Admitere Bucuresti 1 1

SUBIECTE LICENŢĂ
INFORMATICĂ 2009-2019
MATEMATICĂ 2009-2019
CTI 2012-2019 (fără fizică)
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică
Concursul de admitere iulie 2009, Domeniul de licenţă - Matematică
I. Algebră 1. Să se rezolve ecuaţiile:

a) x3 + 2x2 + 2x + 1 = 0, unde x ∈ C.
b) 4x − 3 · 2x + 2 = 0, unde x ∈ R.
c) x2 + b
2x = b 4, unde x ∈ Z5 .
√
√1 x−3
d) x−2
=2 , unde x ∈ [3, ∞).
e) xy + y = 4, unde x, y ∈ Z.

1 2
2. Fie matricea A = din M2 (R).
0 1
a) Să se determine matricele X ∈ M2 (R) pentru care AX = XA.
b) Să se arate că mulţimea M = {X ∈ M2 (R) | AX = XA} este inel comutativ cu adunarea şi
ı̂nmulţirea matricelor.
II. Analiză matematică 1. a) Determinaţi a, b ∈ R astfel ı̂ncı̂t
2x + 1 a b
= + , pentru x ∈ R \ {−1, 0}.
x2 (x + 1)2 x2 (x + 1)2
n
X 2k + 1
b) Arătaţi că şirul an = este convergent şi calculaţi limita sa.
k=1
k (k + 1)2
2
2. Fie f : R −→ R, f (x) = xarctgx − ln(1 + x2 ), x ∈ R.

a) Să se calculeze f 00 şi să se arate că derivata funcţiei f este o funcţie crescătoare.
b) Să se stabilească monotonia şi punctele de extrem ale funcţiei f .
c) Să se rezolve inecuaţia f (x) > 0.
d) Să se traseze graficul funcţiei f .
III. Geometrie 1. Fie ABCD un pătrat, E ∈ [AC], F ∈ [BC] astfel ı̂ncı̂t [AE] ≡ [AB] şi EF ⊥ AC.
a) Demonstraţi că [EC] ≡ [EF ] ≡ [F B].
−→ −→ −→
b) Determinaţi α, β ∈ R pentru care avem AE= α AB +β AD.
2. a) Determinaţi m ∈ R astfel ca distanţa dintre punctele A(m, −1) şi B(5, m + 1) să fie egală cu 5.
b) Arătaţi că punctele M (−1, 2), N (2, 5) şi P (1, 3) nu sunt colineare şi scrieţi ecuaţia ı̂nălţimii din M
a triunghiului M N P .
→ → → → \→ →
c) Fie vectorii u şi v astfel ı̂ncı̂t să aibă loc relaţiile | u|= 3, | v |= 4 şi cos ( u, v ) = 61 . Calculaţi produsul
→ → → →
scalar (3 u − v ) · (2 u +4 v ).
d) Fie α ∈ (0, π2 ) pentru care sin α = 15 . Calculaţi cos 2α şi sin 2α.
IV. Informatică Să se rezolve următoarele cerinţe ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n
liceu (Pascal/C/C++):
a) Să se scrie o procedură/funcţie care primeşte ca parametru un număr natural k, cuprins ı̂ntre 1 şi
100 şi returnează numărul de soluţii de forma (x, y), cu x, y numere naturale, ale ecuaţiei x2 − y 2 = k.
b) Să se scrie o procedură/funcţie care primeşte ca parametru un număr natural k, cuprins ı̂ntre 1 şi
100 şi decide dacă numărul k poate fi scris ca sumă de numere impare consecutive.
Pentru fiecare soluţie se vor explica informal detaliile de implementare sub formă de program: variabile,
structuri de date, structuri iterative, instrucţiuni condiţionale.
Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Matematică şi Informatică
Concursul de admitere septembrie 2009,

Domeniul de licenţă - Matematică
I. Algebră
1. Să se rezolve ı̂n R ecuaţiile:
a) x3 − 2x2 − 2x + 1 = 0.
b) 22x+1 − 3 · 2x + 1 = 0;
1 x x2
c) 1 2 4 = 0.
1 3 9

1 a
2. Fie mulţimea G = | a ∈ Q . Să se arate că:
0 1
a) G este parte stabilă ı̂n M2 (Q) ı̂n raport cu operaţia de ı̂nmulţire a matricelor.
b) (G, ·) este grup abelian.
c) Grupul (G, ·) este izomorf cu grupul aditiv (Q, +).
II. Analiză
1. Fie a, b ∈ R şi funcţia f : R → R cu
√
x + x2 − 1 pentru x ∈ (−∞, −1] ∪ [1, ∞)
f (x) =
ax + b pentru x ∈ (−1, 1).
a) Determinaţi a şi b astfel ı̂ncât funcţia f să fie continuă.

b) Determinati
¸ ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei f .
2. Fie funcţiile f, g : (0, ∞) → R cu f (x) = x2 + x ln x şi g(x) = 2x + 1 + ln x.
a) Să se arate că funcţia f este o primitivă a funcţiei g.
Ze2
b) Să se calculeze g(x)dx.
e
Ze
c) Să se calculeze f (x)g(x)dx.
1
III. Geometrie
1. Să se determine x > 0 pentru care x, x + 7, x + 8 sunt lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic.
→ → → → → → → →
2. Se consideră vectorii u = i − j şi v = 2 i +4 j . Să se calculeze modulul vectorului u + v .
3. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(2, −1) şi B(−2, a), a ∈ R . Să se determine a ∈ R astfel
ı̂ncât dreapta AB să conţină punctul O(0, 0).
4. Fie α ∈ 0, π2 pentru care sin α = 31 . Să se calculeze cos(α + π3 ).

5. Se consideră punctele A(2, 3), B(4, n), C(2, 2) şi D(m, 5). Să se determine m, n ∈ R astfel ı̂ncât patrulaterul
ABCD să fie paralelogram.
IV. Informatică
Se citesc de la tastatură două numere naturale a şi b mai mici ca 30000. Să se determine şi să se afişeze
numărul de zerouri ı̂n care se termină produsul a · b, fără a efectua produsul.
Notă: Cerinţa va fi rezolvată ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal/C/C++).
Se vor explica informal detaliile de implementare sub formă de program: variabile, structuri de date, structuri
iterative, instrucţiuni condiţionale.
Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2010,

I. Algebră
1. Fie x1 , x2 ∈ C rădăcinile ecuaţiei x2 + 2x + m = 0, unde m ∈ R.
a) Să se determine valorile lui m pentru care x1 , x2 ∈ R.
b) Să se calculeze x21 + x22 şi x31 + x32 ı̂n funcţie de m.
c) Dacă m = −22p cu p ∈ N, arătaţi că ecuaţia nu are rădăcini ı̂ntregi.
√
2. Fie A = {a + b 3 | a, b ∈ Z}. Să se arate că:
a) A este inel comutativ fără divizori ai lui zero ı̂n raport cu operaţiile uzuale de adunare şi ı̂nmulţire a nu-
merelor reale;
√
b) 2 + 3 este un element inversabil al inelului A. Deduceţi că A are o infinitate de elemente inversabile.
II. Analiză
x ln x − 1
1. Fie funcţia f : (0, ∞) → R cu f (x) = , ∀ x > 0.
x
a) Studiaţi monotonia funcţiei f .
b) Determinaţi asimptotele la graficul funcţiei f .
c) Definim şirul (xn )n∈N cu x0 > e şi xn+1 = xn f (xn ) + 1, ∀ n ∈ N. Calculaţi lim xn .
n→∞
Z1
xn
2. Fie In = dx, unde n ∈ N∗ .
xn + 1
0
a) Să se calculeze I1 şi I2 .
b) Să se arate că In < 1 şi In+1 < In pentru orice n ∈ N∗ .
III. Geometrie
−→ −→ −→ −→
1) Fie paralelogramul ABCD. Notăm cu u =AB şi v =AD. Fie E mijlocul lui AD şi punctele R, S astfel
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −→ −→
ı̂ncât CS= 13 CB şi DR= 13 DC. Să se exprime vectorii BE şi RS ı̂n funcţie de u şi v şi să se arate că
BE k RS.
2) Fie M un punct interior dreptunghiului ABCD. Să se arate că
M A2 + M C 2 = M B 2 + M D 2 .
3) În sistemul cartezian de coordonate xOy considerăm punctele A(3, −2), B(2, 0) şi C(4, 1). Să se scrie
ecuaţia dreptei care trece prin punctul C şi este paralelă cu dreapta AB.
4) Ştiind că sin x − cos x = 21 , să se calculeze sin 2x.
IV. Informatică
Fie S(m) un sistem de triaj cu o stivă de dimensiune m şi două operaţii:
1. se introduce ı̂n stivă un număr citit de la tastatură
2. se afişează la consolă un număr extras din stiva nevidă,
oricare dintre cele două operaţii putând fi aplicată ori de câte ori este posibil.
Prin citirea de la tastatură a numerelor 1, . . . , n, ı̂n această ordine, cu n ≤ m şi aplicarea operaţiilor descrise
mai sus, S(m) poate genera permutări cu n elemente, dar nu toate.
a) Daţi exemplu de permutare cu 3 elemente care nu poate fi generată de S(m), (n = 3, m ≥ 3).
b) Fie p o permutare arbitrară cu n ≤ 100 elemente, dată. Să se scrie un program ı̂ntr-unul dintre limbajele
studiate ı̂n liceu (Pascal/C/C++) care să decidă dacă p poate fi generată de S(m).
Notă: Se vor preciza detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de program: variabile, structuri
de date, structuri iterative, instrucţiuni condiţionale.


I. Algebră
1. Fie m un număr real şi fie funcţia f : R → R definită prin f (x) = (m + 1)x2 + 2(m + 1)x + m,
pentru orice x ∈ R.
a) Să se determine valorile lui m pentru care f (1) < 0.
b) Să se determine valorile lui m pentru care f (x) < 0, pentru orice x ∈ R.
2. Fie λ un număr real. Considerăm sistemul
λx + y = 1
.
x + λy = 2
a) Să se rezolve sistemul pentru λ = 2.

b) Să se determine valorile lui λ pentru care sistemul este incompatibil.
II. Analiză
2x − 2
1. Fie funcţia f : [0, 2] → R, dată prin f (x) = 3 .
x +1
a bx + c
a) Să se determine numerele a, b, c astfel ı̂ncât să avem: f (x) = + 2 , pentru orice
x+1 x −x+1
x ∈ [0, 2].
Z2
b) Să se calculeze f (x)dx.
0
√
2. Fie funcţia f : D → R dată prin f (x) = 2x + 3.
3
a) Să se stabilească domeniul maxim de definiţie D şi să se calculeze f 0 (x) pentru orice x ∈ (− , ∞).
2
b) Să se studieze monotonia funcţiei f .
c) Să se reprezinte grafic funcţia.
d) Să se afle aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei, axa Ox şi dreptele x = −1; x = 1.
III. Geometrie
1. Calculaţi aria patrulaterului ABCD ştiind că AD = 3, AB = 4, BC = BD = 5, CD = 6.
2. Fie punctele P = (1, 1), Q = (2, 3) şi dreapta d de ecuaţie (d) : x + y − 1 = 0. Determinaţi un
punct R pe dreapta d astfel ı̂ncât triunghiul ∆P QR să fie isoscel. Câte astfel de puncte R există?
3. Rezolvaţi ı̂n R ecuaţia
π
sin(x + ) = cos(x).
6
IV. Informatică
Fie n ≤ 100 un număr natural nenul şi x1 , . . . , xn un vector v de numere ı̂ntregi, cu proprietatea
| xi |≤ 32000, oricare ar fi i de la 1 la n.
a) Să se scrie un program care va afişa un k ∈ {1, . . . , n} şi k indici 1 ≤ i1 < i2 < . . . < ik ≤ n
astfel ı̂ncât n divide pe xi1 + xi2 + . . . + xik sau va afişa 0 dacă nu există un astfel de k.
b) Există un algoritm liniar (ı̂n timp O(n) ı̂n raport cu dimensiunea n a vectorului v) pentru
cerinţa de la punctul a)? Dacă da, să se implementeze acest algoritm sub formă de program.
Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele studiate ı̂n liceu (Pascal,C,C++). Pentru fiecare
soluţie se vor preciza detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de program: variabile,

Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Matematică şi Informatică
Concursul de admitere, iulie 2011. Domeniul de licenţă - Matematică
I. Algebră
√ (1) Să se rezolve ecuaţiile:
(a) 5x − 1 = x + 1, unde x ∈ R.
(b) 2x + 4x = 72, unde x ∈ R.
(c) x3 + 8x2 + 8x + 1 = 0, unde x ∈ C.
(d) z = z 2 , unde z ∈ C.
√
(2) Fie mulţimea A = {a + b 3 | a, b ∈ Z}. Să se arate că:
(i) A este parte stabilă ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea numerelor reale.
(ii) (A, +, ·) este inel√comutativ.
(iii) Elementul 7 + 4 3 este inversabil ı̂n inelul A.
II. Analiză matematică 1. Fie funcţia f : R → R, f (x) = (x2 + x + 1)ex .

a) Să se calculeze f 0 (x) şi să se determine punctele de extrem ale funcţiei f .
b) Să se determine asimptotele la graficul funcţiei f .
c) Să se arate că şirul
(an )n∈N cu a0 ∈ R şi an+1 = e−an f (an ), ∀ n ∈ N
este crescător şi lim an = +∞.

n→∞
1
2. Fie f : [1, e] → R, f (x) = 3x2 + .
x
Ze
a) Să se caluleze f (x)dx.
1
b) Să se determine primitivele funcţiei g = f 0 f pe intervalul (1, e).
III. Geometrie 1. Să se calculeze aria triunghiului echilateral ABC ştiind că A(−1, 1) şi
B(3, −2).
2. Să se calculeze |~u|2 − |~v |2 , ştiind că ~u + ~v = 2~i + 3~j şi ~u − ~v = 3~i + 2~j.
3. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC ştiind că AB = 6, B b = π, Cb = π.
4 6
IV. Informatică Fie n, m, p ≤ 100 numere naturale şi fie x~i , cu i = 1, . . . , n si y~j , cu j =
1, . . . , m vectori p-dimensionali de numere reale.
a) Să se scrie un program care să calculeze elementele d(i, j) = k~ xi − y~j k2 (norma euclidiană
la pătrat).
b) Dacă oricare 2 vectori (~ xi , y~j )j=1,...,m
i=1,...,n sunt ortogonali, să se scrie un program care să
calculeze elementele d(i, j), cu efectuarea unui număr cât mai mic de operaţii.
Notă. Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu
(Pascal, C, C++). Pentru fiecare soluţie se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit
şi ale implementării sub formă de program: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a
structurilor repetitive, a instrucţiunilor condiţionale.
Timp de lucru - 3 ore.

Universitatea din Bucureşti
Concursul de admitere iulie 2012

I. Algebră
1. Să se arate că:  

x −y

(i) Mulţimea G = x, y ∈ R, x2 + y 2 = 1 este parte stabilă ı̂n raport cu ı̂nmulţirea matricelor
 y x 
şi că (G, ·) este grup abelian.
(ii) Mulţimea U = {z | z ∈ C, |z| = 1} este parte stabilă ı̂n raport cu ı̂nmulţirea numerelor complexe şi (U, ·)
este grup.
(iii) Grupurile U şi G sunt izomorfe.
2. Fie polinomul cu coeficienţi reali P (X) = X 4 + aX 2 + bX − 1. Să se determine a şi b pentru care P (X) se
divide cu X 2 + X + 1 şi ı̂n acest caz să se determine toate rădăcinile complexe ale lui P (X).
II. Analiză
x
Fie funcţia f : R \ {−1} → R, f (x) = .
(x + 1)2
(i) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor graficului funcţiei f .
(ii) Studiaţi monotonia şi determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f .
Z1
1
(iii) Să se arate că f (x)dx = ln 2 − .
2
0
(iv) Să se arate că şirul (xn )n∈N definit prin x0 > 0 şi xn+1 = f (xn ), ∀ n ∈ N, este convergent la 0.
III. Geometrie
−→ −−→ −−→ −−→
(i) Se consideră paralelogramul ABCD şi punctele E şi F astfel ı̂ncât AE = EB şi DF = 2F E. Să se
demonstreze că punctele A, F şi C sunt coliniare.
(ii) Să se determine ecuaţia simetricei dreptei d : 2x − 3y + 1 = 0 faţă de punctul A(−3, 4).
(iii) Ştiind că sin α + cos α = 31 , să se calculeze sin 2α.
IV. Informatică
Se dau n cercuri de raze r1 , r2 , . . . , rn . Aceste cercuri sunt “ı̂mpachetate” ı̂ntr-un dreptunghi astfel: toate
cercurile sunt tangente la baza dreptunghiului, cercurile sunt aranjate ı̂n ordinea iniţială (cel mai din stânga fiind
cercul de rază r1 , cel mai din dreapta cercul de rază rn ), iar cercurile consecutive (de raze ri şi respectiv ri+1 )
sunt tangente. Să se scrie un program care calculează lăţimea minimă a dreptunghiului ı̂n care ı̂ncap cercurile.
Rezultatul se va afişa cu trei zecimale exacte.
Spre exemplu, dacă n = 3, r1 = 2, r2 = 1 şi r3 = 2, atunci rezultatul care trebuie afişat este 9.656.
Notă: Programul va fi scris ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal,C,C++). Se vor
descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de program: semnificaţia variabilelor,
a structurilor de date, a structurilor repetitive, a instrucţiunilor condiţionale.

Universitatea din Bucureşti 20.07.2013
Domeniul de licentă - Matematică
I. Algebră.
(a) Fie polinomul P (X) = X 3 − mX 2 + (2m − 1)X − 2 ∈ R[X]. Să se determine m pentru care P are
rădăcina 1 şi ı̂n acest caz să se găsească
 toate rădăcinile
 complexe ale lui P .
!
 a 2b 
(b) Să se arate că mulţimea M = a, b ∈ Z este parte stabilă ı̂n raport cu adunarea şi
 b a 
! şi că M este inel comutativ ı̂mpreună cu aceste operaţii.

ı̂nmulţirea matricelor
a 2b
(c) Matricea ∈ M este element inversabil ı̂n inelul M dacă şi numai dacă |a2 − 2b2 | = 1.
b a
(d) Inelul M are o infinitate de elemente inversabile.
ex
II. Analiză. Fie funcţia f : R \ {0} → R, f (x) = .
ex − 1
(a) Calculaţi lim xf (x).
x→0
(b) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor graficului funcţiei f .
(c) Să se studieze convexitatea funcţiei f .
Z ln 4
(d) Să se arate că f (x) dx = ln 3.
ln 2
III. Geometrie.
(a) Fie ABC un triunghi cu laturile AB = 4, AC = 6 şi m(Â) = π3 . Să se calculeze ı̂nălţimea cores-
punzătoare laturii BC.
(b) Pe laturile AB şi AC ale unui triunghi ABC se consideră punctele D şi respectiv E, astfel ı̂ncât
−−→ −−→ −→ −→
4AD = 3AB şi 4AE = 3AC. Pe dreptele BE şi CD se consideră punctele E 0 şi respectiv D0 , astfel
−−→ −−→ −−→ −−→
ı̂ncât EE 0 = 3BE şi DD0 = 3CD. Să se arate că punctele D0 , A şi E 0 sunt coliniare.
(c) Să se determine parametrul real a pentru care dreptele de ecuaţii d1 : y = x, d2 : y = 2x + 1 şi
d3 : x + ay + 1 = 0 sunt concurente.
IV. Informatică. Se consideră o secvenţă de numere naturale x1 , x2 , . . . , xn . Din această secvenţă se pot
obţine alte secvenţe folosind următoarea operaţie: se extrage elementul de pe poziţia i (i > 1), se mută toate
elementele situate la stânga poziţiei i cu o poziţie la dreapta, iar elementul de pe poziţia i se plasează pe
prima poziţie a secvenţei.
(a) Să se realizeze un program care primind o secvenţă de numere naturale x1 , x2 , . . . , xn afişează toate
secvenţele care se pot obţine din aceasta folosind o singură dată operaţia definită mai sus. Ordinea ı̂n
care sunt afişate secvenţele rezultate nu contează. De exemplu din secvenţa 1,2,3 folosind o singură
operaţie, mutând elementul de pe poziţia 2 se pot obtine secvenţa 2,1,3 şi mutând de pe poziţia 3 se
obtine secvenţa 3,1,2.
(b) Să se realizeze un program care primind două permutari x1 , x2 , . . . , xn şi y1 , y2 , . . . , yn ale mulţimii
{1, . . . , n} afişează o secvenţă de operaţii de tipul de mai sus prin care permutarea x1 , x2 , . . . , xn se
poate transforma ı̂n permutarea y1 , y2 , . . . , yn . O operaţie va fi afişată prin acel element xi care se
mută pe prima poziţie. De exemplu dacă se primesc permutările: 4,5,6,7,8,9,3,1,2 şi 4,9,6,5,7,8,3,1,2
o posibilă ieşire a programului este: 6,9,4 adică din prima permutare se extrage 6 şi se pune ı̂n faţă,
apoi se extrage 9 şi se pune in faţă, iar apoi se extrage 4 si se pune in faţă.
Notă: Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal,C,C++).
Pentru fiecare soluţie se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de pro-
gram: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a structurilor repetitive, a instrucţiunilor condiţionale.

!
1 1
I. Algebră. Fie matricea A = ∈ M2 (R).
−3 −2
(a) Să se arate că A3 = I2 şi să se calculeze A2014 . !
0 1
(b) Să se determine matricele X ∈ M2 (R) pentru care AX = .
1 1
(c) Fie n un număr natural care nu este divizibil cu 3. Să se arate că există X ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât
X n = A.
II. Analiză. Fie f : R → R, f (x) = x − arctg x.
(a) Studiaţi monotonia funcţiei f .
(b) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei f .
(c) Considerăm şirul (xn )n∈N dat de x0 > 0 şi xn+1 = f (xn ), ∀ n ∈ N. Demonstraţi că şirul (xn )n∈N
este convergent şi că lim xn = 0.
n→∞
Z 1
(d) Calculaţi f (x) dx.
0
III. Geometrie.
(a) În planul xOy fie punctele A(−1, −2), B(−4, 1) şi C(5, 4). Să se determine lungimea segmentului
[GO], unde G este centrul de greutate al triunghiului ABC, iar O este centrul cercului circumscris
acestui triunghi. √
(b) Fie α ∈ (0, π2 ). Să se calculeze tg α, ştiind că are loc egalitatea sin α2 − cos α2 = 33 .
−−→ −−→
(c) Fie ABCD un paralelogram. Se consideră punctele M şi N date de relaţiile AM = 31 M B, respectiv
−−→ 1 −−→
DN = 3 DC. Se notează cu P intersecţia dintre dreapta AB şi paralela dusă prin C la dreapta OM ,
unde O este punctul de intersecţie a diagonalelor paralelogramului. Să se determine α, β ∈ R pentru
−−→ −−→ −−→
care are loc egalitatea N P = αAB + β AD.
IV. Informatică.
Se consideră ecuaţia de gradul al 2-lea cu coeficienţi reali ax2 +bx+c = 0 cu a 6= 0 şi expresia: Sn = xn1 +xn2 ,
unde x1 şi x2 sunt rădăcinile ecuaţiei. Să se scrie un program care primind coeficienţii a, b, c ai ecuaţiei şi un
număr natural n calculează şi afişază valoarea expresiei Sn , ştiind că Sn este un număr real indiferent dacă
rădăcinile ecuaţiei sunt reale sau nu. De exemplu, dacă programul va primi la intrare numerele: 1 1 1 6 (ceea
ce ı̂nseamnă că ecuaţia este x2 + x + 1 = 0 şi se cere S6 ) va afişa 2.

I. Algebră. Fie ecuaţia (m + 1)x2 − (2m + 1)x − 2m = 0, unde m ∈ R \ {−1}.
(a) Determinaţi rădăcinile reale ale ecuaţiei pentru m = 1.
(b) Determinaţi valorile parametrului m astfel ı̂ncât ecuaţia să aibă toate rădăcinile reale.
(c) Determinaţi valorile parametrului m astfel ı̂ncât x21 + x22 = −8, unde x1 , x2 sunt rădăcinile complexe
ale ecuaţiei.
(d) Să se determine toate valorile ı̂ntregi ale lui m pentru care ambele rădăcini ale ecuaţiei sunt ı̂ntregi.
1 − e−x


 , dacă x < 0 Z2
x

 f (x)
II. Analiză. Fie f : R → R, f (x) = a dacă x = 0 , a ∈ R şi In = dx, ∀ n ∈ N.
xn
 ln(1 + x) dacă x > 0


 1
x
(a) Determinaţi a astfel ı̂ncât funcţia f să fie continuă.
(b) Arătaţi că dacă funcţia f este continuă, atunci ea este şi derivabilă.
(c) Demonstraţi că f (x) ∈ (0, 1), ∀ x > 0.
3 4
(d) Arătaţi că I1 = ln .
2 3
(e) Demonstraţi că şirul (In )n∈N este descrescător şi că lim In = 0.
n→∞
III. Geometrie. Considerăm paralelogramul ABCD.
−→ −→ −→ −→
(a) Fie E un punct cu proprietatea că CE= 2 DE şi fie F un punct cu proprietatea că AF = −2 BF .
−→ −→ −→
Determinaţi x, y ∈ R pentru care EF = x AB +y AC.
(b) Demonstraţi că AC 2 + BD2 = 2(AB 2 + AD2 ).
(c) Presupunem că există un punct M pentru care M A2 + M C 2 = M B 2 + M D2 . Demonstraţi că, ı̂n
acest caz, ABCD este dreptunghi.
IV. Informatică.
(a) Să se arate că orice număr natural nenul se poate scrie ı̂n mod unic ca o sumă de puteri ale lui 2 care
nu se repetă (exemplu: 77 = 20 + 22 + 23 + 26 ).
(b) Numerele naturale de la 1 la 255 se codifică astfel:
– puterile lui 2 se reprezintă prin literele: a = 1, b = 2, c = 4, d = 8, e = 16, f = 32, g = 64,
h = 128;
– orice alt număr din intervalul menţionat va fi reprezentat ca o combinaţie de aceste litere, aranjate
ı̂n ordine alfabetică, ı̂n care orice literă apare cel mult o singură dată, astfel ı̂ncât suma valorilor
acestor litere să fie egală cu valoarea numărului (exemplu: acdg = 77).
Să se scrie un program care, citind două şiruri de caractere ce reprezintă numere ı̂n convenţia de
mai sus, să scrie, la ieşire, şirul ce reprezintă suma numerelor astfel reprezentate (exemplu: dacă la
intrare programul primeşte şirurile acdg şi ac atunci, la ieşire, va scrie beg). Şirurile de intrare sunt
alese astfel ı̂ncât suma numerelor pe care le reprezintă să fie mai mică sau egală cu 255.
Este posibil ca programul să calculeze şirul de ieşire fără a transforma şirurile ı̂n numere? Dacă
da, daţi o astfel de soluţie.
Notă: Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal, C, C++).

!
2 1
3 2
(a) Să se calculeze 2A2 − 3A.
(b) Să se arate că (2A2 − 3A)A = A(2A2 − 3A).
(c) Să se determine toate matricele X ∈ M2 (R) pentru care AX = XA.
(d) Să se arate că mulţimea C = {X ∈ M2 (R)| AX = XA} este parte stabilă ı̂n raport cu adunarea şi
ı̂nmulţirea matricelor şi că C este inel ı̂mpreună cu aceste operaţii.
(e) Să se arate că An 6= I2 pentru orice n ∈ N∗ .
II. Analiză. Fie funcţia f : R → R, f (x) = ex (x2 − 5x + 7).
(a) Determinaţi ecuaţia asimptotei spre −∞ la graficul funcţiei f şi punctele de extrem local ale acestei
funcţii.
(b) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ ecuaţia f (n) (x) = 0 are două soluţii reale, unde f (n) este derivata
de ordinul n a funcţiei f .
Z1
(c) Calculaţi I = f (x) dx.
0
Z2
1
(d) Demonstraţi că lim n (f (x))n dx = 0.
n→∞ 9
1
III. Geometrie. Fie ABCDEF un hexagon regulat de latură 2.
(a) Calculaţi aria triunghiului ACE.
−→ −→
(b) Calculaţi | AC + BD |.
AM CN
(c) Pe segmentele (AC) şi (CE) se consideră punctele M respectiv N astfel ı̂ncât AC = CE = k.
Determinaţi numărul k astfel ı̂ncât punctele B, N şi M să fie coliniare.
IV. Informatică.
Se dă un şir de n numere ı̂ntregi, cu n număr natural nenul, mai mic decât 32000. Se elimină primul
element din şir şi toate elementele şirului aflate pe poziţii care reprezintă numere prime, ı̂n ordinea crescătoare
a poziţiilor. Operaţia se repetă cu elementele rămase ı̂n şir, repoziţionate după eliminarea celorlalte, până
când este eliminat şi ultimul element rămas. Să se scrie un program care afişează elementele şirului iniţial,
ı̂n ordinea ı̂n care au fost eliminate conform algoritmului descris mai sus.
Exemplul 1. Pentru n = 10 şi şirul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 programul va afişa 1 2 3 5 7 4 6 8 10 9.
Exemplul 2. Pentru n = 20 şi şirul 4, 23, 16, −7, 89, 115, 23, 11, 15, 2, −8, −9, 21, 0, 75, 23, 32, −1, 4, 5
programul va afişa 4 23 16 89 23 −8 21 32 4 −7 115 11 2 0 5 15 −9 75 −1 23.
Notă: Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal, C, C++).

√ √
I. Algebră. Fie mulţimea A = {a + b 3 2 | a, b ∈ Q} şi fie z = 1 + 3 2. Să se arate că:
(a)z 3 − 3z 2 + 3z = 3.
(b)Toate rădăcinile reale ale ecuaţiei x6 − 3x3 + 2 = 0 se găsesc ı̂n mulţimea A.
(c)Mulţimea A este parte stabilă ı̂n raport cu adunarea numerelor reale şi (A, +) este grup abelian.
(d)z2 ∈/ A.
p
II. Analiză. Fie funcţiile fn : R → R, fn (x) = n xn + (1 − x)n , unde n ∈ N, n ≥ 2.
(a) Să se determine ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei f2 .
(b) Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f3 .
(c) Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R, f (x) = lim fn (x).
n→∞
Z1
1
(d) Să se calculeze I = dx.
f2 (x)
0
III. Geometrie. În planul de coordonate xOy se consideră punctele A(a, 0), B(−a, 0), C(0, a) şi
D(0, b), unde a, b > 0 şi pătratul ADEF , cu punctele E şi F situate ı̂n cadranul I (ambele coordonate
strict pozitive).
−→ −→ −→
(a) Exprimaţi vectorul OE ı̂n funcţie de vectorii OA şi OD.
(b) Arătaţi că punctele B, C, E sunt coliniare.
(c) Arătaţi că ariile triunghiurilor F CO şi EBO sunt egale.
IV. Informatică.
Considerăm triunghiul infinit de mai jos, format din numere naturale:
1
2 3
4 5 6
7 8 9 10
11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21
... ........ ....... ........ ....... ........ ....... ....... ...
Spunem că perechea de numere (x, y) este adiacenţă dacă x şi y sunt vecini pe aceeaşi linie sau pe
diagonală, pe linii consecutive. Spre exemplu, (8,9), (12,8) şi (8,13) sunt adiacenţe, dar (8,14) sau
(18,8) nu sunt adiacenţe.
Numim drum de la x la y de lungime p − 1, cu p ≥ 1, o secvenţă de numere x1 x2 x3 . . . xp , cu
x = x1 şi y = xp şi cu proprietatea că toate perechile (xi , xi+1 ), cu i de la 1 la p − 1, sunt adiacenţe.
Scrieţi un program, ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal,C,C++), care
primeşte ca date de intrare 2 numere naturale nenule x şi y şi afişează un drum de la x la y de lungime
minimă. Spre exemplu, 1 2 5 8 13 este un drum de lungime minimă de la 1 la 13.
Notă: Se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de program:
semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a structurilor repetitive, a instrucţiunilor condiţionale.



m + 2 −2

3
I. Algebră. Fie matricea A(m) =  0 m 3  ∈ M3 (R), unde m este un parametru
0 0 m+3
real.
(a)Determinaţi m ∈ R astfel ı̂ncât A(m) să fie inversabilă.
(b)Arătaţi că A(0)3 − 5A(0)2 + 6A(0) = O3 .
(c)Calculaţi A(0)2018 şi A(1)2018 .
(d)Fie B ∈ M3,2 (R) şi C ∈ M2,3 (R) astfel ı̂ncât B · C = A(0). Calculaţi det(CB) şi tr(CB),
unde am notat cu tr(CB) suma elementelor de pe diagonala principală a matricei CB.
p
II. Analiză. Fie funcţia f : R → R, definită prin f (x) = |x2 − 6x + 8|, pentru orice x ∈ R.
(a) Determinaţi asimptotele la graficul funcţiei f .
(b) Determinaţi punctele ı̂n care funcţia f nu este derivabilă şi intervalele de convexitate ale lui f .
R4
(c) Calculaţi f 2 (x)dx.
2
R4
(d) Pentru orice număr natural n ≥ 1 notăm In = (f (x))n dx. Demonstraţi că şirul (In )n este
3
convergent şi calculaţi lim In .
n→∞
III. Geometrie. În planul de coordonate xOy se consideră punctele A(3, 0) şi M (a, 0), unde a ∈
(0, 3). Pe segmentul OA se construiesc triunghiurile echilaterale OM P şi M AQ, de aceeaşi parte a
segmentului OA, cu punctele P şi Q situate ı̂n cadranul I (ambele coordonate strict pozitive). Fie N
mijlocul segmentului P Q.
(a) Dacă a = 1, găsiţi coordonatele punctelor P şi Q şi arătaţi că dreptele P Q şi QA sunt
perpendiculare.
(b) Dacă a = 1, fie B punctul de intersecţie al dreptelor OP şi AQ. Arătaţi că punctele M , N şi
B sunt coliniare.
(c) Găsiţi valoarea lui a pentru care dreptele P Q şi OP sunt perpendiculare.
(d) Arătaţi că pentru orice valoare a lui a ∈ (0, 3) dreptele M N trec printr-un punct fix.
IV. Informatică. Ionuţ a fost admis la FMI şi tatăl lui i-a făcut cadou o maşină la mâna a doua ca
să călătorească cu ea ı̂n vacanţă, ı̂mpreună cu prietena sa Măriuca. Din păcate, maşina este veche şi
la scurt timp, acul vitezometrului se rupe. Descurcăreţ de mic, Ionuţ ı̂l lipeşte cu adeziv, dar ı̂şi dă
seama că ı̂n urma reparaţiei, acul nu mai indică viteza corectă. Făcând mai multe experimente, Ionuţ
realizează că viteza pe care o indică acul vitezometrului diferă de viteza reală a maşinii cu un număr
real constant c, a cărui valoare absolută e mai mică decât 100 km/oră.
Pentru a calcula constanta c, Ionuţ merge pe 3 segmente de drum succesive, pe fiecare dintre ele
cu viteză constantă şi ı̂şi notează viteza indicată de acul defect al vitezometrului pe fiecare segment
de drum:
- pe primul segment de drum, de 40 km, acul ı̂i indică o viteză de 50 km/oră;
- pe al doilea segment de drum, tot de 40 km, parcurs la o altă viteză, acul ı̂i indică 60 km/oră;
- pe al treilea segment de drum, de 100 km, acul ı̂i indică 90 km/oră.
În acest timp, Măriuca ı̂nregistrează timpii ı̂n care sunt parcurse cele 3 segmente de drum, dar pentru
că vrea să ı̂l pună la ı̂ncercare pe Ionuţ, la final nu ı̂i spune decât timpul total t de 5 ore ı̂n care a
parcurs toate cele 3 segmente de drum cumulate. După ce ı̂şi aduce aminte din liceu că viteza se
calculează ca raportul dintre distanţă şi timp, Ionuţ ajunge la concluzia că acul vitezometrului indică
ı̂ntotdeauna cu 30 km/oră mai mult decât viteza reală a maşinii.
Scrieţi un program care citeşte numărul natural n, reprezentând numărul segmentelor succesive de
drum pe care Ionuţ le parcurge, numărul real t, reprezentând timpul total (ı̂n ore) ı̂n care acestea sunt
parcurse, precum şi n perechi de numere reale, fiecare reprezentând lungimea unui segment de drum
(ı̂n km) şi valoarea indicată de acul vitezometrului pe segmentul de drum respectiv (ı̂n km/oră), iar
apoi afişează valoarea numerică a constantei reale c (ı̂n km/oră), calculată cu o precizie de 2 zecimale,
cu care viteza indicată de acul defect diferă de viteza reală a maşinii.
Note:
1. Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal, C,
C++). Pentru fiecare soluţie se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale imple-
mentării sub formă de program: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a structurilor
repetitive şi a instrucţiunilor condiţionale.
2. Programele vor folosi instrucţiunile de bază ale limbajului de programare ales, funcţii din bib-
lioteci de bază (inclusiv cele de intrare/ieşire), dar nu şi alte funcţii din biblioteci specializate.


I. Algebră. Considerăm polinomul P (X) = (X + i)12 + (X − i)12 .

(a) Calculaţi P (0).
(b) Arătaţi că suma pătratelor rădăcinilor polinomului P este 132.
(c) Demonstraţi că numărul ctg( 24 π
) este o rădăcină a lui P .
(d) Demonstraţi că toate rădăcinile polinomului P sunt reale.
(e) Fie Q = (X + i)12 + m(X − i)12 , unde m este un număr complex. Demonstraţi că polinomul
Q are (cel puţin) o rădăcină reală dacă şi numai dacă |m| = 1.
II. Analiză. Fie funcţia
 sin x

, x 6= 0
f : R → R, f (x) = x
 1, x = 0.
(a) Calculaţi f ( π2 ) + f (π).
(b) Demonstraţi că f este derivabilă pe R şi determinaţi asimptotele la graficul funcţiei f .
(c) Arătaţi căZfuncţia f are exact 3 puncte de extrem local ı̂n intervalul (−2π, 2π).
π
(d) Calculaţi x3 f 2 (x)dx.
0 Z 2(n+1)π
(e) Pentru orice număr natural n ≥ 1, notăm In = f (x)dx. Demonstraţi că şirul (In )n
2nπ
este strict monoton şi calculaţi lim In .
n→∞
III. Geometrie. În planul de coordonate xOy fie punctele A(1, 1), B(−1, 3), C(−a − 1, a + 5),
D(−a + 1, a + 3), unde a ∈ R este un parametru.
(a) Arătaţi că, pentru orice valoare a parametrului a, punctele C şi D se află pe dreapta de ecuaţie
x + y − 4 = 0.
(b) Demonstraţi că pentru orice valoare a lui a, punctele A, B, C, D determină un paralelogram şi
calculaţi aria acestuia.
(c) Fie a = 0. Considerăm B ′ simetricul lui B ı̂n raport cu C şi punctele M şi N astfel ca
−→ −→ −→ −→ −→ −→
AM = 21 AC, AN = λ AB (λ ∈ R). Determinaţi λ astfel ı̂ncât vectorii M N şi M B ′ să fie
coliniari.
(d) Fie a = 0. Notăm cu A1 proiecţia lui A pe CD şi cu C1 proiecţia lui C pe AB. Demonstraţi că
dreptele A1 C1 , AC şi BD au un punct comun. Justificaţi dacă proprietatea rămâne valabilă
pentru o valoare oarecare a lui a.
(e) Pentru ce valoare a lui a perimetrul paralelogramului ABCD este minim? Justificaţi!
Subiectul de Informatică se găseşte pe verso.

IV. Informatică
Fie v un tablou unidimensional format din n numere naturale nenule (n  2). Singura operație permisă asupra
unui element al tabloului v constă în înlocuirea sa cu cel mai mare divizor comun dintre el și vecinul său din
stânga sau vecinul său din dreapta, oricare dintre aceştia există. Scrieți un program care primește la intrare
numărul n și cele n elemente ale tabloului v, iar apoi determină și afișează numărul minim de înlocuiri de tipul
precizat, necesare pentru ca toate elementele tabloului să devină egale cu 1 sau mesajul “Imposibil” în cazul în
care acest lucru nu se poate realiza.
Exemple:
Date de intrare Date de ieșire Observații
n=5 4 Numărul minim de operații de înlocuire necesare este 4 și se poate
v = (2, 6, 3, 1, 5) obține, de exemplu, astfel:
 înlocuim 3 cu cmmdc(3,1)=1, deci v = (2, 6, 1, 1, 5)
n=5 6 Numărul minim de operații de înlocuire necesare este 6 și se poate
v = (3, 15, 5, 5, 10) obține, de exemplu, astfel:
 înlocuim al doilea 3 cu cmmdc(3,5)=1, deci v = (3, 1, 5, 5, 10)
 înlocuim primul 5 cu cmmdc(1,5)=1, deci v = (3, 1, 1, 5, 10)
Note:
1. Programele vor fi scrise într-unul dintre limbajele de programare studiate în liceu (Pascal, C sau C++).
Pentru fiecare soluție se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit și ale implementării sale sub
formă de program: semnificația variabilelor, a structurilor de date, a structurilor repetitive și a instrucțiunilor
condiționale.
2. Programele vor folosi doar instrucțiunile de bază ale limbajului de programare ales și funcții din biblioteci
pentru citirea și scrierea datelor.
3. Citirea datelor se poate face de la tastatură sau dintr-un fișier text. Afișarea se va face doar pe monitor.
4. Se va considera că datele de intrare ale programelor sunt oricât de mari, dar fără̆ a pune probleme de
reprezentare în memorie cu ajutorul tipurilor de date standard.
Timp total de lucru: 3 ore

Concursul de admitere iulie 2009, Domeniul de licenta - Matematică
Barem corectură
I. Algebră 1. 1 pt. din oficiu.

√
a) x1 = −1, x2,3 = −1±i 2
3
....................................................................................... 2 pt.
b) x1 = 0, x2 = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
c) x = b4 soluţie unică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
d) x = 3 soluţie unică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
e) (x, y) ∈ {(3, 1), (1, 2), (0, 4), (−2, −4), (−3, −2), (−5, −1)} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
2. 1 pt. din oficiu.

x y
a) X = , cu x, y ∈ R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
0 x
b) M parte stabilă faţă de adunarea şi ı̂nmulţirea matricelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
02 , I2 ∈ M, X ∈ M implică −X ∈ M . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Restul axiomelor inelului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
Verificarea comutativităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 pt.
Analiză matematică 1. 1 pt. din oficiu
a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 pt.
b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 pt.
a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 pt.
b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
c) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
d) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Geometrie 1. 1 pt. din oficiu
Figura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
a) Triunghiul ECF isoscel implică [EC] ≡ [EF ]. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 pt.
Triunghiurile ABF şi AEF congruente implică [EF ] ≡ [F B] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
−→ −→ −→
b) descompunerea AE= √1 AB + √12 AD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
2

a) Formula distanţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
m ∈ {1, 2} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
b) M, N, P nu sunt colineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Ecuaţia dreptei N P . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Ecuaţia ı̂nălţimii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
→ →
c) Produsul scalar u · v = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
→ → → →
(3 u − v ) · (2 u +4 v ) = 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
23
d) cos 2α = 25 ....................................................................................................1 pt.
√
4 6
sin 2α = 25 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Informatică 1. 1 pt. din oficiu
a) Algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
Limbaj de programare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Detalii de implementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
b) Algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
Detalii de implementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Facultatea de Matematică şi Informatică 10 septembrie 2009
Examen de Admitere
Domeniul de licenţă Matematică
Barem de corectură
• Algebră
1. Oficiu 1p
a) 3p
b) 3p
c) 3p
2. Oficiu 1p
a) 3p
b) 4p
c) 2p
• Analiză
1. Oficiu 1p
a) studiul continuităţii ı̂n −1 2p
a) studiul continuităţii ı̂n 1 2p
a) a = 1 şi b = 0 1p
b) y = 0 asimptotă orizontală spre −∞ 2p
b) y = 2x asimptotă oblică spre +∞ 2p
2. Oficiu 1p
a) 3p
b) 3p
c) 3p
• Geometrie
Oficiu 1p
1. 2p
2. 2p
3. 2p
4. 2p
5. 1p
• Informatică
Oficiu 1p
determinarea exponenţilor lui 2 şi 5 ı̂n a, respectiv b 4p
determinarea exponenţilor lui 2 şi 5 ı̂n a · b 2p
determinarea numărului de zerouri ı̂n a · b 1p
limbaj 1p
detalii de implementare 1p
1
Facultatea de Matematică şi Informatică 18 iulie 2010
Examen de Admitere
• Algebră - I
Oficiu 1p
1. a) 2p
b) 2p
c) 1p
2. a) 3p
b) 1p
• Analiză - II
Oficiu 1p
1. a) f strict crescătoare pe (0, ∞) 1p
b) x = 0 asimptotă verticală 1p
Nu există asimptote orizontale, oblice 2p
c) xn+1 = xn ln xn , xn > e, (xn ) crescător şi lim xn = ∞ 1p
n→∞
2.a) I1 = 1 − ln 2 1p
π
I2 = 1 − 1p
4
xn
b) n < 1 ⇒ In < 1 1p
x +1
In+1 − In < 0 ⇒ In+1 < In 1p
• Geometrie - III
Oficiu 1p
1. exprimarea vectorilor 1p
paralelismul 1p
2. 2p
3. calculul pantei 1p
condiţia de paralelism 1p
finalizare 1p
4. formula sinusului arcului dublu 1p
finalizare 1p
• Informatică - IV
Oficiu 1p
a) Exemplu 2p
b) Implementarea corectă a stivei 2p
Verificarea lui p 3p
Detalii de algoritm şi implementare 1p
Sintaxa limbajului de programare 1p
Examen de Admitere
• Algebră - I
Oficiu 1p
1. a) 2p
b) 3p
2. a) 2p
b) 2p
• Analiză - II
Oficiu 1p
1. a) 2p
b) 2p
2. a) 2p
b) 1p
c) 1p
d) 1p
• Geometrie - III
Oficiu 1p
1. 3p
2. 4p
3. 2p
Oficiu 1p
Algoritm a) 4p
Algoritm b) +1p
Corectitudine implementare 2p
Concursul de admitere, iulie 2011. Domeniul de licenţă - Matematică
Barem de corectare
I. Algebră 1 p. din oficiu.

1. (a), (b), (c), (d) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . câte 1 p.
2. (i) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
(ii) Enunţarea axiomelor inelului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
(iii) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
II. Analiză 1 p. din oficiu.

1. a) Calculul lui f 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Punctele de extrem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p.
b) Asimptota orizontală la −∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
c) Monotonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Limita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
2. a), b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . câte 2 p.
III. Geometrie 1 p. din oficiu.

1. Calculul laturii AB sau aflarea coordonatelor lui C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
2. Găsirea lui ~u şi ~v . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
3. Determinarea laturilor AC, BC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p.
IV. Informatică 1 p. din oficiu.

a) Algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 p.
b) Algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Sintaxa limbajului de programare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
Detalii de algoritm şi de implementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
Examen de Admitere
• Algebră - I
Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
1. (i) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2,5p
(ii) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5p
(iii) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
2. Determinarea lui a şi b . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Aflarea rădăcinilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
• Analiză - II
Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
(i) y = 0 asimptotă orizontală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
x = −1 asimptotă verticală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
(ii) Calculul lui f 0 (x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
f crescătoare pe (-1,1] şi descrescătoare pe (−∞, −1) şi [1, ∞) . . . . . . . . . . . 1p
x = 1 punct de maxim local . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
(iii) Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
(iv) Studiul convergenţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Calculul limitei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
• Geometrie - III
Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
−→ −−→ −−→
(i) Exprimarea lui AF ı̂n funcţie de AD şi AB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
(ii) Alegerea unui punct pe d şi determinarea simetricului său faţă de A . . . . 1p
Determinarea pantei simetricei lui d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
(iii) Ridicarea la pătrat a relaţiei date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Corectitudine algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5p
Sintaxa limbajului de programare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Detalii de algoritm şi de implementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Nota: Se pot scadea maxim 2 puncte pentru greseli de limbaj sau de imple-
mentare sub formă de program.

Barem
I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.

(a) • m = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
√ √
• x1 = 1, x2 = 1+i2 7 , x3 = 1−i2 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
(b) • Rezolvare corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte.
(c) • Rezolvare corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(d) • Rezolvare corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct.
(a) • Valoarea limitei egală cu 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
(b) • x = 0 asimptotă verticală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• y = 1 asimptotă orizontală spre +∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• y = 0 asiptotă orizontală spre −∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(c) • Calculul lui f 0 (x) şi f 00 (x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• f concavă pe (−∞, 0) şi f convexă pe (0, ∞) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(d) • Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
√
(a) • Calculul laturii BC = 2 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
√
• Calculul ariei triunghiului cu formula S = bc sin 2
A
= 6 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
aha
• Scrierea formulei S = 2 şi finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(b) • DEkAE 0 şi DEkAD0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
• E 0 , A, D0 coliniare (unicitatea paralelei printr-un punct) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(c) • Punctul P de intersecţie al dreptelor d1 şi d2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• Condiţia P ∈ d3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(a) • Programul generează o secvenţă corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• Programul generează numai secvenţe corecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
• Programul generează toate secvenţele corecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
(b) • Programul găseşte o secvenţă corectă de operaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 puncte.
− Programele nu au greşeli de limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 puncte.
− Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
1

Barem
I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(a) • A3 = I2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
• A2014 = A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

−1 −3
(b) • X= ..............................................................3 puncte
1 4
(c) • Orice rezolvare corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 puncte
II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(a) • Calculul lui f 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• f crescătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(b) • Calculul limitei lim f (x) şi y = x + π/2 asimptotă oblică spre −∞ . . . . . . . . . . . 1 punct
x→−∞
• Calculul limitei lim f (x) şi y = x − π/2 asimptotă oblică spre +∞ . . . . . . . . . . . . 1 punct
x→∞
(c) • Monotonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
• Mărginirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Calculul limitei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(d) • Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(a) • Determinarea centrului de greutate G . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte
• Triunghiul ABC este dreptunghic cu m(Â) = 90◦ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Determinarea centrului cercului circumscris O . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Calculul lungimii segmentului [GO] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte
(b) • Ridicare la pătrat, calculul lui sin α . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Calculul lui cos α . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(c) • P este mijlocul lui [AB] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
−−→
• Scrierea unei relaţii vectoriale care să conducă la determinarea lui N P . . . . . . . . . 1 punct
IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Calculul lui S1 şi S2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Găsirea relaţiei de recurenţă pentru Sn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
• Implementarea corectă a relaţiei de recurenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
• Programele nu au greşeli de limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
• Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
1

Barem
I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Calculul rădăcinilor: 2 şi −1/2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
√ √
(b) Determinarea lui m: m ∈ (−∞, −1) ∪ (−1, −3−6 6 ] ∪ [ −3+6 6 , +∞) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
(c) Determinarea lui m: m = −3/4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(d) Determinarea lui m ∈ Z astfel ı̂ncât ecuaţia are rădăcini ı̂ntregi: m ∈ {0, −2} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) f este continuă pe R \ {0} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Studiul continuităţii ı̂n 0 şi a = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1,5 p
(b) Studiul derivabilităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(c) Demonstrarea apartenenţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(d) Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(e) Monotonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Calculul limitei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Determinarea poziţiei punctelor E şi F . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
x = 38 , y = −1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(b) Enunţarea sau utilizarea unei teoreme care permite demonstraţia (teorema cosinusului, teorema
medianei, etc.) sau reformularea problemei ı̂n limbaj analitic sau vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
Demonstrarea relaţiei din enunţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(c) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Numărul poate fi scris ca sumă de puteri ale lui 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Există cel puţin o scriere a numărului ı̂n care puterile lui 2 nu se repetă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Această scriere este unică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Programul citeşte corect şirurile de caractere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Programul “adună” şirurile corect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Programul afişează corect şirul rezultat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Programul nu transformă şirurile ı̂n numere ci le “adună” direct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Programele nu au greşeli de limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
1

Barem
!
8 5
(a) Calculul lui 2A2 − 3A: .............................................................2 p
15 8
(b) Verificarea egalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
!
x y
(c) Determinarea matricelor X: , cu x, y ∈ R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
3y x
(d) C parte stabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(C, +, ·) - inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(e) An 6= I2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) y = 0 asimptotă orizontală spre −∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
x = 1 şi x = 2 puncte de extrem local . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(b) Calculul derivatei de ordinul n: f (n) (x) = ex (x2 + (2n − 5)x + (n2 − 6n + 7)) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Ecuaţia x2 + (2n − 5)x + (n2 − 6n + 7) = 0 are două rădăcini reale ∀ n ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
(c) I = 8e − 14 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(d) Demonstrarea inegalităţii 0 ≤ f (x) ≤ 3e, ∀ x ∈ [1, 2] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√
(a) Calculul ariei triunghiului ACE (3 3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
−→ −→
(b) | AC + BD | = 6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
(c) k = √13 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p

Generarea tuturor numerelor prime până la n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Eliminarea corectă a elementelor pentru o iteraţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Efectuarea tuturor iteraţiilor pentru obţinerea soluţiei corecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
Programele nu au greşeli de limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
1

Barem
(a) Verificarea egalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
√
(b) Ecuaţia are două rădăcini reale: 1, 3 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(c) A parte stabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(A, +) - grup abelian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
√
(d) z 2 ∈
/A⇔ 34∈ / A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
√
Demonstraţia 3 4 ∈ / A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
√ √
(a) y = 2x − 22 asimptotă oblică spre +∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√ √
y = − 2x + 22 asimptotă oblică spre −∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Calculul lui f30 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
x = 1/2 punct de extrem local . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(
1 − x x ∈ (−∞, 1/2]
(c) f (x) = .............................................................. 2 p
x x ∈ (1/2, ∞)
f este continuă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√ √
(d) I = 2 ln( 2 + 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(a) Determinarea coordonatelor punctului E : (b, a + b)
(analitic sau folosind congruenţe de triunghiuri) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
−→ −→ −→
b
Scrierea vectorului OE= a OA + a+b
b OD (dacă au fost determinate mai ı̂ntâi coordonatele lui E) 2p
−→
Dacă se obţine scrierea vectorului OE direct prin metode vectoriale se acordă 4 puncte
(b) Scrierea condiţiei de coliniaritate (analitic, vectorial, etc) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Demonstrarea coliniarităţii (finalizarea) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(c) Determinarea coordonatelor punctului F : (a + b, a) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Calculul ariilor celor două triunghiuri şi demonstrarea egalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(*) Pentru o soluţie care tratează corect doar cazul particular a = b se acordă 7 puncte. Pentru o soluţie
care tratează corect şi complet cazul general fără a aminti de cazul particular se va acorda punctajul
maxim. Orice altă soluţie completă (transformări geometrice, numere complexe, etc.) va fi notată cu
punctaj maxim.
Tratarea celor trei cazuri x < y, x = y, x > y . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Determinarea nivelului pe care se află un număr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Determinarea corectă a tuturor vecinilor (adiacenţelor) unui număr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Afişarea unui drum corect pentru orice x şi y . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Afişarea unui drum corect minim pentru orice x şi y . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
Corectitudinea limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

Barem
(a) A(m) inversabilă dacă şi numai dacă det A(m) 6= 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Calculul determinantului: m(m + 2)(m + 3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
m ∈ R \ {−3, −2, 0} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(b) Calculul puterilor A(0)2 şi A(0)3 ale matricei A(0) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Verificarea egalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
 
22018 −22018 32018
(c) A(0)2018 =  0 0 32018 , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
 
0 0 32018
 
32018 1 − 32018 42018 − 1
A(1)2018 =  0 1 42018 − 1  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
 
0 0 42018
(d) tr(CB) = 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
det(CB) = 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) y = x − 3 asimptotă oblică spre +∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
y = −x + 3 asimptotă oblică spre −∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
f nu are asimptote verticale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(b) f este derivabilă pe R \ {2, 4} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Studiul derivabilităţii ı̂n x = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,75 p
Studiul derivabilităţii ı̂n x = 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,75 p
Calculul derivatei a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Concluzia: f concavă pe (−∞, 2], [2, 4], [4, ∞) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(c) calculul integralei I = 34 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 p
(d) (In )n descrescător . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(In )n mărginit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
lim In = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
n→∞

√ √
(a) P ( 21 , 23 ) şi Q(2, 3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Demonstrarea perpendicularităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Demonstrarea coliniarităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 p
√ √
(3−a) 3
(c) P ( a2 , a 2 3 ) şi Q( a+3
2 ,) ...................................................................1
2 p
√ √
Expresiile pantelor mOP = 3 şi mP Q = 3(3−2a) 3 ..............................................1 p
Condiţia de perpendicularitate si calculul lui a = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√
(d) Ecuaţia dreptei M N : (x − a)3 3 − y(3 − 2a) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√
Identificarea punctului fix B( 32 , 3 2 3 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Găsirea relaţiei care permite aflarea constantei c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Considerarea unui interval de căutare pentru constanta c care conţine şi valori negative . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Găsirea constantei c prin căutare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
Respectarea aproximării de 2 zecimale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Corectitudinea limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

Barem
I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Calculul lui P (0) = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) s1 = 0, s2 = −66 (relaţiile lui Viète) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Calculul sumei pătratelor = 132 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(c) Utilizarea sau enunţarea formulei lui Moivre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Demonstraţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
(Punctajul se poate acorda integral dacă la d) sunt determinate efectiv toate rădăcinile,
π
iar una dintre acestea este scrisă ı̂n forma ctg( 24 ))
(2k+1)π
(d) Observaţia că numerele ctg 24 , k = 0, 1, . . . , 11 sunt rădăcini ale lui P , sau scrierea
X+i 12

ecuaţiei P = 0 ı̂n forma echivalentă X−i = −1, sau observaţia că, pentru o rădăcină
x, avem |x + i| = |x − i| . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Demonstraţia faptului că polinomul are toate rădăcinile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(e) Implicaţia directă (dacă are o rădăcină reală, atunci |m| = 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Implicaţia inversă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p

(a) Suma = π2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Calculul derivatei ı̂n 0 (f 0 (0) = 0), folosind definiţia sau teorema Lagrange . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Argumentarea faptului că f este derivabilă pe R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Calculul limitelor funcţiei la ±∞ (egale cu 0) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Concluzia (dreapta de ecuaţie y = 0 este asimptotă orizontală spre ±∞; nu există
asimptote verticale sau oblice) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
x cos x−sin x
0 x2
, x 6= 0
(c) Calculul derivatei f (x) = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
0, x=0
(Acest punctaj se acordă şi ı̂n cazul ı̂n care derivata a fost deja calculată explicit la b))
Studiul ecuaţiei f 0 (x) = 0 pe intervalul (−2π, 2π) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(d) Enunţarea / utilizarea metodei de integrare prin părţi, sau a metodei de schimbare de
variabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
2
Calculul integralei (= π4 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
(e) Demonstrarea monotoniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Calculul limitei (= 0) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
1
2
III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

(a) Verificarea condiţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
(b) Verificarea proprietăţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Aria paralelogramului este egală cu 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(c) Coordonatele punctelor B 0 (−1, 7), M (0, 3), N (1 − 2λ, 1 + 2λ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Scrierea şi prelucrarea unei condiţii de coliniaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
Finalizarea λ = 31 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(d) Coordonatele punctelor A1 (2, 2), C1 (−2, 4) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Dreptele au un punct comun (M (0, 3)) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Justificarea faptului că proprietatea este valabilă pentru orice a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(e) Formularea şi justificarea unei condiţii de minim (patrulaterul este dreptunghi /
expresia a2 + 2a + 2 trebuie să aibă valoarea minimă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Finalizarea a = −1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
IV. Informatică.
Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Citirea datelor de intrare şi afia̧rea rezultatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Calculul cmmdc-ului a două numere naturale nenule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Rezolvarea cazului ı̂n care tabloul conţine cel puţin un element egal cu 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Rezolvarea cazului ı̂n care tabloul conţine cel puţin o pereche de elemente având
cmmdc-ul egal cu 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Rezolvarea cazului ı̂n care tabloul conţine cel puţin o secvenţă formată din minim
3 elemente având cmmdc-ul egal cu 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Rezolvarea cazului ı̂n care problema nu are soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Corectitudinea limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Concursul de admitere iulie 2009, Domeniul de licenta - Informatică
   
0 1 1 1 1 1
I. Algebră 1. Fie matricele A =  0 0 −1  şi B =  0 1 −1  din M3 (R).
0 0 0 0 0 1
2
a) Să se calculeze A şi A .3
b) Să se arate că A nu este inversabilă şi B este inversabilă. Să se calculeze B −1 .
c) Să se calculeze B n , n ∈ N∗ .
2. Fie A mulţimea numerelor complexe de forma a + bi, cu a, b ∈ Z.
a) Să se arate că A este inel ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea numerelor complexe.
b) Să se determine elementele u ∈ A cu | u |= 1.
c) Să se determine elementele u ∈ A pentru care există v ∈ A cu uv = 1.
d) Arătaţi că nu există u ∈ A cu | u |2 = 100003.
lnx
II. Analiză 1. Se consideră funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = .
x
a) Să se studieze variaţia şi să se traseze graficul funcţiei precizând intervalele de convexitate.
Z 2
b) Să se calculeze f (x)dx.
1
2. Fie funcţia g : R → R dată astfel:
(
3x − 2 dacă x ≤ 0
g(x) =
4x − 2 + ln(x2 − x + 1) dacă x > 0
a) Să se studieze derivabilitatea funcţiei g pe R.

b) Să se aplice teorema lui Lagrange funcţiei g pe intervalul [−1, 1] şi să se găsească punctul intermediar din
teorema lui Lagrange.
III. Geometrie 1. Fie ABC un triunghi echilateral, M un punct oarecare ı̂n interiorul triunghiului şi A0 , B0 ,
C0 proiecţiile ortogonale ale lui M pe laturile [BC], [AC] respectiv [AB].
a) Demonstraţi că valoarea sumei M A0 + M B0 + M C0 este independentă de alegerea punctului M .
b) Demonstraţi egalităţile:
AB02 + BC02 + CA20 = AC02 + BA20 + CB02 ,

AB0 + BC0 + CA0 = AC0 + BA0 + CB0 .
2. Într-un sistem cartezian xOy considerăm punctele A(1, 3), B(3, 4) şi C(−2, 9).
a) Demonstraţi că triunghiul ABC este dreptunghic.
b) Calculaţi coordonatele centrului Q al cercului circumscris triunghiului ABC.
c) Calculaţi coordonatele punctului D pentru care ABCD este paralelogram.
d) Pentru fiecare m ∈ R considerăm punctul Pm (2m + 3, −3m + 4). Determinaţi m astfel ı̂ncı̂t distanţa Pm Q
să fie minimă.
IV. Informatica Să se rezolve următoarele cerinţe ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu
(Pascal/C/C++):
a) Dându-se două cuvinte reprezentate ca şiruri de caractere peste alfabetul {a, . . . , z} (litere mici, fără dia-
critice), să se verifice dacă unul dintre cuvinte este anagramă a celuilalt.
Un cuvânt este anagramă a altui cuvânt dacă este format din exact aceleaşi litere, aranjate ı̂ntr-o altă ordine.
Exemplu: caras şi scara.
b) Dându-se o mulţime de n cuvinte peste alfabetul {a, . . . , z}, să se verifice dacă printre elementele mulţimii
date există anagrame.
c) Există o soluţie la punctul b) de complexitate timp O(n log n)? Dacă da, daţi o astfel de soluţie.
Pentru fiecare soluţie se va preciza argumentat complexitatea timp a algoritmilor folosiţi şi se vor explica infor-
mal detaliile de implementare sub formă de program: variabile, structuri de date, structuri iterative, instrucţiuni
condiţionale.
Timp de lucru: 3 ore.


Domeniul de licenţă - Informatică
I. Algebră
1. Să se determine m ∈ R pentru care ecuaţia x3 + x2 + mx − 3 = 0 are rădăcina x1 = 1. Să se arate că pentru
această valoare a lui m celelalte două rădăcini x2 şi x3 ale ecuaţiei nu sunt reale şi că xn1 + xn2 + xn3 ∈ R pentru
orice n ∈ N∗ .
2. Fie sistemul 
 x + y + mz = 0
x − y + (m − 2)z = 2
x + 2y + 3z = n,

unde m şi n sunt parametri reali.

a) Să se calculeze determinantul matricei sistemului.
b) Să se determine m şi n pentru care sistemul este compatibil determinat.
c) Să se rezolve sistemul dacă m = 2 şi n = −1.
II. Analiză
1. Fie funcţia f : (−1, ∞) → R cu
ex
f (x) = .
x+1
a) Studiaţi monotonia funcţiei f şi determinaţi punctul de extrem local.
2
b) Arătaţi că ex ≥ x2 + 1 pentru orice x ∈ R.
c) Calculaţi x lim
→ −1
f (x) · ln |x|.
x > −1
Z1
2. Fie n ∈ N∗ şi In = (xn + 1)ex dx.
0
a) Să se calculeze I1 şi I2 .
b) Să se arate că In+1 = (n + 3)e − (n + 2) − (n + 1)In , pentru orice număr natural n ≥ 1.
III. Geometrie
d = 300 .
1. Să se calculeze aria unui paralelogram ABCD cu AB = 10, AD = 6 şi m(BAD)
2. Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât punctele A(3, 3), B(2, 4) şi C(2m, 1 − m) să fie coliniare.
→ → → → → → → →
3. Fie vectorii u = (2m − 1) i +m j şi v = 2 i +(m − 3) j . Să se calculeze u · v . Să se determine m ∈ R
→ →
pentru care vectorii u şi v sunt perpendiculari.
4. Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât sin a + sin b = 1 şi cos a + cos b = 21 . Să se calculeze cos(a − b).
IV. Informatică
Se citesc următoarele date:
• n număr natural n ≥ 1.
• k număr natural k ≥ 1.
• un vector de dimensiune n cu elemente numere ı̂ntregi.
Se elimină elementele vectorului din k ı̂n k ı̂ncepând cu poziţia 1 până când vectorul conţine un singur element.
Când numărătoarea ajunge la sfârşitul vectorului, se continuă cu primul element al său. Să se afişeze poziţia ı̂n
vectorul dat a unicului element rămas după eliminare.
Notă: Cerinţa va fi rezolvată ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal/C/C++).
Se vor preciza informal complexitatea timp a soluţiei date şi detaliile de implementare sub formă de program:
variabile, structuri de date, structuri iterative, instrucţiuni condiţionale.


I. Algebră √
1. a) Să se arate că 2 + i este rădăcină a ecuaţiei x4 − 2x2 + 9 = 0 şi să se determine şi celelalte rădăcini
complexe ale ecuaţiei. √ √
b) Să se arate că Sn = ( 2 + i)n + ( 2 − i)n este număr real pentru orice n ∈ N∗ şi că Sn este număr ı̂ntreg
pentru orice n ∈ N∗ par.  

x y

2. Pentru fiecare număr ı̂ntreg k considerăm mulţimea Ak = x, y ∈ Z . Să se arate că:
 ky x 
a) Ak este inel comutativ cu adunarea şi ı̂nmulţirea matricelor pentru orice k ∈ Z;
b) există X, Y ∈ A1 nenule cu XY = 0 (unde 0 este matricea nulă din M2 (Z));
c) dacă X, Y ∈ A2 şi XY = 0, atunci X = 0 sau Y = 0.
II. Analiză
1. Fie funcţia f : R → R cu f (x) = x − 1 + e−x , ∀ x ∈ R.
f (x)
a) Calculaţi derivata funcţiei f si
¸ lim 0 .
x→−∞ f (x)
b) Studiaţi monotonia funcţiei f şi arătaţi căf (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ R.
c) Definim şirul (xn )n∈N cu x0 > 0 şi xn+1 = f (xn ), ∀ n ∈ N. Arătaţi că şirul (xn )n∈N este convergent şi aflaţi
limita sa.
1 p p √
2. Fie funcţiile f, g : R → R cu f (x) = x 1 + x2 + ln x + 1 + x2 şi g(x) = 1 + x2 , ∀ x ∈ R.
2
a) Să se arate că funcţia f este o primitivă a funcţiei g.
Zπ p Zπ p
b) Să se calculeze I1 = sin x 1 + cos x dx şi I2 = cos x 2 − cos2 x dx.
2
0 0
III. Geometrie
1. Se dă patrulaterul convex ABCD şi M,N mijloacele diagonalelor AC şi respectiv BD. Să se arate că
−→ −→ −→ −→ −→
AB + AD + CB + CD= 4 M N .
2. Pe cercul C de centru O şi rază R se consideră două puncte diametral opuse A şi B şi un punct M diferit de
A şi de B. Fie N punctul de intersecţie al dreptei AM cu tangenta ı̂n B la cercul C. Să se exprime distanţele NA,
NB şi MN ı̂n funcţie de R şi de măsura unghiului Md
AB.
3. Să se determine m ∈ R pentru care punctele A(2 + m, m), B(0, 4) şi C(5, 3) sunt vârfurile unui triunghi
dreptunghic cu ipotenuza BC. √
4. Să se rezolve ı̂n R ecuaţia cos 2x − 3 cos x + 1 = 0.
IV. Informatică
Fie multimea de numere H = {2x · 3y · 5z | x, y, z ∈ N}. Să se rezolve următoarele cerinţe ı̂ntr-unul dintre
limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal/C/C++):
a) Să se scrie o procedură care pentru un număr natural a ≤ 32000 decide dacă a aparţine mulţimii H. Să se
determine complexitatea timp a acestei proceduri ı̂n funcţie de a.
b) Dându-se un număr natural n ≤ 100, să se afişeze primele n numere ale mulţimii H, ı̂n ordine crescătoare.
De exemplu, pentru n = 8 trebuie afişate numerele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9.
c) Daţi o soluţie ı̂n timp O(n), liniar ı̂n funcţie de n, pentru cerinţa de la punctul b). Justificaţi.
Notă: Pentru fiecare soluţie se vor preciza detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de
program: variabile, structuri de date, structuri iterative, instrucţiuni condiţionale.


I. Algebră
(I) Fie m şi n numere reale şi fie polinomul f = X 4 − 3X 3 + 3X 2 + mX + n.
(a) Să se determine valorile lui m şi n pentru care f se divide cu polinomul X 2 + 1.
(b) Pentru valorile lui m şi n determinate la punctul precedent, să se determine rădăcinile lui f .
 
1 1 1
(II) Fie matricea A =  1 1 1  ∈ M3 (R).
1 1 1
(a) Să se arate că det(A) = 0 şi A2 = 3A.
(b) Să se arate că matricea I3 − A este inversabilă şi (I3 − A)−1 = I3 − 12 A, unde I3 este matricea
identitate de ordin 3.
(c) Să se calculeze An , unde n ∈ N∗ .
II. Analiză
1. Fie funcţiile f : D1 → R şi g : D2 → R, date prin
p p
f (x) = 4x2 − 5 + 1; g(x) = − 4x2 − 5 + 1,
unde D1 şi D2 sunt domeniile maxime de definiţie ale celor două funcţii.
a) Să se determine D1 şi D2 şi să se studieze derivabilitatea funcţiilor.
b) Să se afle valorile lui x pentru care f 0 (x) = g 0 (x) şi cele pentru care f 0 (x) + g 0 (x) = 0.
x2
2. Fie funcţia f : R → R dată prin: f (x) = .
1 + x2
a) Să se reprezinte grafic funcţia.
b) Să se calculeze primitivele lui f .
c) Să se afle aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei, axa Ox şi dreptele x = 0, x = 1.
III. Geometrie
1. Calculaţi aria şi perimetrul trapezului dreptunghic ABCD (ı̂n care AB||CD, AB ⊥ BC) ştiind
că DC = BC = 3, AD = 5.
2. Fie punctele P = (1, 1), Q = (−1, −1) şi dreapta d de ecuaţie (d) : x + y − 1 = 0. Determinaţi
un punct R pe dreapta d astfel ı̂ncât triunghiul ∆P QR să fie dreptunghic. Câte astfel de puncte R
există?
3. Rezolvaţi ı̂n R ecuaţia
sin(x) + cos(2x) = 1.
IV. Informatică
Fie n ≤ 100 un număr natural nenul şi x1 , . . . , xn un vector v de numere naturale cel mult egale
cu 32000.
a) Să se scrie un program care să evalueze expresia
n n
1X 1X 2
S= (xi − xi )
n n
i=1 i=1
. b) Există un algoritm care să evalueze expresia S ı̂n timp O(n) ı̂n raport cu dimensiunea n a
vectorului v? Dacă da, să se implementeze acest algoritm sub formă de program.
Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele studiate ı̂n liceu (Pascal,C,C++). Pentru fiecare
soluţie se vor preciza detaliile algoritmului folosit şi ale implementării sub formă de program: variabile,

Concursul de admitere, iulie 2011. Domeniul de licenţă - Informatică
I. Algebră 1. (a) Fie n ≥ 1 un număr natural. Să se demonstreze că suma cuburilor primelor n
2 2
numere naturale nenule este n (n+1) 4 .
(b) Să se determine numerele naturale x1 < x2 < . . . < x10 pentru care x31 + x32 + . . . + x310 = 2025.

a b
2. Fie matricea X = , cu a, b ∈ R.
1 −1
(i) Să se calculeze X 2 .
(ii) Să se arate că X este inversabilă ı̂n M2 (R) dacă şi numai dacă a + b 6= 0.
(iii) Să se determine a şi b pentru care X 3 = O2 .

S 1
II. Analiză matematică 1. Fie funcţia f : (−∞, −1) (0, ∞) → R, f (x) = ln 1 + .
x
a) Să se calculeze f 0 (x) şi să se studieze monotonia funcţiei f .
b) Să se determine ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei f .
f (1) + f (2) + · · · + f (n)
c) Fie şirul (an )n∈N cu an = , ∀ n ∈ N. Să se calculeze lim an .
n n→∞
Zπ Zπ
2. Fie In = xn sin2 x dx şi Jn = xn cos2 x dx, ∀ n ∈ N.

0 0
a) Să se calculeze I0 şi J0 .
π n+1
b) Să se arate că In + Jn = , ∀ n ∈ N.
n+1
III. Geometrie 1. Se consideră punctele A(2, 3), B(4, n), C(2, 2) şi D(m, 5). Să se determine
m, n ∈ R astfel ı̂ncât patrulaterul ABCD să fie paralelogram.
2. Fie a, b ∈ R astfel ı̂n cât sin a + sin b = 1 şi cos a + cos b = 21 . Să se calculeze cos(a − b).
→ → → → → → → →
3. Se consideră vectorii u = i − j şi v = 2 i +4 j . Să se calculeze modulul vectorului u + v .
IV. Informatică
Se dă un vector v de n elemente egale cu 1. Prin partiţie a vectorului v ı̂nţelegem o ı̂mpărţire a vec-
torului ı̂n subvectori, astfel ı̂ncât fiecare element al vectorului v apare exact o dată ı̂ntr-unul dintre sub-
vectori. Pentru fiecare partiţie a vectorului v ı̂n k subvectori v11 , . . . , v1n1 , v21 . . . , v2n2 , . . . , vk1 , . . . , vknk ,
se calculează produsul sumelor elementelor din fiecare subvector al partiţiei, adică ki=1 ni .
Q
a) Să se scrie un program care determină cel mai mare produs calculat ı̂n acest fel pentru toate
partiţiile posibile ale vectorului v.
b) Există o soluţie la punctul a) care să nu calculeze toate produsele posibile? Justificaţi.
Notă. Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pas-
cal,C,C++). Pentru fiecare soluţie se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale im-
plementării sub formă de program: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a structurilor
repetitive, a instrucţiunilor condiţionale.
Timp de lucru - 3 ore.


I. Algebră
(I) Fie mulţimea G = {(a, b) | a, b ∈ R, a 6= 0}.
(i) Să se arate că ı̂mpreună cu operaţia ∗ definită prin (a, b) ∗ (c, d) = (ac, ad + b), G este grup care nu
este abelian.
(ii) Să se determine toate elementele (a, b) din G pentru care există n ≥ 2 astfel ı̂ncât
(a, b) ∗ (a, b) ∗ . . . ∗ (a, b) = (1, 0), unde ı̂n membrul stâng apar n de (a, b).
1
(II) Fie z ∈ R astfel ı̂ncât z + = 3.
z
n 1
(i) Să se calculeze z + n pentru n ∈ {2, 3, 4, 5}.
z
n 1
(ii) Să se arate că z + n ∈ Q pentru orice număr natural n ≥ 1.
z
II. Analiză
ln x
Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = √ .
x
1. Determinaţi ecuaţiile asimptotelor graficului funcţiei f .
2. Studiaţi monotonia şi determinaţi valoarea maximă a funcţiei f .

Ze
√
3. Să se arate că f (x) dx = 4 − 2 e.
1
4. Să se arate că şirul (xn )n∈N definit prin x0 > 0 şi xn+1 = f (exn ), ∀ n ∈ N, este convergent la 0.
III. Geometrie
−→ −→ −→ −→
1
1. Fie ABCD un paralelogram şi fie P, Q puncte astfel ca P C= 3 AC, respectiv BQ= 2 QD. Să
−→ −→ −→ −→
se determine α, β ∈ R cu proprietatea că AP + BQ= α AB +β AD şi să se arate că dreptele
P Q şi BA sunt paralele.
2. Fie A(1, 3), B(−1, −1), C(5, 1). Să se determine ecuaţia dreptei suport a bisectoarei din A a
triunghiului ABC.
√
3. Ştiind că tg α2 = 2, să se calculeze sin 2α.
IV. Informatică
Se consideră şirul de numere naturale x = 1, 2, 2, 3, 3, 3, 4, 4, 4, 4, . . . (fiecare număr natural nenul
apare, ı̂n ordine, de un număr de ori egal cu el ı̂nsuşi). a) Se dă un număr natural nenul n. Să se
scrie un program care afişează primii n termeni al şirului x. b) Se dă un număr natural nenul n. Să
se scrie un program care afişează ı̂n timp constant (care nu depinde de n) al n-lea termen al şirului
x. c) Se dă un număr natural nenul n şi n numere naturale nenule y1 , . . . , yn . Să se scrie un program
care verifică (afişând ”DA”, respectiv ”NU”) dacă există o permutare a termenilor y1 , . . . , yn care să
fie identică cu primii n termeni ai şirului x. d) Daţi o soluţie ı̂n timp liniar (ı̂n funcţie de n) cerinţei
de la punctul c).
Notă: Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pas-
cal,C,C++). Pentru fiecare soluţie se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale im-
plementării sub formă de program: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a structurilor
repetitive, a instrucţiunilor condiţionale.

I. Algebră.
(a) Fie n ≥ 2 un număr natural. Considerăm n numere reale cu proprietatea că oricum am alege unul
dintre ele, suma celorlalte n − 1 numere rămase este 0. Să se arate că toate cele n numere sunt egale
cu 0.  ! 
 a b 
(b) Câte elemente are mulţimea M = a, b ∈ Z3 ?
 −b a 
(c) Să se arate că mulţimea M de la punctul precedent este parte stabilă ı̂n raport cu adunarea şi
ı̂nmulţirea matricelor din M2 (Z3 ) şi că M este corp comutativ ı̂mpreună cu aceste operaţii.
x
II. Analiză. Fie funcţiile f : − π2 , π2 \ {0} → R, f (x) = şi g : − π2 , π2 \ {0} → R, g(x) = xf (x).

2
sin x
(a) Determinaţi limitele laterale ale funcţiei f ı̂n punctul 0.
(b) Arătaţi că ecuaţia sin x − x cos x = 0 are o singură soluţie ı̂n intervalul − π2 , π2 .

(c) Aflaţi mulţimea valorilor funcţiei g.

Z π/2
(d) Calculaţi I = f (x)dx.
π/6
III. Geometrie.
(a) Fie A(1, 2) şi B(3, −1) două puncte ı̂n plan. Determinaţi ecuaţiile dreptelor care trec prin punctul A
şi sunt situate la distanţa 2 faţă de punctul B.
(b) Determinaţi numerele naturale a pentru care a, a + 1 şi a + 2 sunt lungimile laturilor unui triunghi
obtuzunghic.
−→ −−→
(c) Fie ABCDEF un hexagon regulat de latură 2. Să se calculeze norma vectorului AC + BD.
IV. Informatică. Fie n un număr natural nenul şi m = 2n . Se dă vectorul 0, 1, 2, 3, . . . , m, m + 1 şi p, cu
1 ≤ p ≤ m. În acest vector, marcăm numerele 0, p şi m + 1 ca fiind şterse. Exemplu: Pentru n = 3 şi p = 5,
avem vectorul X, 1, 2, 3, 4, X, 6, 7, 8, X unde elementele 0, 5 şi 9 sunt marcate cu X ca fiind şterse.
(a) Scrieţi un program care să şteargă toate elementele vectorului, ı̂n n paşi, ı̂n aşa fel ı̂ncât la pasul k
să se şteargă 2k−1 elemente, dintre cele neşterse până la pasul respectiv. Programul va afişa m − 1
perechi de forma (k, q) unde q este unul dintre elementele vectorului, diferit de p, iar k este pasul la
care a fost şters q. Programul scris trebuie să aibă complexitatea timp liniară ı̂n funcţie de m, adică
numărul de instrucţiuni ale programului să fie aproximativ egal cu dimensiunea vectorului.
(b) Scrieţi un program similar cu cel de la punctul (a), dar cu următoarea condiţie suplimentară: după
pasul k, ı̂ntre oricare două elemente deja şterse consecutive să nu fie o distanţă mai mare de 2n−k ,
unde prin distanţa dintre i şi j se ı̂nţelege |j − i|. Calculaţi complexitatea timp ı̂n funcţie de n a pro-
gramului pe care l-aţi scris. Exemplu: Considerăm vectorul X, 1, 2, 3, 4, X, 6, 7, 8, X. Printr-o posibilă
strategie de ştergere, conţinutul vectorului după fiecare pas k este: X, 1, X, 3, 4, X, 6, 7, 8, X (după pa-
sul 1), X, 1, X, 3, X, X, 6, X, 8, X (după pasul 2), respectiv X, X, X, X, X, X, X, X, X, X (după pasul
3). Rezultatul afişat de program ı̂n acest caz este secvenţa (1,2),(2,4),(2,7),(3,1),(3,3),(3,6),(3,8).

Domeniul de licentă – Informatică
!
1 2
−1 1
(a) Să se determine matricele X ∈ M2 (R) pentru care AX = XA. !
xn −2yn
(b) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ există două numere ı̂ntregi xn şi yn astfel ı̂ncât An = .
yn xn
(c) Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ numerele xn şi yn de la (b) sunt nenule.
1
1
II. Analiză. Fie f : R \ {0} → R, f (x) = x2
ex .
(a) Determinaţi ecuaţiile asimptotelor la graficul funcţiei f .

(b) Arătaţi că f (x) ≤ e42 , ∀ x ∈ (−∞, 0).

(c) Considerăm şirul (xn )n∈N dat de x0 ∈ 0, 21 şi xn+1 = f x1n , ∀ n ∈ N. Demonstraţi că şirul

(xn )n∈N este convergent şi că lim xn = 0.

n→∞
Z 2
(d) Calculaţi f (x) dx.
1
III. Geometrie.
(a) Fie A(1, 1) şi B(3, 2) două puncte ı̂n plan. Să se determine punctul M (x, 0) astfel ı̂ncât valoarea
sumei AM + M B să fie minimă. Să se√ găsească minimul acestei sume.
3
(b) Să se rezolve ecuaţia cos4 x − sin4 x = .
2
(c) Fie ABC un triunghi cu laturile AB = c, BC = a şi AC = b. Să se exprime suma de produse scalare
−−→ −→ −−→ −−→ −→ −−→
AB · AC + BC · BA + CA · CB ı̂n funcţie de a, b şi c.
IV. Informatică. Se dă operaţia − : {1, 2} → {1, 2} astfel ı̂ncât 1 = 2 şi 2 = 1. Operaţia se extinde
asupra oricărei secvenţe formate cu cifre de 1 şi 2, de exemplu 1211212121 = 2122121212. Se consideră şirul
infinit s format cu cifre de 1 şi 2, generat incremental prin extindere după următoarea regulă de concatenare:
s1 = 1221, s2 = 1221211221121221, . . . , sk+1 = sk sk sk sk , . . ., pentru orice număr natural nenul k.
Fie n un număr natural nenul, n < 1000000.
(a) Să se scrie un program care citeşte n şi afişează primele n cifre ale şirului s.
Exemplu: Pentru n = 18 programul va afişa 122121122112122121.
(b) Să se scrie un program care citeşte n şi afişează a n-a cifră a şirului s, astfel ı̂ncât numărul de paşi ai
programului să fie proporţional cu log2 n (complexitate timp logaritmică ı̂n funcţie de n).
Exemplu: Pentru n = 11 programul va afişa 1, iar pentru n = 20 programul va afişa 2.

Domeniul de licenţă – Informatică
I. Algebră. Fie numărul complex z = 1 + 2i.

(a)Să se calculeze |1 + z| şi |z 3 |.
(b)Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ numărul z n este de forma an + ibn cu an , bn ∈ Z.
(c)Să se arate că bn+2 − 2bn+1 + 5bn = 0 pentru orice n ∈ N∗ .
(d) / R pentru orice n ∈ N∗ .
Arătaţi că z n ∈
√
Z 1
II. Analiză. Fie f : R → R, f (x) = 3 3x2 − 2x3 şi In = xn f (x) dx, ∀ n ∈ N.
0
(a) Studiaţi derivabilitatea funcţiei f şi determinaţi punctele sale de extrem local.
(b) Fie m ∈ (0, 1). Determinaţi numărul de soluţii reale distincte ale ecuaţiei f (x) = m.
(c) Fie x0 ∈ (0, 1) şi xn+1 = f (xn ), ∀ n ∈ N. Arătaţi că (xn )n∈N este convergent şi determinaţi lim xn .
n→∞
(d) Arătaţi că I1 − I2 = 81 .
(e) Arătaţi că şirul (In )n∈N este descrescător şi demonstraţi că lim In = 0.
n→∞
\ = 30◦ , se
III. Geometrie. Pe laturile AB şi AC ale triunghiului ABC cu AB = 1, AC = 2, m(BAC)
construiesc, spre exterior, triunghiurile echilaterale ABM şi ACN .
(a) Calculaţi lungimile segmentelor BC şi M N .
(b) Fie D, E, F mijloacele segmentelor AM , AN şi BC. Arătaţi că triunghiul DEF este echilateral.
−→ −→ −→ −→
(c) Calculaţi AB · AM şi AB · AN , apoi determinaţi numerele x şi y pentru care are loc relaţia:
−→ −→ −→
M N = x AB + y AC.
IV. Informatică. Se citesc numerele naturale nenule a, b, c, n, urmate de o secvenţă de n numere naturale
distincte, notată cu s.
(a) Să se scrie un program care afişează toate perechile (x, y) cu proprietatea că x şi y sunt numere
diferite din secvenţa s, care verifică ecuaţia ax2 + by 2 = c.
Exemplu: Dacă programul citeşte la intrare 1 1 25 5 3 18 5 0 4, atunci afişează perechile (3,4) (4,3)
(0,5) (5,0), nu neapărat ı̂n această ordine.
(b) Dacă secvenţa s citită la intrare este formată din numere ı̂n ordine crescătoare, să se scrie un program
cât mai eficient care afişează numărul de perechi (x, y) cu proprietatea de la punctul (a). Să se
calculeze complexitatea timp a soluţiei prezentate.
Exemplu: Dacă programul citeşte la intrare 1 1 25 5 0 3 4 5 18, atunci afişează 4.

√
I. Algebră. Fie mulţimea A = {a + ib 3 | a, b ∈ Z}.
√ √
(a) Să se arate că (5 + 2i √3)2 = 13 + 20i 3.
(b) Să se calculeze |5 + 2i 3|.
(c) Să se arate că A este parte stabilă ı̂n raport cu adunarea şi ı̂nmulţirea numerelor complexe şi
A este inel ı̂mpreună cu aceste
√ operaţii.
(d) Dacă u, v ∈ A şi uv = 5 + 2i 3, atunci să se arate √că unul dintre numerele u şi v este 1 sau −1.
2
(e) Să se determine u ∈ A pentru care u = 13 + 8i 3.
II. Analiză. Fie funcţia f : [−1, 1] → R, f (x) = arcsin(1 − 2x2 ).

(a) Să se determine punctele din domeniul de definiţie al funcţiei f ı̂n care aceasta nu este deri-
vabilă.
(b) Studiaţi convexitatea
√
funcţiei f .
2
Z2
(c) Calculaţi I = f (x) dx.
1
2 h √ i
→ 0, π6 , g(x) = f (x) este bijectivă şi determinaţi

(d) Demonstraţi că funcţia g : 1
, 2
2 2
π
Z6
J= g −1 (x) dx.
0
III. Geometrie. Pe laturile (AB) şi (AC) ale triunghiului ABC se consideră punctele D respectiv
AD AE
E astfel ı̂ncât DB = k şi EC = p.
(a) Dacă p = k, să se găsească valoarea lui k pentru care DE
BC
= 32 .
(b) Dacă p = k iar (CD şi (BE sunt bisectoarele unghiurilor ∠BCA şi ∠CBA, să se arate că
triunghiul ABC este isoscel.
(c) Să se arate că mijloacele segmentelor (AB), (AC) şi (DE) sunt coliniare dacă şi numai dacă
p = k1 .

Universitatea din București 21.07.2016
Facultatea de Matematică și Informatică
IV. Informatică.
Ionuț tocmai a terminat liceul și susține examenul de admitere la facultate. Știind că s-a pregătit
foarte bine pentru examen, el dorește să își anunțe reușita după examen printr-o postare pe Facebook.
Iounț cunoaște n utilizatori reprezentați de numerele de la 1 la n, între care există m relații de prietenie
de forma i j, unde i și j sunt utilizatori, iar n și m sunt numere naturale nenule. Un utilizator nu poate fi
prieten cu el însuși, iar o relație de prietenie între doi utilizatori ne spune că fiecare dintre ei este prieten
cu celălalt.
Întrucât dorește ca postarea lui să fie cât mai răspândită, Ionuț vrea să afle care sunt utilizatorii
cei mai bine conectați din mulțimea sa de cunoscuți, pentru ca eventual să le ceară prietenia. Pentru
aceasta, Ionuț trebuie să găsească cea mai mare submulțime de utilizatori cunoscuți, în care fiecare
utilizator din această submulțime are cel puțin k prieteni aflați la rândul lor în submulțime, unde k este
un număr natural nenul.
Fiind date la intrare numerele n, m și k, pe aceeași linie, separate prin spațiu, precum și 2m
numere naturale cuprinse între 1 și n, pe o linie nouă, separate prin spațiu, reprezentând în ordine cele
m relații de prietenie între cei n utilizatori, ajutați-l pe Ionuț să găsească o soluție la problema sa,
rezolvând următoarele subpuncte:
a) Să se determine și să se afișeze, în ordine de la 1 la n, numărul de prieteni al fiecăruia dintre cei
n utilizatori, conform relațiilor de prietenie date.
b) Să se determine și să se afișeze, printr-o soluție de complexitate timp cât mai bună, în funcție de
datele de intrare, membrii celei mai mari submulțimi de utilizatori, cu proprietatea că fiecare
utilizator din această submulțime are cel puțin k prieteni aflați la rândul lor în submulțime. În
cazul în care nu există o astfel de submulțime pentru k dat, răspunsul va fi cuvântul NU.
Exemple:
Date de intrare Date de ieșire
552 a) 3 2 1 2 2
1251324514 b) 1 4 5
553 a) 3 2 1 2 2
1251324514 b) NU
11 18 3 a) 3 4 3 2 2 4 4 4 3 3 4
1 8 4 7 7 10 11 10 2 1 2 3 8 9 8 3 9 3 9 2 5 6 5 11 1 4 10 6 7 6 2 8 11 7 11 6 b) 2 3 6 7 8 9 10 11
Note:
1. Programele vor fi scrise într-unul dintre limbajele de programare studiate în liceu
(Pascal,C,C++). Pentru fiecare soluție se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit și ale
implementării sub formă de program: semnificația variabilelor, a structurilor de date, a
structurilor repetitive, a instrucțiunilor condiționale.
2. Programele vor folosi doar instrucțiunile de bază ale limbajului de programare ales, inclusiv
cele de intrare/ieșire, dar nu și alte funcții din biblioteci specializate.
3. Se va considera că datele de intrare ale programelor sunt oricât de mari, dar fără a pune
probleme de reprezentare în memorie cu ajutorul tipurilor de date standard.


3 −1
−5 2
(a) Să se calculeze A2 şi A3 .
(b) Să se determine toate matricele X ∈ M2 (R) pentru care AX = 2X.
(c) Să se determine valorile reale ale lui m pentru care există o matrice nenulă B ∈ M2 (R) cu
AB = mB.
(d) Fie n, p ∈ N∗ , n 6= p. Să se arate că nu există λ ∈ R astfel ı̂ncât An = λAp .
1 1
II. Analiză. Fie funcţia f : R∗ → R, f (x) = arctg − arcctg .
x x
(a) Studiaţi monotonia şi convexitatea funcţiei f .

(b) Decideţi şi justificaţi dacă funcţia g : R∗ → − 3π ,
2 2
π
, g(x) = f (x) este sau nu este bijectivă.
(c) Arătaţi că pentru orice n ∈ N∗ , ecuaţia f (x) = n1 are o soluţie reală unică, notată cu xn .
Demonstraţi că şirul (xn )n∈N∗ este convergent şi determinaţi lim xn .
n→∞
(d) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse ı̂ntre graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele de
1 √
ecuaţii x = √ şi x = 3.
3
III. Geometrie. În sistemul de coordonate xOy se consideră punctul M (3, 3) şi triunghiul ABC
determinat de dreptele AB : x + 2y − 4 = 0, BC : 3x + y − 2 = 0 şi CA : x − 3y − 4 = 0.
(a) Să se calculeze aria triunghiului ABC.
(b) Fie P, Q şi R proiecţiile punctului M pe dreptele OA, OB şi respectiv AB. Să se demonstreze
că punctele P, Q şi R sunt coliniare.
(c) Notăm cu m numărul punctelor din interiorul patrulaterului BCAM care au ambele coordo-
nate numere ı̂ntregi şi cu n numărul punctelor de pe reuniunea laturilor patrulaterului BCAM
care au ambele coordonate numere ı̂ntregi. Să se verifice că aria patrulaterului BCAM este
m + 12 n − 1.

IV. Informatică.
Fie n un număr natural nenul. Fie v un vector cu n poziții numerotate de la 1 la n și elemente
numere naturale diferite, de la 1 la n, într-o ordine oarecare. Pentru i și j numere naturale între 1
și n, numim FLIP(n, v, i, j) operația care inversează ordinea elementelor din v situate pe pozițiile
de la i la j.
a) Să se scrie în limbaj de programare o procedură (sau funcție) care implementează operația
FLIP(n, v, i, j).
b) Să se scrie un program care sortează crescător vectorul v, folosind pentru schimbarea
ordinii elementelor în v doar operația FLIP(n, v, 1, k), cu k de la 2 la n.
c) Considerăm că n este o putere a lui 2 (n = 2m, cu m număr natural nenul) și vectorul v are
proprietatea că pentru orice i de la 1 la m și orice j de la 1 la 2m-i, există k de la 1 la 2m-i,
astfel încât pe pozițiile din v de la 2i(j-1)+1 la 2ij se află numerele naturale de la 2i(k-1)+1
la 2ik, într-o ordine oarecare. Să se scrie un program care sortează crescător vectorul v,
folosind pentru schimbarea ordinii elementelor în v doar operația FLIP(n, v, 2i(j-1)+1, 2ij),
cu i de la 1 la m și j de la 1 la 2m-i, printr-un algoritm mai eficient decât cel implementat la
punctul b), care se bazează pe proprietatea vectorului v.
Exemple:
Date de intrare Date de ieșire

a) FLIP(9, [3 2 6 8 5 9 1 7 4], 1, 6) v = [9 5 8 6 2 3 1 7 4]
FLIP(4, [2 1 4 3], 1, 4) v = [3 4 1 2]
FLIP(16, [14 13 15 16 11 12 9 10 2 1 4 3 8 7 6 5], 5, 8) v = [14 13 15 16 10 9 12 11 2 1 4 3 8 7 6 5]
b) n=9 v = [1 2 3 4 5 6 7 8 9]
v = [3 2 6 8 5 9 1 7 4]
c) n=4 v = [1 2 3 4]
v = [2 1 4 3]
n = 16 v = [1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16]
v = [14 13 15 16 11 12 9 10 2 1 4 3 8 7 6 5]
Note:
1. Programele vor fi scrise într-unul dintre limbajele de programare studiate în liceu
(Pascal,C,C++). La fiecare subpunct a), b), c), se va preciza complexitatea timp, în
funcție de n, a soluției implementate și se vor descrie informal detaliile algoritmului
folosit și ale implementării sub formă de program: semnificația variabilelor, a structurilor
de date, a structurilor repetitive, a instrucțiunilor condiționale.
2. Toate operațiile de tip FLIP se vor face în vectorul v, fără a se folosi alți vectori auxiliari.
3. La subpunctul a), datele se transmit ca parametri ai procedurii/funcției FLIP(n, v, i, j). La
subpunctele b) și c), se citesc de la tastatură n și v, fiecare pe un rând separat și se
afișează vectorul v sortat crescător, pe un singur rând. Se va considera că datele de intrare
ale programelor sunt oricât de mari, dar fără a pune probleme de reprezentare în memorie
cu ajutorul tipurilor de date standard.
4. Programele vor folosi doar instrucțiunile de bază ale limbajului de programare ales,
inclusiv cele de intrare/ieșire, dar nu și alte funcții din biblioteci specializate.
Se tratează 2 subiecte, din care cel de Informatică obligatoriu. Timp total de lucru: 3 ore.

I. Algebră. Fie polinomul P (X) = X 3 + mX 2 − 3X + 1 cu m ∈ R, care are rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ C.

(a) Pentru m = −3 calculaţi rădăcinile polinomului P .
(b) Calculaţi ı̂n funcţie de parametrul m expresia x31 + x32 + x33 .
(c) Determinaţi m ∈ R astfel ı̂ncât rădăcinile polinomului P să fie ı̂n progresie geometrică.
(d) Pentru m = 0 arătaţi că 2 cos( 2π
9
) este o rădăcină a lui P .
(e) 2π
Demonstraţi că cos( 9 ) + cos( 9 ) + cos( 8π
4π
9
) = 0.
−1
II. Analiză. Fie funcţia f : R \ {−5} → R dată prin f (x) = (x − 1)e x+5 pentru orice x ∈ R \ {−5}.
(a) Determinaţi asimptotele la graficul funcţiei f .
(b) Aflaţi punctele de extrem local ale lui f .
(c) Pentru m ∈ R precizaţi numărul de soluţii reale ale ecuaţiei f (x) = m.
R1
(d) Calculaţi lim n2 xn f (x)dx.
n→∞ 0
III. Geometrie. În sistemul de coordonate xOy se consideră punctele A(−2, 1), B(4, −1) şi C(−2, −3).
(a) Găsiţi ecuaţia mediatoarei segmentului AB şi coordonatele centrului cercului circumscris tri-
unghiului ABC.
−→ −→ −→
(b) Arătaţi că sin(2Â)· O0 A + sin(2B̂)· O0 B + sin(2Ĉ)· O0 C= ~0, unde O0 este centrul cercului
circumscris triunghiului ABC iar Â, B̂ şi Ĉ sunt unghiurile triunghiului ABC.
(c) Fie D mijlocul segmentului AB şi M un punct variabil pe ı̂nălţimea din B a triunghiului ABC.
Găsiţi coordonatele lui M pentru care suma AM + M D este minimă.
IV. Informatică.
(a) Se citeşte un număr natural L (20 ≤ L ≤ 1000) şi un şir de cel mult 10000 de caractere ce
conţine cuvinte despărţite ı̂ntre ele prin câte un spaţiu. Fiecare cuvânt din şirul de caractere
citit este format din cel mult L litere mari ale alfabetului englez. Să se scrie un program care
afişează aceste cuvinte, ı̂n ordinea ı̂n care se citesc, pe linii de cel mult L caractere, astfel ı̂ncât
orice linie ı̂ncepe şi se termină cu un cuvânt şi oricare două cuvinte de pe aceeaşi linie sunt
separate printr-un singur spaţiu. Oricare linie este folosită la maxim, adică dacă un cuvânt
are loc pe acea linie va fi pus acolo şi nu va fi trecut pe linia următoare sau spart pe 2 linii.
Exemplu: se citeşte L = 22 şi şirul de caractere PROBLEMA DE LA EXAMEN NU MI SE PARE
FOARTE GREU DE REZOLVAT IN TIMPUL ACORDAT. Programul va afişa:
PROBLEMA DE LA EXAMEN
NU MI SE PARE FOARTE
GREU DE REZOLVAT IN
TIMPUL ACORDAT
(b) Într-un text formatat pe linii ca la punctul (a), două spaţii sunt conectate dacă se ı̂nvecinează
pe verticală sau pe diagonală. Pentru textul formatat mai sus avem mai multe exemple de
spaţii conectate: spaţiul de pe poziţia 9, linia 1, ce separă literele A şi D este conectat cu cel
de pe poziţia 9, linia 2; spaţiul de pe poziţia 15, linia 1, este conectat cu cel de pe poziţia 14,
linia 2. Spaţiul de pe poziţia 3, linia 2, nu este conectat cu niciun alt spaţiu. Să se scrie un
program care citeşte numerele naturale L, N şi apoi un text formatat pe N linii de cel mult L
caractere ca la punctul (a) şi afişează mesajul DA dacă ı̂n tot textul există cel puţin o pereche
de spaţii conectate, altfel afişează mesajul NU.
(c) În arta tipografică un râu este o ı̂nşiruire de spaţii care se ı̂ntinde pe verticală, pe liniile
consecutive ale unui text. Mai precis, un râu este definit ca o secvenţă de cel puţin 2 spaţii
ı̂n care oricare 2 spaţii de pe linii consecutive sunt conectate. Spre exemplu, pentru textul
de la punctul (a), avem un râu de lungime 4 format din: spaţiul de pe poziţia 9, linia 1;
spaţiul de pe poziţia 9, linia 2; spaţiul de pe poziţia 8, linia 3 şi spaţiul de pe poziţia 7, linia
4. De remarcat, faptul că de pe poziţia 17, linia 3, nu porneşte nici un râu ı̂ntrucât linia 4 se
termină pe poziţia 14. Să se scrie un program, cu o complexitate de timp cât mai bună, care
citeşte numerele naturale L, N şi apoi un text formatat pe N linii de cel mult L caractere ca
la punctul (a) şi afişează lungimea celui mai lung râu posibil, dacă acesta există sau mesajul
NU, dacă nu există niciun râu.
Note:
1. Programele vor fi scrise ı̂ntr-unul dintre limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal, C,
C++). Pentru fiecare soluţie se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit şi ale imple-
mentării sub formă de program: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a structurilor
repetitive şi a instrucţiunilor condiţionale.
2. Programele vor folosi instrucţiunile de bază ale limbajului de programare ales, funcţii din bib-
lioteci de bază (inclusiv cele de intrare/ieşire), dar nu şi alte funcţii din biblioteci specializate.
3. Citirea datelor se poate face de la tastatură sau dintr-un fişier text. Afişarea se va face numai
la monitor. Cele 3 subpuncte se pot rezolva independent, dar funcţiile descrise la un subpunct
pot fi folosite şi la subpunctele următoare.
Timp de lucru: 3 ore


I. Algebră. Aşezăm succesiv toate numerele naturale impare ı̂ntr-un triunghi, astfel:
1
3 5
7 9 11
13 15 17 19
...............................
(Aşezarea numerelor continuă ı̂n mod analog. În această aşezare, linia a treia a triunghiului este deci
cea care conţine numerele 7, 9 şi 11.)
(a) Cu ce număr ı̂ncepe a 15-a linie a triunghiului?
(b) Pe ce linie a triunghiului se află numărul 501?
(c) Arătaţi că, pentru orice n ≥ 1, suma tuturor numerelor de pe linia n a triunghiului este cub
perfect.
(d) Demonstraţi că, oricum am alege două numere diferite de pe o aceeaşi linie a triunghiului de
mai sus, ele nu se divid unul pe celălalt.
(e) Polinomul P are grad m (unde m ≥ 1), iar coeficienţii săi sunt (ı̂ntr-o ordine oarecare) toate
numerele din linia m + 1 a triunghiului de mai sus. Demonstraţi că, dacă t este o rădăcină
ı̂ntreagă a polinomului P , atunci t = −1.
| ln x|
II. Analiză. Fie funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = .
x
(a) Comparaţi numerele f (e) şi f (e2 ).
(b) Determinaţi punctele din intervalul (0, ∞) ı̂n care funcţia f nu este derivabilă şi stabiliţi
intervalele de convexitate şi intervalele de concavitate ale funcţiei f .
(c) Discutaţi, ı̂n funcţie de valoarea parametrului m ∈ R, numărul de soluţii reale ale ecuaţiei
f (x) = m.Z
e
(d) Calculaţi (f (x))2 dx.
1
(e) Fie P ∈ R[X] un polinom de grad n, cu n ≥ 2. Ştim că mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei
1
P (f (x)) = 0 are exact 3n − 1 elemente. Demonstraţi că P (−1) · P ′ ( ) 6= 0.
e
III. Geometrie. În planul de coordonate xOy se consideră punctele A(1, 5), B(−1, −1), C(7, 3) şi
dreapta d de ecuaţie d : x − 2y − 6 = 0. Fie punctele B ′ şi C ′ date de {B ′ } = BA ∩ d şi {C ′ } = CA ∩ d.
(a) Demonstraţi că dreptele BC şi d sunt paralele.
(b) Arătaţi că triunghiul ABC este dreptunghic isoscel.
−→ −→ −→
(c) Determinaţi numerele reale α şi β pentru care are loc relaţia B ′ C ′ = α AB +β AC.
(d) Arătaţi că triunghiurile B ′ BC şi C ′ CB au arii egale.
(e) Fie δ o dreaptă arbitrară din plan care nu coincide cu niciuna dintre dreptele AB, AC, BC, B ′ C ′ ,
B ′ C, BC ′ . Considerăm mulţimea Mδ a punctelor de intersecţie dintre δ şi cele şase drepte
enumerate. Justificaţi care este numărul maxim posibil şi care este numărul minim posibil de
elemente ale lui Mδ .
IV. Informatică
Suntem în anul 2050. Resursele de apă de pe planeta noastră sunt limitate din cauza schimbărilor climatice. Ca
aspirant la statutul de membru FMI (Formațiunea pentru Mediu Înconjurător) prima voastră sarcină este de a
rezolva două probleme de distribuire a resurselor de apă către principalele orașe ale planetei.
a. Prima problemă pe care trebuie să o rezolvați este determinarea capacității maxime de stocare a apei a unui oraș.
Sistemul de stocare al unui oraș a evoluat în timp, ajungându-se la o configurație flexibilă formată din n pereţi
verticali paraleli p1, p2, ..., pn. Fiecare perete pi are forma unui dreptunghi cu înălțimea ai şi lăţimea de 1 km, iar
oricare doi pereţi alăturaţi pi, pi+1 se află la distanţa de 1 km, faţă în faţă. Fiecare dintre acești pereți poate fi coborât
complet, prin culisare pe verticală, iar un bazin poate fi format din oricare doi pereți pi, pj (rămaşi după coborârea
tuturor celorlalți) şi din pereţi laterali, care întregesc conturul de bazin. Capacitatea unui bazin este dată de produsul
dintre înălţimea peretelui celui mai mic dintre cei doi pi, pj din care este format bazinul şi distanța dintre aceşti doi
pereți. Sistemul de stocare poate fi descris de un șir de numere naturale a1, a2, ..., an strict pozitive, unde a1
reprezintă înălțimea în kilometri a peretelui p1, a2 reprezintă înălțimea în kilometri a peretelui p2 și așa mai departe.
Scrieți un program care primește la intrare numărul de pereți n  2 și înălțimile acestora a1, a2, ..., an, iar apoi
determină și afișează capacitatea maximă de apă care poate fi stocată în acel oraș.
Exemplu:
n=9 49 Peretele al doilea de înălțime 8 km și cel de-al nouălea de
a = [1, 8, 6, 2, 5, 4, 8, 3, 7] înălțime 7 km rămân ridicați (toți ceilalți fiind coborâți), ei
determinând astfel bazinul de capacitate maximă care poate
reține 49 km3 de apă.
b. Pentru ca toți locuitorii unui oraș să supraviețuiască în cazul unei catastrofe, orașul trebuie să aibă o rezervă de
cel puțin 1 km3 de apă. Pentru a face față mai ușor unor catastrofe, orașele pot forma alianțe în care se pot
împrumuta reciproc cu apă. Astfel, într-o alianță formată din h orașe, fiecare oraș trebuie să aibă o rezervă de cel
puțin h km3 de apă (pentru a putea supraviețui toți locuitorii săi și a putea să împrumute cu câte 1 km3 de apă
fiecare dintre celelalte h - 1 orașe aliate). Cea de-a doua problemă a voastră este de a determina cel mai mare
număr de orașe h care se pot alia. Fiind dat numărul m de orașe și un șir de m numere naturale strict pozitive,
notate cu c1, c2, ..., cm, unde fiecare număr ci reprezintă capacitatea maximă de stocare a orașului i, să se determine
numărul maxim de orașe h care pot forma o alianță, adică există cel puțin h orașe care pot reține fiecare o cantitate
de apă cel puțin egală cu h km3. Scrieți un program, cu o complexitate de timp cât mai bună, care primește la
intrare numărul natural m  1 și șirul de numere c1, c2, ..., cm, după care determină și afișează numărul h. Specificați
și justificați complexitatea algoritmului propus.
Exemplu:
m=5 3 Avem 5 orașe care pot reține cantitățile de apă 3, 1, 6, 1 și 5. Sunt
c = [3, 1, 6, 1, 5] cel puțin 3 orașe care pot reține o cantitate de apă mai mare sau
egală cu 3, dar nu există 4 orașe care pot reține o cantitate de apă
mai mare sau egală cu 4.
Note:
1. Programele vor fi scrise într-unul dintre limbajele de programare studiate în liceu (Pascal, C sau C++). Pentru
fiecare soluție se vor descrie informal detaliile algoritmului folosit și ale implementării sale sub formă de
program: semnificația variabilelor, a structurilor de date, a structurilor repetitive și a instrucțiunilor
condiționale.
2. Programele vor folosi doar instrucțiunile de bază ale limbajului de programare ales și funcții din biblioteci
pentru citirea și scrierea datelor.
3. Citirea datelor se poate face de la tastatură sau dintr-un fișier text. Afișarea se va face doar pe monitor.
4. Se va considera că datele de intrare ale programelor sunt oricât de mari, dar fără a pune probleme de
reprezentare în memorie cu ajutorul tipurilor de date standard.
Timp total de lucru: 3 ore

Concursul de admitere iulie 2009, Domeniul de licenta - Informatică
Barem corectură
I. Algebră
 1. 1 pt. dinoficiu.
0 0 −1
A2 =  0 0 0  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
0 0 0
A2 = 03 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
det A = 0 implică A nu e inversabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
det B =1 6= 0 implică Binversabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
1 −1 −2
B −1 =  0 1 1  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
0 0 1
1 n n(3−n)
 
2
Bn =  0 1 −n  pentru n ≥ 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
0 0 1
Notă: Pentru calculul unor puteri: B 2 , B 3 ... se acordă 1 pt. Pentru intuirea unei formule, fără demonstraţie, se acordă
1 pt.
a) Parte stabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
0, 1 ∈ A; u ∈ A implică −u ∈ A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 pt.
Restul axiomelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
b) u ∈ {1, −1, i, −i} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
c) u ∈ {1, −1, i, −i} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
d) u = a + bi ∈ A ⇒| u |2 = a2 + b2 care poate da numai unul dintre resturile 0, 1, 2 la ı̂mpărţirea cu 4, deci | u |2 6= 100003
1 pt.
II. Analiză 1. 1 pt. din oficiu.
Calculul lui f 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
Calculul lui f 00 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
Trasarea graficului lui f . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
Studiul derivabilităţii lui f . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 pt.
Aplicarea teoremei lui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
Aflarea punctului intermediar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
III. Geometrie 1. 1 pt. din oficiu.
Figura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
M A0 + M B0 + M C0 independentă de M . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
AB02 + BC02 + CA20 = AC02 + BA20 + CB02 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
AB0 + BC0 + CA0 = AC0 + BA0 + CB0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 pt.
2. 1 pt.√din oficiu√ √
AB = 5, AC = 45, BC = 50, BC 2 = AB 2 + AC 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
Q( 12 , 13
2 ) ......................................................................................................... 2 pt.
D(−4, 8) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
m = − 25 26 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
IV. Informatica 1 pt. din oficiu.
a) Algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 pt.
Complexitatea timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 pt.
Detalii de implementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 pt.
b) Algoritm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 pt.
Complexitatea timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 pt.
Detalii de implementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 pt.
c) Soluţia ı̂n O(n log n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 pt.
NotaMat.1+NotaMat.2
2
+ NotaInf.
Nota finală se calculează astfel: .
2
Examen de Admitere
Domeniul de licenţă Informatică
• Algebră
1. Oficiu 1p
x1 = 1 ⇒ m = 1 3p
x2 şi x3 sunt rădăcini ale ecuaţiei x2 + 2x + 3 = 0 cu ∆ < 0 4p
x2 = x3 ⇒ xn2 = (x3 )n = (xn3 ) ⇒ xn1 + xn2 + xn3 ∈ R 2p
2. Oficiu 1p
a) determinantul sistemului este egal cu 2m − 4 3p
b) m 6= 2, n ∈ R 3p
c) x = 1 − t, y = −1 − t, z = t, unde t ∈ R 3p
• Analiză
1. Oficiu 1p
a) studiul monotoniei 3p
a) determinarea punctului de extrem 2p
b) 2p
c) 2p
2. Oficiu 1p
a) calculul integralei I1 4p
a) calculul integralei I2 3p
b) 2p
• Geometrie
Oficiu 1p
1. 3p
2. 3p
3. 2p
4. 1p
• Informatică
Oficiu 1p
eliminarea/marcarea elementelor vectorului 2p
parcurgerea circulară a vectorului 2p
finalizarea algoritmului 2p
limbaj 1p
complexitate 1p
detalii de implementare 1p
1
Examen de Admitere
• Algebră - I
Oficiu√ 1p
1. a) 2 + i rădăcină 1p
Celelalte rădăcini 1p
b) Sn ∈ R 1p
Sn ∈ Z pentru n par 1p
2. a) Ak parte stabilă ı̂n M2 (Z) 1p

Ak este inel comutativ 2p
b) Exemplu de X, Y nenule ı̂n A1 cu XY = 0 1p
c) 1p
• Analiză - II
Oficiu 1p
1. a) f 0 (x) = 1 − e−x 1p
f (x)
lim 0 = −1 1p
x→−∞ f (x)
b) f este strict descrescătoare pe (−∞, 0) şi strict crescătoare pe (0, ∞) 1p
0 punct de minim global, f (0) = 0 ⇒ f (x) ≥ 0, ∀ x 1p
c) xn > 0, (xn ) descrescător ⇒ (xn ) convergent 1p
lim xn = 0 1p
n→∞
2.a) f 0 =√g √ 1p
b) I1 = 2 + ln( 2 + 1) 1p
I2 = 0 1p
• Geometrie - III
Oficiu 1p
1. câte 1p pentru aplicarea relaţiei medianei 3p
2. figura 1p
finalizare 1p
3. condiţia de triunghi dreptunghic 1p
finalizare 1p
4. substituţia şi rezolvarea ecuaţiei de gradul al doilea 1p
finalizare 1p
Oficiu 1p
a) Algoritm 2p
Complexitate 1p
b) Algoritm 3p
c) Algoritm liniar 1p

Sintaxa limbajului de programare 1p
Examen de Admitere
• Algebră - I
Oficiu 1p
1. a) 2p
b) 2p
2. a) 2p
b) 2p
c) 1p
• Analiză - II
Oficiu 1p
1. a) 2p
b) 2p
2. a) 3p
b) 1p
c) 1p
• Geometrie - III
Oficiu 1p
1. Trasarea figurii: 1p
Calculul lui AB: 1p
Calculul ariei: 0,5p
Calculul perimetrului: 0,5p
2. Parametrizarea R = (t, 1 − t): 1p

Punerea unei condiţii de perpendiculariate: 1p
Finalizarea calculelor: 1p
dQ 6= π , RQP
Justificarea faptului că RP d 6= π : 0,5p
2 2
3. Formula cos(2x) = 1 − 2 sin2 (x): 0,5p

Determinarea valorilor sin(x) = 0, sin(x) = 21 : 1p
Finalizarea calculelor: 1p
Oficiu 1p
Algoritm a) 4p
Algoritm b) +1p
Corectitudine implementare 2p
Concursul de admitere, iulie 2011. Domeniul de licenţă - Informatică
Barem de corectare
I. Algebră 1 p. din oficiu.

1. (a) Abordarea prin metoda inducţiei şi verificarea pentru n=1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p.
Pasul de inducţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p.
(b) Observaţia faptului că 13 + 23 + · · · 93 = 2025 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5p.
Deducerea faptului că x1 = 0, x2 = 1, . . . , x10 = 9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p.
2. (i) Calculul lui X 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p.
(ii) det X = −a − b . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p.
X inversabilă ⇔ a + b 6= 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p.
(iii) X 3 = 02 ⇒ det X = 0 ⇒ b = −a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Calculul lui X 3 folosind b = −a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Deducerea faptului că a = 1, b = −1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p.
Variantă: Calculul lui X 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Rezolvarea sistemului ı̂n a şi b astfel obţinut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
II. Analiză 1 p. din oficiu.

a) Calculul lui f 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Monotonia lui f . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
b) Asimptote orizontale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Asimptote verticale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
c) Limita şirului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
2. a) I0 , J0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . câte 1 p.
b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
III. Geometrie 1 p. din oficiu.

1. O condiţie ca cele patru puncte să formeze un paralelogram . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
2. Formula lui cos(a − b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Calculul pătratelor (sin a + sin b)2 = 1 şi (cos a + cos b)2 = 41 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p.
3. Calcul u + v . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p.
Calculul normei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p.
IV. Informatică 1 p. din oficiu.

a) Corectitudine algoritm (inclusiv descriere) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 p.
b) Soluţie directă 1 p.
c) Sintaxa limbajului de programare (inclusiv detalii de implementare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p.
Examen de Admitere
• Algebră - I
Oficiu 1p
(I) (i) (G, ∗) grup 3p
G neabelian 1p
(ii) 1p
(II) (i) 2p
(ii) 2p
• Analiză - II
Oficiu 1p
a) x = 0 asimptotă verticală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
y = 0 asimptotă orizontală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
b) Calculul lui f 0 (x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
f crescătoare pe (0, e2 ] şi descrescătoare pe [e2 , ∞) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Valoarea maximă egală cu 2/e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
c) Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
d) Studiul convergenţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Calculul limitei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
• Geometrie - III
Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
1. Demonstrarea relaţiei 2p
Demonstrarea paralelismului 1p
2. Observaţia că triunghiul ABC este isoscel 1p

Determinarea coordonatelor mijlocului segmentului BC 1p
Ecuaţia bisectoarei 1p
3. sin 2α = 2 sin α cos α 1p

2 tan α2 1 − tan2 α
2
sin α = α , cos α = α 1p
1 + tan2 2 1 + tan2 2
Finalizare 1p
Oficiu 1p
a) 4p
b) 1p
c) 3p
d) 1p
Nota: Se pot scadea maxim 2 puncte pentru greseli de limbaj sau de imple-
mentare sub formă de program.
Domeniul de licentă - Informatică
Barem
I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(a) • Formalizarea algebrică a problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• Toate numerele sunt 0 (demonstraţie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
(b) • M are 9 elemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(c) • Parte stabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
• M este corp comutativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 puncte.
II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(a) • ls (0) = −∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• ls (0) = +∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(b) • Ecuaţia are cel puţin o soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• sin x − x cos x este strict crescătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(c) • Calculul lui g 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
2
i
• Im(g) = 1, π4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
(d) • Aplicarea metodei integrării prin părţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
√
π 3
• I= 6 + ln 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.

(a) •
Ecuaţiile dreptelor d ce trec prin punctul A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
•
Expresiile distanţelor de la punctul B la dreaptele d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
•
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(b) •
Condiţia de unghi obtuz (teorema cosinusului) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
•
Determinarea valorilor posibile ale parametrului a ∈ (−1, 3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
•
Alegerea valorii lui a pentru care se poate construi un triunghi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
−→ −−→ −−→ −−→ −−→
(c) • Egalitatea AC + BD = AB + BC + BD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
−→ −−→ −−→ −−→
• Egalitatea AC + BD = AD + BC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct.
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
• Egalitatea AD + BC = 2BC + BC = 3BC şi finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
−→ −−→
Răspunsuri: (a) 5x + 12y − 29 = 0 şi x = 1; (b) a = 2; (c) |AC + BD| = 6
IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(a) • Programul nu şterge un element deja şters . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
• Programul şterge toate elementele din vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte.
• Programul este liniar ı̂n m . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(b) • Programul respectă cerinţa suplimentară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
• Calculul complexităţii programului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte.
− Programele nu au greşeli de limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 puncte.
− Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.

Barem
I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

(a) • Calculul produselor AX şi XA şi scrierea sistemului de ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

x −2z
• Determinarea matricei: X = , cu x, z numere reale arbitrare. . . . . . . . . 2 puncte
z x
(b) • Demonstraţie prin inducţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
(c) • Orice rezolvare corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 puncte
II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(a) • y = 0 asimptotă orizontală spre ±∞ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• lim f (x) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
x→0,x<0
• x = 0 asimptotă verticală la dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(b) • Calculul lui f 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• x = −1/2 punct de maxim global pe (−∞, 0) şi f (−1/2) = 4/e2 . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(c) • Monotonia şi mărginirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Calculul limitei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(d) • Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.
(a) • Considerarea punctului A0 (1, −1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte
• Demonstraţia faptului că M este intersecţia axei Ox cu dreapta A0 B . . . . . . . . 1,5 puncte
– pentru enunţarea proprietăţii fară demonstraţie 0,5
• Scrierea ecuaţiei dreptei A0 B şi aflarea coordonatei x . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte
• Calculul minimului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte
Orice metodă corectă şi completă (de exemplu folosind analiza matematică) se punctează maxim.
(b) • Descompunerea (cos2 x − sin2 x)(cos2 x + sin2 x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,75 puncte
• cos2 x + sin2 x = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 puncte
• cos2 x − sin2 x = cos 2x . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,75 puncte
√
3
• Rezolvarea ecuaţiei cos 2x = . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
2
– soluţie incompletă 0,5p
(c) • Formula produsului scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Teorema cosinusului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
1
2
IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

(a) • Şirul s este generat corect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
• Programul afişează exact n cifre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
• Cifrele afişate sunt corecte ı̂n raport cu şirul s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(b) • Programul afişează corect a n-a cifră, ı̂ntr-o complexitate mai mică decât O(n) . 1 punct
• Programul afişează corect a n-a cifră, ı̂ntr-o complexitate egală cu O(log n) . . . . .1 punct
– Programele nu au greşeli de limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
– Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Barem
√
(a) |1 + z| = 2 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√
|z 3 | = 5 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
(c) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
(d) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Calculul lui f 0 (x) pentru x 6= 0 şi x 6= 3/2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
f nu este derivabilă ı̂n 0 şi ı̂n 3/2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
x = 0 şi x = 1 sunt puncte de extrem local . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Pentru m ∈ (0, 1) ecuaţia f (x) = m are 3 soluţii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(c) Monotonia şi mărginirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Determinarea limitei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
(d) Calculul integralei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(e) Monotonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
p √
(a) BC = p5 − 2 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
√
MN = 5 + 2 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(b) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
−→ −→ −→ −→
(c) AB · AM = 12 , AB · AN = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
√ √
x = −2 − 2 3, y = 2 + 23 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Afişarea a cel puţin unei perechi (dacă există) cu proprietatea din enunţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Afişarea doar a unor perechi cu proprietatea din enunţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Afişarea tuturor perechilor cu proprietatea din enunţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Afişarea corectă a numărului de soluţii, indiferent de complexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Afişarea corectă a numărului de soluţii ı̂n timp cel mult O(n log n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Afişarea corectă a numărului de soluţii ı̂n timp cel mult O(n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Calculul corect al complexităţii timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
1

Barem
(a) Verificarea identităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√ √
(b) |5 + 2i 3| = 37 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(c) A e parte stabilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(A, +, ·) inel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
√
(d) Demonstrarea faptului că uv = 5 + 2i 3 implică u ∈ {±1} sau v ∈ {±1} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
√ √
(e) Determinarea soluţiilor u1 = 4 + i 3 şi u2 = −4 − i 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Calculul lui f 0 (x) pentru x 6= −1, x 6= 0 şi x 6= 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
f nu este derivabilă ı̂n −1, 0, 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(b) f este concavă pe (−1, 0) şi pe (0, 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
f este concavă pe [−1, 1] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√ √ π
(c) I = 3 − 2 − .............................................................................2 p
12
(d) Demonstrarea bijectivităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√ √
J = 3 − 2 ..................................................................................1 p
(a) DEkBC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
DE/BC = 2/3 implică k = 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(b) Teorema bisectoarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
Finalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 p
(c) Orice soluţie: analitică (de exemplu axa Ox dată de BC, axa Oy dată de ı̂nălţimea
prin A), vectorială sau sintetică (Menelaus) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
Modelarea enunţului sub formă de graf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
(a) Orice soluţie corectă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(b) Implementarea corectă a relaţiilor de prietenie cu ajutorul unei structuri de adiacenţă . . . . . . . . . . 1 p
Orice soluţie corectă, indiferent de complexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
la care se adaugă pentru o soluţie de complexitate O(n2 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
şi pentru o soluţie de complexitate mai bună decât O(n2 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Claritatea rezolvărilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
1

Barem

2 14 −5
(a) Calculul lui A : ......................................................... 1 p
−25 9

3 67 −24
Calculul lui A : ....................................................... 1 p
−120 43
(b) Determinarea matricelor X: O2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(c) Scrierea sistemului care rezultă din AB = mB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√ √
Determinarea lui m: m = 5−2 21 sau m = 5+2 21 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(d) Demonstrarea faptului că nu există λ ∈ R cu proprietatea din enunţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(a) f este descrescătoare pe (−∞, 0) şi pe (0, ∞) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

f este concavă pe (−∞, 0) şi convexă pe (0, ∞) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Imaginea funcţiei g este − 3π π
π
2 2
, \ − 2 , deci g nu este bijectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
1
(c) Ecuaţia f (x) = n are o soluţie unică xn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Şirul (xn )n∈N∗ este mărginit şi crescător, deci convergent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
lim xn = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
n→∞
√
Z1 Z3 √
π 3 3
(d) Aria este egală cu f (x) dx − f (x) dx = + ln . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
9 4
1
√ 1
3

(a) Determinarea coordonatelor punctelor A(4, 0), B(0, 2) şi C(1, −1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Aria triunghiului ABC este 5 (formula ariei cu determinant sau observând că triunghiul ABC
este dreptunghic) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Determinarea coordonatelor punctelor Q(0, 3) şi P (3, 0) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Punctul R are coordonatele (2, 1) (analitic sau observând că R este intersecţia diagonalelor
pătratului BCAM ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Demonstrarea coliniarităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
(c) m = 9, n = 4, patrulaterul BCAM este pătrat cu aria egală cu 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
1
2
(*) La punctul (b) soluţia ı̂n care se foloseşte teorema lui Simson primeşte 4 puncte dacă sunt
verificate condiţiile (punctul M se află pe cercul circumscris triunghiului AOB). La punctul
(c) pentru enunţarea teoremei Pick (fără verificare) se acordă 1 p.
IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Folosirea corectă a noţiunii de procedură / funcţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Implementarea fără vector auxiliar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Corectitudinea soluţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Corectitudinea limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Complexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
(b) Determinarea maximului dintr-un vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Utilizarea FLIP conform cerinţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Corectitudinea soluţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Complexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
(c) Corectitudinea soluţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Complexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p

Barem
(a) x1 = −1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Descompunerea (x + 1)(x2 − 4x + 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√
x2,3 = 2 ± 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(b) Scrierea relaţiilor lui Viète (cel puţin o relaţie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Finalizarea şi obţinerea expresiei x31 + x32 + x33 = −m3 − 9m − 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
(c) x32 = −1 sau sistem ı̂n care apare raţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Finalizarea şi m = −3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(d) Verificarea faptului că 2 cos( 2π 9
) este o rădăcină a lui P . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(e) Demonstrarea egalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(a) Calculul pantei asimptotei oblice la ±∞: m = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Calculul ordonatei la origine a asimptotei oblice la ±∞: n = −2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Scrierea explicită a ecuaţei y = x − 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Calculul limitelor laterale ı̂n −5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Explicitarea ecuaţiei asimptotei verticale şi a tipului ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(b) Calculul derivatei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Tabelul de variaţie al funcţiei/semnul derivatei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Concluzia: punctele de extrem local ale lui f sunt: −8 (maxim) şi −3 (minim) . . . . . . . . 0,5 p
(c) Trasarea graficului/ Şirul lui Rolle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Concluzia: numărul de soluţii ale ecuaţiei f (x) = m este:
√ −4
2 soluţii pentru m ∈ (−∞, −9 3 e) ∪ ( √ e
, 0)
n √ o
−4
1 soluţie petru m ∈ −9 3 e, √ ∪ [0, ∞)
√ e
−4
0 soluţii pentru m ∈ −9 3 e, √ e
.......................................................1 p
(d) Integrarea prin pârţi (aplicare corectă a formulei) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
n2
R1 n+2 00
Calculul limitei lim (n+1)(n+2) x f (x) dx=0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
n→∞ 0
1
Finalizare: limita este −f 0 (1) = −e− 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
1
2

(a) Determinarea ecuaţiei mediatoarei segmentului AB: 3x − y − 3 = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Dreapta de ecuaţie y = −1 este mediatoarea segmentului AC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Coordonatele centrului cercului circumscris O0 ( 23 , −1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Demonstrarea relaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 p
(c) AM + M D = CM + M D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Finalizare M (0, −1)/centrul de greutate al triunghiului ABC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(a) Citirea şirului de caractere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Găsirea cuvintelor separate prin spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,75 p
Distribuirea cuvintelor pe o linie cu cel mult L caractere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Încărcarea liniei la maxim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Cuvintele sunt conţinute integral pe o linie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Afişarea corectă a liniilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
(b) Utilizarea unei structuri de date pentru menţinerea informaţiei necesare . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Verificarea conectivităţii pe cazul general (cu 3 vecini) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Verificarea conectivităţii pe cazurile particulare (cu 0, 1, 2 vecini) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Tratarea cazului pentru DA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Tratarea cazului pentru NU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
(c) Corectitudinea soluţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

Optimalitatea soluţiei corecte O(L · N ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Deducerea complexităţii soluţiei prezentate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p

Barem
(a) Scrierea formulei termenului de pe locul n al progresiei aritmetice, sau completarea

următoarelor linii ale triunghiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Determinarea termenului cu care ı̂ncepe linia 15, adică 211 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Scrierea condiţiei n2 − n + 1 ≤ 501 ≤ n2 + n − 1, sau continuarea triunghiului până
se ajunge la 501 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Explicitarea n = 22 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(c) Formularea unui rezultat sau scrierea formulei pentru suma progresiei aritmetice . . . . . . 0,5 p
Calculul sumei (= n3 ) şi concluzia / demonstraţie prin inducţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
(d) Demonstraţia (ı̂n care apare, de exemplu, faptul că (n2 + n − 1)/(n2 − n + 1) < 2)
(Pentru analiza doar a unor cazuri particulare, de ex. verificarea proprietăţii pentru
liniile ce apar scrise, se acordă 0,25 p) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
(e) Numărul t este negativ, impar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Gradul m este număr impar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Concluzia problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(a) f (e) = 1e , f (e2 ) = e22 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p

Concluzia (eventual, bazată pe calculul primei derivate) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(b) Calculul fs0 (1) = −1; fd0 (1) = +1 (folosind definiţia, sau teorema Lagrange) . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Concluzia (f nu e derivabilă ı̂n 1, dar e derivabilă ı̂n rest) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
3−2 ln x
, x ∈ (0, 1)
Calculul f 00 (x) = x3
2 ln x−3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
, x ∈ (1, +∞)
x3 √
Concluzia: f este convexă pe intervalele (0, 1] şi [e e, +∞); f este concavă pe
√
intervalul [1, e e] (se admit la răspunsuri şi intervale deschise) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
(c) Calculul limitelor lui f ı̂n 0 şi la +∞ (egale cu +∞, respectiv cu 0) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Discuţia: ecuaţia nu are soluţii pentru m ∈ (−∞, 0); are o soluţie pentru
m ∈ {0} ∪ ( 1e , +∞); are două soluţii pentru m = 1e ; are trei soluţii pentru m ∈ (0, 1e ) . . . 1,5 p
(d) Aplicarea / enunţarea formulei de integrare prin părţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Re
I = − 1e + 2 1 lnx2x dx = 2 − 5e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1,5 p
1
2
(e) Ecuaţia este echivalentă cu ecuaţiile: f (x) = ai , unde ai sunt rădăcinile reale ale
polinomului P . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
Ecuaţia are exact 3n − 1 soluţii dacă şi numai dacă P are n rădăcini reale, distincte,
n − 1 dintre ele ı̂n intervalul (0, 1e ), o rădăcină = 1e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Concluzia (dedusă din faptul că P nu are rădăcina −1, iar 1e nu poate fi rădăcină dublă,
deci P 0 ( 1e ) 6= 0). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,25 p
(a) Verificarea condiţiei de paralelism (prin calculul pantei: ambele drepte au panta 12
sau prin scrierea ecuaţiei dreptei BC : x − 2y − 1 = 0) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
√
(b) Triunghiul ABC este isoscel (AB = AC = 2 10) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Triunghiul ABC este dreptunghic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
(c) Determinarea coordonatelor punctelor B 0 (−2, −4) şi C 0 (10, 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Calculul α = − 23 , β = 23 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
(d) Enunţarea / utilizarea unei formule pentru calculul ariei unui triunghi . . . . . . . . . . . . . . . . . 0,5 p
Calculul ariei (ambele triunghiuri au aria egală cu 10) / demonstrarea egalităţii . . . . . . . 1,5 p
(O soluţie ı̂n care se demonstrează că triunghiurile sunt congruente şi se deduce
că au ariile egale va primi punctaj maxim)
(e) Numărul maxim de elemente este 6 (enunţare rezultat) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .0,25 p
Numărul maxim de elemente este 6 (justificare rezultat) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .0,25 p
Numărul minim de elemente este 3 (enunţare rezultat / exemplificare) . . . . . . . . . . . . . . . . .0,5 p
Numărul minim de elemente este 3 (justificare rezultat, demonstarea faptului că Mδ
nu poate avea mai puţin de 3 elemente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

(a) Citirea corectă a datelor de intrare şi afişarea rezultatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
Calculul corect a capacităţii unui bazin determinat de doi pereţi verticali . . . . . . . . . . . . . . . .1 p
Determinarea capacităţii maxime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 p
Corectitudinea limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
(b) Găsirea unei soluţiei corecte, indiferent de complexitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

la care se adaugă pentru o soluţie de complexitate O(m2 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
şi pentru o soluţie de complexitate O(m log m) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
şi pentru o soluţie de complexitate O(m) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p
Specificarea şi justificarea complexităţii soluţiei prezentate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
Corectitudinea limbajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
Explicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0.5 p
Domeniul de licență - Calculatoare și Tehnologia Informației

Informatică (1)
1. Se consideră secvenţa de instrucţiuni alăturată. Valoarea variabilei result la sfârșitul executării

secvenței este:
int k, result; var k, result : integer;
result = 0; begin
for ( k = 0; k < 5; k++ ) result := 0;
{ for k := 0 to 4 do
if ( ( k % 3 ) == 1 ) if k MOD 3 = 1 then
result = result + k; result := result + k;
else else
result = result + 1; result := result + 1;
} end;
end;
A 5 B 6 C 7 D 8
2. Fie următoarele două secvențe de cod:

P1:
P1: var sum, i : integer;
int sum, i; begin
sum = 0; sum := 0;
for (i = 1; i <= m; i++) for i := 1 to m do
sum = sum + i; sum := sum + i;
end;
P2:
P2: var sum, i : integer;
int sum, i; begin
sum = 0; sum := 0;
i = <initial>; i := <initial>;
while ( <condition> ) while <condition> do
{ begin
i = i + 1; i := i + 1;
sum = sum + i; sum := sum + i;
} end;
end;
Cu ce trebuie înlocuite <initial> și <condition> astfel încât cele două secvențe de cod să fie
echivalente (în final variabila sum să aibă aceeași valoare)?
A 0 și i < m B 0 și i < m + 1 C 1 și i < m D 1 și i < m + 1
3. O procedură care listează nodurile unui arbore binar în postordine va produce pentru următorul
arbore ieșirea:
A ABCDEF B ABDECF C DEBFCA D DEFBCA

4. Numerele 5, 2, 2, 3, 3, 3 reprezintă gradele vârfurilor unui graf neorientat cu 6 noduri. Numărul de
muchii al grafului este:
A 6 B 9 C 12 D 15
5. Dacă a și b sunt două variabile întregi inițializate atunci următoarea secvență de instrucțiuni are ca
efect:
a = a + b; a := a + b;
b = a - b; b := a - b;
a = a - b; a := a - b;
A atribuirea valorii 0 celor două variabile B păstrarea neschimbată a celor două variabile
C interschimbarea celor două variabile D atribuirea valorii a+b celor două variabile
6. Pentru a calcula în mod eficient media aritmetică a elementelor diagonalei principale a unui tablou
bidimensional pătratic de dimensiune n cu componente numere naturale este necesar și suficient să
se execute:
A o singură instrucțiune de atribuire B o singură parcurgere a diagonalei principale
și o atribuire
C o singură parcurgere a diagonalei principale D o singură parcurgere a tabloului și n+1
și n atribuiri atribuiri
7. Se consideră definite două variabile întregi x și y și următoarele două expresii:
u = ! ( (x == y) && (x == z) ); u := NOT ( (x = y) AND (x = z) );
v = (x != y) || (x != z); v := (x <> y) OR (x <> z);
Care dintre urmatoarele afirmații este adevarată:
A există x,y,z, astfel încât u diferit de v B oricare ar fi x,y,z, u egal cu v
C oricare ar fi x,y,z, u diferit de v D u egal cu v dacă și numai dacă x egal cu y
8. Se consideră tabloul unidimensional v cu elementele cu elementele v1=11, v2=7, v3=5,

v4=3. În algoritmul de sortare scris alăturat, s-a notat cu <- operația de atribuire și cu <-> operația
de interschimbare. Pentru a sorta crescător cele patru elemente ale tabloului v, numărul de
interschimbări realizate prin executarea secvenței alăturate este:
i <- 4
repetă
max=v1
k=1
pentru j <- 2..i execută
dacă max<vj atunci
max= vj
k=j
dacă k ≠ i atunci vi <-> vk

i <- i-1
până când i=1
A 2 B 3 C 4 D 5
9. Dacă x și y sunt variabile întregi având valori disctincte, expresia următoare:

(x + y – abs(x - y) ) / 2 (x + y – abs(x - y) ) DIV 2
are ca valoare:
A cel mai mare dintre x și y B cel mai mic dintre x și y
C suma dintre x și y D diferența dintre x și y


Informatică (1)
1. Se consideră următoarea funcție recursivă:
int Fun(int n) function Fun(n : integer) : integer;

{ begin
if (n == 4) return 2; if n=4 then Fun:=2
else return 2 * Fun(n + 1); else Fun:=2*Fun(n+1)
} end;
Valoarea returnată de apelul Fun(2) va fi:
A 2 B 4
C 8 D apelul Fun(2) nu se termină niciodată
2. Fie A un tablou unidimensional cu n elemente și procedura Swap care realizează interschimbarea

valorilor pe care le primește. Atunci următoarea secvență de cod sortează descrescător tabloul A.
int n; var k, j, n : integer;

for (int j = 0; j < n–1; j++) begin
for (int k = 0; k < n–j–1; k++) for j:=0 to n-2 do
if (A[k] < A[k+1]) for k:=0 to n-j do
Swap(A[k], A[k+1]); if A[k] < A[k+1] then
Swap(A[k], A[k+1])
end;
Câte apeluri ale procedurii Swap vor fi făcute daca inițial A[i]=i pentru i=0, 1, …, n-1?
A n(n-1)/2 B n
C n-1 D n(n-1)
3. Se consideră un graf neorientat cu 8 vârfuri, a cărui matrice de adiacență este:
0 0 1 1 0 0 1 0
 
0 0 0 0 1 0 0 0
1 0 0 0 0 0 0 0
 
1 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 1


0 0 0 0 0 0 0 0
 
1 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0 0 0 

Numărul de componente conexe ale grafului este:
A 1 B 2
C 3 D 4
4. Se consideră definite două variabile întregi x și y și următoarele două expresii:
u = ! ( (x == y) || (x == z) ); u := NOT ( (x = y) OR (x = z) );
v = (x != y) && (x != z); v := (x <> y) AND (x <> z);
Care dintre urmatoarele afirmații este adevarată:
A există x,y,z, astfel încât u diferit de v B oricare ar fi x,y,z, u egal cu v
C oricare ar fi x,y,z, u diferit de v D u egal cu v dacă și numai dacă x egal cu y
5. Care dintre următorii algoritmi sortează în mod eficient elementele unui tablou unidimensional de
dimensiune n cu componente numere naturale din mulțimea {0,1,2,3,4,5,6,7,8,9}:
A metoda bulelor B căutare binară
C sortare prin selecție directă D sortare prin numărare
6. Știind că variabila întreagă x reține o valoare de cel mult 3 cifre, stabiliți care dintre următoarele
expresii este adevărată dacă și numai dacă x este format numai din cifre pare:
A x%2==0 && x%10%2==0 && x%100%2==0 B x%2==0 && x/10%2==0 && x/100%2==0
C x/10%2==0 && x/100%2==0 D x/2==0 && x%10%2==0 && x%100%2==0
(varianta Pascal)
A (x mod 2=0) and (x mod 10 mod 2=0) and (x mod 100 mod 2=0)
B (x mod 2 = 0) and (x div 10 mod 2 = 0) and (x div 100 mod 2 = 0)
C (x div 10 mod 2 = 0) and (x div 100 mod 2 = 0)
D (x div 2 = 0) and (x mod 10 mod 2 = 0) and (x mod 100 mod 2 = 0)
7. Un arbore cu rădăcină are 359 de noduri numerotate de la 1 la 359. Dacă vectorul de tați al acestui
i 
arbore (vector notat cu t) are proprietatea că t[i]=   , pentru orice i de la 1 la 359, unde [x]
2
reprezintă partea întreagă a numărului x, atunci numărul de noduri care au exact un descendent
direct în acest arbore este:
A 2 B 1
C 179 D 0
8. Fie un număr x care aparține intervalului [590,618]. Care este numărul minim de numere care
trebuie testate dacă sunt divizori ai lui x pentru a putea afirma fără dubiu că x este prim:
A 309 B 24
x
C  2  -1, unde [x] este partea întreagă a lui x D 10
 
9. Se generează în ordine lexicografică toate tripletele vocală-consoană-vocală formate cu literele

A,B,C,D,E: ABA, ABE, ACA, ACE, ADA, ADE, EBA, EBE, ECA, ECE, EDA, EDE. Dacă
se generează, folosind aceeași metodă și aceleași litere, toate tripletele consoană-vocală-
consoană, stabiliți care dintre următoarele variante este o secvență de triplete generate unul imediat
după celălalt:
A DAD DAC DAB B ACE ADA ADE
C BEC BED CAB D BEC CEC DEC

Informatică (Varianta 1)
1. Se consideră următoarea funcție recursivă:
int f(int n) function f(n : integer) : integer;
{ if (n == 1) return 0; begin if n = 1 then f := 0
else if (n == 2) return 1; else if n = 2 then f := 1
else return f(n-2) + f(n–1); else f:=f(n-2)+f(n-1)
} end;
Câte apeluri recursive vor fi făcute pentru n = 5 (apelul inițial f(5) nu se consideră)?
A 14 B 4 C 8 D apelul f(5) nu se termină
2. Se consideră următoarea secvență de cod, unde z este o variabila globală inițializată cu valoarea 10:
int s(int x) function s (x : integer);
{ z –= x; begin z := z – x;
return (x * x); s := x * x;
} end;
Valoarea returnată prin apelarea s(10) şi valoarea variabilei globale z după apel sunt:
A 10 0 B 100 0 C 10 10 D 100 10
3. Se consideră următoarea secvență de cod:
a = 12; b = 20; i = 0; j = 3; a := 12; b := 20; i := 0; j := 3;
do repeat
{ switch(a) case a of
{ case 1: j++; break; 1: j := j + 1;
case 12: i++; break; 12: I := I + 1;
default: j = j; else j := j;
} end;
b - -; b := b – 1;
} while (b >= 0); until b < 0;
Valorile variabilelor i şi b după execuţia secvenţei sunt:
A 20 0 B 20 -1 C 21 -1 D 21 0
4. Se consideră definite patru variabile întregi cu valorile a = 5, b = 3, c = 1, d = 3.
Câte dintre expresiile următoare au valoarea 0 (C/C++), respectiv false (Pascal)?
(a < b) || c (a < b) OR c
((b == d) && c) || (a >= b) ((b = d) AND c) or (a >= b)
c && (d > b) c AND (d > b)
(a > b) || !(d < a) (a > b) OR NOT (d < a)
A 0 B 1 C 2 D 3
5. Se consideră un graf neorientat cu 6 vârfuri, al cărui vector de muchii este M = {(1,2), (2,3), (3,4), (3,5), (5,6)}.
Care este nodul rădăcină pentru ca arborele astfel obţinut să aibă înălţime minimă?
A 5 B 4 C 6 D 3
6. Ce valoare are expresia a/b/c*d-a pentru a = 36, b = 6, c = 3, d = 4?
A 36 B 40 C -28 D -38
7. Se consideră următoarea secvență de cod. Ce reprezintă nr pentru n?
nr = 0; nr := 0;
while (n) while (n > 0) do
{ nr += (n & 1); begin nr := nr + (n AND 1);
n = n >> 1; n := n SHR 1;
} end;
A numărul de biţi din reprezentarea binară a lui n B numărul de biţi de 1 din reprezentarea binară a lui n
C numărul de biţi de 0 din reprezentarea binară a lui n D reprezentarea binară a lui n
8. Cum se numește o matrice pătratică cu proprietatea că pentru orice pereche de indici (i,j) avem relația:
a[i][j] == a[j][i] a[i,j] = a[j,i]
A matrice identitate B matrice superior triunghiulară
C matrice inferior triunghiulară D matrice simetrică faţă de diagonala principală
9. Se consideră următoarea secvență de cod care încearcă să găsească un element x într-un vector y folosind
căutare binară (x este un întreg, iar y un vector de întregi).
i = 0; j = 9; i := 0; j := 9;
do repeat
{ k = (i + j)/2; k := (i + j)/2;
if( y[k] < x) i = k; if y[k] < x then i := k
else j = k; else j := k;
} while (y[k] != x && i < j); until (y[k] = x OR i >= j);
if(y[k] == x) printf ("x a fost gasit "); if y[k] = x then writeln ("x a fost gasit ")
else printf ("x nu a fost gasit "); else writeln ("x nu a fost gasit ");
Pentru care dintre următoarele valori ale lui x și y execuția secvenței de cod de mai sus nu se termină niciodată?
A y = [1 2 3 4 5 6 7 8 9 10] și x < 10 B y = [1 3 5 7 9 11 13 15 17 19] și x < 1
C y = [2 2 2 2 2 2 2 2 2 2] și x > 2 D Y = [2 4 6 8 10 12 14 16 18 20] și 2 < x < 20 și x este par
10. Se consideră polinomul p(x) = a0 + a1x + a2x2 +a3x3 unde ai este nenul pentru orice i. Numărul minim de înmulțiri
necesar pentru evaluarea polinomului p în punctul x este (ridicările la putere sunt considerate înmulțiri repetate):
A 3 B 5 C 6 D 8
11. Ce calculează funcția f2 definită mai jos?
int f1(int x, int y) function f1(x:integer,y:integer):integer
{ if (y == 0) return 0; begin if y = 0 then f1 := 0
return (x + f1(x, y-1)); else f1 := x + f1(x, y-1);
} end;
int f2(int a, int b) function f2(a:integer,b:integer):integer
{ if (b == 0) return 1; begin if b = 0 then f2 := 1
return f1(a, f2(a, b-1)); else f2 := f1(a, f2(a, b-1));
} end;
b a
A a*b B a+a*b C a D b
12. Parcurgerile în inordine și preordine ale unui arbore binar sunt d b e a f c g și respectiv a b d e c f g.
Parcurgerea în postordine a aceluiași arbore este:
A edbgfca B edbfgca C debfgca D defgbca
13. Se consideră patru funcții cu scopuri diferite, fiecare folosind o singură structură repetitivă de tipul for în cadrul
căreia este executat același set de instrucțiuni. Dacă cele patru structuri repetitive for sunt cele de mai jos, iar n este
dimensiunea intrării (pozitivă), care dintre funcții este cea mai eficientă din punct de vedere al duratei de execuție?
i) for(i = 0; i < n; i++) i) for i := 0 to n - 1 do i := i + 1;
ii) for(i = 0; i < n; i += 2) ii) for i := 0 to n - 1 do i := i + 2;
iii) for(i = 1; i < n; i *= 2) iii) for i := 1 to n - 1 do i := i * 2;
iv) for(i = n; i > -1; i /= 2) iv) for i := n downto 0 do i := i / 2;
A i) B ii) C iii) D iv)
14. Se dă următorul program:
for (i = 0; i < n; ++i) for i := 0 to n-1 do
{ ok = 1; begin ok := 1;
for (j = 0; j < n - 1; ++j) for j := 0 to n – 2 do
if (v[j] < v[j+1]) if v[j] < v[j+1] then
{ aux = v[j]; begin aux := v[j];
v[j] = v[j+1]; v[j] := v[j+1];
v[j+1] = aux; v[j+1] := aux;
ok = 0; ok := 0;
} end;
if (ok == 1) break; if ok=1 then break;
} end;
Pentru care din următorii vectori programul face mai puține interschimbări:
A v = [1 4 9 23 6 71 44] B v = [2 120 44 56 64 82] C v = [10 9 8 5 4 3 2 1] D v = [1 2 3 4]
15. Ȋnălțimea unui arbore binar este dată de numărul maxim de noduri de pe un drum de la rădăcină la oricare
dintre frunze. Numărul maxim de noduri dintr-un arbore binar de inălțime h este:
h h-1 h+1
A 2 -1 B 2 -1 C 2 -1 D 2 * (h + 1)
Universitatea din Bucureşti 23.07.2016
Facultatea de Matematică şi Informatică
Domeniul de licenţă - Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei
1. Se consideră următoarea secvenţă de cod, în care variabilele x şi y memorează numere naturale pozitive:
for (i = y - 1; i >= 1; i--) for i := y – 1 downto 1 do
if (i % x == 0) k++; if i mod x = 0 then k := k + 1;
Ştiind ca variabila întreagă k memorează iniţial valoarea 0, stabiliţi ce reprezintă valoarea memorată de aceasta
după executarea secvenţei de cod:
A numărul de multipli nenuli ai lui y mai mici decât x B numărul de divizori ai lui i mai mici decât y
C numărul de multipli nenuli ai lui x mai mici decât y D numărul de divizori ai lui y
2. Se dă următorul program:
int n, i, j, p; float E; var n, i, j, p : integer; E:real;
int main() { begin
n=5;E=1; p=1; n := 5; E := 1; p := 1;
for (i = 1 ; i <= n-1 ; i++) { for i := 1 to n-1 do
p=p*i; begin
E = E + 1.0 / p ; p := p*i;
} E := E + 1/p ;
return 0; end;
} end.
Care este prima zecimală a numărului memorat în E la sfârşitul execuţiei acestui program?
A 6 B 7 C 8 D 1
3. Câte dintre următoarele expresii au valoarea 1 (C/C++), respectiv true (Pascal) dacă şi numai dacă x este un
număr natural par care nu aparţine intervalului (10,20)?
!(x>10 && x<20) && ( (x & 1 )==0) not( (x>10) and (x<20)) and ( (x and 1 ) = 0)
(x%2==0) && (x<10 || x>20) (x mod 2=0) and ((x<10) or (x>20))
!(x%2==1) && (x>10 && x<20) not(x mod 2=1) and ((x>10) and (x<20))
!( (x%4==1) || (x%4==3) || !(x<=10 || x>=20)) not((x mod 4=1) or (x mod 4=3) or not((x<=10) or (x>=20)))
A 1 B 2 C 3 D 0
4. Se considera un vector v cu n componente (primul element fiind pe poziţia 1) care urmează a fi sortat crescător
folosind următoarea secvenţă de cod:
for (i = 2; i<=n; i++){ for i := 2 to n do
x = v[i]; j = i – 1; begin x := v[i]; j := i – 1;
while (j>0 && x < v[j]) while (j > 0) AND (x < v[j]) do
{ v[j+1] = v[j]; j--; } begin v[j+1] := v[j]; j := j - 1; end;
v[j+1] = x; v[j+1] := x;
} end;
Care este numărul minim de comparaţii între elementele vectorului efectuate în cadrul secvenţei pentru ca
vectorul v să devină sortat?
2
A n B n-1 C n D 1
5. Considerând variabilele întregi n, s, i, j declarate, ce complexitate are secvenţa de cod următoare?
s = 0; i = 1; s := 0; i := 1;
while (i<n) { while (i<n) do
j = 1; begin j := 1;
while (j<n) while j<n do
{s += i + j; j *=2;} begin s := s + i + j; j := j *2; end;
i = j; i = j;
} end;
A O (n) B O (log2(n)) C O (n2) D O (n log2(n))
6. Se foloseşte metoda backtracking pentru a genera submulţimile mulţimii {1, 3, 5, 7, 9}. Câte soluţii care
obligatoriu conţin elementul 3 şi nu conţin elementul 7 s-au generat?
A 8 B 2 C 16 D 4
7. Se consideră o stivă şi o coadă iniţial vide. Se introduc pe rând în stivă numerele prime mai mici decât 25, în
ordine crescătoare. Se introduc pe rând aceleaşi numere, în aceeaşi ordine, în coadă. Se repetă următoarea
operaţie: se extrag simultan un element din stivă şi un element din coadă, până când cele două elemente extrase
simultan sunt egale sau stiva devine vidă. Care este elementul din vârful stivei după executarea acestor operaţii?
A 7 B 11 C 13 D stiva este vidă
8. Se consideră o matrice pătratică de dimensiune n având liniile şi coloanele numerotate de la 1 la n. Condiţia ca
elementul de pe linia i şi coloana j să fie situat deasupra diagonalei secundare este:
A i<j B i+j<n+1 C i+j-2<n D i<n+j
9. Următoarea secvenţă de cod efectuează 3 etape din sortarea prin metoda bulelor a unui vector v de numere întregi
cu 6 elemente (primul element fiind pe poziţia 1).
for(i=1;i<=6;i++) scanf("%d",&v[i]); | cin>>v[i]; for i:=1 to 6 do read(v[i]);
for(i=1;i<=3;i++) for i:=1 to 3 do
for(j=1;j<=5;j++) for j:=1 to 5 do
if(v[j]>v[j+1]){ if v[j]>v[j+1] then
aux=v[j]; v[j]=v[j+1]; v[j+1]=aux; } begin aux:=v[j]; v[j]:=v[j+1]; v[j+1]:=aux;
for(i=1;i<=6;i++) end;
printf("%d ",v[i]); | cout<<v[i]<<" "; for i:=1 to 6 do write(v[i],' ');
Care dintre următoarele variante nu poate fi rezultatul afişat de această secvenţă de cod?
A 3 5 7 9 12 14 B 11 13 12 14 20 21 C 10 7 6 8 11 12 D 3 2 1 4 10 10
10. Se consideră următoarele funcţii:
int f2(int x); function f2(x:integer):integer; forward;
int f1(int x ){ function f1( x:integer ):integer;
if(x<=1) return 1; begin if x<=1 then f1:=1
return x*f2(x-1); else f1:=x*f2(x-1);
} end;
int f2(int x){ function f2(x:integer):integer;
if(x<=1) return 1; begin if x<=1 then f2:=1
return f1(x-1); else f2:=f1(x-1);
} end;
Care dintre următoarele expresii este egală cu x!, pentru orice x număr natural pozitiv?
A f1(x) B f2(x) C f1(x)*f2(x) D x*f2(x)
11. Se consideră următoarele subprograme:

int B (int n){ function B(n : integer) : integer;
if (n < 10) return n; begin if n < 10 then B := n
else return ((n%10) + B(n/10)); else B := n mod 10 + B(n div 10) end;
} function A(n : integer; k: integer) : integer;
int A (int n, int k){ var p:integer;
if (n<10) return n; begin if n < 10 then A := n
else{ else begin
int p= pow(10,k); p:=trunc(power(10,k)) ;
return A(n / p, k) + B(n % p); A := A(n div p, k)+ B(n mod p);
} end;
} end;
De cate ori se apelează funcţia B în urma apelului A(12345, 2)?
A 6 B 4 C 5 D 8
12. Se consideră următoarea secvenţă de cod, în care variabila i este de tip întreg şi variabila s poate memora un şir
de cel mult 20 de caractere:
strcpy(s, "caiete") ; s:='caiete' ;
for(i=0;i<strlen(s); i++) for i:= 1 to length(s) do
if(strchr("aeiou", s[i])) if pos(s[i],'aeiou')<>0 then
strcpy(s+i,s+i+1); delete(s,i,1);
printf("%s",s); | cout<<s; write(s);
Care este şirul afişat în urma executării secvenţei de cod?
A ct B cite C cit D cte
13. Se cunosc următoarele informaţii despre matricea de adiacenţă a unui graf neorientat: are 10 linii, are exact 24
de valori nenule şi suma elementelor pe fiecare coloană este mai mare sau egală cu 2. Care este valoarea maximă
pe care o poate avea gradul unui nod într-un astfel de graf?
A 6 B nu există astfel de graf C 9 D 8

14. Care este numărul de grafuri neorientate cu mulţimea nodurilor {1,2,3,4,5,6,7,8} în care atât nodurile 1 şi 2, cât
şi nodurile 1 şi 3 sunt neadiacente?
4 27 14 13
A 4 B 2 C 4 -2 D 4
15. Fie G un graf neorientat conex care are exact două cicluri elementare. Ştiind că cele două cicluri elementare nu
au noduri în comun şi au lungimile a, respectiv b, care este numărul total de arbori parţiali ai grafului G?
A a+b B a·b C (a-1)·(b-1) D (a+1)·(b+1)
Universitatea din Bucureşti 16.07.2017
Facultatea de Matematică şi Informatică
Domeniul de licenţă - Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei
Toate secvențele de cod (C/C++/Pascal) din subiect folosesc variabile anterior declarate de tipul corespunzător.
1. Ştiind că în variabila întreagă x este memorat un număr natural de exact 4 cifre, stabiliţi care dintre următoarele
expresii este adevărată dacă şi numai dacă x este palindrom.
A x/100 == x%100 A x div 100=x mod 100
B (x%10 == x/1000) && (x%100 == x/100) B (x mod 10=x div 1000) and (x mod 100=x div 100)
C x/100 == x%10*10 + x%100/10 C x div 100=x mod 10*10+x mod 100 div 10
D x%100 == x/100%10 + x/1000 D x mod 100=x div 100 mod 10+x div 1000
2. Se consideră următoarea secvenţă de cod, în care variabilele k şi n sunt de tip întreg.
k=0; k:=0;
while(n>0){ while n>0 do
if(n%2==0) begin if n mod 2=0 then
{k++; n=n/10; } begin k:=k+1; n:=n div 10; end
else k--; else k:=k-1;
n=n/10; n:=n div 10;
} end;
Ştiind că n memorează un număr natural de 4 cifre, care dintre următoarele valori nu poate fi valoarea memorată
de variabila k după execuţia acestei secvenţe de cod?
A 2 B -1 C -4 D 0
3. Se consideră următoarea secvenţă de cod, în care variabilele i,j,x,k sunt de tip întreg.
k=0; x=1;j=1; k:=0; x:=1; j:=1;
for(i=1;i<=105;i++){ for i:=1 to 105 do
k++; begin k:=k+1;
if (k == j) if k=j then
{x++; k=0;j++;} begin x:=x+1; k:=0; j:=j+1; end;
} end;
Care este valoarea variabilei x după execuţia acestei secvenţe de cod?
A 10 B 14 C 15 D 105
4. Se dau matricele A și B de numere întregi. A are m linii și n coloane, B are n linii și p coloane. Numărul de
înmulţiri elementare între elementele matricelor A și B realizate de algoritmul clasic de înmulţire a celor două
matrice (bazat pe definiţia produsului a două matrice) este:
A m+n+p B m*n + n*p C m*n*p D m + 2*n + p
5. În următoarea secvență de cod a este un vector ordonat crescător cu n elemente(primul element este pe pozitia 1).
i=1;s=0; i := 1 ; s := 0 ;
while (i<=n) { while i <= n do
j=i+1; begin j := i + 1 ;
while (j<=n && a[i] == a[j]) j++; while (j<=n) and (a[i] = a[j]) do j := j + 1;
s++ ; s := s + 1 ;
i=j; i := j ;
} end ;
Stabiliţi ce reprezintă valoarea memorată în variabila s şi ce tip de algoritm este din punct de vedere al complexităţii.
A numărul de elemente distincte din a / algoritm liniar B numărul de elemente distincte din a / algoritm pătratic
C numărul de valori consecutive din a / algoritm pătratic D numărul de valori consecutive din a / algoritm liniar
6. Utilizând metoda backtracking se generează toate permutările mulțimii {1, 2, 3, 4, 5} în ordine lexicografică.
Primele cinci soluții generate sunt 12345, 12354, 12435, 12453, 12534. Spunem că o permutarea p a mulțimii
{1, 2, 3, 4, 5} are numărul de ordine k dacă este a k-a permutare generată astfel. Permutarea 12354 are numărul
de ordine 2, iar permutarea 12534 are numărul de ordine 5. Care este numărul de ordine al permutării 51423?
A 101 B 100 C 103 D 105
7.Fie n>1 număr natural. Care este numărul minim de muchii ale unui graf neorientat cu 2n noduri care are exact
două componente conexe, cele 2 componente conexe fiind grafuri complete?
A n(n-1) B n(n-1)/2 C 2n(n-1) D (2n-1)(n-1)
8. Într-un graf neorientat conex, distanța dintre două noduri u și v se definește ca fiind lungimea minimă a unui lanț
de la u la v. Statusul unui nod v se definește ca fiind suma distanțelor de la v la celelalte noduri. Care este
valoarea maximă pe care o poate avea statusul unui nod într-un graf conex neorientat cu n>1 noduri?
2
A n B (n-1) C n(n-1)/2 D n(n+1)/2
9. Fie doi vectori a și b ordonați crescător cu na respectiv nb elemente. Prin algoritmul de interclasare se obține
vectorul ordonat care conține toate elementele din a și b. Pe cazul cel mai favorabil, numărul minim de
comparații între elementele celor doi vectori este:
A min(na,nb) B max(na, nb) C na + nb D (na + nb)/2
10. Se consideră următoarea secvenţă de cod, în care variabilele i și j sunt de tip întreg şi variabila s poate memora
un şir de cel mult 20 de caractere:
strcpy(s,"calculatoare"); s:='calculatoare' ;
i=0; j=strlen(s); i:=0; j:=length(s);
while(j>i){ while j>i do
j=j-i;i++; begin
} j:=j-i; inc(i);
i=strchr(s,s[i])-s+1; end;
i:=pos(s[i+1],s);
Care este valoarea memorată în variabila i după executarea secvenţei de cod?
A 1 B 2 C 3 D 5
11. Se consideră o stivă şi o coadă iniţial vide. Se introduc pe rând în coadă primele 5 pătrate perfecte nenule, în
ordine crescătoare. Se extrag apoi din coadă două elemente și se adaugă în stivă, în ordinea în care au fost
extrase. Care este elementul din vârful stivei după executarea acestor operaţii?
A 1 B 4 C 25 D 9
12. În următoarea secvență de cod, x este o variabilă care memorează un număr întreg, st, dr, mijl și gasit sunt
variabile de tip întreg, iar v este un vector cu 20 elemente numere întregi, primul element fiind pe poziția 1.
Vectorul v are elementele ordonate crescător. Secvența de cod caută numărul memorat în x în vectorul v,
folosind metoda căutării binare.
st=1; dr=20;gasit=0; st:=1; dr:=20;gasit:=0;
while((st<=dr) && (gasit==0)){ while (st<=dr) and (gasit=0) do
mijl=(st+dr)/2; begin
printf(“%d “, v[mijl]); | cout<<v[mijl]<<" "; mijl:=(st+dr) div 2;
if(v[mijl]==x) gasit=mijl; write(v[mijl],' ');
else if v[mijl]=x then gasit:=mijl
if(v[mijl]>x) dr=mijl-1; else
else st=mijl+1; if v[mijl]>x then dr:=mijl-1
} else st:=mijl+1;
end;
Care dintre următoarele variante nu poate fi rezultatul afişat de această secvenţă de cod?
A 10 20 30 B 10 15 20 16 18 C 10 25 17 D 11 25 10
13. Fie v un vector de n elemente întregi, pe poziții numerotate de la 1 la n și secvența de cod de mai jos care
realizează ordonarea crescătoare a elementelor acestuia.
for (i = 1; i<n;i++) for i := 1 to n-1 do

for (j = i+1; j<=n; j++) for j : = i+1 to n do
if (v[i] > v[j]) { if v[i] > v[j] then begin
aux = v[i]; v[i] = v[j]; v[j] = aux; aux := v[i]; v[i] := v[j]; v[j] := aux;
} end;
Numărul de comparații între elementele lui v realizat de algoritmul de mai sus pe cazul cel mai favorabil este:
A n B 0 C n-1 D n(n-1)/2
14. Care este numărul maxim de frunze ale unui arbore binar (fiecare nod are cel mult 2 fii) cu 67 de noduri?
A 8 B 36 C 34 D 66
15. Se consideră următoarea funcţie:
int calc(int n,int d){ function calc(n:integer ; d:integer):integer;
if(n<=2) return d; begin
if(n%d==0) return calc(n/d,d); if n<=2 then calc:=d
else return calc(n,d+1); else
} if n mod d=0 then calc:=calc(n div d,d)
else calc:=calc(n,d+1);
end ;
Ce returnează apelul calc(n,2), unde n este un număr natural cu n > 1 ?
A cel mai mare divizor al lui n B cel mai mare divizor prim al lui n
C puterea la care apare 2 în descompunerea în factori primi a lui n D n-1
INFORMATICĂ – VARIANTA 1
1. În următoarea secvență de cod variabilele p, m și s sunt de tip întreg.
p=10; m=12345; s=0; p:=10; m:=12345; s:=0;
while(m>0){ while m>0 do begin
p=p*10; s=s+m%p; m=m/p; p:=p*10; s:=s+m mod p; m:=m div p;
} end;
Care este ultima cifră (a unităților) a valorii memorate în s la sfârșitul execuției acestei secvențe de cod?
a) 7 b) 5 c) 8 d) 9
2. În următoarea secvență de cod variabilele x și k sunt de tip întreg. Înainte de executarea acestei secvențe de cod,
k este strict mai mare decât x. Stabiliți care este valoarea expresiei abs(k – x) la sfârșitul executării secvenței,
unde abs este o funcție care returnează modulul unui număr întreg primit ca parametru.
while (k > x – 3) while k > x – 3 do
k--; k := k – 1;
x++; k--; inc(x); dec(k);
a) 5 b) 4 c) 2 d) 1
3. În următorul algoritm descris în pseudocod, v este un vector de n elemente întregi, primul element fiind pe
poziția 1. Se notează prin  operația de interschimbare.
pentru j 1, 2 execută
pentru i 1, n-1 execută
dacă v[i] > v[i+1] atunci
v[i]  v[i+1]
Care este numărul maxim de interschimbări ce se pot realiza prin executarea algoritmului pentru n=5?
a) 10 b) 8 c) 7 d) 9
4. În următorul algoritm a este o matrice cu n linii și n coloane având elemente întregi; liniile și coloanele matricei a
sunt numerotate de la 1 la n. Variabilele i, j, s sunt de tip întreg.
s=0; i=1; s:=0; i:=1;
while(i<=n){ while i<=n do begin
j=n; j:=n;
while(j>=1){ while j>=1 do begin
if(i==j) if i=j then
s = s + a[i][j]; s := s + a[i,j];
j--; dec(j);
} end;
i++; inc(i);
} end;
Stabiliți ce reprezintă valoarea memorată în variabila s la finalul execuției algoritmului și care este
complexitatea algoritmului.
a) suma elementelor de pe diagonala principală / O(n) b) suma elementelor de pe diagonala secundară / O(n)
c) suma elementelor de pe diagonala principală / O(2n) d) suma elementelor de pe diagonala principală/ O(n2)
5. Se consideră următorul subprogram:

int doi(int n){ function doi(n:integer):integer;
int p=1; var p:integer;
while(n>1){ begin
n=n/2; p++; p:=1;
} while n>1 do
return p; begin
n:=n div 2; p:=p+1;
} end;
doi := p;
end;
Pentru un număr real x notăm cu [x] partea sa întreagă. Care afirmație este valabilă pentru valoarea returnată de
apelul doi(n), unde n este un număr natural strict pozitiv ?
a) este egală cu [log2(n)] b) este egală cu puterea la care apare 2 în descompunerea în
factori primi a lui n
c) este egală cu [log2(n)] + 1 d) este un număr nenul dacă și numai dacă n este putere a lui 2
6. Câți dintre următorii vectori nu pot reprezenta vectorul de tați al unui arbore cu rădăcină?
(3, 4, 0, 3, 4, 1, 2, 1, 2, 1) , (0, 6, 1, 2, 8, 4, 1, 1, 1, 1), (0, 3, 4, 1, 2, 1, 2, 1, 2, 3), (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 6, 5)
a) 0 b) 1 c) 2 d) 3
7. Fie G un graf neorientat cu n > 2 noduri şi m muchii. Numărul de subgrafuri ale lui G cu cel puțin două noduri
este:
a) 2m – 1 b) 2n – n – 1 c) 2n – n d) 2m – 2
8. Care sunt numărul minim și numărul maxim de arce ale unui graf orientat tare conex cu 10 vârfuri?
a) 10 și 45 b) 9 și 45 c) 10 și 90 d) 9 și 90
9. Generarea folosind metoda backtracking a tuturor șirurilor de 3 elemente, fiecare element putând fi orice număr
din mulțimea {1, 2, 3, 4, 5}, se realizează cu ajutorul unui algoritm echivalent cu cel de generare a:
a) permutărilor b) aranjamentelor c) combinărilor d) produsului cartezian
10. Se consideră două variabile globale x si y, ambele inițializate cu valoarea 1 și următorul subprogram:
void f(int x){ procedure f(x:integer) ;
x+=3; begin
y=--x; inc(x,3); x:=x-1; y:=x;
} end;
Care sunt valorile variabilelor globale x şi y după execuția apelului f(2)?
a) 4 și 4 b) 4 și 5 c) 3 și 3 d) 1 și 4
11. Dacă G este un graf neorientat eulerian cu 10 noduri şi 16 muchii şi lista de adiacenţă a fiecărui nod din G este
formată din cel puțin un element, atunci câte dintre afirmațiile de mai jos sunt adevărate?
 G este conex
 G are cel puțin un nod de grad egal cu 2
 G este hamiltonian
 G nu conține cicluri elementare de lungime 3.
a) 1 b) 2 c) 3 d) 4
12. Se consideră funcția f definită mai jos. Ce valoare va returna f(1,2)?
int f(int m, int n) function f (m,n:integer): integer;
{ begin
if (m==0) return n+1; if m=0 then f:= n+1;
if (m>0 && n==0) return f(m-1,1); if (m>0) AND (n=0) then f:= f(m-1,1);
if (m>0 && n>0) return f(m-1,f(m,n-1)); if (m>0) AND (n>0) then f:= f(m-1,f(m,n-1));
} end;
a) 1 b) 3 c) 2 d) 4
13. Fie f și g două subprograme cu definițiile de mai jos. Ce valoare va returna apelul g(6)?
int f(int x){ function f (x:integer): integer;
if (x%2==0) begin
return f(x/2); if x mod 2=0 then f:= f(x div 2)
else return x; else f:= x;
} end;
int g(int x){ function g(x:integer): integer;
if(x<1) return 1; begin
else return f(x*g(x-1)); if x < 1 then g:=1
} else g:= f(x*g(x-1));
end;
a) 315 b) 3 c) 45 d) 15
14. Fie A, B şi C 3 stive iniţial vide. Se consideră că, în oricare dintre cele 3 stive, o valoare poate fi adăugată doar
dacă este strict mai mică decât valoarea aflată în vârf sau dacă stiva este vidă. Printr-o mutare a unei valori
înțelegem scoatere ei dintr-o stivă și adăugarea ei în altă stivă. Dacă în stiva A sunt introduse pe rând numerele 5,
4, 3, 2, 1 în această ordine, care este numărul minim de mutări de valori folosind cele 3 stive în urma cărora stiva
B conține toate elementele care inițial erau în stiva A.
a) 5! b) 25 c) 25 - 1 d) 10
15. Se dau mulțimile A și B având același număr n de elemente. Reprezentăm mulţimile prin vectori sortați crescător.
Care este complexitatea algoritmului optim de aflare a intersecției celor două mulțimi?
a) O(n2) b) O (n log(n)) c) O(n) d) O(log(n))
INFORMATICĂ – Varianta 1
În cele ce urmează se consideră: 1) x mod y - restul împărțirii lui x la y; 2) x div y – câtul împărțirii lui x la y;
3) ← înseamnă atribuire; 4) = semnifică verificarea egalității; 5) 𝑀!×! – M este matrice cu l linii și c coloane, 𝑀!" este
elementul matricei M corespunzător liniei i și coloanei j, numerotarea liniilor și a coloanelor începe de la 1.
1. Se dă matricea 𝐴!×! (A este matrice cu n linii și n coloane ) cu n > 0 și secvența de pseudocod următoare:
pentru i ← 1, n execută
pentru j ← 1, n execută
𝐴!" ← (i+j) mod n
Suma elementelor de pe diagonala secundară a matricei A în urma execuției secvenței va fi:
a) n(n+1) b) n c) n2 d) 0
2. Fie v un vector ce conține toate numerele naturale de la 99 la 1, ordonate descrescător. Numim inversiune a lui v o
pereche (i, j) cu proprietatea că i < j și v[i] > v[j]. Câte inversiuni are vectorul v?
a) 5050 b) 4950 c) 4851 d) 4753
3. Se consideră algoritmul următor, scris în pseudocod:
citește z, y, x (numere naturale)
cât timp y > 0 execută
dacă z = y - x atunci
scrie y mod 10
x ← y
citește y
Care dintre următoarele variante poate fi rezultatul afişat de această secvenţă de cod?
a) 5815 b) 4321 c) 5816 d) 9357
4. Fie C o coadă inițial vidă. La fiecare pas i, i ≥ 1, se introduc în coadă 2*i valori și se extrag i valori. Câte elemente
vor fi în coadă după executarea primilor 10 pași?
a) 66 b) 45 c) 55 d) 50
5. În pseudocodul următor x și y sunt numere naturale:
subprogram f(x, y)
dacă x = 0 atunci
scrie y
dacă x mod 3 > 0 atunci
apelează f(x div 3, y+1)
Pentru câte valori ale lui x din mulțimea {2019, 1321698, 78320103} subprogramul nu afișează nimic la apelare:
a) 0 b) 1 c) 2 d) 3
6. Fie matricele 𝐴!×! , 𝐵!×! , 𝐶!×! , 𝐷!×! . Folosind proprietatea de asociativitate a înmulțirii matricelor se poate
determina numărul minim x de înmulţiri între elementele matricelor necesare pentru a calcula 𝐴 × 𝐵 × 𝐶 × 𝐷.
Valoarea lui x este:
a) 60 b) 66 c) 48 d) 64
7. Se dă vectorul v ce conține numerele naturale de la 1 la n în ordine crescătoare (n ≥ 100, n este par). Pentru câte
numere naturale x căutarea binară a lui x în v se încheie după accesarea a cel mult două elemente din v?
a) 1 b)[ 𝑙𝑜𝑔! 𝑛 ] c) 3 d) [n/2]
8. În pseudocodul următor v este un vector cu n elemente numerotate de la poziția 1, iar s și d sunt numere naturale. Cu
ce secvenţă de instrucțiuni se pot înlocui punctele de suspensie astfel încât la apelul suma(v,1,n) subprogramul să
returneze suma elementelor vectorului v?
subprogram suma(v, s, d)
dacă s = d atunci
returnează ……
altfel
returnează suma(v, s, (s+d) div 2)+suma(v, (s+d) div 2 + 1,d)
a) v[(s+d) div 2 - 1] b) 0 c) v[s] d) v[(s+d) div 2 + 1]
1
9. În pseudocodul următor n, s, i, j, k sunt numere naturale:
citește n
s ←0
pentru i ← 1, n * n execută
pentru j ← 1, i div 2 execută
s ←s + i + j
k← 1
cât timp k < j execută
s←s + k
k←k * 2
scrie s
Care este complexitatea secvenței de cod anterioare?
a) O(n3 ) b) O (n3 log n) c) O(n2 log n) d) O(n4)
10. Se consideră algoritmul următor, scris în pseudocod, unde x, p și n sunt numere naturale:
citește n (număr natural)
x← 0
p ← 1
cât timp n > 0 execută
x ← x + (n mod 10 - n mod 2)*p
p ← p * 10
n ← n div 10
scrie x
Câte dintre numerele din intervalul [1,10000] nu pot fi afișate folosind algoritmul dat?
a) 2500 b) 736 c) 9376 d) 624
11. Fie G graf neorientat, cu toate nodurile având grad par nenul. Câte dintre următoarele afirmații sunt adevărate:
1) G este hamiltonian; 2) G este eulerian; 3) G conține cel puțin un lanț elementar de lungime 3; 4) G are cel puțin un
ciclu?
a) 1 b) 2 c) 3 d) 4
12. Care este numărul maxim de muchii pentru un lanț elementar într-un arbore cu rădăcină ce are 1093 de noduri, în care
fiecare nod intern are exact 3 fii?
a) [log31093] b) 2*([log3(2*1093+1)]-1) c) 3*[log31093] d) 2*[log31093]+1
13. Care este numărul de cicluri elementare (ce nu conțin același nod de mai multe ori) de lungime impară ale grafului
complet cu 17 noduri?
a) 55196 b) 65159 c) 96559 d) 65519
14. Fie mulțimea de litere A = {a, b, c, d, e, i}. Cu ajutorul metodei backtracking se construiesc toate secvențele formate
din 5 litere distincte (din mulțimea A) ce nu conțin două vocale alăturate. Câte soluții vor fi generate?
a) 562 b) 224 c) 252 d) 256
15. Fie următoarea secvență de cod:
C/C++ Pascal
char s[16]="Examen-C.-T.-I.", *p, c1, c2; var s,s1:string[255]; p: integer; c1,c2:char;
p=strchr(s,'-'); begin
c1=s[p-s+1]; s:='Examen-C.-T.-I.'; p:=pos('-',s); c1:=s[p+1];
cout<<s[p-s+1]<<s[p-s]; | printf(“%c%c”, s[p-s+1],s[p-s]); write(s[p+1],s[p]);
while(p) { c2=c1; while p<>0 do begin
c1=s[p-s+1]; c2:=c1; c1:=s[p+1];
p=strchr(p+1,'-'); } s:=copy(s,p+1,length(s)-p); p:=pos('-',s);
cout<<c1<<c2<<"2019"; | printf(“%c%c2019”,c1,c2); end;
write(c1,c2,'2019');
end.
Ce se afișează în urma rulării secvenței?
a) IT-C2019 b) CTI-2019 c) T.I.2019 d) C-IT2019
2
2012
Informatica
Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4

1 D 1 C 1 C 1 A
2 C 2 A 2 D 2 D
3 B 3 D 3 B 3 A
4 D 4 C 4 A 4 C
5 B 5 A 5 D 5 A
6 A 6 C 6 B 6 A
7 A 7 B 7 C 7 B
8 B 8 B 8 D 8 C
9 B 9 C 9 D 9 D
Fizica

1 C 1 D 1 A 1 B
2 A 2 B 2 C 2 D
3 C 3 D 3 A 3 B
4 A 4 B 4 C 4 D
5 A 5 B 5 C 5 D
6 A 6 B 6 C 6 D
7 B 7 C 7 D 7 A
8 B 8 C 8 D 8 A
9 A 9 B 9 C 9 D

Domeniul de licenţă – Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei
Barem
Varianta I Varianta a II-a

Algebră Analiză Geometrie Informatică Fizică Algebră Analiză Geometrie Informatică Fizică
1 C 1 B 1 B 1 D 1 A 1 D 1 A 1 A 1 C 1 B
2 C 2 C 2 D 2 A 2 C 2 D 2 D 2 C 2 B 2 D
3 B 3 A 3 A 3 C 3 D 3 A 3 B 3 B 3 D 3 C
4 C 4 B 4 A 4 B 4 A 4 D 4 A 4 B 4 A 4 B
5 A 5 D 5 D 5 C 5 C 5 B 5 C 5 C 5 D 5 D
6 A 6 C 6 B 6 C 6 A 6 B 6 D 6 A 6 D 6 B
7 D 7 B 7 B 7 B 7 B 7 C 7 A 7 A 7 A 7 A
8 A 8 A 8 D 8 A 8 B 8 B 8 B 8 C 8 B 8 A
9 A 9 D 9 D 9 B 9 C 9 B 9 C 9 C 9 A 9 D
Varianta a III-a Varianta a IV-a

1 A 1 D 1 D 1 B 1 C 1 B 1 C 1 C 1 A 1 D
2 A 2 A 2 B 2 C 2 A 2 B 2 B 2 A 2 D 2 B
3 D 3 C 3 C 3 A 3 B 3 C 3 D 3 D 3 B 3 A
4 A 4 D 4 C 4 D 4 C 4 B 4 C 4 D 4 C 4 D
5 C 5 B 5 B 5 A 5 A 5 D 5 A 5 A 5 B 5 B
6 C 6 A 6 D 6 A 6 C 6 D 6 B 6 C 6 B 6 D
7 B 7 D 7 D 7 D 7 D 7 A 7 C 7 C 7 C 7 C
8 C 8 C 8 B 8 C 8 D 8 D 8 D 8 A 8 D 8 C
9 C 9 B 9 B 9 D 9 A 9 D 9 A 9 A 9 C 9 B

Domeniul de licenţă – Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei
Barem
Varianta I Varianta a II-a

1 B 1 D 1 B 1 C 1 A 1 C 1 C 1 C 1 B 1 B
2 D 2 A 2 C 2 A 2 C 2 A 2 C 2 D 2 C 2 D
3 B 3 B 3 D 3 C 3 D 3 C 3 A 3 A 3 D 3 A
4 C 4 B 4 A 4 B 4 A 4 D 4 D 4 B 4 D 4 B
5 D 5 C 5 A 5 D 5 B 5 A 5 A 5 B 5 A 5 C
6 A 6 B 6 B 6 B 6 D 6 B 6 C 6 C 6 A 6 A
7 C 7 D 7 A 7 D 7 A 7 D 7 B 7 B 7 B 7 B
8 A 8 A 8 D 8 B 8 B 8 B 8 B 8 A 8 A 8 C
9 A 9 C 9 D 9 C 9 C 9 B 9 D 9 A 9 D 9 D
Varianta a III-a Varianta a IV-a

1 D 1 B 1 D 1 A 1 C 1 A 1 D 1 A 1 D 1 D
2 B 2 A 2 A 2 D 2 A 2 C 2 A 2 B 2 B 2 B
3 D 3 A 3 B 3 A 3 B 3 A 3 C 3 C 3 B 3 C
4 A 4 C 4 C 4 C 4 C 4 B 4 C 4 D 4 A 4 D
5 B 5 D 5 C 5 B 5 D 5 C 5 B 5 D 5 C 5 A
6 C 6 D 6 D 6 C 6 B 6 D 6 D 6 A 6 D 6 C
7 A 7 D 7 C 7 C 7 C 7 B 7 B 7 D 7 A 7 D
8 C 8 B 8 B 8 D 8 D 8 D 8 A 8 C 8 C 8 A
9 C 9 C 9 B 9 A 9 A 9 D 9 A 9 C 9 B 9 B
Matematică / Informatică / Fizică
Barem (toate variantele)

M I F M I F M I F M I F
1 B C A 1 A A C 1 B D D 1 C C D
2 C B C 2 D D B 2 B B B 2 D B B
3 C C D 3 A C C 3 C C A 3 A B B
4 D B C 4 D B D 4 A C A 4 D D D
5 A D B 5 A D C 5 C C D 5 D A A
6 A C C 6 A B D 6 A A D 6 C D A
7 D B C 7 C B A 7 D D A 7 A D D
8 B D D 8 D D B 8 D D A 8 B A A
9 A C C 9 B B B 9 C A D 9 D C A
10 C A B 10 A A B 10 D C A 10 C A A
11 B C C 11 D A A 11 D B B 11 C C D
12 C C D 12 C B C 12 A B D 12 A A C
13 D C A 13 A C B 13 B B A 13 D B B
14 C C C 14 B A C 14 C C B 14 D B B
15 C A B 15 D C A 15 B C C 15 B C C

1 A C B 1 B A D 1 C B C 1 B D A
2 B B D 2 A A B 2 D C B 2 C D D
3 C B B 3 C D B 3 A B C 3 D C D
4 B B B 4 B C A 4 B D D 4 A A A
5 D B A 5 A D A 5 A A A 5 D D B
6 C A A 6 D C D 6 C D A 6 D B D
7 B A C 7 A D C 7 D D D 7 C B D
8 D B A 8 B A D 8 A C A 8 A D D
9 C C D 9 C B C 9 D A A 9 D D B
10 B C D 10 B A D 10 B A D 10 C C B
11 A B A 11 D C A 11 A A C 11 B D B
12 B C C 12 A A D 12 D A A 12 C B D
13 C A C 13 B D B 13 B B B 13 D D D
14 D D D 14 A A D 14 A B B 14 C C A
15 C B A 15 C D C 15 D C B 15 A A C

1 C C A 1 D D A 1 A B D 1 B D A
2 D D A 2 B D A 2 A C D 2 C B C
3 A C A 3 A A B 3 D D C 3 C A C
4 C C B 4 A D A 4 D C B 4 D A D
5 B A C 5 C B D 5 C A B 5 D C D
6 A A C 6 B A C 6 A D A 6 A B D
7 C A D 7 B D A 7 B A A 7 C C B
8 B C B 8 A B A 8 C C D 8 B D B
9 B A A 9 A D C 9 A A D 9 C C A
10 D C C 10 D C D 10 D B A 10 D B C
11 C B C 11 B D C 11 C A A 11 B B D
12 C D B 12 C B B 12 A C B 12 C D B
13 B D D 13 D B D 13 D A C 13 A B D
14 B C B 14 B C A 14 D B D 14 D D B
15 A B D 15 A A B 15 B A D 15 D B A

1 C C A 1 B C B 1 D A C 1 B B A
2 D A C 2 D D B 2 A B A 2 A B C
3 B C D 3 C A B 3 A A A 3 C B B
4 C D A 4 A D B 4 B A C 4 D C D
5 A C A 5 D D B 5 D B D 5 C B B
6 C B A 6 A A D 6 A A C 6 B A D
7 A B A 7 B A D 7 B D C 7 D C C
8 D C D 8 B B D 8 D D C 8 D C B
9 B D C 9 C D A 9 A D B 9 B C D
10 A D D 10 A D C 10 C A A 10 D B D
11 B B D 11 B A A 11 A A C 11 A D C
12 C D C 12 C C B 12 C A B 12 A B D
13 C C A 13 A D B 13 B B B 13 C B D
14 D C A 14 B C A 14 D B C 14 C A D
15 B C B 15 D D A 15 C C B 15 D A C

1 C B D 1 B D D 1 A A D 1 C B B
2 A C C 2 D D A 2 D B C 2 A C D
3 B B C 3 D D B 3 C A C 3 A C A
4 C C D 4 A B D 4 B D A 4 B B A
5 D D A 5 C D A 5 A A B 5 D C D
6 D A B 6 B C B 6 B D B 6 D A B
7 A C B 7 C A C 7 B A B 7 B D C
8 C C D 8 A A A 8 C C D 8 A B D
9 B D B 9 D B B 9 A B C 9 D C B
10 B C A 10 C A D 10 C A A 10 C A B
11 C A C 11 A A C 11 A A B 11 D B A
12 B B A 12 C C D 12 C B C 12 B B C
13 D D D 13 A D B 13 B B D 13 A A D
14 A C A 14 B D C 14 D C A 14 C D C
15 D D C 15 B C A 15 D D A 15 B B C

Admitere Bucuresti 1 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Admitere Bucuresti 1 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SUBIECTE LICENŢĂ

I. Algebră 1. Să se rezolve ecuaţiile:

2. Fie f : R −→ R, f (x) = xarctgx − ln(1 + x2 ), x ∈ R.

Concursul de admitere septembrie 2009,

a) Determinaţi a şi b astfel ı̂ncât funcţia f să fie continuă.

Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2010,

Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere septembrie 2010,

a) Să se rezolve sistemul pentru λ = 2.

Timp de lucru 3 ore.

II. Analiză matematică 1. Fie funcţia f : R → R, f (x) = (x2 + x + 1)ex .

(an )n∈N cu a0 ∈ R şi an+1 = e−an f (an ), ∀ n ∈ N

este crescător şi lim an = +∞.

Timp de lucru - 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2012

Timp de lucru 3 ore.

! şi că M este inel comutativ ı̂mpreună cu aceste operaţii.

Concursul de admitere iulie 2014

Concursul de admitere iulie 2015

Concursul de admitere iulie 2016

Concursul de admitere iulie 2017

Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2018

Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2019

I. Algebră. Considerăm polinomul P (X) = (X + i)12 + (X − i)12 .

Subiectul de Informatică se găseşte pe verso.

Timp total de lucru: 3 ore

I. Algebră 1. 1 pt. din oficiu.

2. 1 pt. din oficiu.

Domeniul de licenţă Matematică

I. Algebră 1 p. din oficiu.

II. Analiză 1 p. din oficiu.

III. Geometrie 1 p. din oficiu.

IV. Informatică 1 p. din oficiu.

Concursul de admitere iulie 2013

I. Algebră. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct.

Concursul de admitere iulie 2014

Concursul de admitere iulie 2015

Concursul de admitere iulie 2016

IV. Informatică. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

Concursul de admitere iulie 2017

Concursul de admitere iulie 2018

III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

Concursul de admitere iulie 2019

II. Analiză. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 p

III. Geometrie. Oficiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 p

a) Să se studieze derivabilitatea funcţiei g pe R.

AB02 + BC02 + CA20 = AC02 + BA20 + CB02 ,

Timp de lucru: 3 ore.

Concursul de admitere septembrie 2009,

unde m şi n sunt parametri reali.

• un vector de dimensiune n cu elemente numere ı̂ntregi.

Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2010,

Timp de lucru 3 ore.

Concursul de admitere septembrie 2010,

Timp de lucru 3 ore.

2. Fie In = xn sin2 x dx şi Jn = xn cos2 x dx, ∀ n ∈ N.

Timp de lucru - 3 ore.

Concursul de admitere iulie 2012,

2. Studiaţi monotonia şi determinaţi valoarea maximă a funcţiei f .

Timp de lucru 3 ore.