Str. Suvenir, nr.

9
Sector 2, Bucuresti
office@asociatiasocialincubator.org

Povestea Cameleonului Charlie

Charlie era un cameleon cu o problemă. Se răzgândea în mod constant. Întâi, nu se putea

hotărî dimineața dacă să se dea jos din pat. Odată ce o făcea, avea de înfruntat decizia de a lua sau nu
micul dejun. Apoi trebuia şi să aleagă când, unde şi cu cine îl va manca. Deciziile erau atât de
numeroase şi complexe, încât începu să se teamă de ziua dinaintea sa. Chiar şi a decide să ia il va o
decizie era o provocare. Și cu fiecare schimbare de emoție venea o schimbare de culoare. Când se
supăra, se făcea de un roşu profund, ca sângele. Dacă se simțea indiferent la o idee, se transforma
într-o culoare aqua-bleu. Când se emoționa, începea să strălucească într-o culoare galben-aurie ca
soarele.
Toate acestea nu ar fi fost atât de rele, dacă indecizia şi amânarea nu ar fi însemnat că deseori
nu făcea nimic. Nici a nu face nimic nu era partea rea. Însă indecizia sa îl făcea să se simtă descurajat,
iar când se simțea descurajat devenea de-un albastru-închis, deznădăjduit.
Charlie credea că are nevoie de ajutor, dar, desigur, a decide să-l ceară era deja altceva. Chiar
când ajungea la un pas de o decizie, se simțea deodată atât de bine, încât aproape inevitabil decidea
că nu mai e nevoie să decidă. Dacă se hotăra să ceară ajutor, se punea atunci întrebarea de la cine ar fi
trebuit să-l ceară. Nici nu se gândea bine la un prieten animal cu care putea vorbi, că imediat se şi
gândea la altul. Asta îl făcea să treacă printr-o paletă largă de nuanțe.
Reuşea cumva să ajungă până în fața uşii, dar atunci nu era sigur în ce parte să meargă. Dacă se
uita la dreapta, se răzgândea și o lua la stânga. Prima mişcare la stânga îl făcea să cugete că într-
adevăr ar fi trebuit să o ia la dreapta. Fiecare pas înainte era plin de îndoieli, astfel încât se învârtea în
cercuri, mergând de fapt nicăieri. Ce faci? întrebă o girafă care trecea.
Când Charlie îi explică problema sa, girafa îi dădu un sfat foarte sănătos şi direct.
- Trebuie să te ții la înălţime ca mine, spuse făptura cu gât lung. Uită-te înainte şi vezi unde
mergi. Nu te lăsa prins în toate mărunţişurile din jurul tău. Ai nevoie să privești dincolo de ele. Atunci
poți vedea unde mergi.
Charlie încercă să-şi ridice capul precum girafa. Privi cât de departe înainte putea şi efectiv înaintă
câțiva pași într-o singură direcție. Apoi îndoielile îşi făcură din nou apariția.
Nu se putea decide dacă să îşi continue drumul sau să meargă acasă. Păşea înainte și înapoi,
cumva ca un căluț de lemn. Deodată gândurile îi fură întrerupte de un hohot de râs. Cameleonul se
uită în sus şi văzu o hienă chicotind la giumbușlucurile lui.
- Arăți atât de nǎtǎfleț, spuse ea între două izbucniri de râs. Nu fi prost. Pur şi simplu, du-te și fă
ce vrei să faci. Charlie era umilit. Se simțea atât de furios, încât se făcu de un roşu profund, purpuriu şi
plecă, nerăbdător să scape de hienă şi de remarcile ei jignitoare şi antipatice. Mersese trei sau patru
paşi în linie dreaptă înainte să devină nesigur că aceea era direcția în care voia să meargă.

The Social Incubator

 Str. Suvenir, nr. 9
Sector 2, Bucuresti
office@asociatiasocialincubator.org

Făcându-se de un verde intens ca frunzele care căzuseră pe solul junglei, întâlni o gorilă care îşi
croia hotărât drum prin lås- tari, cu un pui agăţându-se tenace de blana ei. Oprindu-se chiar înainte să
calce pe Charlie, spuse:
- Îmi pare rău. Nu te-am observat acolo. E OK, răspunse Charlie. Nu mulţi mă observă, iar dacă o
fac, îmi dau doar ordine sau râd de mine.
Mama gorilă se aşeză pe un buştean căzut şi ascultă povestea lui Charlie. Ochii ei erau blânzi şi
empatici. Charlie simțea că ar putea vorbi despre lucruri pe care nu le spusese niciodată înainte.
- Îți pot înțelege dilema, zise ea, dar nu-ți pot spune ce ai de făcut. Trebuie să-ți găsești propriul
drum. Răspunsurile sunt înăuntrul tău.
Pielea lui Charlie începu să strălucească deodată cu căldură. Simțea că gorila înţelegea şi că îi
păsa de el. Cu un sentiment de linişte, făcu cinci sau şase paşi înainte. Apoi începu să aibă dubii. Gorila
nu oferise nimic decât că-i păsa. ,,Sigur că doar acest lucru nu dă o direcţie", gândi el. Și se opri brusc,
frustrat.
Un leopard fu următorul animal pe care îl întâlni Charlie şi care îi ascultă povestea.
- E simplu, spuse leopardul. La început doar stai și priveşti. Alegi pe ce să-ţi fixezi privirile. Când
ai reușit, îndreaptă-te direct spre ţintă. Să ataci cu fiecare gram de energie pe care îl ai. Nu te reține.
Acesta este modul de a-ți atinge scopul. Cu aceasta, leopardul dispăru.
„Ce ajutor a mai fost şi ăsta, se gândi cameleonul. Nu sunt leopard şi n-am să fiu niciodată
leopard." Dar, cufundat în gânduri, urmase o cărare dreaptă până când un ţipăt de deasupra îi abătu
atenția. Era o bufniță cu ochii mari, privind fix spre el cu bunăvoinţă.
Bufnita ascultă cu răbdare povestea lui Charlie, apoi stătu o vreme gânditoare. Abia după ce
examină toate problemele, vorbi în sfârşit. Vocea ei era profundă, compătimitoare și înțeleaptă.
- Ai avut dreptate să fi ascultat sfatul celorlalte animale prietene, spuse bufnita. Fiecare a spus
ceva care te-a ajutat puțin în călătoria ta. Ai, de asemenea, dreptate să discerni că unele lucruri care
merg pentru ei s-ar putea să nu meargă pentru tine. Ai dreptate să experimentezi sugestiile lor pentru
a vedea cât de folositoare pot fi ele. Dar există un lucru care ți-a scăpat: nu trebuie să le copiezi. Tu ai
o abilitate pe care nu o are niciun alt animal. Există o vorbă în junglă, continuă bufnita, că leopardul
nu-şi poate schimba petele. E adevărat. Fiecare animal are culoarea pe care o are şi aşa va rămâne
întotdeauna. Tu însă eşti unic şi special. Dintre toate animalele din lume, tu eşti singurul care îşi poate
schimba culoarea. Cunoaște-ți puterile şi fii mândru de ele.
Charlie se îngrijorase atât de mult de problemele sale, încât uitase să-şi aprecieze unicitatea.
Se simțea emoționat și fericit de felul în care îl aprecia bufnița și de felul în care se putea acum aprecia
singur. Această cunoaştere îl umplu de încredere. Tot drumul spre casă exersă schimbarea culorilor.
Se făcu pătat ca umbrele junglei, auriu-ocru când traversă uscata savană şi gri-granit când se cățără pe
nişte stânci. Prins în această distracție, uită să se mai răzgândească. De fapt, decisese ce vrea să
mănânce de seară chiar înainte de a ajunge acasă. Mâncă și căzu într-un somn confortabil. Desigur nu

The Social Incubator

 Str. Suvenir, nr. 9
Sector 2, Bucuresti
office@asociatiasocialincubator.org

putea să vadă ce culoare avea când dormea, dar ştia că era una drăguță. Visă despre Charlie,
cameleonul sigur pe sine.

The Social Incubator