cam ironic la noi.
- Am halucinaţii, fetelor, zâna v-a convins
şi pe voi? în curând o să aveţi un coc ciufulit şi
dantelă peste tot.
Élise şi cu mine am început să râdem.
- Cred că eşti mult mai drăguţ de când
suntem aici, fără internet, i-am mărturisit. Aş
vrea să rămâi aşa.
- E adevărat că eşti foarte reţinut, a adău-
gat Élise.
- A, da? Credeţi că sunt caraghios? Sincer? a
întrebat fratele meu, ridicându-şi sprâncenele.
Am dat din cap, iar Élise a spus:
- îmi place umorul tău, eşti destul de sub-
til atunci când vrei.
<ş>
158
V AVERTIZEZ.
Am simţit că plutesc. Élise s-a înroşit, sunt

sigură, iar Marc se uita la ea fară să zică nimic.
O voce mi-a şoptit: „Émilie, e timpul să te
faci nevăzută. Povestea de iubire se apropie şi
nu are nevoie de un martor direct".
Am găsit pretext să dispar, spunând că mă
duc să fac ordine în bucătărie.
NICI MĂCAR nu am încercat să îi spionez.
In orice caz, nu am avut timp.
S-au auzit roţile unei maşini la intrare. Era
un taxi cu gaşca plecată în camping.
Lulu şi-a făcut apariţia zgomotos.
- Tata 1-a salvat pe Alfred, a ţipat el. L-a
salvat!
Părinţii mei si ai lui Élise veneau în spatele
lui • Ne-am îndreptat spre ei.
- Eee... salvat, e un cuvânt prea mare, a
obiectat tatăl meu modest.
- Ba da, Sébastien, de data asta insist! a spus
tatăl lui Élise.
- O înţepătură de viespe în gât nu e de glu-
mă, a concluzionat mama ei, în timp ce îşi
159
punea cu greu rucsacul pe masă. De altfel, e

semnalat în ghidul de supravieţuire.
Eu, Marc şi Élise ne uitam unii la alţii fără
să înţelegem şi am întrebat:
- Cum a reuşit tata să îl salveze pe Alfred?
S-a bătut cu o viespe?
- Nu. Avea un TELEFON ascuns, a spus
Lucien agitat.
Marc a scuipat apa pe care o avea în gură.
Devenise un obicei.
- Avea un TELEFON? a întrebat el pe un
ton de parcă îl strângea cineva de gât.
- Cu ce a strivit viespea? am întrebat mirată.
- Ţi se micşorează creierul când stai fără
reţele sociale, a reacţionat Marc furios. Ai ui-
tat ce faci cu un telefon?
- Am chemat salvarea, Émilie, a spus mama.
într-adevăr, datorită telefonului tatălui tău am
reuşit să facem asta.
Élise se uita fară să spună nimic. Eu la fel.
Lulu a vrut să ne povestească toate detaliile
şi cu greu l-am făcut să tacă.
160
VÄ AVERTIZEZ.
- Cum ai luat telefonul, tata? Credeam că

zâna ţi-a luat totul. Ai făcut ca Marc? Aveai
unul ascuns?
- Ai ascuns un telefon? a spus tata, întor-
cându-se spre fratele meu.
- Aşa tată, aşa fiu! a spus egoistul. Dar fiul
lui e urmărit de o ceată de fete care au făcut
orice să îl ţină deconectat de-a dreptul. Iar ta-
tăl îşi aduce familia în pustietate şi el se co-
nectează în secret!
- Nu exagera! a insistat tata, înroşindu-se
Puţin. Telefonul poate salva vieţi, tocmai de
aceea aveam nevoie de el acum. M-am gândit
la Lucien, bineînţeles. Ştiţi că fratele vostru
este expus la diverse alergii.
- Şi cu noi cum rămâne? Ne-ai dat voie să
luăm unul când am mers în căutarea comori-
lo
r şi l-am pierdut pe Marc? l-am întrebat, în
Pragul unei crize de nervi.
Mama părea ruşinată, aşa că s-a grăbit să
Sc
himbe subiectul. Foarte serioasă, a ţinut
s
a ne spună că trebuie neapărat să mergem toţi
161
cât mai repede să vedem cum se simte săra-

cul Alfred.
- E bine, dar o să rămână sub observaţie
la spital câteva ore, deoarece are un edem la
gât din cauza înţepăturii. S-a umflat atât de
repede...
- Ooo, mi-a fost frică rău, a spus Lucien.
Dar paramedicii au fost foarte curajoşi!
Lulu al nostru se pierdea în explicaţii, iar
părinţii mei au profitat pentru a pleca discret,
de parcă era foarte urgent să îşi aranjeze lu-
crurile din rucsacuri.
Nu vor scăpa aşa. Am de gând să aflu mai
multe.
Desigur, e tare să salvezi o viaţă, e chiar
foarte tare, aşa cum ar spune Lucien.
Dar să îţi minţi copiii ŞI să trişezi...
& €ÍT\lll€,
fără internet cu siguranţă, dar conectată cu
realitatea!
Jurnalul lui €ÍT\ILI€
ZIUA 13
19 iulie, ora 23
Când deschideam jurnalul în această sea-

ră, am realizat că a devenit un reflex să iau
stiloul şi să încep să scriu ce am făcut în ziua
respectivă. Sunt aproape sigură că o să devi-
nă un obicei, chiar şi acasă.
Zâna şi spiriduşul ne-au anunţat că au or-
ganizat o mică petrecere de despărţire pe ma-
lul râului, mâine-seară. Eu şi Élise avem de
gând să le citim haiku-urile.
163
Alfred a dezvelit panoul pe care l-am reali-

zat pentru el. I-a plăcut foarte mult şi a apre-
ciat că Marc este talentat.
Fratele meu s-a întors la atelier după ce
Alfred a venit de la spital, care, de altfel, nu
părea a fi pe moarte. Cred că viespea era
începătoare!
Ei doi au stat mult de vorbă despre pictură.
- Ar trebui să cercetezi puţin această cale, a
spus maestrul Yoda local, cred că tocmai ai
descoperit că ai un adevărat talent.
Când Marc mi-a reprodus aceste cuvinte, a
luat figura concentrată a lui Alfred, dar a repe-
tat fraza în stilul maestrului Yoda: „Pe această
cale, tinere padawan, te vei avânta". Era de-a
dreptul caraghios.
Dar nu contează. Am simţit că era destul
de mândru de această critică pozitivă.
Ne-a mărturisit asta când ne scăldam în râu
împreună cu părinţii noştri. Ziua a fost din
nou dedicată familiei şi nu am avut nevoie ca
această activitate să fie notată în program,
<5>
164
CÂND DESCHIDEAM JURNALUL
deoarece nu asta ne facea să ne simţim bine

împreună. Lucien ne-a povestit cum a fost
ziua lui ca învăţăcel la camping.
- Alfred a cântat foarte frumos. Tata chiar
a făcut o demonstraţie şi ne-a arătat un dans
specific indienilor. Am râs foarte mult.
La un moment dat, am rămas doar noi şi
mi-a spus că el îi suspecta pe părinţii noştri că
au un „telefon ascuns"!
- în ziua când mi-au zis că îmi vor cumpă-
ra din sat o cremă de protecţie împotriva ţân-
ţarilor au minţit, deoarece mama avea deja
u
na, pe care am şi folosit-o.
- Crezi că mama şi tata merg în sat pentru
a
se conecta la internet? am întrebat şocată.
Lucien, foarte serios, mi-a confirmat.
- De fapt, EI sunt cei mai afectaţi, a afirmat el.
M-am gândit la acest du-te-vino în sat. E
adevărat că şi-au luat maşina de mai multe
0r
i pentru a cumpăra ţăruşi de cort, pentru a
s
chimba rucsacurile, pentru a face „lungi
Plimbări". Nimeni nu i-a urmărit!
165
- Ne-au păcălit, Lulu, am şoptit eu. Au vrut

să ne antreneze cu ei în această vacanţă puţin
diferită, dar ne-am descurcat mult mai bine
decât ei. Noi suntem supercampioni!
Am bătut palma amândoi. Fratele meu mi-a
zâmbit şi mi-a zis:
- Doamna învăţătoare spune mereu că ni-
meni nu e perfect!
Lucien nu e tot timpul o superpacoste.
Uneori, e fratele mai mic supersimpatic.
Iar cel mare... continui investigaţia relaţiei
cu Élise.
Am reuşit să aflu puţin mai multe. Eram
singuri în camera mea, într-o după-amiază, şi
i-am spus că o admir pe Élise. Marc a spus cu
jumătate de gură: e prea diferită.
- Mie chiar îmi place de ea! i-am zis, pen-
tru a afla mai multe. Dar... ea şi cu tine...
altceva...
- Las-o pe Élise, n-ai t u treabă! a r ă s p u n s
Marc defensiv.
- Nu, voiam doar să ştiu dacă...
o»
<r
166
- Lasă-mă cu fata asta! Este în misiunea Fără

internet, îţi zic eu, e diferită!
Am lăsat un moment de linişte (asta ţine
de psihologia feminină) şi apoi am şoptit:
- Dacă aş fi fost în locul tău...
- Exact, dar nu eşti! mi-a răspuns el. Brusc,
i s-a schimbat starea. Nici măcar nu am numă-
rul ei! Şi fară internet ce vrei să fac?
Mi-am ţinut respiraţia. Fratele meu era pe
cale (pentru prima dată în viaţa lui) să mi se
confeseze în legătură cu o fată.
Respect, Émilie.
- Pe bune! a continuat el, frământându-mi
nervos una dintre perne. Nu am agăţat nicio-
dată fară telefon! Ce ai vrea să îi spun? Cu un
telefon e mult mai uşor. Vorbim prin SMS-uri
Şi hop, in the pocket!
- Nu ştiu, am răspuns ridicând sprâncene-
le. Au trecut două săptămâni de când vorbiţi.
D e ce ai aştepta să îţi recapeţi telefonul pentru
a o agăţa, din moment ce ea te place? Continuă
167
doar să fii natural, deoarece, după cum se

vede, ea crede că eşti amuzant.
- Ce amuzantă eşti tu! Crezi că e uşor să agăţi
în realitate? Prin mesaje nu e atât de stresant.
- E posibil să te porţi cum trebuie măcar o
dată? Nu te mai ascunde în spatele ecranului.
Ai văzut că te place, chiar şi aşa! Spune-i lu-
cruri de genul.
- De genul? a spus el puţin agitat.
- Offf... De genul „Te plac", sau „îmi vei
lipsi" sau mai bine „Eşti cea mai tare fată pe
care o cunosc". înţelegi ce spun?
Marc s-a uitat la mine cu nişte ochi de buf-
niţă, parcă nu înţelegea ce îi spuneam.
Apoi a început să râdă, mi-a desfăcut părul
din coadă şi m-a ciufulit.
- Sora mea mai mică se crede consilier
conjugal, a glumit el. în curând, o să mă în-
veţi cum să obţin o întâlnire? Le-am văzut pe
toate în vacanţa asta ciudată.
Mi-a dat un pupic pe obraz, iar eu am că-
zut din pat!
<ş>
168
Chiar dacă am vorbit despre alte lucruri în

grabă, chiar dacă a fost din nou morocănos,
inima mi s-a umplut de bucurie într-o clipă.
Uitasem că fratele meu mă iubeşte puţin...
In ceea ce priveşte emoţiile, ziua mi-a re-

zervat şi alte surprize.
Tata a venit să mă caute în această du-
pă-amiază. Voia să petreacă „un moment în-
tre patru ochi cu singura lui fiică preferată".
- Da, e simplu, nu ai altele! am reacţionat
când am auzit cuvântul „preferată".
- Dacă aş fi avut altele, chiar mi-aş fi dorit
să îţi semene din toate punctele de vedere, a
zis el în timp ce mergeam unul lângă altul.
- îmi spui asta deoarece simţi că trebuie să
A, •
iţi ceri scuze pentru ceva?

- Spun asta pentru că aşa e. Sunt mândru
de fata mea, care nu îşi găseşte mereu locul
între doi fraţi, indiferenţi sau prea energici.
Tata a pus mâna pe umărul meu.
- în legătură cu „simţi că trebuie să îţi ceri
scuze pentru ceva", nu ai greşit în totalitate.
169
Mă simt puţin vinovat pentru telefonul as-

cuns... care totuşi a salvat o viaţă! a spus el cu
voce joasă.
- E adevărat că voi aţi vrut să stăm toţi fară
internet, dar...
- Nu regret nimic, Émilie! A fost o idee ex-
traordinară, chiar dacă eu şi cu mama ta nu
am fost la fel de puternici precum voi. Ştii, e
ciudat, dar am senzaţia că aici mi-am redes-
coperit familia, deoarece am avut ocazia să vă
analizez, pe voi trei, copiii mei, pe care îi iu-
besc. Şi până acum nu am avut niciodată timp
să fac asta.
Am vrut să fiu răutăcioasă, dar parcă nu
aveam nimic în cap. Aveam o senzaţie ciuda-
tă, mă usturau ochii.
- Chiar dacă nu m-am „detoxifiat" sută la
sută, la fel ca tine, Émilie, vacanţa asta m-a fă-
cut să înţeleg multe lucruri. Şi mama ta e în
aceeaşi situaţie. Ştim că nu mai vrem să picăm
în aceeaşi capcană. Da, pentru internet, bine-
înţeles. Nu pentru utilizarea lui necumpătată.
170
Ne bazăm pe tine să ne reaminteşti, deoarece

am observat că eşti foarte puternică!
M-am prefăcut că îmi umflu muşchii, iar
tata a zâmbit. Am stat de vorbă şi am căzut de
acord sută la sută asupra unei şmecherii.
Tocmai ne-am „regăsit" toţi. Nici nu se
pune problema să ne pierdem iar! O să am
grijă de acest lucru.
0 €fT\IU€,
administrator de conexiuni.
20 iulie, ora 19
Se pare că vom adormi foarte târziu în aceas-
tă noapte! Élise spune că seara „Ne despărţim"
e lungă. Mi-a povestit cum a fost petrecerea de
anul trecut cu familia care era acolo cu ei.
- Nu erau aşa de simpatici ca voi, mi-a
spus ea în timp ce făceam brioşe.
- A, da, a întărit Capucine. Zâna era ajuto-
rul nostru. Nu aveam un „super" Lucien, nici
un Marc cu un umor sarcastic, sau o Émilie
atât de sensibilă.
Zâna mi-a zâmbit şi asta spune tot.
172
SEARA „NE DESPĂRŢIM"
E ciudat, dar am simţit un gol în acel mo-

ment. Mai ales că îl auzeam pe Lucien ţipând
în timp ce alerga în jurul cabanei sale.
- O să ne plictisim când vom ajunge acasă,
am spus eu puţin tristă. O să ne lipsiţi.
Nu ştiu la cine mă refeream când spuneam
„voi". La Élise, cu siguranţă. Dar zâna, spiridu-
şul şi casa lor ruptă de lume? Nu îi includeam
şi pe ei în acest „voi"?
- Ei, cofetăresele de duminică, anunţaţi-mă
când puteţi să mă ajutaţi să ducem pânza la
expoziţia din seara asta! a spus Marc, din nou
plin de vopsea.
- Oooo, am crezut că ai pictat cu corpul! a
râs Élise trecând (cu blândeţe) un şerveţel
peste obrazul lui Marc, care s-a înroşit.
Atunci, o voce mi-a şoptit: „Émilie, e pen-
ultima lor zi împreună, trebuie să faci ceva!"
I-am spus lui Élise că voi termina eu prăji-
turile, iar ea să-1 însoţească pe Marc.
- Nu vă grăbiţi! am adăugat în timp ce mă
uitam fix în ochii lui Marc.
<ş>
173
O pânză e fragilă.
Apoi... nu sunt o zână!
Am încrucişat degetele pentru ca fratele
meu fraier să nu aştepte să îşi recupereze tele-
fonul. Trebuia să vorbească DIRECT cu Élise!
Ar fi o mare pierdere...
în orice caz, din acea dimineaţă, toată lumea
era activă în casă. Mi-am supravegheat părinţii,
nu au ieşit din casă nici măcar o dată. Mama a
avut o adevărată „revelaţie yoga" în vacanţa asta.
îşi face şi exerciţiile de respiraţie solo. Ea şi-a
schimbat cel mai mult înfăţişarea, mi se pare
mai cool faţă de cum era când am ajuns. Zâna
i-a dat puţin din starea ei zen, spiriduşul un
strop din „lumina universului". îi stă bine aşa!
M-am gândit la prietenele mele dragi, nu
am mai vorbit deloc cu ele de 15 zile. îmi lip-
sesc, asta e sigur. Sunt atâtea lucruri pe care aş
vrea să le împărtăşesc cu ele. Totuşi am reuşit
să trec peste toate fară să vorbesc cu prietenele
mele. E trist, dar am învăţat ceva aici! Vacan-
ţele mele POT fi plăcute şi fară FB...
174
Dimpotrivă, o să încerc să conving una sau

două dintre ele să îmi fie alături într-o nouă
experienţă fară internet. Ne-ar fi bine aici, să
ne plimbăm împreună pe malul râului... sau o
bătaie cu apa rece ca gheaţa.
Lucien aleargă peste tot încă de dimineaţă,
este mai agitat decât de obicei, de parcă ştie
că este sfârşitul unei etape. E singurul din fa-
milie care a participat la TOATE activităţile
propuse de Alfred şi Capucine. Nu ştiu ce o să
facem cu excesul său de energie când o să ne
întoarcem acasă.
Orice ar fi... ceva se întâmplă în căpşo-
rul lui.
- Vreau să mă înscriu la cercetaşi, ne-a in-
format la prânz. Alfred a spus că sunt super
cercetaşii.
- Este o idee extraordinară, a spus tata en-
tuziasmat. Ştiai că tati a fost cercetaş?
- Dar în ceea ce priveşte alergiile, e puţin
periculos, nu? a intervenit mama. îşi pierduse
zâmbetul.
175
- Lucien ştie cum să se descurce în acele

momente, Céline, a spus tata. Ai văzut cum s-a
adaptat aici?
- Da, chiar şi atunci când aţi cumpărat o
cremă pe care o aveam deja. Mi-am dat sea-
ma, sunt atent la orice detaliu, a spus Lucien
cu o sclipire în ochi.
I-am văzut pe părinţii mei cum îşi aşezau
cu grijă farfuriile, în timp ce eu mă aplecam
pentru a-mi ascunde zâmbetul. Marc nu a în-
ţeles nimic. A spus doar că nu îşi doreşte să
devină cercetaş, dar că poate... posibil...
- Mă gândesc să mă înscriu la cursul de
pictură al doamnei Blanc. O ştiţi pe profesoa-
ra din liceu care oferă lecţii particulare? Am
aflat asta acum ceva timp.
Părinţii mei au dat din cap, deja convinşi.
- După ce ai făcut aici, ştiu că ai talent, a
spus mama cu vocea tremurândă.
- E adevărat că monştrii tăi fără mâini şi
fară picioare sunt deja opere de artă de-ale lui
<ş>
176
Picasso, am spus în glumă. Dar când ţi-am

spus să expui, parcă îţi pierduseşi ursuleţul de
pluş şi nu mai voiai nimic.
Marc a început să râdă şi în treacăt m-a iz-
bit cu cotul.
Părinţii mei s-au întors spre mine şi m-au
întrebat dacă am „planuri pentru anul viitor".
Am tăcut câteva secunde (îmi place să-i ţin
în suspans) şi le-am spus în mod oficial că
vreau să scriu zilnic într-un jurnal şi poate că
mă voi avânta într-un ADEVĂRAT proiect
de scriere.
- Am început cu mici gânduri pe contul
meu de Facebook, dar aici am rămas fară in-
ternet. Eram revoltată, aşa că m-am mulţumit
cu un vechi caiet cu spirală, cu gândul că o să
povestesc cum am rezistat mişcării Fără inter-
net. De fapt, am scris zilnic, dar nu aşa cum
mi-am imaginat. Această vacanţă m-a inspi-
rat mult, am descoperit că îmi place să scriu.
- Ce familie! a exclamat Lucien. Un fiu pic-
tor, o fiică scriitoare...
177
- Şi cel mai mic, aventurier al timpurilor

moderne, a adăugat mama.
Zâna ne-a întrerupt conversaţia în acel mo-
ment. Cocul ei se învârtea de bucurie.
- Ştiaţi că se vorbeşte despre noi pe site-ul
vacancescool.com? ne-a întrebat entuziasmată.
Şi, de asemenea, pe megaholidays.net? Două
articole pozitive.
M-am încruntat înainte să întreb:
- Cum aţi reuşit să le citiţi din moment ce
nu aveţi internet aici?
S-a făcut linişte.
Linişte de înmormântare, aş fi spus eu.
Toţi o priveam pe Capucine.
- Alfred şi cu mine ne conectăm constant, a
recunoscut zâmbind. Să zicem că avem internet
de fiecare dată când conectăm routerul. Seara
târziu, nu mai mult de o oră.
Am făcut ochii cât cepele, iar fratele meu
aproape că s-a înecat cu piersica (e incredibil
cum veştile noi îl fac să nu mai înghită bine
mâncarea şi băutura!).
<5>
178
- Vreţi să spuneţi că aveţi un router AICI?

a întrebat uimit.
- De obicei, nu spun asta, a răspuns zâna,
cu zâmbetul pe buze. Uneori mai dau greş.
S-a îndepărtat în pas de dans, iar noi am
rămas toţi cinci muţi de uimire.
- Ştiţi ceva? Adulţii pot fi cei mai mari min-
cinoşi, a şoptit Lulu.
- Ai dreptate! a aprobat Marc şi a bătut
pumnul cu el. Bine că am venit aici să ne dăm
seama de lucrul ăsta! Lamentabil!
- Dacă e un joc psihologic? a întrebat Lulu
serios.
Am început să râdem toţi trei. Pe bune. Şi
cum Marc nu se mai oprea, râsul continua.
Ulterior, ne-am întâlnit cu Élise şi din în-
tâmplare... Marc a şters-o.
Am pregătit repede haiku-urile pe care le
vom citi în această seară. Alfred vrea să ne
acompanieze la chitară, dar îmi e frică să nu
ne strice prezentarea. Élise a spus că, în cel
<ş>
179
mai rău caz, o să ţipăm pentru a acoperi no-

tele false.
Sunt nerăbdătoare.
Ce seară ne aşteaptă!
© €fTţţll€,
care nu prea vrea să se întoarcă acasă.
Jurnalul lui €ÍT\IU€ Q<VWţ*
ZIUA 15
21 iulie, ora 14
Iată.
THE END.
Rucsacul e făcut, camera e goală.
E la fel de mov!
Am pus telefonul lângă mine, pe pat.
Capucine ne-a înapoiat în mod oficial
TOATE dispozitivele. Élise şi părinţii ei toc-
mai au plecat şi încă le facem cu mâna. Nu
ştiu dacă zâna a simţit că eram puţin trişti
(mai ales Marc), aşa că ne-a zis cu vocea ei
melodioasă:
<ş>
181
- „Comorile" voastre sunt în coş, vă aşteaptă!

O priveam toţi fără să înţelegem despre ce
e vorba. A început să râdă.
- Detoxifierea voastră s-a terminat în acest
moment, iar eu vă înapoiez laptopul, ceasurile
şi alte dispozitive. Trebuie să fac o mică preci-
zare: am avut grijă să le încarc.
Anunţul său a fost primit cu tăcere.
- Routerul vostru e conectat? a întrebat
Marc suspicios.
Zâna a zâmbit înainte să ne pună coşul în
faţă şi să se îndepărteze. Am înţeles imediat
că ne testează. De altfel, cred că am înţeles
toţi. Nu ne-am mişcat câteva secunde, apoi
ne-am recuperat bunurile, fară să ne grăbim.
Parcă ne era puţin frică.
Am rămas şocată când am văzut câte dis-
pozitive lăsaserăm acum 15 zile. Aproape ui-
taserăm că suntem ULTRA conectaţi.
- Avem internet, a spus Marc cu o voce
caraghioasă.
- Da, absolut, avem internet, a confirmat tata.
182
TELEFONUL LÂNGĂ MINE
. - Aşa e, avem internet, a adăugat mama.

îmi venea să râd. Parcă eram aventurieri
pierduţi în deşert şi găsisem o oază. Nici nu în-
drăznesc să creadă asta din cauza mirajului...
Aşa e familia mea. Au nevoie să se convin-
gă cu voce tare.
- O să îi trimit un mesaj lui Élise, a spus
Marc în timp ce se îndepărta cu telefonul.
- Ai intrat pe e-mailul nostru? a întrebat-o
tata pe mama.
- Aproape, a răspuns ea, butonând nervoa-
să ceasul.
Evident, mi-am deschis şi eu telefonul.
Aveam doar 335 de mesaje necitite, prietenele
mele nu au înţeles prea bine regula de bază a
vacanţei mele, aşa că au continuat să mă bom-
bardeze cu mesaje în FIECARE ZI! Pe contul
meu de FB, la fel. Am deschis la întâmplare
câteva mesaje, doar ca să văd cum lumea a
continuat să se învârtă fară mine.
Cu toate acestea, eram uşurată. NIMENI
nu mă uitase.
<Ş>
183
Când am ridicat capul, Lulu se uita la mine.

Nu a scos nici măcar un cuvânt, părea trist.
Cred că înţelesese că vacanţa se termină
în câteva minute, deoarece eram toţi cu ochii
aţintiţi în ecrane!
- Ştii ceva? am spus eu, punându-mi tele-
fonul în buzunar. Vreau să ne jucăm Scrabble
când ajungem acasă. Vrei?
Lucien mi-a zâmbit, iar starea lui s-a am-
plificat în momentul în care părinţii noştri au
apărut... fară ecrane.
- Ultimul tur cu barca pe râu? Ce spuneţi?
a propus tata.
- încă suntem în vacanţă, nu? a continuat
mama, luându-1 pe Lulu de mână.
El a dat din cap, foarte bucuros. Mergeam
spre râu, iar dintr-odată îl auzim pe Marc.
- Cu mine cum rămâne? Mă simt rău sau
ceva? Plănuiaţi să mergeţi fară mine? Nu ştiaţi
că mie îmi plac tare activităţile? De altfel, visez
să punem acasă, în bucătărie, un panou. Astfel,
în fiecare dimineaţă, vom nota propuneri de
184
TELEFONUL LÂNGĂ MINE
activităţi ciudate, pe care ni le-am imaginat în

timpul nopţii.
Am început să râdem, iar tata 1-a lăsat pe
Marc să se sprijine pe el când am coborât
panta. A fost o plimbare cu barca foarte fru-
moasă. Am făcut o grămadă de poze cu tele-
fonul meu.
Nu, nu o să le postez pe Facebook.
Nu, Marc nu a pus eticheta #activităţi-ciudate.
Nu, nu am pus un filmuleţ pe YouTube.
Doar am profitat de aceste momente fru-
moase, care nu se vor întoarce.
Sau...
Nu se vor întoarce până anul viitor?
© 6ÍT1IU6,
căreia îi vine să plângă.
€ÍTJIII€ Pí\íTll€P pe Facebook
24 IULIE
ö Ştiu, v-am lipsit, followerii mei fideli.

Atentie... Bat tobele!
t
Sunteţi pe contul unei fete care timp

de 15 zile nu a avut acces la internet.
Nu vă înşelaţi. Nu vorbesc de un sejur la
închisoare... Am fost la „detox" cum spun
unii. 0 DETOXIFIERE ELECTRONICĂ.
32 de like-uri în mai puţin de două ore. E

bine, nu? Să nu vă mai spun de mesajele pe
care le-am primit şi în care mi se cerea să ex-
plic ce înseamnă mai exact „detox".
186
FOLLOWERII MEI FIDELI
Aşadar, am postat un link cu site-ul lui

Capucine şi al lui Alfred. Ei explică acolo în
detaliu care este scopul vacanţei, adică supra-
vegherea „dependenţei, atunci când renunţăm
la orice legătură electronică".
Am ţinut să precizez pentru cei care au
probleme de vocabular:
Ö Fără e-mail, Facebook, Twitter, YouTube,

Snapchat, Instagram, SMS...
A trebuit să mă ocup de întrebări. Toate

la fel...
Concret, în ce constă vacanţa asta?
Ö Am plecat cu familia mea într-un loc

izolat, unde, în principiu, NIMENI nu vrea
să trăiască. Era o casă (nici măcar GPS-ul
nu a localizat-o), cu un parc imens, pe malul
unui râu, cu apa rece ca gheaţa. Totul
aparţine unui cuplu venit parcă din altă
lume, pe care eu şi fratele meu i-am poreclit
Zâna şi Spiriduşul.
187
Descris aşa, nu vă atrage. Şi da, părinţii mei

au plătit să stăm FĂRĂ INTERNET 15 zile.
Notificările m-au invadat. Unii voiau poze

(Fără telefon, uşor de zis!), alţii scriau doar
„MINCINOASO!", iar cei mai mulţi m-au în-
trebat cum am supravieţuit şi cum mă sim-
ţeam după 15 zile de „groază totală".
Ö Sunt încă în viaţă. (Deconectarea de

la internet nu mi-a cauzat moartea subită,
aşa cum îmi imaginasem.)
Sunt bine (nicio deficienţă, adică nu am
sechele, niciun tic îngrijorător, fără depresie
sau scădere a tensiunii), şi restul familiei
mele este la fel.
Să fiu sinceră, nu ne-am simtit NICIODATĂ
* »
atât de bine unii cu ceilalţi.

»
Am primit reacţii amuzante. Théana era

convinsă de faptul că m-am bătut cu fraţii
mei în această vacanţă la capătul lumii. Alice
188
şi-a imaginat că eram EXTREM de supărată

pe părinţii mei.
Aşadar, am precizat încă ceva pe contul
meu de FB.
fí Lipsa internetului ne-a apropiat. Avem

o altă perspectivă. Nu vă imaginaţi că am
aruncat routerul când am ajuns acasă. Nu!
Suntem uniţi, acum şi pentru totdeauna.
Oar am înţeles ceva. Toti cinci.
» i
Internetül nu ne uneşte, ne leagă! Din când în

când, e bine să te eliberezi de aceste legături!
Apoi, am avut chef să sting calculatorul.

Spusesem esenţialul.
Doar că, schimbare de planuri... am un me-
saj de la Saaaam!
A văzut că sunt sora lui Marc (postasem o
poză cu fratele meu şi cu mine, evideeent) şi e
FOARTE interesat de povestea mea. (E un
gamer şi nu înţelege cum am făcut faţă.)
De necrezut...
<Ş>
189
Cum să descriu starea de stres în care eram?

Parcă dintr-odată nu mai ştiam ce să zic. (Am
înţeles mai bine stresul lui Marc atunci când a
trebuit să agaţe fară telefon. De altfel, s-a des-
curcat foarte bine, deoarece e oficial, pe con-
tul lui de FB este „într-o relaţie" cu Élise!).
Aşa că, am postat un mesaj pentru Sam.
fí Să trăieşti fără internet nu e în mod

obligatoriu oribil, prostesc, ciudat, nebunesc,
imposibil, inutil, cretin, plictisitor de moarte...
De fapt... e mult mai simplu să îţi povestesc
vacanta mea, dacă asta te interesează.
» *
Am postat numărul meu.

Apoi, am stins calculatorul.
Acum, mă întorc la prietenul meu fidel, cel
care a ştiut să mă asculte timp de 15 zile, cât
am stat fără internet. Caietul cu spirală mă aş-
teaptă, încă am o grămadă de lucruri să îi spun.
Lulu tocmai a plecat cu părinţii mei să vizi-
teze o tabără de cercetaşi, iar Marc e în sesiu-
nea de Skype cu Élise (şi-a reluat antrenamentele,
190
evident. Doar că atunci când Elise îl sună, Bigfly,

Littledingo, Korozoufi sau Kirua5200, camara-
zii lui, sunt lăsaţi imediat deoparte. Uluitor!).
Aşa că sunt liniştită pentru moment.
Mărturisesc că acea casă pierdută din Creuse
îmi lipseşte puţin. Chiar am avut chef să or-
ganizez în această dimineaţă o reuniune de
genul „Două zile cu internet, să facem bilan-
ţul împreună".
Capucine, ieşi din acest corp...
Eee... Telefonul meu tocmai a sunat.
Marc, ajutor!
Cum agăţ în realitate?
BIBLIOTECA JUDETEANÄßO D PÉTER*,

SfĂtiTU
T GHEGRGHE
'' 35î 609,315 577
SEPSISZENTGYÖRGY
WO PÉTER MEüYEI KÖNYVTÁR
Vă mulţumesc vouă, Pauline şi Thomas.
Voi aţi fost sprijinul meu, cu o răbdare infi-
nită în ceea ce priveşte lumea internetului (atât
de misterioasă)...

15 - Zile - Fara - Internet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

15 - Zile - Fara - Internet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JOPH)€ ß l G H l - G O U i r i ß D

BI3U0TECA JUDEŢEANĂ „BOD PÉTER"

Traducere din limba franceză

© RAO Distribuţie, 2017

Ö niciun nor pe cerul meu albastru.

(Prima mea postare. Sunt foarte mândră.)

Am stat toată dimineaţa să caut o poză de

Am ezitat foarte mult timp. Iniţial, am vrut

Émilie (Lili pentru cunoscuţi)

Am adăugat câteva detalii personale.

Studiază (mult timp de acum încolo)

Am avut chef să îmi personalizez pagina de

Ö „Prietenii sunt îngerii care ne ridică

în schimb, am sărit fară să stau pe gânduri

cei care trăiesc pe Marte şi nu au văzut

Da, avem un intrus în conversaţie.

dramă a vieţii mele. Marc. La 16 ani este mai

Pentru moment, eu am 41. Dar atenţie, cu

^ E timpul să mergi la nani, Lili.

O să îi blochez contul. îmi ajunge că îl am

M-am ciupit de cel puţin trei ori.

Să fjle aa/ieihceputu£ p&iOuc mine Sam?

Numaidecât, am primit patru MP pe FB

Am decis să caut un citat potrivit stării

- Eliberată... Eliberată... Eu mă simt elibe-

B) Cuvântul „fantastic" e dubios, chiar dacă

^ Sunt în continuare veselă (un like de la Sam,

în ceea ce mă priveşte, mă sufoc uneori...

Cred că ei nu îşi dau seama că, în ceea ce

şi tocmai am început să scriu pe pereţii peş-

sfârşit de an sunt dezastruoase, ceea ce îl face

Este singurul băiat de 8 ani din lume care

Ö 0 zi fără fraţii mei este ca un cadou

Am deja 12 comentarii şi 27 de like-uri.

Ö Nimeni nu vrea să îmi salveze viata?

Caut pe cineva care să mă găzduiască

Tocmai am postat asta.

â Vestea a căzut ca un trăsnet.

Părinţii mei tocmai ne-au spus care este

Vreau ca TOŢI followerii mei să fie la curent

- Dar mie nu mi-a zis nimic, spuse egois-

ţirăm puţin pierdut. Marc profită şi trimise un

- Suntem într-o situaţie îngrijorătoare, con-

- Da, accentuă tata. Nu eşti deloc...

ne mai vorbim, doar ne trimitem SMS-uri. Nu

în acel moment, mi-am dat seama că nu o

Mama se grăbi să îşi ia în braţe ultima mi-

â în Creuse există un sat care poartă un

Părinţii mei au hotărât să stăm 15 zile în

acest loc pe care NIMENI nu îl cunoaşte şi

tehnologie, de orice fel! Se numeşte „cură de

Imi e greu să fiu mai explicită de atât. Toţi

Nu mai număr comentariile de la postarea

împreună ne facem o grămadă de selfie-uri.

Ö Să le impui copiilor tăi 15 zile fără

Mi-am tot bătut capul să găsesc o soluţie.

detoxifiere electronică este o idee foarte bună

Iar eu ce voi face, mă voi apuca de tricotat?

Ö Bunica mea crede că fără internet

25 de like-uri în câteva minute. Sunt pe

Ö Ce strecurăm în bagaj când plecăm în

malul unui râu? Să ne jucăm acolo? Sau să gă-

Ö Ce poţi face când eşti privat de internet