MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Incidenţa mare a astmului bronşic mi-a atras atenţia încă din timpul stagiului practic
efectuat în secţia Interne. M-a impresionat suferinţa pacienţilor şi amploarea înrăutăţirii
calităţii vieţii acestora, precum şi lipsa de cunoştinţe legate de boală şi intrarea în panică a
acestora.

3
Cap. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ALE APARATULUI RESPIRATOR

Introducere
Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care servesc la efectuarea
respiraţiei pulmonare.
Unele organe ale aparatului respirator au şi altă funcţie decât respiraţia. Astfel:
 fosele nazale servesc la respiraţie, dar şi la miros
 epifaringele lasă să treacă aerul, dar ventilează şi urechea medie
 în oro-faringe se încrucişează calea respiratorie, (care se îndreaptă în jos şi înainte,
prin laringe-trahee) cu calea digestivă, ce merge în jos şi înapoi prin esofag
 laringele este în acelaşi timp şi organ de fonaţie.
Abia începând cu traheea, calea devine pur respiratorie.

 Aparatul respirator este compus din:

1. Căile respiratorii sunt formate din:
 Nas
 Cavităţile nazale
 Laringe
 Trahee
2. Organul de schimb- plămânul

Cap. I.1. Căile respiratorii superioare

Cap. I.1.1. Nasul

Este primul organ prin care pătrunde aer din exterior în organism şi face parte din
totalitatea organelor prin care se înfăptuieşte respiraţia.
Deviaţiile septale pot constitui o piedică în calea pătrunderii aerului.

Constituţia anatomică
Nasul este format din două planuri:
-planul superficial moale
-planul profund se susţinere.
Planul superficial moale este reprezentat prin:
-tegumente
-ţesut
-muşchi pieloşi
-membrana fibroasă

Planul profund de susţinere formează scheletul nasului şi e construit din:

-oase
-cartilaje.
Nasul osos se studiază la capitolul osteologie.
Nasul cartilaginos la rândul lui este alcătuit din mai multe cartilaje.

Cap. I.1.2. Cavităţile nazale

Sunt două canale orientate antero-posterior. Fiecare cavitate nazală se divide în două
compartimente:
-vestibul
-cavităţile nazale propriu-zise.

4
 Vestibulul nazal este regiunea anterioară a cavităţii nazale care se întinde superior
până la limen nasi care are o importanţă funcţională majoră deoarece aici aerul este dirijat
spre etajul superior (olfactiv) al fosei nazale, prin inspiraţii scurte şi puternice. Distrugerea
acestei lime face ca mirosul sa dispară.

Cavităţile nazale propriu-zise se întind de la limen nasi până la choane şi au direcţie

orizontală. Din punct de vedere funcţional cavitatea nazală este împărţită în două etaje:
-etajul inferior- regiunea prin care trece aerul în timpul inspiraţiei şi a
expiraţiei obişnuite.
-etajul superior- regiunea în care se află segmentul receptor al analizatorului
olfactiv. Prin acest etaj trece curentul de aer în inspiraţiile scurte şi puternice, necesar să
antreneze particularităţile volatile pe care apoi le pune în contact cu porţiunea olfactivă a
mucoasei.

Mucoasa nazală pituitară- este forrmată:

-dintr-un corion
-un epiteliu respirator care este un epiteliu cilindric stratificat şi posedă cili
vibratili.
La nivelul vestibulului nazal epiteliul este prevăzut cu peri cărora le sunt anexate
glandele sebacee. Perii au rolul de a opri impurităţile aerului inspirat.

Inervaţia mucoasei cavităţii nazale este foarte bogată. Din acest motiv mucoasa este o
zonă reflexogenă importantă.
La nivelul nasului mai există:
-o inervaţie senzitivă
-şi una vegetativă.

Inervaţia senzitivă culege excitaţiile sensibilităţii generale (durerea, căldura, tactul)

prin nervii: trigemeni nazali interni, sfenopalatini, nazal interior.

Inervaţia vegetativă este complexă şi are două compartimente:

-ortosimpatică
-parasimpatică.
Ortosimpaticul este:
-vasoconstrictor
-inhibitor al secreţiei nazale.
Parasimpaticul este:
-vasodilatator
-excită secreţia nazală.
De la nivelul nasului pleacă:
-reflexul strănutului (o eliminare explozivă a aerului de la nivelul plămânului)
-reflexul de apnee (oprirea respiraţiei)
-reflexul de constricţiei a musculaturii bronşice
-reflexul de închidere bruscă a glotei.

5
Cap. I.1.3. Laringele

Este un segment al aparatului respirator cu dublă funcţie:

-conduce aerul spre plămâni
-constituie principalul organ al fonaţiei.
Datorită inervaţiei foarte bogate formate din fibre motorii, senzitive, vegetative,
mucoasa laringelui constituie o puternică zonă reflexogenă.
De exemplu:
-epiglota constituie punctul de plecare al reflexului de ridicare a laringelui şi
deci închiderea lui de către glotă, evitându-se astfel pătrunderea alimentelor în
laringe în timpul deglutiţiei.

Cap. I.1.4. Traheea

Este un organ median, de forma unui tub aproape cilindric, care face parte din căile
respiratorii.
-diametrul traheei la adult este de 16-18 mm
-lungimea traheei la adult este între 100-120 mm
-direcţia este oblică de sus în jos şi dinainte înapoi.
La nivelul gâtului este foarte aproape de piele, iar în torace mai depărtată de stern şi
situat în mediastin.
Pe traiectul ei traheea reprezintă două depresiuni:
-depresiunea tiroidiană
-depresiunea aortică.
Structura este fibro-cartaginoasă şi musculară, ceea ce îi oferă o mare elasticitate.
După regiunile pe care le străbate, traheea are două porţiuni:
-cervicală
-toracală
Limita dintre ele corespunde orificiului superior al toracelui.

La nivelul limitei inferioare (T4-T5) traheea se termină bifurcându-se în cele două

bronhii principale pulmonare.
Traheea poate prezenta diferite afecţiuni:
-traheitele (acute sau cronice) – reprezintă inflamaţia formaţiunilor din pereţii
traheei
-corpii străini se pot angaja în trahee, împiedicând respiraţia până la asfixiere
-traheea poate fi comprimată de o guşă, de timusul mărit sau chiar de arcul
aortic, ducând la fenomene de dispnee sau asfixiere.

6
Cap. I.2. Plămânul

Plămânii, organele de schimb ale aparatului respirator, în număr de doi, unu drept şi
unul stâng, sunt aşezaţi simetric în cavitatea toracică, de o parte şi alta a mediastinului.
Plămânii sunt alcătuiţi după tipul glandelor acinoase:
-dintr-un sistem de canale, rezultaţi din ramificaţiile bronhiei pricipale, care
alcătuieşte arborele bronşic (prin care trece aerul)
-dintr-un sistem de saci, la care se termină ramificaţiile arborelui bronşic şi
care se numesc lobuli pulmonari (organele schimburilor gazoase). Lobii pulmonari sunt
alcătuiţi la rândul lor din alveole pulmonare.

Cap. I.2.1 Bronhiile intrapulmonare

Arborele bronşic cuprinde totalitatea ramificaţiilor intrapulmonare ale bronhiilor

principale. Modul general de ramificaţie al bronhiei principale este dihotonic, adică
ramificaţiile în două planuri, divizate în general egal. Tubii ramificaţi devin mai strâmţi şi mai
numeroşi pe măsură ce pătrund mai profund în plămân. Bronhiile se divid în mai multe
ramuri. La un moment dat bronhia îşi pierde ţesutul cartaginos şi pătrunde în lobul pulmonar,
devenind ramura terminală. Bronhiola terminală se continuă cu bronhia acinoasă. După un
scurt traiect, bronhiola acinoasă se îngustează apoi prezintă o dilataţie numită vestibul, de la
care pleacă 4-5 conducte alveolare, care se termină prin nişte umflături numite alveole.
Vestibulul şi alveolele anexate lui se numesc acini.
Bronhiile intrapulmonare au formă cilindrică, regulată, iar pe secţiune apar cu lumenul
neturtit, din cauza cartilajelor bronşice. Ele au peretele alcătuit din trei tunici suprapuse:
-tunica mucoasă
-tunica musculară
-tunica fibro-cartilaginoasă.

Tunica mucoasă căptuşeşte bronhiile intrapulmonare de la trahee la bronhiile

respiratorii.
Ea are un epiteliu pluristratificat, cu cili vibratili, a căror mişcare este îndreptată spre
căile aeriene superioare şi un corion bogat în fibre elastice şi leucocite.
Tunica mucoasă are în alcătuire celule epiteliale:
-celule bazale
-celule ciliate
-celule calciforme
-celule agirofile
-celule clara.

Tunica musculară se află în afara mucoasei şi este alcătuită din fibre musculare
netede (muşchiul Reisseiner). El lipseşte în bronhiolele acinoase, dar este foarte dezvoltat în
bronhiolele terminale.
Contracţia anormală a muşchiului reisseiner dă o constricţie a bronhiilor, cu
insuficienţă respiratorie acută, din cauza imposibilităţii aerului de a pătrunde. Această situaţie
constituie boala numită astm bronşic.
Tunica fibro-cartaginoasă reprezintă un strat extrem de ţesut conjunctiv lax, în
grosimea căruia se află porţiuni cartaginoase. La intrarea în lobul pulmonar, plăcile
cartaginoase dispar în totalitate.
Această tunică se evidenţiază în bronhiile mari, unde este compusă din fascicule
fibroase, elastice şi din lame cartaginoase. În bronhiile mici nu se evidenţiază pentru că
structura acestora este elastică.

7
 Arborele bronşic poate prezenta dilataţii patologice, în formă de saci, în care se strâng
secreţiile şi puroiul,constituind boala bronşiectazie.
Glandele bronşice au o structură seromucoasă. Ele sunt prezente la nivelul căilor
aeriene de conducere. Bronhiolele nu posedă glande bronşice.
Materialul care ajunge în căile aeriene, reprezintă un amestec de produse de secreţie a
celulelor mucoase şi cele seroase.

Cap. I.2.2. Lobul pulmonar

Arborele bronşic, organul de conducere a aerului, se continuă la nivelul ultimelor

ramificaţii ale sale, cu lobul pulmonar, organul schimburilor gazoase. El este unitatea morfo-
funcţională a plămânului.
Lobii pulmonari sunt nişte saci plini cu aer, care explică proprietăţiile fizice ale
plămânului: elasticitatea şi consistenţa moale. În momentul pătrunderii în lobul pulmonar,
bronhia interlobulară şi-a pierdut scheletul cartilaginos. Ea se mai divide de 3 ori, ultima
diviziune numindu-se bronhie terminală. Aceasta se termină cu bronhiola acinoasă după un
scurt traiect, bronhiola acinoasă se îngustează, apoi prezintă o dilataţie numită vestibul, de la
care pleacă 4-5 conducte alveolare, care se termină prin nişte umflături numite alveole.
Vestibulul şi alveolele anexate lui poartă numele de acin. Lobul pulmonar conţine
mulţi acini pulmonari, cu diametru 1-2 mm. Alveola pulmonară este o formaţiune în formă de
veziculă, ce se deschide în canalul alveolar. Numărul alveolelor este mai mare, aproximativ
de 2-3 miliarde pe întreg pământul.
Peretele alveolar este format din:
-substanţa fundamentală
-sisteme fibrilare
-sisteme celulare.
Substanţa fundamentală are fibre elastice şi fibre colagene, care se continuă cu
sistemele fibrilare din ţesutul conjunctiv peri-acinos. Celulele peretelui alveolar sunt anucleate
şi nucleate.
Celulele anucleate sunt nişte plăci subţiri de protoplasmă, cu rol respirator.
Celulele nucleate au proprietăţi fagocitare (reţin particulele de cărbune). Din ele se
formează celulele anucleate. În strânsă legătură cu peretele alveolar se află capilarele
sanguine, care formează o reţea de aproximativ 140m3.

Cap. I.2.3. Vascularizaţia şi inervaţia plămânului

La nivelul plămânului există două circulaţii sanguine:

-o circulaţie funcţională
-o circulaţie nutritivă
Circulaţia funcţională reprezintă mica circulaţie a sistemului circulator. Ea este
alcătuită din artera pulmonară, care conţine sânge neoxigenat (negru) şi din venele pulmonare,
care conţin sânge oxigenat (roşu).
Artera pulomară pleacă din ventricolul drept, merge la plămân, unde se capilarizează,
eliminând dioxid de carbon şi încărcându-se cu oxigen, se introduce în atriul stâng, prin
venele pulmonare.

Circulaţia nutritivă face parte din marea circulaţie şi aduce sânge încărcat cu
substanţe nutritive şi oxigen necesar hrănirii ţesuturilor. Sângele se întoarce prin venele
bronşice ce se varsă în final în vena cavă superioară.

8
 Limfa plămânilor circulă prin capilarele limfatice ce se găsesc în septurile
intraalveolare, în strânsă relaţie cu capilarele sanguine.

Inervaţia este ortosimpatică şi parasimpatică. Se formează plexurile pulmonare mixte,

ale căror fibre vin din lanţul ortosimpatic cervical şi toracal, iar cele simpatice, din nervul
vag.

Cap. I.3. Funcţiile non-respiratorii ale plămânului sunt următoarele:

1. funcţia de apărare prin mecanisme neimunologice şi imunologice.
2. funcţia antitoxică
3. funcţia de absorbţie
4. funcţia metabolică
5. alte funcţii non-respiratorii

Cap. I.3.1. Funcţia de apărare

Plămânul joacă un rol important şi în împiedicarea pătrunderii în organism a

substanţelor străine, nocive, particulate şi nonparticulate, intervenind prin:
-mecanisme neimunologice
-mecanisme imunologice

Cap. I.3.1.1. Mecanisme neimunologice de apărare:

-clearance-ul prin filtrarea particulelor

-clearance-ul mucociliar
-mecanismele reflexe
-clearance-ul fagocitar
-polimorfonuclearele neutrofile
-alţi factori nonimunologici.

Clearance-ul prin filtrarea particulelor

Este o funcţie care se datorează caracteristicilor anatomice ale căilor respiratorii extra
şi intrapulmonare, adoptate minimalizării expunerii plămânului la agenţii nocivi din mediu,
care sunt:
-microorganismele infectate
-alte particule biologice:
-active
-inactive.
Particulele mai mari sunt reţinute în cursul pasajului nazal, restul sunt lipite de
peretele posterior al faringelui, unde direcţia fluxului de aer se schimbă brusc. În trahee ajung
puţine particule.
În continuare particulele care trec de la trahee sunt sechestrate la nivelul bifurcaţiei
arborelui bronşic.
Aceste particule aderă la suprafaţa mucoasei şi sunt eliminate prin:
-sistemul de transpirat mucociliar
-reflexul de tuse.
Particulele de dimensiuni foarte mici ajung în căile aeriene terminale şi pe suprafeţele
alveolare unde sunt fagocitate.
În general particulele insolubile sunt îndepărtate, în acest mod, particulele solubile pot
fi absorbite prin mucoasa căilor aeriene.

9
 Integritatea mucoaselor respiratorii este un factor critic pentru epurarea agenţilor
nocivi externi.

Clearance-ul mucociliar
Celulele ciliate acoperite cu mucus căptuşesc căile aeriele începând cu partea
posterioară a pasajului nazal şi până la nivelul bronhiolelor terminale.
Ele constituie mecanismul principal al epurării particulelor care ajung în căile aeriene.
Particulele şi microorganismele, care sunt impactate pe epiteliul care conţine celule
ciliate acoperite de mucus, sunt incluse în straturi succesive de straturi de mucus formate la
intervale variabile.
Pentru a efectua această epurare, celulele ciliate trebuie să aibă un număr adecvat de
cili bătând într-o direcţie coordonată şi constantă.
Cilii mişcă ascensional (în sus) particulele învelite în staturi de mucus (numite şi plăci
de mucus).
În cazul în care, cantitatea de mucus nu este excesivă şi epurarea mucociliară
funcţionează eficient, plăcile de mucus ajung din plămâni în faringe, unde sunt ingerate în
mod inconştient.
Eficacitatea epurării mucociliare poate fi mărită prin reflexul de tuse.

Mecanismele reflexe

Epurarea filtrată, epurarea mucociliară sunt facilitate de reflexe ca:

-strănutul
-tusea
-bronhoconstricţia.
Stimularea fizico-chimică si a cililor mucoasei nazale produc strănutul.
Stimularea fizico-chimică a epiteliului din orofaringe şi până la nivelul bronhiilor
induce reflexul de tuse şi de bronhoconstricţie.
Receptorii pentru aceste reflexe sunt situaţi la nivelul şi sub epiteliul mucos al căilor
aeriene – de la narine şi până la alveole – si face posibil răspunsul promt la agenţii nocivi,
reducând la minimul invazia acestora în profunzimea plămânilor.

Cleareance-ul fagocitar
Macrofagele alveolare sunt considerate a fi prima linie de apărare împotriva
particulelor inhalate care ajung în alveole.
Rolul macrofagelor în mecanismele de apărare nonimunologice ale plămânilor sunt:
-fagocitarea materialului străin
-transportul şi eliminarea materialului străin pe calea epurării mucociliare
-activarea limfocitelor şi polimorfonuclearelor.
Macrofagele alveolare sunt activate de către numeroşi agenţi ca:
-microorganisme invadate
-complexele imune
-endotoxine
O dată activate, macrofagele, produc substanţe care joacă un rol important în
capacitatea bactericidă a acestora, dar care pot produce, în acelaşi timp, leziuni tisulare ale
parenchimului (ţesutului funcţional) pulmonar.

Polimofonuclearele neutrofile
Sunt considerate a avea o activitate bactericidă superioară macrofagelor (fagocitează
un număr mai mare de germeni).

10
 Ele pot avea, asemeni macrofagelor, efecte lezionare asupra parenchimului pulmonar
datorită producerii de radicali activi ai oxigenului şi de proteaze (enzime care distrug
proteinele).

Alti factori nonimunologici sunt:

-lizozimul, are proprietăţi bactericide sporite de Ig.A şi deprimă răspunsul
inflamator
-fibronectina, care împiedică colonizarea bacteriilor pe celulele epiteliale şi
joacă un rol important în mecanismele de apărare ale căilor aeriene inferioare
-antiproteazele, care neutralizează proteazele elaborate de macrofage şi
polimorfonuclearele prevenind leziunile tisulare legate de activitatea acestora.

Cap. I.3.1.2. Mecanismele imunologice de apărare constau în:

-sistemul limfoid
-limfokinele
-producţia locală de imunoglobine
-sistemul complementului

Sistemul limfoid pulmonar are patru compartimente:

-ţesutul limfoid cu sediul în epiteliul tractului respirator
-ţesutul limfoid cu sediul în peretele bronşic
-ţesutul limfoid cu sediul în mucoase
-limfocitele din lichidul de lavaj bronhoalveolar.

Primul compartiment al sistemului limfoid îşi are sediul în epiteliul tractului

respirator. Limfocitele acestui compartiment au rol important în mecanismele de apărare faţă
de invazia microorganismelor patogene, având activitate citotoxică.

Al doilea compartiment al sistemului limfoid îşi are sediul în peretele bronşic şi are
activitate fagocitară pentru substanţele particulare şi solubile din lumenul căilor respiratorii.
Acest compartiment răspunde pentru producerea de imunoglobine, în special Ig.A.
Ig.A sunt sintetizate de limfocite care se mişcă de-a lungul tractului respirator,
producând anticorpi locali protectori ai mucoasei.

Al treilea compartiment este reprezentat de sistemul limfoid lax din mucoasă, care
conţine limfocite “B” şi “T”. Imunoglobulinele A (Ig.A) sunt secretate de limfocitele B şi sunt
transportate în lumen prin epiteliul mucos. Se formează astfel Ig.A secretorii, prezente în
secreţiile mucoasei arborelui respirator.

Al patrulea compartiment este reprezentat de limfocitele libere bronhoalveolare care

se găsesc în lichidul de lavaj, reprezentând 10% din celulele acestuia. Restul de 90% dintre
celulele lichidului de lavaj sunt reprezentate de către macrofage, responsabile de fragmentarea
şi procesarea antigenelor pe care le reprezintă linfocitele pentru a iniţia răspunsul imun.

11
 Limfokinele
Linfocitele “T”, stimulate de contactul cu antigenele, secretă limfokinele care
amplifică fagocitoza şi omorârea intracelulară a germenilor de către macrofage.

Producerea locală de imunoglobuline

În cursul răspunsului imun la nivelul:
-tractului respirator superior predomină Ig.A
-în căile aeriene inferioare (de la bronhiole la alveole) predomină Ig.G

La nivelul tractului respirator superior Ig.A si Ig.M reprezintă prima linie de

apărare.
Ig.A secretorii sunt imunoglobuline majore în secreţiile bronşice jucând un rol
important în:
-mecanismele de apărare locală
-neutralizarea toxinelor
-inhibarea ataşării microbilor şi virusurilor la receptorii celulelor epiteliale
-inhibarea replicării agenţilor patogeni
Ig.M joacă un rol important bactericid, contribuind împreună cu Ig.A la stabilirea
primei linii de apărare la nivelul căilor respiratorii superioare.

La nivelul căilor aeriene

Ig.A în mod normal prezent într-o concentraţie redusă, joacă un rol important în
mecanismele de apărare ale plămânului.
Ig.G provin din:
-sângele periferic, prin transsudare
-sinteza locală de Ig.G
Ig.G acţionează:
-ca nişte semnalizatoare pentru macrofage si polimorfonucleare
-facilitează eliminarea bacteriilor
-elimină antigenele intrate în circulaţie prin formarea de complexe imune.
Ig.E intervine în :
-apărarea antiparazitară
-apărarea antifungică, dar rolul ei biologic nu este încă bine elucidat.

Sistemul complementului are rol în:

-apărarea antiinfecţioasă, prin provocarea capacităţii bactericide a
macrofagelor şi polimorfonuclearelor
-provoacă agregarea şi degranularea polimorfonuclearelor, permiţând astfel
eliberarea proteazelor.

Cap. I.3.2. Funcţia antitoxică

Plămânul realizează eliberarea substanţelor volatile de natură exogenă (alcool, solvenţi

organici) sau a celor de natură endogenă.

12
Cap I.3.3. Funcţia de absorbţie

Pe căile respiratorii se pot absoarbe (prin membrana alveolo-capilară) medicamente

liposolubile de 40 de ori mai repede decât pe cale intestinală, mai ales dacă sunt administrate
sub formă de aerosoli.

Cap. I.3.4. Funcţia metabolică

Plămânul este implicat în metabolismul :

-glucidic
-lipidic
-proteic
-unor hormoni
Cap. I.3.5. Alte funcţii non-respiratorii sunt:

-funcţia de rezervor de sânge

-funcţia de filtru al circulaţiei pulmonare
-funcţia de control al presiunii arteriale
-funcţia de menţinere al fluidităţii sângelui
-funcţia de reglare a balanţei hidroelectrolitice şi a echilibrului acidobazic

Cap. I.4. Fiziologia respiraţiei

Respiraţia este funcţia care asigură:

-eliminarea dioxidului de carbon din organism
-aportul de dioxid de carbon către celulele organismului.
Respiraţia cuprinde trei timpi:
1. timpul pulmonar (respiraţie externă)
2. timpul sanguin (transportul de sânge)
3. timpul tisular (respiraţia internă)

1.Timpul pulmonar este consecinţa unor procese mecanice din care rezultă etapele
respiraţiei pulmonare. Aceste etape sunt:
a. ventilaţia
b. difuziunea
c. circulaţia.
1.a. Ventilaţia este o succesiune de mişcări alternative de inspiraţie şi expiraţie, care
realizează deplasarea unor volume de aer.
Inspiraţia este un proces activ prin care aerul atmosferic pătrunde în plămâni.
Pătrunderea aerului se realizează prin mărirea diametrilor cutiei toracice. Plămânul urmează
mişcarea cutiei toracice, datorită contactului intim realizat prin pleură şi ca număr se destinde.
Presiunea intrapulmonară scade sub cea atomosferică şi aerul intră în plămâni.
Mărirea diametrilor cutiei toracice este realizată cu ajutorul muşchilor respiratori,
dintre care muşchii inspiratori sunt:
-intercostalii externi
-dinţatul posterior
-pectoralul mic (când iau punct fix pe scapulă)
-sterno-cleido-mastoidienii (când iau punct fix pe mastoidă).

13
 Expiraţia este un proces pasiv prin care aerul părăseşte plămânii. Muşchii respiratori
încetează contracţia, diametrele cutiei toracice revin la dimensiunile iniţiale, aerul părăseşte
plămânii.
Muşchii respiratori sunt :
-intercostalii interni
-dinţatul posterior
-dinţatul inferior
În expiraţia forţată intervin :
-muşchii abdomenului (când iau punct fix pe bazin)
Investigarea ventilaţiei pulmonare se face cu:
-spirograful
-spirograful uscat cu burduf numit “EUTEST”

1.b. Difuziunea reprezintă schimburile gazoase din membrana alveolo-capilară.

Acest proces depinde de:
-diferenţa dintre presiunile parţiale ale oxigenului şi ale dioxidului de carbon
de o parte şi alta a membranei alveolo-capilare.
-structura membranei alveolo-capilare. Procesele patologice soldate cu
îngroşarea membranei îngreunează trecerea liberă a gazelor.
-suprafaţa activă a membranei alveolo-capilare, care poate varia între limite
foarte largi (20-200m).

1.c. Circulaţia pulmonară este obligatorie pentru a asigura respiraţia pulmonară. Ea

trebuie să asigure trecerea unei mari cantităţi de sânge. Debitul sanguin pulmonar este egal cu
debitul circulaţiei generale, dar presiunile şi rezistenţele din arterele pulmonare sunt mult mai
mici.

Această caracteristică esenţială pentru respiraţie ţine de marea distensibilitate şi

capacitate a circulaţiei pulmonare. Datorită acestei proprietăţi, circulaţia pulmonară tolerează
mari creşteri de debit fără modificări de presiune, fenomen care nu se întâlneşte în circulaţia
generală.

Cap. II ASTMUL BRONŞIC

Cap.II.1. Definiţie: Astmul bronşic este o obstrucţie a căilor aeriene, care apare la persoane
cu o hiperreactivitate bronşică la o multitudine de stimuli şi care se manifestă clinic prin
accese paroxistice de dispnee expiratorie cu wheezing (respiraţie şuierătoare), tuse şi este
reversibilă spontan sau prin tratament.

Inflamaţia căilor respiratorii determină limitarea fluxului de aer prin următoarele

mecanisme:
-bronhoconstricţia acută;
-formarea continuă de dopuri de mucus;
-edemul peretelui bronşic
-remodelarea căilor respiratorii

14
 Clinic, inflamaţia din astmul bronşic se manifestă prin:
-episoade recurente de wheezing
-dispnee expiratorie
-tuse
-pierderea elasticităţii cutiei toracice.

Cap. II.2. Epidemiologie

Se apreciază că aproximativ 1% din populaţie suferă sau a suferit de astm. Copiii şi

bărbaţii adulţi par să fie mai des afectaţi (circa 11% copiii şi 5% bărbaţii).
Mortalitatea datorită astmului bronşic este de 1,5-3 la 100.000 locuitori/an în ciuda
progreselor înregistrate în tratamentul acestei boli.

Cap. II.3. Etiologie

O clasificare etiologică a astmului distinge următoarele forme:

a. Astm extrinsec sau exigen alergic, care implică o bronhoconstrucţie care are la
bază o reacţie alergică bine caracterizată imunologic, cu un antigen faţă de care bolnavul este
sensibilizat specific.
b. Astm intrisec – care nu are o etiologie bine definită, însă a mai primit şi alte
denumiri ; astm infecţios, astm endogen, astm iritativ fizic sau chimic.
Factorii de risc sunt agenţi a căror prezenţă fac ca astmul să se manifeste clinic. Există
4 factori de risc:
-predispozanţi
-cauzali
-adiţionali
-favorizanţi

Cap. II.3.1. Factorii predispozanţi sunt:

Atopia, care reprezintă particularitatea unor indivizi de a avea răspunsuri imune

mediate de Ig.E la alergenii de mediu, manifestate prin teste cutanate cu răspuns imediat.
Atopia este genetic determinată.
Sexul – astmul este mai frecvent la femei.

Cap. II.3.2. Factorii cauzali cei mai importanţi sunt pneumoalergenele, care prin antigenele
lor (substanţe care introduse în corp provoacă formarea de anticorpi specifici pentru a
neutraliza alergenul ), sensibilizează indivizi atopici prin hiperproducţie de Ig.E. Un organism
o dată sensibilizat e predispus să dezvolte şi să întreţină un proces inflamator cronic alergic,
ce răspunde prin agravarea simptomelor, cu ocazia reexpunerii la acelaşi agent.
Alergenele cu potenţial astomogen sunt din ce în ce mai numeroase. Ele pătrund în
organism prin inhalare, ingestie, injectare. Cei mai importanţi alergeni sunt:
Praful de casă este un amestec heterogen care conţine 40-60% componente organice
şi 50-60% componente anorganice. Alergenii din praful de casă sunt vegetali (polenuri, fungi,
bumbac, ierburi, resturi alimentare), animali (descuamări epidemice de om şi animale – peri,
lână, pene), componente de insecte şi de acarieni (specii de acarieni – dermatophagoides
pteranyssinus, dermatophagoides farinale) - 90%, coloranţi, medicamente, cosmetice.
Alergia la praful de casă şi la dermatophagoides pteranyssinus (care e aproape
constant prezent în praful de casă) este cea mai frecventă cauză a astmului alergic. Însă o
mare capacitate alergizantă o au şi unele insecte, cum ar fi dafhnia, folosită în hrana peştilor
din acvariu cât şi particulele provenite din blana, saliva, secreţiile sebacee ale pisicilor.

15
Umiditatea, lipsa de aerisire, favorizează dezvoltarea mucegaiurilor în locuinţe, cum ar fi:
aspergillus, penicillium, care au şi ele caracter alergizant.

Polenul provine de la flori, buruieni, copaci. Concentraţia atmosferică în particulele

de polen variază în funcţie de climă, regiune, anotimp. Polenurile cele mai alergogene sunt:
ambriosa, parietaria, poacee (gramine sălbatice).

Fungii atmosferici sunt alergeni ubicuitari şi au ca reprezentanţi mai răspândiţi:

alteranaria, penicillinum, clodosporium. Exploatarea industrială a mucegaiurilor umane în
continuă dezvoltare face să apară probleme de alergie profesională şi de creştere a frecvenţei
fungilor chiar şi în interiorul locuinţelor.

Alergenii medicamentoşi au un potenţial crescut. Medicamentele administrate per os,

prin inhalaţie, parental, pot declanşa reacţii alergice; dintre acestea: aspirina, penicilina,
bronhodilatatoare folosite în exces.

Alergenii alimentari şi aditivi alimentari: emulgatoare, salicilaţi, conservanţi, pot

cauza manifestări alergice.

Cap. II.3.3 Factorii adiţionali care grăbesc debutul bolii:

-fumatul
-infecţia bronşică, care joacă un rol important în apariţia accesului de astm, în
special la subiecţii predispuşi cu hiperactivitate bronşică. Nu poate exista un astm infecţios
pur, ci doar modificarea terenului subiectului prin factorul infecţios.
-factorii psihici, cu deosebire la subiecţii predispuşi constituţional, cu un
sistem bronşic hiperreactiv;
-efortul, la care numeroşi astmatici poate provoca bronhospasm.

Cap. II.3.4. Factori favorizanţi numiţi triggeri.

Triggerii:
-declanşează bronhospasmul
-pot întreţine bronhospasmul la un astmatic diagnosticat
-sunt deosebiţi de la un bolnav la altul şi variază în timp la acelaşi bolnav.
Ex. de triggeri:
-pneumoalergenele
-infecţii respiratorii
-efort fizic
-emoţii
-sinuzite cronice
-dioxidul de sulf
-condiţii meteorologice

16
Cap. II.4. Etiopatogenie

Alergia este starea în care un antigen determină la indivizii cu o anumită predispoziţie

un răspuns imun, însoţit de manifestări clinice specifice. Pentru neutralizarea antigenelor,
organismul provoacă formarea de anticorpi specifici.
Procesele imune ce au loc în astmul bronşic alergic corespund tipurilor de reacţii din
clasificarea lui Gell şi Coombs.
În astmul alergic răspunsul imun este obişnuit de tip I şi mai rar de tip III şi IV.
Reacţia alergică de tip I
Cuprinde 2 forme de astm alergic:
-astm cu apariţie imediată, la 10-20 minute după inhalarea alergenului specific
(reacţie asmatică extrinsecă imediată, atopică).
-astm cu apariţie întârziată, la 4-8 ore după inhalarea alergenului specific
(reacţie astmatică extrinsecă imediată, neatopică).
Reacţia alergică de tip I este mijlocită prin anticorpii Ig.E, incriminaţi în atopie şi prin
Ig.G, incriminaţi în anafilaxie.
Atopia este definită ca un răspuns imunologic constant şi normal fără de o expunere
antigenă anormală.
Anafilaxia este definită ca un răspuns imunologic anormal faţă de o expunere antigenă
normală.
Problemele unui individ alergic încep atunci când organismul lui sintetizează cantităţi
excesive de Ig.E, direcţionate împotriva acestor alergeni.

Reacţia alergică de tip II

În reacţia alergică de tip II, anticorpii aparţin claselor Ig.G şi M. reacţia antigen –
anticorp se desfăşoară cu participarea complementului.

Reacţia alergică de tip III ( arthus )

În reacţia alergică de tip III se disting 2 forme:
-prin anticorpi circulanţi de tip Ig.G, dar şi Ig.A şi Ig.M care realizează, prin
participarea complementului, leziuni tisulare ireversibile
- a doua formă poate fi întâlnită la baza unor afecţiuni respiratorii cum sunt:
plămânul de fermier, aspergiloza alergică.
Reacţiie de tip I şi III pot să coexiste la unii bolnavi astmatici, după sensibilizări cu
anumiţi alergeni: aspergillus (spori de ciuperci), componente de bumbac, lemn etc.

Reacţia alergică tip IV

Apare la o reacţie inflamatoare după cel puţin 4-5-6 ore de la expunerea antigenică.

Cap. II.5. Anatomie patologică

Examenul anatomopatologic relevă bronhii terminale obstruate de dopuri de mucus.
Aceste dopuri sunt formate dintr-un amestec de mucus, celule inflamatorii, detritusuri,
proteine de ser. Microscopic se constată modificări trofice, caracterizat prin remodelarea
căilor respiratorii, hipertrofia şi hiperplazia musculaturii netede bronşice, depuneri de colagen,
responsabil de reducerea elasticităţii căilor respiratorii şi îngustarea lumenului bronşic.

Cap. II.6. Fiziopatogenie

17
Obstrucţia bronşică constă în pătrunderea pneumoalergenelor în căile respiratorii. La
producerea obstrucţiei bronşice participă două sisteme:
-primul acţionează prin eliberarea de mediatori proinflamatori de mastocite,
proces mediat de Ig.E şi conduce la constricţia musculaturii netede bronşice. Acest fenomen
are rol predominant în astmul bronşic exogen alergic. El poate fi blocat prin: împiedicarea
eliminării de mediatori şi oprirea acţiunii lor (beta-adrenergice, metilxantine)
-al doilea acţionează pe un fond inflamator cronic a căilor respiratorii, care
devin hiperactive la stimuli ca: aer rece, pneumoalergeni, efort fizic, plâns, râs, fum.
Bronhoconstricţia acută, dată de obstrucţia bronşică este reversibilă rapid de agenţii
bronhodilatatori inhalatori :β2.

Inflamaţia căilor respiratorii

Apare la 6-12 ore de la expunerea la alergen (reacţie tardivă). Limitarea fluxului de aer
se datorează edemului inflamator de la nivelul pereţilor căilor respiratorii.
Bronhodilatatoarele pot ameliora inflamaţia, dar antiinflamatoarele (corticoizii) au un
efect mai bun.

Tulburările funcţiei pulmonare

Obstrucţia bronşică antrenează modificări variabile şi ireversibile ale funcţiei

pulmonare:
-ventilaţia aerului
-perfuzia sângelui
-schimburile gazoase.
Modificările principale ale ventilaţiei constau într-o scădere a fluxului respirator
maxim şi o scădere a capacităţii vitale. Capacitatea totală pulmonară în astmul bronşic este în
limite mormale, dar poate prezenta în excerbări o creştere, care este reversibilă.
Criza de astm modifică cel puţin repartiţia sângelui în plămân şi mai profund
distribuţia sângelui dintr-un punct în altul al teritoriului pulmonar.
Creşterea PACO2 constituie un indiciu de gravitate şi se întâlneşte în stadiile
terminale ale bolii.

Formarea dopurilor de mucus

Secreţia exgerată de mucus, al care se adaugă proteine din ser şi detritusuri celulare
determină formarea dopurilor de mucus. Acestea blochează căile respiratorii periferice.
Această secreţie exagerată de mucus este caracteristică formelor severe de astm şi e
necesar un interval de 6 săptămâni de la introducerea corticoterapiei pentru a fi eliminată.

Modificarea căilor respiratorii

În formele severe de astm, care răspund slab la tratament, procesul inflamator este
extins, iar căile respiratorii modificate. În aceste forme, tratamentul corticoterapic nu este
suficient. Atunci se apelează la medicţia “controller” care cuprinde:
-cromoglicat de sodiu
-nedocromil
-corticoterapie.
Formele comune de astm se caracterizează prin exacerbări periodice ale
simptomatologiei, care depind de gravitatea procesului inflamator.

18
 Formele uşoare de astm presupun simptomatologie minimă, proges inflamator discret,
hiperactivitate bronşică.

Cap. II.7. Tablou clinic

Tipuri de manifestări clinice:

-criza de astm
-starea de rău astmatic.

Cap. II.7.1. Criza de astm se caracterizează prin dispnee paroxistică expiratorie, reversibilă
la bronhodilatatoare.
Cauzele crizei de astm sunt:
-triggeri
-pneumoalergenele
-infecţiile respiratorii.

Simptomatologie
Criza de astm începe de regulă brusc, mai ales noaptea. Procesul este precedat de:
strănut, hidroree nazală, tuse uscată.
Criza de astm este caracterizată prin:
-dispnee cu caracter expirator prelungit
-bradipnee (respiraţie lentă)
-tuse şi expectoraţie mucoasă eliberatorie
-expir prelungit
-wheezing (respiraţie şuierătoare)
-tiraj (retracţii intercostale sub seu suprasternale în timpul inspiraţiilor
puternice)
Criza are o durată variabilă (1/4 oră – 3 ore) şi se termină relativ brusc, reprezentând o
uşurare pentru bolnav.

Cap. II.7.2. Starea de rău astmatic este un acces sever de dispnee care durează cel puţin 24
ore, fără răspuns la bronhodilatatoare obişnuite.
Cauzele declanşatoare:
-infecţii respiratorii
-abuz de bronhodilatatoare, simpaticomimetice
-surprinderea bruscă a corticoterapiei
-medicamente sedativ, tranchilizante, prin deprimarea centrului respirator.
Simptomatologie:
-semne de insuficienţă respiratorie accentuate
-polipnee
-tiraj
-cianoză
-transpiraţii profunde
-tahicardie
-hipercapnie (creşterea dioxidului de carbon în sânge)
-anxietate.
Bolnavul stă în poziţie şezândă, cu toracele împins înainte, cu braţele fixate pe planul
de sprijin, faţa anxioasă, evitând să vorbească.

19
 În faza de bronhoplegie, corespunzând stării de comă, bronhospasmul e înlocuit de
bronhodilataţie pasivă. Respiraţia devine superficială şi se răreşte progresiv.

Cap. II.8. Clasificarea astmului în funcţie de severitate

Astmul intermitent

Simptomatologie: intermitent <1 dată pe săptămână, cu extracerbări de scurtă durată

(ore – zile).
Simptomatologia nocturnă < 2 ori pe lună .
Funcţia pulmonară pef: >80% din valorile predictive, 20% variabilitate.
Frecvenţa respiratorie este crescută, iar wheezingul moderat şi adesea numai la
sfârşitul expirului. De obicei tirajul intercostal şi suprasternal este absent.
PA O2 normală, PA Co2 < 45 mm Hg, So2 > 95%.
Medicaţia în astmul intermitent:
- β2 antagonişti cu durată scurtă de acţiune
-la nevoie se administrează corticosteroizi per oral.

Astmul persistent uşor

Simptomatologie > 1 dată pe săptămână dar < 1 dată/zi

Simptomatologie nocturnă >2 ori/lună
Pef: > 80% din valorile predictive, variabilitate 20%.
În astmul persistent uşor, frecvenţa respiratorie este crescută (peste 25
respiraţii/minut), wheezing intens. Se constată şi prezenţa tirajului costal şi suprasternal.
PA O2 60mm Hg, PA Co2 < 45mm Hg, Sa O2 95%.

Medicaţia :
-un singur tip de medicaţie contoller
-se poate asocia cu un brinhodilatator cu durată lungă de acţiune.

Astmul persistent moderat

Simptomatologia este zilnică.

Simptomatologia nocturnă > 1 dată/lună.
Pef: < 60%, 80%. Din valorile predictive şi 30% variabilitate.
În astmul persistent moderat frecvenţa respiratorie este crescută > 30/minut,
wheezingul intens şi se constată prezenţa tirajului intercostal şi suprasternal.
PA O2> 60mm Hg, prezenţa cianozei.
PA Co2 > mm Hg, insuficienţă respiratorie
SA O2 < 90%.

Medicaţia:
-administrare zilnică de β2 antagonişti cu durată scurtă de acţiune
-medicaţie: contoller zilnică : corticosteroizi inhalatori
-bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune.

20
Astmul persistent sever

Simptomatologia este persistentă, cu exacerbări frecvente.

Simptomatologia nocturnă e frecventă.
În această formă de astm, activitatea fizică a bolnavului e limitată.
Pef: < 60% din valorile predictive, 30% variabilitate.

Medicaţia:
-corticoterapie pe cale orală pe termen lung
-medicaţie “contoller” complexă zilnică
-bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune.

Cap. II.9. Investigaţii paraclinice

1. Examenul microscopic al sputei pune în evidenţă:

-cristalele Charcot- Leyden
-spirale Curschman
-uneori corpi Creola.
În astmul intrisec predomină polinuclearele neutrofile şi bacteriile.
Eozinofilia nu permite diferenţierea dintre astmul extrinsec şi intrinsec.
2. Semne radiologice specifice pentru astm nu există.
3. Spirograma funcţiei pulmonare.
Spirograma are un aspect obstructiv nespecific cu scăderea VEMS şi a capacităţii
vitale, aspect care după acces revine la normal.

Cap. II.10. Evoluţia astmului este variabilă în funcţie de vârsta de debut şi de tipul astmului.
În general se apreciază că cca. 25% din bolnavi se pot aştepta să devină asimptomatici
după 2 ani de evoluţie.
Evoluţia progresivă a astmului poate conduce la o stare de invaliditate a bolnavului,
caracterizată prin următoarele criterii clinice:
-dispnee zilnică, refractară la tratamentele obişnuite
-incapacitate de muncă
-spitalizări repetate şi prelungite
-corticoterapie de lungă durată
-ameliorare redusă după un tratament intens.
Complicaţii severe: cord pulmonar, nevroză gravă, etc.
Criterii funcţionale:
-obstrucţie bronşică permanentă, cvasiireversibilă după bronhodilatatoare
-semne de insuficienţă respiratorie în repaus.

21
Cap. II.11. Complicaţii

Starea de rău astmatic este complicaţia cea mai frecventă dintre complicaţii şi cea
mai frecventă cauză de mortalitate în astm.
Complicaţii date de tratament: abuz de sedative, folosirea insuficientă de corticoizi.
Complicaţii ca: infecţii bacteriene, bronşite acute, bronşiectazii, pneunmonii, care cu
timpul pot duce la instalarea unei insuficienţe respiratorii cronice, cu evoluţie spre cord
pulmonar cronic.

Cap. II.12. Diagnostic pozitiv

În astmul bronşic, diagnosticul pozitiv se realizează prin: anamneză, examen clinic,

examen radiologic, teste cutanate, demonstrarea hiperactivităţii bronşice prin explorărie
funţionale respiratorii.
Anameza ocupă o poziţie cheie. Principalele elemente care trebuie căutate sunt:
-antecedentele de astm în familie
-antecedentele personale alergice
-tusea nocturnă
-episoadele de wheezing şi dispnee expiratorie cu răspuns prompt la
bronhodilatatoare
-simptomele la efort
-relaţia simptomelor cu timpul (astm sezonier, nocturn)
-infecţiile virale
-fumatul
-stressul
-pneumoalergiile
-schimbările de temperatură

Examenul clinic

La examenul clinic dispneea cu wheezing şi semne de emfizem obstructiv.

Examenul radiologic confirmă prezenţa emfizemului obstructiv.

Proba terapeutică la bronhodilatatoare

Efectuând această probă, obţinem un răspuns favorabil, cu excepţia formelor grave de
astm şi a stării de rău astmatic.

Testele cutanate reprezintă baza diagnosticului astmului alergic. Reacţia este legată
de prezenţa în piele de mastocite care poartă pe suprafaţa lor anticorpi Ig.E.
Aceste teste se efectuează subcutanat, cu diluţii variabile dintre cei mai frecvenţi
alergeni cauzatori de astm.

Hiperactivitatea bronşică poate fi cauzată de:

-efort fizic
-substanţe farmacodinamice
-suprimarea bronhospasmului la administrarea de bronhodilatatoare.

22
Cap. II.13. Diagnostic diferenţial

Cel mai frecvent se pune problema diferenţierii de bronşita cronică a unui astm, de
obicei intrisec, cu componentă infecţioasă. Este greu de diferenţiat, deoarece în bronşita
cronică se întâlnesc până la 20% reacţii alergice care nu conduc sau care nu au condus la un
astm alergic.
Elementul de diferenţiere al acestor două bronhopneumonii obstructive este caracterul
obstrucţiei bronşice:
-reversibilă spontan sau după administrarea de bronhopneumonii obstructive
este caracterul obstrucţiei bronşice:
-ireversibilă în bronşită

Diagnostic diferenţial :
-cu insuficienţă ventriculară stângă (astm cardiac) – se face prin prezenţa
cardiomegaliei, valori ale TA ridicate, raluri de stază pulmonară şi modificări caracteristice
EKG, radiografiei pulmonare
-cu obstrucţia laringiană sau traheală – se diferenţiază prin caracterul inspirator
al dispneei
-cu pneumotoraxul spontan şi embolia pulmonară – se diferenţiază prin
examenul clinic şi radiologic caracteristic.

Prevenirea expunerii la alergenul cauzal reprezintă o măsură terapeutică posibilă

doar pentru unii alergeni profesionali, medicamente, alimente, animale domestice.
Alergia la praful de casă poate fi doar redusă printr-o serie de măsuri:
-curăţarea locuinţei cu aspiratorul
-aerisirea repetată
-ştergerea prafului cu cârpă umedă
-îndepărtarea igrasiei
-înlăturarea animalelor din casă
-locuinţă cu puţină mobilă
În cazuri extreme se poate merge până la schimbarea locuinţei, a localităţii sau a
profesiunii.
O măsură preventivă, care vizează hiperactivitatea bronşică a asmaticului, este
evitarea expunerii la diverşi factori care o pot influenţa negativ: fumul, fumatul, ceaţa,
schimbările bruşte de temperatură.
Profilaxia cauzală e imposibilă la bolnavii atopici la care alergenii capabili de a
provoca accesul sunt numeroşi şi variaţi.

Cap. II.14. Tratamentul

Obiective:
-obţinerea şi menţinerea controlului simptomatologic
-prevenirea exacerbărilor
-menţinerea funcţiei pulmonare cât mai aproape de parametrii normali
-ameliorarea limitării ireversibile a fluxului de aer prin căile respiratorii.

Strategia terapeutică - vizează:

-obţinerea bronhodilataţiei
-permeabilizarea căilor respiratorii
-suprimarea procesului inflamator cronic de la nivelul mucoasei bronşice
-evitarea acţiunii alergenilor pentru a preîntâmpina reactivările procesului
inflamator.

23
Mijloacele de tratament farmacologic sunt multiple si variate.

Căile de administrare sunt:

-orală (per os)
-parentală
-subcutanată (s.c.)
-intramusculară (i.m.)
-intravenoasă (i.v.)
-inhalatorie
-aerosoli resurizaţi şi dozaţi (MDI)
-aerosoli resurizaţi şi dozaţi, activaţi de respiraţie
-capsule de pulbere inhalatoare
-nebulizare.

24
Medicamentele folosite în mod curent în astmul bronşic sunt:
NUME GENERIC DENUMIRI COMERCIALE

SALBUTAMOL VENTOLIN, PROVENTIL, VOLMAX etc

METAPROTERENOL ALUPENT

TREBUTALINĂ BRICANYL, BRETHINE

FENOTEROL BEROTEC

CLEBUTEROL SPIROPENT, CONTRASPASMIN

EPINEFRINĂ (adrenalină) EPINEFRINĂ, EPINEFRINĂ RACEMICĂ,

VAPONEPHRINE SUS-PHRINE
CROMOGLICAT DISODIC INTAL, CROMOLYN

NEDOCROMIL SODIC TILADE

ATROPINĂ SULFAT ATROPINĂ

IPRATROPIUM BROMID ATROVENT

TEOFILINĂ cu acţiune rapidă MIOFILIN, AMIOFILINĂ

TEOFILINĂ RETARD THEO SR UNI-DUR

TEOFILINĂ cu acţiune ultralentă THEO-24-UNIPHIL

SALMETEROL SEVERENT

BECLOMETAZONA BECOTIDE, ALDECIN, BECLOFORTE,

DIPROPIONAT BECLOMET
FLUTICAZONA DIPROPIONAT FLIXOTIDE

FLUNISOLIDE BRONILIDE

BUDESONIDE PULMICORT

PREDNISON PREDNISON

HEMISUCCINAT DE HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON

HIDROCORTIZON
DEXAMETAZONA DEXAMETAZONA

KETOTIFEN ZADITEN, KETARFEN, KETOF.

Medicaţia administrată poate fi:

25
 -medicaţie cu acţiune rapidă care determină remisiunea rapidă a crizei
(RELIEVERS)
-medicaţie de fond, care previne declanşarea crizei şi este administrată pe
termen lung (CONTOLLERS)

Medicaţia relivers este medicaţia cu ajutorul căruia se realizează controlul rapid al

crizei prin obţinerea bronhodilataţiei. Această categorie de medicaţie include:
-β2 – agoniştii inhalatori cu acţiune de scurtă durată
-anticolinergice inhalatorii
-teofilina cu acţiune de scurtă durată
-corticoterapia sistemică
-β2 – agoniştii cu acţiune de scurtă durată administraţi pe cale orală.

Medicaţia controllers este medicaţia cu ajutorul căreia se obţine controlul bolii. Cei
mai eficienţi sunt agenţii antiinflamatori (mai ales corticosteroizii administraţi pe cale
inhalatorie).
Obiectivele terapiei de fond sunt:
-reducerea frecvenţei exacerbărilor
-reducerea simptomelor permanente
-ameliorarea calităţii vieţii pacientului.

Antiinflamatoarele utilizate în tratamentul de fond al astmului:

NUMELE DENUMIREA MECANISM DE EFECTE

COMERCIALĂ ACŢIUNE ADVERSE
CORTICOSTEROIZI Inhalatori : Agent CANDIDOZA
BECLOMETAZONA antiinflamator OSTEOPOROZA
BUDESONIDE H.T.A.
FLUTICAZONA DIABET
FLUNISONIDE OBEZITATE
TRIAMCINOLON

CROMOGLICAT CROMOLIN Agent Efecte secundare

DE SODIU SODIUM antiinflamator minime

NEDOCROMIL NEDOCROMIL Agent Necunoscute

antiinflamator
KETOTIFEN KETOTIFEN Agent antialergic Sedare, creştere în
greutate.

În afara antiinflamatoarelor de sus în terapia de fond a astmului se mai utilizează:

26
 -β2 – agoniştii cu acţiune de lungă durată (SEVERENT)
-teofilina retard cu eliberarea lentă sau netralentă
-unele preparate antialergice
-agenţi farmacologici noi ca :
-inhibitorii leucotrinelor (ZAFRILUKAS, ZELIUTON)
-antigonoştii receptori pentru mediatori (TERFENADIN,
ASTEMIZOLE, LORATADINA, CETRIZINE, AZELASTINE)
-inhibitorii fosfodiesterazelor
-neselectivi (TEOFILINA)
-selectivi (ZARDEVERINA, BENAFENTRINA)
-reglatori ai canalelor ionice
-blocantele canalelor de calciu cu efect bronhodilatator (NIFEDIPIN,
VERAPAMIL, DILTIAZEM)
-inhibitori ai canalelor de sodiu (FUROSEMID)
-magneziul are efect de relaxare a musculaturii netede. Excesul
de magneziu blochează acţiunea calciului. Lipsa de magneziu
potenţează acţiunea calciului, ştiut fiind faptul că
bronhoconstricţia este calciu – dependentă. Administrarea de
magneziu ameliorează fluxul respirator.
-imunomodulatoare:
-selective:
-IL – 4
-IL – 5
-IL – 12
-interferon.
-neselective:
-glicocorticoizi
-ciclosporina A
-sărurile de aur
-gamaglobulinele.

Tratamentul se individualizează în funcţie de treapta de severitate a astmului astfel:

27
TREAPTA DE CRITERII DE TRATAMENTUL TRATAMENTUL
SEVERITATE DEFINIRE DE FOND EXACERBĂRILOR

TREAPTA 1. Simpt. intermitentă: Nu este necesar Bronhodilatatoarele

ASTM <1 dată /săptămână. cu acţiune de scurtă
INTERMITENT Exacerbări de durată:
scurtă durată β2 – agonişti
(câteva ore până la inhalatori la nevoie,
câteva zile). înaintea unui efort
Sipmt. nocturnă: fizic sau a expunerii
<2 ori/lună la un pneumoalergen.
Funcţie pulmonară
normală între crize.
TREAPTA 2. Simptomatologie: CROMOGLICAT Bronhodilatatoarele
ASTM < 1 dată/zi. sau cu acţiune de scurtă
PERSISTENT Exacerbările pot NEDOCROMILsau durată: β2 – agonişti
UŞOR afecta activitatea CORTICOIZI inhalatori la nevoie
diurnă şi somnul. INHALATORI cu 3 – 4
Simpt. nocturnă: eventual asociaţi cu administrări/zi.
>2 ori/lună β2 – agonişti cu
acţiune de lungă
durată, inhalator
sau oral.
TREAPTA 3. Simpt. zilnică Corticoizi Bronhodilatatoarele
ASTM Exacerbări diurne inhalatori. cu acţiune de scurtă
PERSISTENT şi nocturne. Bronhodilatatoarele durată:
MODERAT Simpt. nocturnă cu durată lungă de β2 – agonişti
>1 dată/lună acţiune: β2 – inhalatori la nevoie
β2 – agonişti adm. agonişti ac. de cu 3-4 administrări/zi
zilnic lungă dur., inhalator
sau oral teofilină
retard
TREAPTA 4. Simpt. persistentă. Corticoizi Bronhodilatatoarele
ASTM Exacerbări inhalatori. cu acţiune de scurtă
PERSISTENT frecvente. Bronhodilatatoae cu durată: β2 – agonişti
SEVER Siptomatologie dur. lungă de inhalatori la nevoie.
nocturnă frecventă. acţiune: β2 –
Activitate fizică agonişti ac. de
limitată. lungă dur.,
inhalatori sau oral
Corticoterapie orală

Observaţii:

28
 Este suficient ca cel puţin unul dintre parametrii definitorii pentru forma clinică să
aparţină unei trepte superioare de severitate, aplicându-se schema de tratament
corespunzătoare.
Conduita terapeutică se reevaluează la fiecare 3 – 6 luni. Dacă astmul este controlat se
trece la o treaptă inferioară (se reduce tratamentul).
Dacă astmul este sever sau dacă evoluţia nu este favorabilă se trece la o treaptă de
tratament a astmului persistent.
O cură scurtă de 5-10 zile de corticoterapie orală pote fi utilă în orice treaptă de
tratament a astmului persistent.
În cazul astmului intermitent, dacă necesarul de β2 – agonişti inhalatori cu durată
scurtă de acţiune este mai mare de 3 ori/săptămână, se instituie tratamentul antiinflamtor.

Tratamentul în răul astmatic este complex şi cuprinde:

-măsuri terapeutice înainte de internarea bolnavului în spital (la domiciliul
bolnavului, sau în timpul transportului spre spital) după cum urmează:
-oxigenoterapie
-ventilaţie asistată (dacă este posibil)
-administrarea de TREBUTALINĂ sau EPINEFRINĂ s.c. la pacienţii
care nu sunt capabili să primească terapie inhalatorie.
-măsuri de terapie de urgenţă şi în cursul spitalizării care cuprinde:
-tratamentul bronhodilatator cu β2 – agonişti
-corticosteroizi
-miofilină (amiofilină) intravenos
-antibiotice (în cazul în care răul astmatic este însoţit de infecţii)
-hidratare intravenoasă
-ventilaţie asistată (în caz de hipoxie).
Intubaţia ortotraheală va fi practicată de urgenţă în astmul asfixic, stop respirator şi
/sau comă.
Tipurile de ventilatoare folosite sunt:
-ventilaţie cu volum controlat
-ventilaţie cu presiune controlată.
În prezent prin imunoterapie specifică se obţin rezultate semnificative. Metoda este
controversată. Principiul imunoterapiei este de a administra cantităţi extrem de mici, progresiv
crescute, din alergenul la care pacientul este sensibilizat. Antigenul purificat se administrează
subcutanat.
Astmaticii care beneficiază de această terapie sunt:
-cei sensibilizaţi la polen
-pneumoalergene comune
-mucegaiuri.
Se presupune că imunoterapia reduce inflamaţia bronşică, dar rezultatele nu sunt
concludente.
Combaterea fenomenului alergic se-ncearcă a se face prin desensibilizare – care poate
fi specifică atunci când a reuşit identificarea alergenului respectiv.

Tratamentul balnear

29
 Staţiunile balneare indicate pentru tratamentul astmului bronşic sunt: Slănic Prahova,
Praid.

Cap. II.14.1. Educaţia pentru sănătate

Concepţia modernă, actuală, despre asistenţa corectă a pacienţilor astmatici presupune

formarea unei echipe MEDIC – PACIENT – FAMILIE ale cărei obiective sunt:
-creşterea eficienţei tratamentului
-alcătuirea unei conduite de viaţă pentru bolnav şi respectarea ei, care să-i
ofere posibilitatea de a-şi controla singur boala sub îndrumarea medicului.
Acest program educaţional trebuie să fie însuşit de bolnav, familie şi personalul
medical.
Rezultatul este:
-evaluarea corectă a severităţii bolii de către pacient şi aparţinătorii acestuia
-creşterea eficienţei tratamentului prin:
-asigurarea continuităţii în administrarea medicaţiei
-respectarea dozelor
-însuşirea corectă a tehnicilor de administrare inhalatorie.

PARTEA SPECIALĂ

30
Cap. III

Cap. III.1. Introducere în nursing

Nursingul (îngrijirea faţă de bolnav) a fost descris, până în prezent, în diferite moduri
de către teoreticieni. La întrebarea „ce este nursingul?” au fost formulate multe răspunsuri.
O definiţie care este actuală şi de bază a fost enunţată de către American Nurse’s
Association (A.N.A.). Definiţia A.N.A. se referă la scopul practicii de nursing şi este
formulată astfel:
„Nusingul este diagnosticarea şi îngrijirea răspunsului uman la problemele actuale sau
potenţiale de sănătate.”
Acest enunţ înseamnă că „nursingul nu este responsabil de diagnosticul medical şi de
tratamentul medical dar este responsabil pentru:
-diagnosticul de îngrijire
-stabilirea obiectivelor de îngrijire
-intervenţiile acordate vizavi de reacţiile pacientului la boală.
Nursingul este implicat şi în tratamentul medical prin sarcinile delegaţiei de către
medic, asistentele medicale fiind cele care ajută la diagnosticarea bolilor prin aplicarea
tehnicilor de diagnostic, şi în tratarea bolnavilor prin aplicarea tratamentului medicamentos
prescris de medic. Deci, asistenta – nursă are:
-sarcini autonome (stabilirea şi executarea procesului de îngrijire, de nursing)
-sarcini delegate (tehnici de diagnosticare şi aplicarea tratamentului
medicamentos.
Executarea întocmai numai a sarcinilor delegate a creeat „asistente – robot” care
recunosc ca centru al activităţii lor boala nu bolnavul.
Asistenta – nursă pune în centrul activităţii sale îngrijirile de bază şi le consideră o
activitate umană întreprinsă în mod intenţionat. Deci, în centrul activităţii acestor asistente
este bolnavul apoi boala de care acesta suferă.
Pentru furnizarea unor îngrijiri complete, personalizate, individualizate pe bolnav,
asistenta – nursă trebuie să posede cunoştinţe temeinice, trebuie să fie competentă să fie
dotată cu o mare doză de compasiune.
Competenţa (asistentelor – robot) fără compasiune (asistentelor – nurse) poate fi
brutală şi inumană, iar compasiunea fără competenţă este fără sens. Dacă nu este vătămătoare
(şi de cele mai multe ori nu este !) totuşi constituie o ingerinţă în viaţa unei persoane care
necesită ajutor.
În cursul anilor de studiu am devenit cât de cât competente în elaborarea unui
diagnostic de îngrijire şi am învăţat să dăm dovadă de compasiune fără a leza intimitatea şi
scara de valori a bolnavului, şi prin acestea considerăm că suntem corespunzătoare pentru a
face parte dintr-o „echipă de sănătate”.
În anul 1950 „Expert Comunittee Au Nursing” a susţinut în raportul său că „în
numeroasele ţări în care medicina este avansată iar nursingul nu, starea de sănătate a
populaţiei nu reflectă nivelul ridicat al medicinii”.
Acest lucru se observă şi în ţara noastră. Şcoala medicală cu o reputaţie internaţională
deosebită produce medici de elită care, din păcate, lucrează în echipă cu „asistente – robot”
cunoscătoare de tehnici, uneori chiar foarte avansate dar lipsite de cunoştinţe de nursing.
Reorganizarea reţelei sanitare, înfiinţarea Casei de Asigurări de Sănătate (C.A.S.) în
ţara noastră în mod sigur va impune cu timpul o preferinţă deosebită pentru „asistentele –
nurse” care sunt specializate în prestarea de sănătate şi care vor corespunde aşteptărilor
pacienţilor, vor susţine munca medicilor în aşa fel încât nivelul de sănătate a populaţiei să
prezinte o îmbunătăţire considerabilă.

31
Cap. III.2. Lotul de studiat

Am urmărit un lot format din 10 pacienţi selectaţi din cei 94 bolnavi internaţi în secţia
Interne II a Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba Iulia în perioada iunie 2008 - mai 2009 cu
diagnosticul de astm bronşic.
Pentru relevarea activităţii de nursing am selectat 3 cazuri pentru descrierea unui plan
de îngrijire nursing la pacienţii cu astm bronşic.
1. Repartiţia astmului bronşic în funcţie de sexul bolnavului.
Bărbaţi Femei Total

Astm bonşic 50 44 94

După cum se observă astmul bronşic predomină la sexul bărbătesc în procent de

53,19%.

2. Repartiţia astmului bronşic în funcţie de vârsta bolnavului

20-30 30-40 40-50 50-60 >60 Total

Astm 19 6 16 24 29 94
bronşic

32
 În cazul astmului bronşic se observă că predomină decada >60 reprezentând un
procent de 30,85 % din totalul bolnavilor internaţi.

Repartiţia pe sexe ale celor 10 cazuri selectate pentru studiu este următoarea :
Femei Bărbaţi Total

Astm bronşic 4 6 10

3. Repartiţia astmului bronşic în funcţie de mediul de provenienţă :

Urban Rural Total

Astm bronşic 32 62 94

33
Cap. III.3. Material şi metodă

Pentru studierea acestor cazuri am folosit metoda de observare directă (interviul –

anamneaza), examenul clinic şi explorări paraclinice uzuale.
În acest scop am întocmit pentru fiecare bolnav o fişă de lucru care să cuprindă:
-date personale de indentificare ale pacienţilor
-motivele internării
-antecedente heredo-colaterale
-condiţii de viaţă şi muncă
-starea bolnavului la interanre şi la externare cu urmărirea gradului de
satisfacere a celor 14 nevoi fundamentale
-stabilirea planului de îngrijire de nursing, obiective şi intervenţii autonome şi
delegate ale asistentei medicale.
-evaluarea îngrijirilor

34
Cap. IV. PREZENTARE DE CAZ (Planuri de îngrijire)

Voi prezenta detaliat 3 cazuri cu descrierea unui plan de îngrijire pentru fiecare.

PLAN DE ÎNGRIJIRE
NR I.

35
 A. CULEGEREA DE DATE
I. Date fixe :

-numele şi prenumele : Ţ.S.

-naţionalitate: română
-limba vorbită: română
-religia: ortodoxă
-vârsta: 69 ani
-sex: F.
-înălţimea: 1,56 m
-greutatea: 60 kg
-diagnostic: astm bronşic infecto-alergic, cu dispnee continuă

II. Date variabilie:

-domiciliu: Gârbova de Sus

-condiţiile domiciliului: locuieşte într-o casă cu două camere fără grup sanitar,
împreună cu soţul.
-ocupaţia: pensionară (fostă agricultoare)
-echipa de susţinere: soţul (cu nivel educaţional mediu) şi fata de 44 ani.

III. Istoricul bolii:

Bolnavă veche astmatică, acuză, de aproximativ 1 – 2 săptămâni, o agravare a

dispneei expiratorii, care devine permanentă de o săptămână, însoţită de wheezing,
tuse seacă, dureri toracice. Pentru aceste motive se internează de urgenţă.

IV. Anamneza asistentei medicale:

Pacienta prezintă dispnee accentuată cu wheezing la expir, tuse seacă chinuitoare,

neproductivă, care îi cauzează durere intensă toracică bilaterală, este anxioasă,
speriată. În timpul interviului se constată că nu are cunoştinţe suficiente legate de
boală şi faţă de măsurile necesare pentru a evita exacerbările simptomatologiei
specifice.

V. Anamneza medicală

Antecedente heredo – colaterale : fără importanţă

Antecedente personale: astm bronşic vechi diagnosticat, menstra la 13 ani, la
intervale de 18 zile, cu flux normal fără dureri. Naşteri :1 ; Avorturi: 0. Menopauză
la 55 ani cu tulburări neurovegetative accentuate (bufeu).

VI. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară:

-satisfăcătoare.

36
B. Problemele pacientei
-respiraţie îngreunată
-tuse seacă
-disconfort resimţit la
nivelul toracelui în urma
fiecărei mişcări respiratorii
-pacienta este agitată,
irascibilă, prezintă un facies
care denotă frică
-pacienta, cu toate că este
bolnavă de astm, nu are
cunoştinţe exacte legate de
bronhoalergenul la care este
sensibilă
(dermotest neefectuat)
C. Nevoia fundamentală D. Surse de dificultate
deficitară
1. Nevoia de a respira -infecţie cauzată de
A respira reprezintă nevoia obstructurarea căilor
de a capta oxigen din respiratorii
mediul înconjurător, necesar -bronhospasm
proceselor de oxidare din
organism şi de a elimina
dioxid de carbon rezultat
din arderile celulare
2. Nevoia de a evita -efortul respirator din cadrul
pericolele dispneei cu wheezing
Este o necesitate a fiinţei
umane pentru a fi protejată
contra tuturor agresiunilor
interne sau externe, pentru
menţinerea integrităţii sale
-respiraţie îngreunată
psihice şi fizice
(dispnee)
3. Nevoia de a învăţa să-ţi -nivel educaţional sub
păstrezi sănătatea mediu
Este necesitatea fiinţei -lipsa informaţiilor legate de
umane de a acumula cauza bolii
cunoştinţe, deprinderi
pentru modificarea
comportamentelor sale sau
adoptarea de noi
comportamente în scopul
menţinerii sau redobândirii
sănătăţii.
37
E. Manifestări de dependenţă
-dispnee cu expir şuierător (wheezing) cu
caracter permanent
-tuse seacă neproductivă
-durere localizată la ambele hemitorace de
intensitate 4-5 pe scala numerică a durerii
cu iradiere pe muşchii respiratori.
-anxietate moderată
- ingnoranţă (= lipsa de cunoştinţe,
pricepere, deprinderi pentru menţinerea
sau recuperarea sănătăţii).
F. Diagnostic de nursing
Respiraţie inadecvată cauzată de infecţia
căilor respiratorii şi de bronhospasm,
manifestată prin dispnee cu expir şuierător
şi tuse seacă neproductivă.
Disconfort toracic cauzat de efortul
respirator din cadrul dispneei cu wheezing,
manifestată prin durere localizată la
ambele hemitorace de intensitate 4-5 pe
scala numerică a durerii cu iradiere pe
muşchii respiratori.
Modificare de comportament cauzată de
dispnee manifestată prin anxietate
moderată.
Cunoştinţe insuficiente legate de
bronhoalergenul specific, cauzată de
nivelul educaţional mediu şi a lipsei de
informaţii legate de boală, manifestată prin
ignoranţă.
38
G. Obiectivele îngrijirii
-ca pacientei să i se diminue
bronhospasmul în termen de 3 ore (OTS)
-ca pacientei să i de uşureze efortul resimţit
în timpul acceselor de tuse în termen de 3
ore (OTS).
- ca pacienta să prezinte fluidificarea
secreţiilor bronşice, care obturează căile
respiratorii şi întreţin infecţia locală, în
termen de 3 zile (OTM).
- ca pacientei să i se diminue durerea
toracică în termen de 3 ore (OTS)
-ca pacientei să i se diminue starea de
anxietate în termen de 3 ore (OTS).
- ca pacienta să dobândească cunoştinţe
minime legate de mediul nefavorbil bolii în
termen de 5 zile (OTM).
H. Intervenţii autonome şi delegate
-administrez medicaţia bronhodilatatoare
prescrisă de medic (Miofilin) şi urmăresc
efectul acestuia
-umidific aerul încăperii cu apă alcoolizată
-aşez pacienta în poziţie semişezândă în pat
pentru a-i uşura respiraţia
-supraveghez pacienta, număr respiraţiile
acesteia şi le notez în F.t.
-stabilesc etapele drenajului postural şi
supraveghez
-administrez medicaţia mucolitică prescrisă
(Bromhexin, aerosoli) şi urmăresc efectul
acestora
-hidratez pacienta în scopul de a fluidifica
secreţiile bronşice (cu un plus de 200 ml
lichid/24 ore faţă de aportul normal)
-continui cu supravegherea şi aplicarea
drenajului postural
-administrez antibioticul prescris
(Amoxicilină)
-administrez medicaţia antalgică prescrisă
(Piafen) şi urmăresc efectul acesteia
-aşez pacienta în poziţie antalgică
-liniştesc pacienta şi o asigur că voi fi
prezentă ori de câte ori are nevoie
-după administrarea bronhodilatatorului
prescris, urmăresc efectul acestuia
-asigur pacienta că nu o părăsesc până când
respiraţia nu prezintă ameliorarea scontată
-liniştesc pacienta, îi ascult temerile şi
îngrijorarea.
-explic pacientei că boala este cauzată de
bronhoalergeni de casă (praf, acarieni,
ciuperci, mucegaiul) sau de bronhoalergeni
din mediul exterior (polen, noxe, poluare
atmosferică cu chimicale ) – în scopul de a
identifica bronhoalergenul care declanşează
simptomatologia specifică
-explic pacientei să evite mediul umed şi
frigul pentru a preveni infecţiile respiratorii
-explic pacientei să se prezinte de urgenţă
la medicul de familie ori de câte ori
constată o minimă agravare a respiraţiei.
39
I. Suprevegherea funcţiilor vitale J. Supravegherea funcţiilor vegetative

Nr.crt Data TA/mm P/min R/min T/0C Bilanţ hisric:

Hg Necesar de lichide = (60x 30 ml=
1 03.04 150/95 90 22 36,8 1800ml)

2 04.04 140/80 85 20 36,8 03.04:

Ingestă: 900ml lichide
3 05.04 140/90 85 20 36,6 800ml alimente
4 06.04 140/80 85 18 36,4 300ml metabolism
2000ml (+ 200ml pentru
5 07.04 140/80 85 18 36,5 dispnee)
Excretă: 900ml urină
100ml scaun
1000ml resp. Transp.
2000ml

04.04:
La fel
05.04:
La fel
06.04.:
La fel
07.04:
La fel

Scaune:
03.04.: 1x|
04.04: 1x|
05.04: 1x|
06.04: 1x|
07.04: 1x|

40
K. Prelevări de produse biologice şi L. Medicaţia
patologice

Valori de referinţă Valorile pacientei 1. AEROSOLI cu HC + bicarbonat 2

şedinţe / zi(13 şedinţe).
VSH: VSH:
2. MIOFILIN
Se recoltează 1 ml 20 la 1h
-adm: i.v.
sânge pe 0,5 ml 40 la l 2
-doză: 2 fiole / zi
citrat de Na
-acţiune: antispastic, bronhodilatator,
3,8%, fără garou
stimulent al centrului respitaor
5-10 la 1h
-efecte secundare: pe nemăncate poate
10-20 la 2h
provoca iritaţia mucoasei gastrice cu
dureri în epigastru, greţutri
3. BROMHEXIN
Hemoleucogramă:
-adm: oral
Se recoltează 2 ml
-doză: o linguriţă x 3/zi
sânge pe cristate
-acţiune: diminuează polimerizarea
de EDTA.
mucopolizahadielor, scăzând
vâscozitatea secreţiei bronşice,
Hematii: Hematii:
favorizează expectoraţia
4-5 mil./mm3 4200000/mm3
-efecte secundare: rareori tulburări
gastrointrestinale şi reacţii de
Hemoglibina: Hemoglobina:
hipersensibilizare
12-15 gr. % 13,60 gr%
4. AMOXICILINĂ
-adm: oral
Hematocrit: Hematocrit:
-doză: 1 tb/8 ore
40-45+5% 44%
-acţiune: antibiotic bactericid cu
spectru larg
Leucocite: Leucocite:
-efecte secundare: ocazional pot să
4000- 8000/mm3 6200/mm3
apară manifestări alergice, greţuri,
vărsături.
5. NITROPECTOR
-adm:oral
-doză:1 tbx 3 ori/zi
-acţiune: antianginos, determină
vasodilataţie, reduce tensiunea
parietalămiocardică
-efecte secundare: hiperenie cutanată,
cefalee, greaţă şi vomă

41
M. Regim alimentar
Se recomandă un regim
alimentar compus din:
alimente preferate de
pacientă, fără adaosuri
iritante şi un aport lichidian
suficient.
Se dau 5-6 mese reduse
cantitativ, servite aspectuos,
fără alimente care produc
flatulenţă. Acestea se evită
pentru a nu reduce spaţiul
respirator prin dislocarea
diafragmului.
N. Evaluare O. Recomandări la
externare
Rezultatu este bun,
bronhispasmul a diminuat în
termenul prevăzut la -control medical periodic
obiectiv. Pacienta resiră mai -cură balneară
uşor. -tratament de specialitate de
lungă durată sub control
Pacienta resimte mai puţin -evitarea mediului
traunatizant accesul de tuse nefavorabil, umed răcoros
datorită drenajului postural -regim alimentar fără
practicat. restricţii deosebite cu
evitarea alimentelor care
Rezultatul intervenţiilor produc flatulenţă şi care
delegate şi automone este reduc spaţiul respirator
cel scontat. În a treia zi de
la internare pacienta
prezintă o stare generală
ameliorată.
Obiectivul propus este
îndeplinit în termenul
prezentat la obiectiv.
Pacientei i s-a diminuat
durerea 1-2 pe scala
numerică a durerii.
Rezultatul este bun.
Pacienta este liniştită (în
termenul propus la
obiectiv).
Pacienta a înteles
informaţiile transmise,
dovedeşte acest fapt în
măsurile pe care le
întreprinde în timpul
spitalizării în vederea
efectuării unei curăţenii
generale la domiciliul ei.
42
PLAN DE ÎNGRIJIRE
NR. II

43
 A. Culegerea de date

I. Date fixe:
-numele şi prenumele: I.A.
-naţionalitatea: romănă
-limba vorbită : română
-religia: ortodox
-vârsta: 25 ani
-sex: M
-înălţinea: 1,70m
-greutatea: 70 kg.
-diagnostic: astm bronşic infecto-alergic

II. Date variabile

-domiciliu: Alba Iulia
-ocupaţia: şomer
-echipă de susţinere: părinţii

III. Istoricul bolii:

Pacientul acuză de aproximativ 2 zile dispnee epiratorie, tuse seacă, somn perturbat.
Este adus la serviciul de urgenţă şi internat.

IV. Anamneza asistentei medicale:

Pacientul prezintă dispnee du caracte expirator, tuse seacă, cefalee. Se plânge de lipsa
unui somn corespunzător din punct de vedere calitativ şi cantitativ, motiv pentru care este
obosit, instabil, lipsit de putere. În timpul interviului se constată că pacientul nu are
cunoştinţe suficiente legate de boală şi faţă de măsurile necesare pentru a evita
exacerbările simptomatologiei specifice.

V. Anamneză medicală:
Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă
Antecedente presonale: astm bronşic diagnosticat de un an

VII. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară:

-satisfăcătoare

44
B. Problemele pacientului
-respiraţie inadecvată
-tuse seacă
-somn insuficient cantitativ
( doarme 3-4 ore pe noapte)
-pacientul nu are cunoştinţe
suficiente legate de boală
C. Nevoia fundamentară D. Surse de dificultate
deficitară
1.nevoia de a respira
A respira reprezintă nevoia
de a capta oxigen din mediul -infecţie cauzată de
înconjurător, necesar obstruarea căilor respiratorii
procesului de oxidare din -bronhospasm
organism şi de a elimina
dioxid de carbon rezultat din
arderile celulare
2.nevoia de a dormi şi a se
odihni.
Este o necesitate a fiinţei -respiraţie îngreunată
umane de a dormi şi a se ( dispnee)
odihni în bune condiţii, timp
suficient, astfel încât să-i
permită organismului să
obţină randamentul maxim
3.nevoia de a învăţa să-ţi
păstrezi sănătatea
Este necesitatea fiinţei -nivel educaţional mediu
umane de a acumula
cunoştinţe, deprinderi pentru
modificarea
comportamentelor sale sau
adoptarea de noi
comportamente în scopul
menţinerii sau redobândirii
sănătăţii.
45
E. Manifestări de dependenţă F. Diagnostic de nursing

-dispnee cu expir şuierător( wheezing) -respiraţie inadecvată cauzată de infecţia

-tuse seacă neproductivă căilor respiratorii şi de bronhospasm,
menifestată prin dispnee cu expir şuierător şi
tuse seacă neproductivă

-facies încercănat, obosit -somn perturbat cauzat de respiraţia

-instabilitate îngreunată, manifestată prin facies încercănat,
-scăderea tăriei de a depăşi perioada obosit, instabilitate, scaderea tăriei de a
deficitară depăşii perioada deficitară

-ignoranţă( = lipsa de cunoştinţe, pricepere, -lipsa de cunoştinţe legate de boală cauzată

deprinderi pentru menţinerea sau recuperarea de nivelul educaţional mediu, manifestat prin
sănătăţii) ignoranţă

G. Obiectivele îngrijirii H. Intervenţii autonome şi delegate

46

-ca pacientului să i se diminue
bronhospasmul în termen de 3 ore( OTS)
- ca pacientul să prezinte fluidificarea
secreţiilor bronşice, care obturează căile
respiratorii şi întreţin infecţia locală, în
termen de 3 zile (OTM).
-pacientul să beneficieze de un somn
corespunzător cantitativ şi calitativ în termen relaxare timp de 10 minute înainte de culcare
de 24 ore (OTS)
-ca pacientul să acumuleze cunoştinţe
minime legate de mediul nefavorabil bolii în
termen de 5 zile (OTM)
I.Supravegherea funcţiilor vitale
47
-administrez medicaţia bronhodilatatoare
prescrisă de medic ( Miofilin) şi urmăresc
efectul acestuia
-umidific aerul încăperii cu apă alcoolizată
-aşez pacientul în poziţie semişezândă în pat
pentru a-i uşura respiraţia
-stabilesc etapele drenajului postural şi-l
supraveghez
-administrez medicaţia mucolitică
prescrisă(Bromhexin) şi urmăresc efectul
acestuia.
-hidratez pacientul în scopul de a fluidifica
secreţiile bronşice ( cu un plus de 200 ml
lichid / 24 ore faţă de aportul normal)
-continui cu supravegherea şi aplicarea
drenajului postural
-administrez antibioticul prescris
( Amoxicilină)
-învăţ pacientul să practice exerciţii de
-administrez somniferul prescris de medic cu
3 ore înainte de culcare şi urmăresc
instalarea efectului
-rezerv timp pentru o scurtă discuţie cu
pacientul, timp în care îl liniştesc, îi distrg
atenţia de la aspectele negative, care îl
preocupă, îl liniştesc
-explic pacientului că boala este cauzată de
bronhoalergeni de casă ( praf, acarieni,
ciuperci,mucegaiuri) sau de bronhoalergeni
din mediul exterior (polen, noxe, poluare
atmosferică cu chimicale) – în scopul de a
identifica bronhoalergenul care declanşează
simptomatologia specifică
-explic pacientului să evite mediul umed şi
frigul pentru a preveni infecţiile respiratorii
-explic pacientului să se prezinte de urgenţă
la medicul de familie ori de câte ori constată
o minimă agravare a respiraţiei
J. Supravegherea funcţiilor vegetative
 Nr. Data TA/ P/min R/min T/OC Bilanţ hidric:
Crt. mHg Necesar de lichide= ( 70x30 ml=2100ml)

1 20.05 130/70 90 22 36,7

2 21.05 120/70 85 20 36,7
3 22.05 120/70 85 19 36,6
4 23.05 120/70 85 18 36,5 20.05 :
Ingesta : 1000ml lichide
5 24.05 120/70 80 18 36,5 800ml alimente
300ml metabolism
2100ml (+200ml pentru dispnee)

Excreta: 1000ml urină

100ml scaun
1000ml resp.,transp.
2100ml

21.05:
La fel
22.05
La fel
23.05
La fel
24.05
La fel

Pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi

hemodinamic( ingesta= excreta)

Scaune
20.05: 1x|
21.05: 1x|
22.05: 1x|
23.05: 1x|
24.05: 1x|

K. Prelevări de produse biologice şi L. Medicaţia

patologice

48
Valori de referinţă Valorile pacientului
1. MIOFILIN:
VSH : -adm: i.v.
Se recoltează 2 ml -doza: 2fiole/zi
sânge pe 0,5ml VSH: -acţiune: antispastic, bronhodilatator,
citrat de Na 3,8% 20 la 1h stimulent al centrului respirator
Fără garou 40 la 2h -efecte secundare: pe namâncate poate
provoca iritaţia mucoasei gastrice cu
5-10 la 1h dureri în epigastru, greţuri
10-20 la 2h
2. BROMHEXIN
Hemoleucogramă: -adm: oral
Se recoltează 2 ml -doză: o linguriţă x 3/zi
sânge pe cristale de -acţiune: diminuează polimerizarea
EDTA mucopolizahadielor, scăzând
Hematii : Hematii: vâscozitatea secreţiei bronşice,
4-5 mil/ mm3 4600000/mm3 favorizează expectoraţia
Hemoglobină: -efecte secundare: rareori tulburări
12-15gr.% Hemoglobină : gastrointrestinale şi reacţii de
Hematocrit: 13,20gr% hipersensibilizare
40-45+ 5% Hematocrit : 3. AMOXICILINĂ
Leucocite: 42% -adm: oral
4000-8000/mm3 Leucocite: -doză: 1 tb/8 ore
6400/ mm3 -acţiune: antibiotic bactericid cu spectru
larg
-efecte secundare: ocazional pot să apară
manifestări alergice, greţuri, vărsături.

4. DIAZEPAM
-adm.:oral
-doza: 1tb seara
-acţiune: tranchilizant, sedativ hipnogen,
relaxează musculatura, stabilizator
neurovegetativ
-efecte secundare: somnolenţă, eventual
perturbarea coordonării motorii, senzaţie
ebrioasă

M. Regim alimentar N. Evaluare O. Recomandări la

externare

49
Se recomandă un regim
alimentar compus din
alimente preferate de
pacient, fără adaosuri iritante
şi un aport lichidian
suficient.
Se dau 5-6 mese reduse
cantitativ servite aspectuos,
fără alimente care produc
flatulenţă. Acestea se evită
pentru a nu reduce spaţiul
respirator prin dislocarea
diafragmului.
Rezultatul este bun,
bronhospasmul a diminuat în -control medical periodic
termenul prevăzut la -cură balneară
obiectiv. Pacientul respiră -tratament de specialitate de
mai uşor. lungă durată sub control
-evitarea mediului
nefavorabil umed, răcoros
Rezultatul este bun.
Pacientul prezintă cai
respiratorii permeabile, iar
secreţiile bronşice s-au
fluidificat în termenul
prevăzut la obiectiv.
Rezultatul este satisfăcător.
Pacientul are un somn liniştit
calitativ şi cantitativ în
termenul propus la obiectiv.
Rezultatul este cel scontat.
Pacientul a însuşit cunoştinţe
suficiente legate de boală în
termenul propus la obiectiv.
50
PLAN DE ÎNGRIJIRE
NR.III

A. Culegerea de date

51
 I. Date fixe:
Nume şi prenume: H.V.
Naţionalitatea: română
Limba vorbită: română
Religia: ortodoxă
Vârsta: 67 ani
Sex: M
Înălţime: 1,60m
Greutate: 60 kg
Diagnostic:astm bronşic mixt cu stare de rău astmatic

II. Date variabile:

Domiciliul : Livezile
Ocupaţia: pensionar
Echipa de susţinere: soţia şi doi copii

III. Istoricul bolii:

Bolnav vechi astmatic prezintă: dispnee expiratorie continuă de 24 ore, febră,
transpiraţii, tuse seacă, motiv pentru care se internează de urgenţă pentru tratament de
specialitate.

IV. Anamneza asistentei medicale:

Pacientul prezintă dispnee continuă cu caracter expirator, tuse seacă, cefalee, febră,
transpiraţii. Din cauza bolii este agitat, irascibil, prezentând o anxietate moderată.

V. Anamneza medicală:
Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă
Antecedente personale: astm bronşic diagnosticat de 15 ani

VI. Capacitatea de adaptare la perioada deficitară:

-satisfăcătoare

B. Poblemele pacientului C. Nevoia fundamentală D. Surse de dificultate

deficitară

52
-respiraţie inadecvată 1.nevoia de a respira infecţie cauzată de
A respira reprezintă nevoia obstruarea căilor respiratorii
de a capta oxigen din -bronhospasm
mediul înconjurător, necesar
procesului de oxidare din
organism şi de a elimina
dioxid de carbon rezultat
din arderile celulare

- modificarea temperaturii 2. nevoia de a menţine - infecţia căilor respiratorii

corporale (temperatură temperatura corpului în -proces inflamator
moderată 38,5 0C) limite normale.
Este o necesitate a
organismului de a conserva
o temperatură la un grad
aproximativ constant,
pentru a-şi menţine o stare
de bine.

- agitaţie 3. Nevoia de a evita Respiraţia îngreunată

-irascibilitate pericolele (dispnee)
Este o necesitate a fiinţei
umane pentru a fi protejată
contra tuturor agresiunilor
interne sau externe, pentru
menţinerea integrităţii sale
psihice şi fizice

E. Manifestări de dependenţă F. Diagnostic de nursing

53
-dispnee cu expir şuierător (Wheezing) Respiraţie inadecvată cauzată de infecţia
-tuse seacă neproductivă căilor respiratorii şi de bronhospasm,
manifestată prin dispnee cu expir şuierător
şi tuse seacă neproductivă.

-hiperermie 38.50C Temperatură corporală inadecvată cauzată

-transpiraţii de infecţia căilor respiratorii şi de procesul
inflamator manifestată prin hipertermie
38,50C

-anxietate moderată Modificare de comportament cauzată de

respiraţia îngreunată (dispnee) manifestată
prin anxietate moderată

G. Obiectivele îngrijirii H. Intervenţii autonome şi delegate

54
-ca pacientului să i se diminue
bronhospasmul în termen de 3 ore( OTS)
- ca pacientul să prezinte fluidificarea
secreţiilor bronşice, care obturează căile
respiratorii şi întreţin infecţia locală, în
termen de 3 zile (OTM).
- ca pacientul să prezinte temperatura
corporală în limite normale în termen de 3
ore (OTS)
-ca pacientei să i se diminue starea de
anxietate în termen de 3 ore (OTS).
I. Supravegherea funcţiilor vitale
-administrez medicaţia bronhodilatatoare
prescrisă de medic ( Miofilin) şi urmăresc
efectul acestuia
-umidific aerul încăperii cu apă alcoolizată
-aşez pacientul în poziţie semişezândă în
pat pentru a-i uşura respiraţia
-stabilesc etapele drenajului postural şi-l
supraveghez
-administrez medicaţia mucolitică
prescrisă(Bromhexin) şi urmăresc efectul
acestuia.
-hidratez pacientul în scopul de a fluidifica
secreţiile bronşice ( cu un plus de 200 ml
lichid / 24 ore faţă de aportul normal)
-continui cu supravegherea şi aplicarea
drenajului postural
-administrez antibioticul prescris
( Amoxicilină)
- administrez medicaţia prescrisă de medic
(antitermice şi antibiotice) şi urmăresc
efectul acestora
-aplic complrese reci, împachetări reci,
pungă cu gheaţă, fricţiune
-aerisesc încăperea
-servesc pacientul cu cantităţi mari de
lichide
-după administrarea bronhodilatatorului
prescris, urmăresc efectul acestuia
-asigur pacienta că nu o părăsesc până când
respiraţia nu prezintă ameliorarea scontată
-liniştesc pacienta, îi ascult temerile şi
îngrijorarea.
J. Supravegherea funcţiilor vegetative
55
 Nr. Data TA/ P/min R/min T/OC Bilanţ hidric:
Crt. mHg Necesar de lichide= ( 60x30 ml=1800ml)

1 03.05 140/90 90 23 38,5

2 04.05 140/90 85 23 37,3
3 05.05 140/80 85 20 36,6
4 06.05 140/80 85 18 36,5 03.05 :
Ingesta : 900ml lichide
5 07.05 140/80 85 18 36,5 800ml alimente
300ml metabolism
2000ml (+200ml pentru dispnee)

Excreta: 900ml urină

100ml scaun
1000ml resp.,transp.
2000ml

04.05:
La fel
05.05
La fel
06.05
La fel
07.05
La fel

Pacientul este echilibrat hidroelectrolitic şi

hemodinamic ( ingesta= excreta)

Scaune
03.05: 1x|
04.05: 1x|
05.05: 1x|
06.05: 1x|
07.05: 1x|

K. Prelevări de produse biologice şi L. Medicaţia

patologice

56
Valori de referinţă Valorile pacientului 1. AEROSOLI cu HC şi bicarbonat de
2 ori /zi
VSH : 2. MIOFILIN:
Se recoltează 2 ml -adm: i.v.
sânge pe 0,5ml VSH: -doza: 2fiole/zi
citrat de Na 3,8% 20 la 1h -acţiune: antispastic, bronhodilatator,
Fără garou 40 la 2h stimulent al centrului respirator
-efecte secundare: pe nemâncate poate
5-10 la 1h provoca iritaţia mucoasei gastrice cu
10-20 la 2h dureri în epigastru, greţuri

Hemoleucogramă: 3. BROMHEXIN
Se recoltează 2 ml -adm: oral
sânge pe cristale de -doză: o linguriţă x 3/zi
EDTA -acţiune: diminuează polimerizarea
Hematii : Hematii: mucopolizahadielor, scăzând
4-5 mil/ mm3 4600000/mm3 vâscozitatea secreţiei bronşice,
Hemoglobină: favorizează expectoraţia
12-15gr.% Hemoglobină : -efecte secundare: rareori tulburări
Hematocrit: 14 gr% gastrointrestinale şi reacţii de
40-45+ 5% Hematocrit : hipersensibilizare
Leucocite: 43% 4. AMOXICILINĂ
4000-8000/mm3 Leucocite: -adm: oral
6400/ mm3 -doză: 1 tb/8 ore
-acţiune: antibiotic bactericid cu spectru
larg
-efecte secundare: ocazional pot să apară
manifestări alergice, greţuri, vărsături.

5. PARACETAMOL
-adm.:oral
-doza: 3 tb x 3 ori/zi
-acţiune: antipiretic, antialgic
-efecte secundare: greaţă, vărsături

M. Regim alimentar N. Evaluare O. Recomandări la

externare

57
Se recomandă un regim
alimentar compus din
alimente preferate de
pacient, fără adaosuri iritante
şi un aport lichidian
suficient.
Se dau 5-6 mese reduse
cantitativ servite aspectuos,
fără alimente care produc
flatulenţă. Acestea se evită
pentru a nu reduce spaţiul
respirator prin dislocarea
diafragmului.
Rezultatul este bun,
bronhospasmul a diminuat în -control medical periodic
termenul prevăzut la -cură balneară
obiectiv. Pacientul respiră -tratament de specialitate de
mai uşor. lungă durată sub control
-evitarea mediului
nefavorabil umed, răcoros
În urma intervenţiilor
pacientul prezintă căi
respiratorii permeabile, iar
secreţiile bronşice s-au
fluidificat în termenul propus
la obiectiv.
Rezultatul este scontat.
Temperatura a revenit la
limite normale în termenul
prevăzut.
Rezultatul este bun.
Pacientul este liniştit
EVALUARE FINALĂ
58
Niveluri de Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4
dependenţă Persoana este Persoana Persoana Persoana
independentă prezintă prezintă prezintă
şi autonomă dependenţă dependenţă dependenţă
moderată. majoră totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată într-una dintre cele 4 categorii. Prin
acordarea unui punct de la 1 la 4 (în funcţie de gravitate) fiecărei nevoi şi totalizând aceste
puncte, se obţine un total care poate varia între 14 şi 56 puncte.
Totalul de puncte obţinute permite clasificarea pacienţilor în 4 categorii de dependenţă
astfel:

Clasificarea în 4 categorii de dependenţă

Persoană independentă: până la 14 =nivel 1

Persoană cu dependenţă moderată: de la 15 la 28=nivel 2
Persoană cu dependenţă majoră: de la 29 la 42 = nivel 3
Persoană cu dependenţă totală: de la 43 la 56 =nivel 4

Din acest punct de vedere cazurile (I, II, III) descrise în planurile de îngrijire (I, II, III)
se pot aprecia astfel:

59
 Cazul nr. I
- numele şi prenumele : Ţ.S.
- vârsta: 69 ani
- sexul: F
- ocupaţie: pensionară
- nivel educaţional: medie

Nr.crt Nevoia fundamentală Ziua/nivel de dependenţă

1* A respira şi a avea o bună 4 3 2 2 1
circulaţie
2 A se alimenta şi hidrata 1 1 1 1 1
3 A elimina 1 1 1 1 1
4 A se mişca şi a avea o bună 1 1 1 1 1
postură
5 A dormi, a se odihni 1 1 1 1 1
6 A se îmbrăca şi a se 1 1 1 1 1
dezbrăca
7 A menţine temperatura 1 1 1 1 1
corpului în limite normale
8 A fi curat, a-ţi proteja 1 1 1 1 1
tegumentele
9* A evita pericolele 4 3 2 2 1
10 A comunica 1 1 1 1 1
11 A acţiona după credinţă şi 1 1 1 1 1
valori
12 A se realiza 1 1 1 1 1
13 A se recreea 1 1 1 1 1
14* A învăţa să-ţi păstrezi 3 2 2 1 1
sănătatea
TOTAL 22 19 17 16 14
NIVEL DE II II II II I
DEPENDENŢĂ

OBESRVAŢII:

60
Pacienta în vârstă de 69 ani provine dintr-un mediu social mediu şi are un nivel educaţional
mediu.
Am intervenit la nevoile fundamentale număr 1,9,14, pacienta având nivel de
dependenţă II (dependenţă moderată).
Nu s-a intervenit la nevoile fundamentele 2,3,4,5,6,7,8,10,11,12,13, la care pacienta
este independentă.
Punctajul obtinut şi nivelul de dependenţă a pacientei în cursul celor 5 zile de îngrijiri
acordate, reflectă realitatea aceste boli şi faptul că aceşti bolnavi nu necesită o perioadă
îndelungată pentru normalizarea respiraţiei.

Cazul Nr. II
-numele şi prenumele:I.A.
-vârsta:25 ani

61
-sexul:M
-ocupaţia: şomer
-nivel educaţional: mediu

Nr.crt. Nevoia fundamentală Ziua/nivel de dependenţă

1* A respira şi a avea o bună circulaţie 4 3 2 2 1

2 A se alimenta şi hidrata 1 1 1 1 1

3 A elimina 1 1 1 1 1

4 A se mişca şi a avea o bună postură 1 1 1 1 1

5* A dormi, a se odihni 3 2 2 1 1

6 A se îmbrăca şi a se dezbrăca 1 1 1 1 1

7 A menţine temperatura corpului în limite 1 1 1 1 1

normale

8 A fi curat, a-şi proteja tegumentele 1 1 1 1 1

9 A evita pericolele 1 1 1 1 1

10 A comunica 1 1 1 1 1

11 A acţiona după credinţe şi valori 1 1 1 1 1

12 A se realiza 1 1 1 1 1

13 A se recreea 1 1 1 1 1

14* A învăţa să-ţi păstrezi sănătatea 3 2 2 2 1

TOTAL 21 18 17 16 14

NIVEL DE DEPENDENŢĂ II II II II I

62
OBSERVAŢII:

Pacientul în vârstă de 25 ani provine dintr-un mediu social mediu şi are un nivel
educaţional mediu.
Am intervenit la nevoile fundamentale nr.1, 5, 14, pacientul având o dependenţă
II(moderat) şi după totalizarea punctajului s-a ajuns la independenţă.
Nu s-a intervenit la nevoile fundamentale 2, 3, 4,6,7,8, 9,10,11,12,13 la care pacientul
este independent( autonom).
În cele 5 zile de îngrijiri acordate, nivelele II de dependenţă de la nevoile
fundamentale nr. 1, 5 ,14 scad treptat. Pacientul ajunge în a cincea zi la un punctaj total de 14
puncte, deci devine autonom.

Cazul nr. III

-numele şi prenumele: H.V.
-vârsta: 67 ani

63
-sexul: M.
-ocupaţia: pensionar
-nivel educaţional: mediu

Nr. Crt. Nevoia fundamentală Ziua/nivel de dependenţă

1* A respira şi a avea o bună circulaţie 4 3 2 2 1

2 A se alimenta şi hidrata 1 1 1 1 1

3 A elimina 1 1 1 1 1

4 A se mişca şi a avea o bună postură 1 1 1 1 1

5 A dormi, a se odihni 1 1 1 1 1

6 A se îmbrăca şi a se dezbrăca 1 1 1 1 1

7* A menţine temperatura corpului în limite 3 1 1 1 1

normale

8 A fi curat, a-şi proteja tegumentele 1 1 1 1 1

9* A evita pericolele 4 3 2 2 1

10 A comunica 1 1 1 1 1

11 A acţiona după credinţe şi valori 1 1 1 1 1

12 A se realiza 1 1 1 1 1

13 A se recreea 1 1 1 1 1

14 A învăţa să-ţi păstrezi sănătatea 1 1 1 1 1

TOTAL 22 18 16 16 14

NIVEL DE DEPENDENŢĂ II II II II I

64
OBSERVAŢII:
Pacientul în vârstă de 67 ani are un nivel educaţional sub mediu.
Am intervenit la nevoile fundamentale nr. 1, 7, 9, pacientul având dependenţă la
nivelul II(moderat) după totalizarea punctajelor la cele 14 nevoi fundamentale.
Nu s-a intervenit la nevoile fundamentale 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10, 11, 12 , 13, 14 la care
pacientul este autonom.
În cele 5 zile de îngrijiri acordate, nivelele II de dependenţă de la nevoile
fundamentale 1, 7, 9, scad treptat. Pacientul ajunge în a 5-a zi la un punctaj total de 14 puncte,
deci devine autonom.

CONCLUZII

Printre multele pericole la care este vulnerabil aparatul respirator, astmul bronşic
ocupă un loc important.

65
 Conform statisticilor această situaţie se regăseşte la populaţia tuturor ţărilor de pe
glob, având o predilecţie mai ales pentru segmentele de populaţie cu standard socio-economic
ridicat. Datele vechi din anii 1970 indică 1,3- 3,3% cazuri diagnoscticate. Mortalitatea prin
astm nu depăşeşte 1,5 – 3% la 100.000 locuitori/an.
Incidenţa astmului în zona deservită de Spitalul Judeţean Alba se încadrează în limita
statisticilor mai sus menţionate, iar evoluţia favorabilă a cazurilor este asigurată de medici şi
de un personal sanitar – mediu cu bună pregătire. Şi aici se utilizează metodele de tratament şi
medicaţia de ultimă generaţie după cum reiese din descrierea celor 3 cazuri prezentate în
această lucrare.
În cele 3 planuri de îngrijire sunt expuse cazurile a 3 adulţi de vârste diferite (60, 25,
67 ani) dintre care 2 sunt de sex masculuin şi una de sex feminin. Gravitatea potenţială a bolii
este evidentă în toate cele 3 cazuri şi este demonstrată de existenţa unor maniseftări de
dependenţă la nevoi fundamentale considerate esenţiale şi în ierarhizarea dată de V.
Henderson şi în cea descrisă de A. Maslow (este vorba de nevoia de a respira!). intervenţiile
asistentei medicale sunt făcute fără nici o discriminare în toate aceste cazuri conform codului
etic al personalului mediu – sanitar
Dintre aceste elemente, ereditatea este responsabilă pentru hipersensibilităţile de tip
atopic, iar celelalte elemente intervin în starea de sănătate într-un mod favorabil sau
nefavorabil în funcţie de gradul de educaţie.
Mediul înconjurător poate să prezinte multiple elemente necontrolabile în totalitate şi
care dau modificări ale stării de sănătate independent de educaţie.
După aplicarea unui tratament medicamentos, ordonate de către medic şi riguros
organizată, îngrjirile acordate de către asistenta nursă trebuie să vizeze, atât elementele mai
sus mentionate şi prezentate în scheme, printr-o educaţie pentru sănătate cât şi formare unei
echipe medic – pacient – familie care va avea următorul scop:
-creşterea eficacităţii tratamentului medicamentos
-alcătuirea unei conduite de viaţă pentru bolnav şi respectarea ei, în aşa fel
încât să-i ofere posibilitatea de a-şi controla, el singur, sub îndrumarea medicului boala.

66
 Bibliografie

1. Dr. VICTOR PAPILIAN -Anatomia omului „Aparatul respirator”

-Educaţia didactică şi pedagogică Bucureşti
1975.

2. Dr. V. RANGA -Anatomia omului (Manual pentru Şcolile de

asistente medicale)

3. Dr. T. ŞEICARU -Editura Medicală Bucureşti 1962

4. Dr. P. ALEXA -„Bolile aparatului respirator”

Editura medicală Bucureşti 2000

5.CORNELIU BORUNDEL -Manual de medicină internă pentru cadre medii

Editura ALL 2002

5.LUCREŢIA TITIRCĂ -Manual de îngrijiri speciale acordate pacientului

de asistenţii medicali
Editura „Viaţa medicală românească” Bucureşti
2008

-„Ghid de nursing”
Editura Viaţa medicală românească Bucureşti
1998

-Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

asistenţii medicali
Editura Viaţa medicală românească Bucureşti
1999

-Urgenţele medico-chirurgicale
Editura medicală 2008

6.CEZAR TH. NICULESCU - Anatomia şi fiziologia omului

BOGDAN VOICULESCU -Ediutra Corint, Bucureşti 2005

67