https://www.salvaticopiii.

ro/ce-facem/educatie/prevenirea-abandonului-scolar/o-scoala-pentru-fiecare

DUMNEZEU ŞI OAIA

Sărmana oaie, aşa de blândă cum o ştiţi, îndura multe necazuri din partea celorlalte animale. Vitele din curte
o loveau şi-o alungau; câinii o muşcau; lupii îi furau mieii şi-o sfâşiau şi pe ea când puteau.
De aceea se duse într-o zi la Dumnezeu să-1 roage ca să-i uşureze soarta.
Dumnezeu o ascultă cu bunătate şi grăi:
— Văd, buna mea făptură, că nu ţi-am dat ceva să te aperi. Vrei să-ţi pun în gură colţi puternici şi la picioare
gheare ascuţite?
— O, nu, zise oaia. Nu vreau să semăn cu fiarele de pradă.
— Sau vrei să-ţi pun otravă în gura ta?
— Nu, nu, se-mpotrivi oaia. Nu vreau să mă asemăn cu şerpii, care sunt vietăţile cele mai uriaşe şi mai
fioroase!
— Atunci să-ţi pun coarne vânjoase pe frunte şi să-ţi întăresc spinarea.
— Nici asta, bunule Părinte, căci nu-mi place să fiu ca un ţap. Dumnezeu stătu o clipă pe gânduri şi grăi din
nou:
— Dar trebuie să-ţi alegi ceva din toate acestea, ca să poţi face şi tu rău celor ce te prigonesc.
— Ca să pot face rău? zise oaia oftând. Mă tem, că având puterea aceasta, să nu nedreptăţesc pe cineva, că
eu ştiu ce-nseamnă a nedreptăţi vreun semen de-al tău. Rămân mai bine aşa cum sunt, Stăpâne!
Dumnezeu o binecuvântă, iar din ziua aceea oaia nu se mai plânse de soarta ei.
 LEGENDA ARICIULUI

Când a făcut Dumnezeu toate câte se văd pe pământ, s-a apucat să răsucească şi firul vremii. Acest fir era
împletit din două: unul negru şi altul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea.
A căutat Dumnezeu un dobitoc care să-1 ajute la răsucitul firului. Dar nici unul n-a putut să-1 ajute, pentru
că firul era nesfârşit de lung şi munca era prea cu oboseală multă.
Dar iată că s-a găsit ariciul care să dea ajutor lui Dumnezeu. Si a stat ariciul un an, doi ani, trei, o sută, o
mie, ba zece mii de ani şi 1-a ajutat pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a dat două gheme: unul alb şi altul negru,
să le învârtească mereu, ca să se deşire cele două fire deopotrivă. Iar Dumnezeu sta şi răsucea firele şi făcea
din două deosebite unul pestriţ şi-1 depăna pe ghemul vremii. Şi era menit ca după ce se va isprăvi de
depănat, Dumnezeu să facă oamenii şi apoi să înceapă să desfacă firul vremii de pe ghem.
Şi acu, se zice că uitându-se ariciul mereu la cele două gheme şi învârtindu-le mereu, mereu, a aţipit de
oboseală; iar în vremea asta s-a rupt firul cel alb şi Dumnezeu depăna înainte pe ghemul vremii un singur fir,
în loc de două, numai pe cel negru.
Deşteptându-se ariciul, a rămas fără suflare, de groază multă. Atât cât se depănase firul cel negru singur,
atâta vreme trebuia să fie pe lume noapte, căci nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un an, poate
doi, ori chiar o sută, ori o mie de ani, era să fie pe lume noapte. Şi atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a
făcut, încât toţi perii de pe dânsul s-au ridicat, cum se ridică în vârful capului părul omu- lui de spaimă mare.
Şi Dumnezeu, supărat de răul ce-i făcuse ariciul, a zis într-o mânie:
— Zbârlit să-ţi rămână părul viaţa întreagă! Spaimă de moarte să duci câte zile vei trăi!
Dar aducându-şi aminte de binele ce i-1 făcuse ariciul, a zis cu bunătate:
— Ghemele mi le-ai ţinut şi ghem să te poţi face la vreme de primejdie şi nimeni, nici un om, nici o fiară, să
nu poată să se apropie de tine, ca să-ţi facă rău, că mult bine mi-ai făcut tu.
De atunci a rămas ariciul până-n ziua de astăzi zburlit, cu ţepi şi plin de spaimă; dar se poate apăra de
duşmani, făcându-se ghem, şi nimeni nu-i poate pricinui vreun rău.
 CUM A FĂCUT DUMNEZEU CIOCĂNITOAREA

A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Şi ce voi să vă povestesc, este de mult, de pe când
oamenii nu erau înrăutăţiţi cum sunt astăzi şi nu ştiau ce va să zică a face rău, nici duşmani nu erau unul asupra altuia,
de pe când umblau şoareci călare pe pisici şi lupii se îmbrăţişau cu mieluşeii, sărutându-se frăţeşte.
Pe vremea aceea, Dumnezeu nu se ascundea de oameni, ci umbla pe pământ, totdeauna întovărăit de Sfântu Petre,
împărţind oamenilor mila şi darurile sale. Nici Sfântu Petru nu se lăsa mai jos decât Dumnezeu şi-1 ajuta în operele
sale. Un lucru însă nu plăcea lui Sfântu Petru: insectele cele mici, ce se târau pe pământ, i se suiau sus pe picioare şi-1
înţepau, îl gâdilau, necăjindu-1 rău.
— Doamne, zise într-o zi Sfântu Petru, toate le-ai făcut bune şi cu multă iscusinţă pe acest pămant, numai un lucru,
nu.
— Şi ce lucru Petre? întrebă Dumnezeu cu un glas blând, căci mult iubea el pe Sfântu Petru, care-i dăduse multe
sfaturi înţelepte.
— Insectele ce le-ai lăsat să se târască pe pământ şi sub pământ, nu le-ai făcut bine, căci necăjesc mult pe cea mai
iubită făptură a ta, pe om.
— Bine, dacă zici tu Petre, să nu mai fie, îţi voi face pe voie.
Şi aşa zicând, porunceşte tuturor insectelor să se adune lângă el, iar după ce se adunară, Dumnezeu le strânge binişor,
le pune într-un sac şi leagă sacul la gură.
Tocmai când mântuise Dumnezeu treaba, iaca trece pe acolo o femeie. Dumnezeu o întreabă:
— încotro te duci, copilă?
— In cutare loc.
— Dacă e aşa, mă rog, ia şi sacul ăsta, că eu sunt bătrân, şi-1 du până la cutare groapă, unde să-1 arunci cum se află el,
băgând bine de seamă ca nu care cumva să dezlegi sacul.
Femeia luă sacul, după ce făgădui că nu-1 va dezlega, şi plecă, dar când fu aproape de groapă îşi zise în gândul ei: „Eu
duc sacul ăsta în spinare, fără să ştiu ce are în el, dar dacă m-oi uita şi eu în el, ce are să fie?" Aşa zicându-şi, puse
sacul jos şi-1 dezlegă, iar insectele începură a fugi care încorto.
Se puse ea degrabă să le adune, dar pace. Dumnezeu şi Sfântu Petru, care ştiau de fapta femeii, îi zise:
— Dar bine femeie, ce făcuşi? Cine te-a îndemnat să dezlegi sacul?
— Curiozitatea, Doamne!
— Ah! Femeie, femeie, zise Dumnezeu, numai curiozitatea vă pier- de pe voi. Curiozitatea te-a pierdut pe tine, căci
insectele se vor împrăştia peste tot pământul, iar tu ciocănitoare să te faci şi blestemată să fii a le căuta şi a le omorî în
vecii vecilor. — Amin, zise Sfântu Petru. Aşa răsplăti Dumnezeu curiozitatea femeii şi d-atunci şi până-n ziua de azi,
ciocănitoarea veşnic umblă să omoare insecte.
 LEGENDA CUCULUI

Erau odată doi fraţi rămaşi de mici fără tată şi fără mamă. Pe unul îl chema Ion şi pe altul Cucu.
Şi de la o vreme, dacă au văzut că nu au cu ce să trăiască, au plecat şi ei în lume, doar or găsi un trai mai
bun. Şi au mers ei cale lungă, o zi întreagă. Când să treacă printr-o pădure, iaca le iese înainte un lup. Băieţii
se speriară şi au luat-o la fugă, săracii, care încorto au văzut cu ochii: Ion într-o parte şi Cucu într-alta. Pe
înnoptate, Ion s-a potolit din fugă şi a început să-şi caute fratele.
Du-te încoace, du-te-ncolo, cată-1 spre răsărit, spre apus, degeaba! Cucu nicăieri. Şi a început Ion să plângă
cu lacrimi şi să-1 strige cu glas aşa de plângător, că ar fi mişcat şi pietrele:„Cucu!... Cucu!... Cucu!...
Cucu!"...
Şi a cutreierat el o săptămână de zile drumurile, câmpiile, munţii şi pădurile, întrebând din om în om, din sat
în sat; dar zădarnică i-a fost osteneala. Slăbise bietul băiat şi se uscase de nu-1 mai cunoşteai, dar el tot nu se
lăsa şi striga mereu: „Cucu! Cucu! Cucu!"
S-a întâmplat că într-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfântul Petre.
— Doamne! Ce suferinţă o fi pe copilul ăsta, de se trudeşte atâta? îl vezi cum a slăbit? Numai oasele-i de el,
săracul!...
— Ce să fie, Petre! A avut şi el un frate şi 1-a pierdut. Acum îl caută pe toate drumurile şi-1 plânge...
— Fie-ţi milă, Doamne, de el şi îl uşurează, fă-1 pasăre ca să nu se mai trudească atâta, căci pasăre fiind,
poate l-o găsi mai repede.
— Fie cum zici tu, Petre.
Şi Dumnezeu făcând nişte semne cu mâna, îndată copilul acela s-a prefăcut într-o pasăre; şi... sfâr... în zbor
spre pădurea vecină. De acolo, prin grădini şi peste câmpuri tot strigând mereu: „Cucu! Cucu!" Cucul,
pasărea cântătoare a grădinilor şi a pădurilor şi numită aşa după cân- tecul ei „cucu, cucu". Povestea
bătrânescă zice că e Ion, fratele Cucului.
Şi cântă „cucu! cucu!, de la începutul primăverii şi până la Sfântu Petre; iar de atunci răguşeşte de atâta
strigăt zadarnic. Tocmai la anul va începe iar; şi aşa va striga cât îi lumea, pe frate-său, căruia cine ştie unde
i-or fi zăcând oasele, după întâmplarea cu lupul.
Iar povestea-i tot poveste, /Cum a fost, azi nu mai este;
S-a-ntâmplat, nu s-a-ntâmplat,
Eu de asta n-am aflat.
La bătrâni am auzit-o, La copii am povestit-o!
 VIERMELE DE MERE

Inainte de a veni Dumnezeu pe pământ, erau o mulţime de oameni, care de care mai isteţi, prefăcându-se
prin ajutorul diavolului, sub a cărui ocârmuire erau, când într-o jivină, când în alta, după cum aveau voie.
Aceşti oameni puneau rămăşag că se vor preface în mâţă, ori în câine, şi aşa şi făceau, căci dracu îi ajuta,
plăcându-i mult de oamenii lui cei iscusiţi. Cei ce îi vedeau, credeau că ei îs Dumnezeu şi li se închinau lor,
aducându-le câte şi mai câte daruri.
Diavolul, văzându-le toate acestea, era cât pe aici să-şi sară din piele, crezând că toate popoarele vor uita pe
Dumnezeu şi se vor închina oamenilor lui. Aşa era să se şi întâmple.
Dumnezeu, care le vede toate şărlătăniile, până la o vreme a stat şi s-a uitat la ei, ca să vadă slăbiciunea
oamenilor, dar mai pe urmă s-a hotărât ca să se coboare jos la ei, căci a văzut că să stai numai cu mâinile în
sân nu e bine.
Deci coborându-se jos între ceilalţi muritori, umbla şi el alăturea cu ei, de la un iscusit la altul, ca să le vadă
faptele. După ce umblă pe rând pe la toţi, le zise ca să se strângă cu toţii la un loc şi să facă minuni pe
întrecute, că celui ce va face minunea cea mai mare, i-a da un sac plin cu aur.
Auzind iscusiţii de făgăduiala cea mare, s-au adunat a minune în o şură mare, ce jur-împrejur era înconjurată
tot cu meri. Dumnezeu, dându-le de ştire că pot să-şi înceapă lucrurile, fiecare şi-a arătat ştiinţa.
După ce le-au făcut toate câte le-au ştiut, le-a zis Dumnezeu ca să-i facă şi un măr ca cele de afară, de pe
meri. Ei însă nu au putut. Pentru aceea, Dumnezeu a slobozit un trăsnet în mijlocul lor. Ei, de frică, cu toţii
s-au ascuns în miezul merelor de pe meri şi acolo au rămas până în ziua de azi, prefăcuţi în viermi de mere.
 PĂIANJENUL

Zice-se că Domnul nostru Isus Cristos avea datină de a intra mai adeseori prin sinagogele jidoveşti şi a
predica cuvântul lui Dumnezeu. Jidovilor însă nu le venea nicidecum la socoteală învăţătura lui. De aceea nu
o dată s-au sfătuit ei ca să-1 prindă şi să-1 omoare. într-un rând, intrând Isus Cristos într-o sinagogă şi
începând a învăţa ca totdeauna, jidovii ce fac, ce dreg, destul atâta că pun mâna pe dânsul şi vreau
numaidecât să-1 spânzure. Dar cine să le facă fu- nia trebuincioasă spre scopul acesta? Unii spun:
— Fă-o tu! Alţii :
— Ba fă-o tu.
Şi tot aşa se îmbie unii pe alţii, dar nici unul nu se prinde s-o facă. Un păinjen însă, care se afla într-un
ungher al sinagogii şi auzea toate, cum se ceartă jidovii între ei şi nici unul nu vrea să facă funia ce le
trebuie, hai că va face-o el! Jidovii, cum îl aud vorbind, îşi îndreaptă cu toţii privirile spre dânsul şi uită, ca
pământul, de Domnul nostru Isus Cristos. Isus Cristos, la rândul său, îi lasă căutând cu gurile căscate la
păianjen şi, ieşind din sinagogă, se duce în treabă-şi. Păianjenul însă, care-1 văzuse când a ieşit şi încotro a
apucat, se ia după dânsul torcând.
Tot atunci auzind şi Maica Domnului că jidovii l-au prins pe fiul său Isus şi vreau să-1 spânzure, a început a
umbla pe drumuri şi a-1 căuta, doară-1 află şi-1 scapă din mâinile jidovilor.
Iată însă că umblând ea aşa în sus şi în jos, căutându-1 pe Isus Cristos, se întâlneşte cu păianjenul, care s-a
fost apucat că va face funia trebuincioasă jidovilor. Şi cum îl întâlneşte, îl întreabă:
— N-ai văzut unde e fiul meu, Isus Cristos?
— Nu numai că l-am văzut, ci uită-te la mine că-i torc chiar şi funia cu care au să-1 spânzure jidovii, pentru
că s-a apucat să înveţe o nouă învăţătură! răspunse păianjenul.
— Da mai subţire n-o poţi toarce? îl întrebă Maica Domnului, văzându-1 că toarce cam grosuţ.
— Ba eu pot toarce şi mai subţire, dar pentru o funie, cred că şi aşa e prea subţire!
Maica Domnului auzind răspunsul acesta al păianjenului, s-a supărat pe dânsul şi 1-a blestemat zicând:
Cât vei fi, /Şi-i trăi, /Să tot torci, /Să răstorci,
dar numai cel ce din prostie şi din nebăgare de seamă se va încurca în firele toarse de tine, să moară, altul
nimeni!
Şi de atunci, păianjenul toarce necontenit, dar numai o seamă de muşte şi alte vietăţi mai mici se pot prinde
în păienjenişul său.
 DE CE NU POT ARBORII UMBLA?

Cu multe mii de ani înainte, era o vreme când şi arborii puteau umbla. Atunci trăia undeva un om foarte
bogat, dar zgârcit. Doamne! De-ar fi putut, ar fi îmbucat lumea toată, de zgârcit ce era.
Odată s-a dus omul acesta în pădure, unde a văzut un stejar minunat de frumos. El avea mulţi copaci pe
lângă casa sa, dar s-a gândit ca să aibă şi acest stejar şi îi zise:
— Vino cu mine la coliba mea, că eu nu am nici un gătej. Stejarul n-a mai stat pe gânduri, ci s-a luat după
om spre casă. Pe drum omul a obosit şi zise copacului:
— Tu eşti tare şi mare, du-mă pe mine la coliba mea, că nu mai pot de oboseală.
Stejarul a stat locului până s-a urcat omul pe o creangă, apoi s-a dus mai departe.
Mergând aşa, au ajuns la o livadă frumoasă, unde păştea un bou gras. Aci iar veni zgârcitului o poftă şi zise
stejarului:
— Lemne aş avea, însă ar fi foarte bine dacă aş avea şi carne de friptură. Cum ar fi, dacă tu ai ucide boul
acesta şi l-am lua cu noi în coliba mea?
Stejarul nu răspunse nici un cuvânt, ci se apropie de bou şi aşa-1 lovi cu o creangă groasă-n frunte, de-1
tăvăli la pământ. Apoi îl luă pe crengile sale şi se duseră mai departe.
Dar nu mult s-au dus şi pe drum au ajuns o trăsură în care era o bute cu vin; cărăuşul dormea. Aci iar îi
veniră zgârcitului pofte noi şi zise:
— Hm! Lemne aş avea, carne aş avea, dar n-am vin. Cum ar fi oare dacă ai ridica tu butea aceea pe
crengiletale, ca să o ducem la coliba mea?
Stejarul nu zise nimic, ci apropiindu-se de car, ridică butea pe crengile sale şi merse mai departe.
După un răstimp au ajuns lângă o bisericuţă. Acolo zise omul către stejar:
— Lemne aş avea, carne aş avea, vin încă aş avea, dar n-am cra- tiţă unde să-mi frig carnea. Cum ar fi oare
dacă ai lua tu clopotul cela din turn? Din el mi-aş putea făuri câteva cratiţe!
Stejarul nici acum nu a zis nimic, ci, apropiindu-se de turn, şi-a întins o creangă înăuntru, prin gaura ferestrei
şia scos clopotul afară.
Tocmai vrea să-1 anine de o creangă, când deodată trăsni din cer şi făcu tot ferfeniţe stejarul, omul şi butea.
Numai clopotul a rămas întreg, şi oamenii l-au aşezat iar în turn, la locul lui. De atunci, însă, arborilor nu le
mai este iertat a se mişca din locul lor.
 BRADUL SAU POMUL DARURILOR

Când bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor, a împodobit pe fiecare cu o mulţime de lucruri frumoase şi
bune. Astfel un pom a fost dăruit cu pere de toată mâna, ori cu frumoasele mere galbene şi roşii; altul a
căpătat gustoasele cireşe, care sunt cel dintâi dar de fructe ale verii, sau vişinele roşii, surori bune cu
cireşele; iar alt pom a rodit nucile cu coaja tare, care ne îmbie la trudă, ca să le putem gusta miezul alb şi
lăptos; tot aşa a luat fiinţă rodul diferit al lumii întregi de pomi, care împodobesc dealurile şi văile, grădinile
şi livezile, de-a lun- gul şi latul pământului lui Dumnezeu.
Bradul, ar fi vrut şi el să fie un pom cu fructe pe dânsul, să stea în apropierea oamenilor şi să aducă şi el
bucurie copiilor, cum fac dulcile cireşe, când se îngână primăvara înflorită cu vara soarelui cald. Dar
veşmântul lui întunecat nu atrăgea pe nimeni şi toţi râdeau de frunzuţele lui ca acele şi de cucuruzul lui
ţepos.
Şi bietul brad, văzând că nici cucuruzul, nici răşina lui mirositoare nu se pot asemăna cu fructele celorlalţi
pomi şi nu ademenesc pe ni- menea, plecă amărât din lumea pomilor şi se retrase departe, în pădure. Acolo
îşi plângea în taină obida. Ce putea să facă? N-avea ce să dea oamenilor. Plângea în sufletul său, dar fără să
se tânguie, fără să se revolte.
Iar bunul Dumnezeu, care le vede pe toate şi are grijă şi de bobul de rouă, şi de firul de iarbă, auzi râsul
răutăcios al pomilor rodi- tori şi văzu lacrimile bradului cuminte. Se apropie atunci de dânsul şi-i spuse:
— Nu fi mâhnit, bradule. Ţie nu ţi-e dat să porţi fructe, pentru a sătura lăcomia nemăsurată a celor mai
neastâmpăraţi copii ai mei care sunt oamenii. Aşteaptă şi vei vedea că şi ţie îţi port de grijă.
Aşa trecu vara şi toamna. Când veni iarna, pomii îşi pierduseră nu numai fructele frumoase şi ademenitoare,
ci şi întreaga bogăţie a frunzelor. Şi stăteau acum cu ramurile goale şi triste, în bătaia gerului şi a vânturilor,
care treceau hăulind şi râdeau de sărăcia lor. Bradul însă rămase verde, păstrându-şi întregul veşmânt de
cetină, nepăsător de asprimile iernii.
Iar după mulţi ani, când fiul lui Dumnezeu luă înfăţişare de om, născându-se din trupul neprihănit al
Fecioarei Măria, împăraţii de la răsărit, care veniseră să aducă daruri copilului dumnezeiesc, voind să le
împodobească şi cu ramuri verzi, fiind iarnă, n-au găsit decât bradul, care îşi păstrase veşmântul verde.
Ei aduseră atunci copilului Isus un brăduleţ verde, pe care au ani- nat darurile, aprinzând şi lumânări într-
însul.
De atunci ar fi şi obiceiul pe care noi, românii, l-am luat de la alte popoare şi care este atât de plăcut
copiilor, că vine Moş-Ajun şi le aduce bradul cu daruri de sfintele sărbători ale Crăciunului.
 LEGENDA FLORII „NU-MĂ-UITA"

Mulţumit de frumuseţile împrăştiate pe pământ, de mâna sa pu- ternică şi creatoare, Dumnezeu se primbla
uitându-se la toate, cu o înduioşare părintească.
Toate mulţumite, se plecau înaintea Domnului şi ziceau:
— Doamne, cu toate ne-ai înzestrat. Dă-ne şi nouă nume, precum ai dat primului om şi soţiei sale.
Iar Dumnezeu le zise:
— Fie după cum cereţi, şi pe rând fiecare primi numele ce Crea- torul îi dete şi toate vesele, se chemau între
ele şi-şi răspundeau, iar Dumnezeu îşi urmă înainte plimbarea. în mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri,
auzind un glas de durere şi plângere, ridicându-se spre el:
— Cine plânge? Cine este nedreptăţit în mijlocul dreptăţii şi iubirii? şi plecându-şi Dumnezeu privirea, zări
înaintea lui o mică şi neînsemnată floare albastră ce plângea cu o durere aşa de mare, încât Părintele-a-Toate
simţi milă pentru această floare pierdută şi uitată printre toate. De ce plângi? Spune, căci lacrimi nu voi
decât în ochiul celor ce vor greşi şi mă vor uita.
— Doamne şi părinte, uitată am fost de tine. Toate au nume, nu- mai eu singură n-am primit pe al meu.
— Ei bine, te vei numi floarea amintirii. Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita.
Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulţumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe
zicând:
— Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca
în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte că ceea ce odată s-a iubit nu
trebuie a se uita şi ura va ţine loc mare în viaţa omului şi mă vor uita şi pe mine, precum te-am uitat eu pe
tine, căci omul va fi cel dintâi, care va aduce pe pământ ura, crima şi uitarea şi capăt la toate va fi moartea.
 POVESTEA PĂPĂDIEI

Inainte, oamenii erau mai buni decât astăzi. Pe atunci, chiar Dumnezeu venea pe pământul nostru, având ca nelipsit
tovarăş de călătorie pe Sfântul Petru. în chipul unor moşnegi bătrâni, cu haine sărăcăcioase, de-ai fi crezut că-s nişte
cerşetori, umblau prin lume, neştiuţi de nimeni, răsplătind fiecăruia după faptele sale.
Pe acea vreme trăia un biet moşneag. Era singur. Toţi ai lui muriseră. Lucra pe la cunoscuţi şi-i da fiecare ba o haină,
o încălţare, ba de-ale gurii ori un ban de cheltuială, căci îl ştiau că e om harnic, econom şi cinstit. Mai ales toamna,
când se făceau praznice în sat, moşul căpăta câte şi mai câte bunătăţi.
Dar o dată cu anii, moşul se simţea tot mai slab, tot mai bătrân. Şi-1 chinuia mereu un gând: „Eu am mâncat la multe
praznice străine, în viaţa mea. Dar mie, care nu am pe nimeni, cine-mi va face po- meni, când voi muri?"
Şi cu bruma de bani ce-i avea strânşi, înjghebă şi el cum putu un praznic de sufletul lui.
Toate fiind gata, bătrânul pofti lumea la praznic. Aşteptă mult, dar nici un om nu-i păşi pragul. Toţi din sat îşi ziceau:
„Bietul moşneag, nici el nu are ce mânca. Unde să mai mergem şi noi? în loc să-1 ajutăm, să-i luăm şi ce are?" Şi
nimeni nu veni la praznicul moşului.
Foarte mâhnit, neînţelegând aşa ceva, moşneagul îşi luă tot ce pregătise: oale cu sarmale, pilaful, colacii, lumânările şi
întinse masa pe la răscrucile drumurilor, pe maidanuri şi pe oriunde ştia că trece lume; doar s-a nimeri vreun nevoiaş
să guste şi din praznicul lui.
— Unde vom găsi ceva de-ale mâncării, Doamne? grăi Sfântul Petru lui Dumnezeu. Sunt lihnit!
— Vom afla Petre, răspunse Domnul, iată satul nu-i departe.
Cum coborâră un deal, Sfântul Petru văzu că în adevăr s-apropi- au de poarta ţarinei unui sat. Ajunşi acolo, mare
minune! De o parte şi de alta a drumului, câteva străchini cu sarmale şi pilaf, din care se ridicau aburi călduţi. Iar
deasupra, colaci rotunzi, rumeniţi fru- mos şi cu lumânări aprinse înfipte la mijloc. Moşul nu uitase să aducă şi aci
bucate.
Fără a mai întreba ceva, Sfântul Petru se apucă de înfulecat gospodăreşte. Dumnezeu făcu la fel, după ce mai întâi
binecuvântă mâncarea.
— Totdeauna ai avut grijă, Doamne. Slăvit fie numele tău!
Se închină Sfântul Petru, după ce-şi potoli foamea, punând cola- cul şi lumânarea în buzunar.
— Ba mai bine mulţumeşte creştinului cu inima bună, care, deşi sărac lipit, a adus aici tot ceea ce noi ospătăm.
Şi luminat de vorbele lui Dumnezeu, Sfântul Petru înţelese toată povestea praznicului...
— Nu se cuvine, Doamne, să rămână nerăsplătită o faptă aşa de frumoasă, adăugă Sfântul Petru.
— Lasă, Petre, nu purta grijă, îl dojeni Atotputernicul cu bunătate.
Când Sfântul Petru şi cu Dumnezeu se sculară şi porniră mai de- parte, în locul străchinilor cu bucate, se iviră, ca prin
farmec, nişte cununi de frunze mari, verzi, întinse pe pământ şi având la mijloc, în vârful unor lujere plăpânde, flori
galbene-aurii ca nişte făcliuţe.
Şi de atunci, în fiecare primăvară, păpădia ne stă în cale pretutindeni: pe la răscruci de drumuri, pe marginea şoselelor,
pe maidanuri, pe luminişuri de pădure, unde moşul cel bun la suflet adusese, cu mare trudă, bucate şi lumânări aprinse.

JERTFA RÂNDUNICII

Isus fusese răstignit şi se lupta cu moartea. Din rănile făcute de piroane, sângele se scurgea mereu. Nu scotea
nici un geamăt de durere. Doar într-un târziu ceru, ars de sete: ,Apă! „Apă! „
Un paznic îi întinse un burete muiat în fiere de oţet. Isus, neştiind, gustă, dar numaidecât îşi feri gura, cu silă.
Setea îl chinui apoi tot mai amarnic. Trupul îi ardea, gura îi era uscată. Dar nu mai ceru apă. Iată însă că,
deasupra capului, auzi un fâlfâit de aripi. O rândunică veni ca o săgeată şi, pe buzele lui fierbinţi, lăsă să-i
cadă din cioc o picătură de apă, ca un bob de rouă. Un paznic o văzu şi slobozi o săgeată după ea, dar n-o
nimeri.
Peste câteva clipe, rândunica veni din nou şi-i mai aduse încă un strop de apă. A doua săgeată şuieră tot mai
aproape, dar nici aceasta n-o lovi.
Mântuitorul o văzu şi-1 durea inima la gândul că păsărică ar putea fi ucisă. I-ar fi strigat să nu mai vină, dar
nu putea.
Şi rândunica veni a treia oară, dar, de rândul acesta, săgeata îi străpunsese pieptul alb şi curat.
Lacrimi multe, de milă, se scurseră din ochii Mântuitorului; văzând-o cum îşi dă sufletul, şopti:
— Prin jertfa ta eşti sfântă. Binecuvântată să fii, păsărică.
De atunci, rândunelele sunt socotite ca nişte păsări sfinte. E mare păcat ca cineva să le strice cuiburile, ori să
le ia puişorii. Şi nimeni n-are curaj să le facă vreun rău, nici chiar copiii cei mai fără inimă.
 LEGENDA VRABIEI

Se zice, că la început, penele vrabiei fuseseră zugrăvite de Dumnezeu, cu o culoare neagră-roşcată. Ei nu i-a
plăcut acest veşmânt, dar n-a îndrăznit să cârtească în faţa Celui Atotputernic.
Se întoarse în lumea păsărilor, aşa cum era. Dar cinteza, n-avea de lucru, începu s-o necăjească:
— Nu mai face pe supărata, că n-ai de ce. Prea-Măritul ţi-a dat o haină după inimă!
Atât i-a trebuit vrabiei! Numaidecât i-a sărit ţandăra şi, zburlită de furie, s-a năpustit asupra cintezei cu
gălăgie mare. Ba a şi lovit-o de câteva ori cu ciocul în cap, de i-a ridicat fulgii ţugui.
Dumnezeu, care vede şi ştie tot, a chemat pe împricinate la judecată. Cinteza povesti întâmplarea, de-a fir a
păr. Vrabia se zbârlea şi o întrerupea la fiecare cuvânt.
Stăpânul lumii ascultă cu răbdare. Când a încetat sfada, el a întrebat:
— E adevărat, vrăbiuţo, că nu eşti mulţumită de veşmântul ce ţi- am dat?
Vrabia răspunse cam cu jumătate de glas:
— D... Doamne! Aşteptam şi eu unul mai frumos!
Dumnezeu, văzând-o că e şi obraznică pe lângă toate, o prinse de coadă şi o aruncă într-o ladă cu cenuşă.
Vrabia ieşi de acolo, zbură pe un pom şi începu să-şi cureţe penele. Dar cenuşa se lipise de ele şi de aceea şi
azi au culoarea cenuşie.
De atunci a rămas cinteza cu moţ şi vrabia cu pene cenuşii, împestriţate cu negru şi roşu.
LEGENDA CÂINELUI

A fost odată, demult, demult, un cioban care-şi păştea turma lui de oi într-o poiană frumoasă, din apropierea
unei păduri; iar colo mai departe, spre răsărit, îşi avea ciobanul stâna.
Dar tare greu îi era bietului om să umble, când avea nevoie, la agonisita lui... şi ştiţi de ce?
N-apuca să se depărteze oleacă şi, cât ai clipi din ochi, ieşea din pădure naşul oilor, un lup, care-i hărtăpănea
pe toată ziua câte-o oaie. Că n-avea omul pe nimeni altul să-i fie păzitor al turmiţei lui.
Azi aşa, mâine aşa... s-a luat ciobanul de gânduri, că nu putea să se dedulcească în voie din munculiţă lui; iar
dacă se dedulcea, pierdea oile.
Da asta până într-o zi, când uite că nimereşte la turmă un oacheş bătrân, cu barba albă colilie şi părul până-n
călcâie. Ba avea şi nişte chei la brâu.
— Bună ziua, măi ciobane.
— Mulţumim dumitale. Da încotro?
— Până aici, moşicule. Rogu-te, fie-ţi milă şi dă-mi olecuţă de caş, că sunt călător şi de foame mă abătui pe-
aici. Crede-mă, tată, că de foame nu văz înaintea ochilor.
— He, moşule, zise ciobanul, ţi-aş da cu dragă inimă, dar nu pot, păcatele mele.
— De ce?
— Apoi, cum mă depărtez, vine un lup din pădurea ceea şi-mi hărtăpăne o oaie; ba-mi mursică şi din
celelalte.
— Aşa? Apoi du-te fără grijă, dacă e numai p-atâta, că păzesc eu în locu-ţi.
— Bine, mă duc.
Şi a plecat ciobanul. Dar lupul, atunci atât i-a fost. Când se uită unchiaşul, îl vede venind cu limba scoasă
dinspre pădure şi...gadina dă fuga la turmă... Da atunci ce să vezi dumneata?
Unchiaşul odată scoate din sân două mere şi le aruncă înaintea lui, aşa că se dau de-a dura pe lângă turmă...
Ş-apoi, minune... S-au făcut din cele două mere două lighioi, amândouă la fel cu lupul, dar ceva mai mici;
lighioi care până atunci nu mai fuseseră pe pământ.
Şi lighioile acelea, în grabă au început să se certe furcă cu lupul, să latre la el şi înainte de a-şi apuca lupul
tainul, să-1 gonească spre pădure.
Aşa! Şi moşul se uită cu bucurie la făpturile zidite de el; iar oiţele păşteau în linişte. Atunci soseşte şi
ciobanul cu caşul şi vede minunea.
Pricepe că e la mijloc putere dumnezeiască; cade în genunchi înaintea unchiaşului şi începe să întrebe:
— Doamne, Doamne! Spune-mi! Cine eşti de-mi făcuşi atâta bine?
— Eu sunt Petre! Şi ţi- am făcut binele ăsta, drept răsplată că ai avut şi tu inimă bună cu mine.
— Aşa? grăieşte ciobanul şi începe să se închine. Iartă-mă dar, Sfinte Petre, că n-am ştiut de la început cu
cine grăiesc.
— Nu-i nimic, omule! Mai bine scoală şi ascultă aci. Vei şti că lighi- oaia aia cea mai hăidoşă e câine, iar
cealaltă e căţea. Din ele are să se tragă d-aici înainte neamul câinilor, care or apăra în toată vremea turmele
şi toate vitele de lupi.
Şi după ce vorbi astea, câinii se întoarseră de la pădure şi începură să se apropie de om, să se milcoşească, să
se dăgârţeze pe lângă el şi să-1 lingă pe haine.
Iar unchiaşul, după ce făcu câteva semne spre oi şi spre câini, semn de binecuvântare, începu să se
îndepărteze încet, încet, până pieri într-o lumină orbitoare!
— Mare e puterea ta, Doamne! zise iarăşi ciobanul, când mai văzu şi asta şi iarăşi căzu în genunchi şi
mulţumi Sfântuleţului.
Şi aşa, vezi? Din merele alea se trag câinii de astăzi. D-aia câinele nu e spurcat. El săracul, e cel mai
credincios prieten al omului şi în toată vremea se roagă aşa Celui de-Sus şi lui Sfântu Petre, ziditorul lui:
— Doamne, Doamne! Să trăiască stăpânii mei şi să facă nouă fe- ciori; să trăiască apoi şi feciorii, ca să iasă
fiecare cu câte-o îmbucătură în mână, să-mi dea, să mă satur şi eu.
Nu zice ca pisica:
— Doamne, Doamne! Să moară toţi din casă; să rămână doar o babă şi să fie şi aia oarbă, ca să-i pot lua eu
din mână, orice-mbucătură.

ANEXA 1 – Proiect educational

(atasați proiectul educational redactat de dvs după modelul de mai jos)

Anexă : Model scriere proiecte educaţionale

Titlu proiect :
Perioada aplicării proiectului :
Locul de desfășurare :
Date de contact coordonator echipă (nume, adresă email, număr de telefon):

I. Prezentare proiect

Nevoia identificată
Descrieţi în 15-20 de rânduri nevoia de îmbunătăţire pe care ati identificat-o în comunitate.
În ultimii ani, folosirea tehnologiei a explodat pur și simplu, pe măsură ce accesul la
internetul de mare viteză a devenit tot mai răspândit inclusiv in mediul rural. Desi
avantajele sociale și educaţionale sunt multiple (acces mai larg la informaţii, capacitatea de
conectare continuă la reţelele sociale) dependenta de internet ia forme ingrijoratoare:
jocuri video în exces, jocuri de noroc online,conţinut sexual online, utilizare compulsivă a
reţelelor de socializare sau a chaturilor, folosirea excesivă a serviciilor de e-mail sau SMS.
 Desi parea o nevoie a copiilor din mediul urban (cu posibilitati materiale mult mai mari si
un mediu mult mai potrivit pentru astfel de activitati), dependenta de internet la copiii din
mediul rural, la noi in sat, a crescut dramatic. In special in perioada pandemiei, cand copiii
au fost adusi aproape fortat catre digitalizare. Intalnirile si discutiile cu parintii reliefeaza
ca majoritatea copiilor petrec intre 3-10 ore online si ca manifesta comportamente straine
lor, majoritatea spun ca nu-si mai recunosc copiii. Internetul a devenit prioritar familiei,
manifesta schimbari de dispozitie, stari conflictuale. Parintii recunosc ca nu stiu activitatea
online a copiilor lor, iar copiii nu doresc ca parintii sa le cunoasca discutiile. . În primul
rând, părinţii sunt la serviciu atunci când ei ajung acasă după lecţii, iar în cel mai rău caz,
ei comunică noaptea când părinţii dorm. În al doilea rând, marea majoritate a părinţilor au
mai puţine cunoştinţe despre mediul online decât copiii. Atentia copiilor la continuturile
educationale si participarea la clasa este afectata, prin urmare si rezultatele scolare ale
multor copii sunt scazute. Se impune serios luarea unor masuri printr-un parteneriat
scoala-familie astfel incat sa putem diminua nevoia copiilor de a ”trai” online, si de a creste
gradul lor de participare civica si socializare.

Pe scurt, menţionaţi grupurile ţintă, nevoia de îmbunătăţire, efectele şi impactul pe termen lung asupra
lor, în condiţiile în care această cauză nu este rezolvată.

Grupurile tinta cu care vom aborda aceasta problema intr-un miniproiect pilot sunt: 10
copii cu varsta intre 9-15 ani si 10 parinti ai acestora. Nevoia abordata de proiect este slaba
constientizare a copiilor asupra efectelor internetului asupra calitatii si igienei vietii lor si
lipsa de constientizare a acestora si a parintilor acestora asupra importantei securitatii
conturilor de internet si a activitatii online a copiilor lor.

Pe termen lung, folosirea internetului doar pentru socializare si ”distractie” in randul

copiilor si tinerilor va inrautati dependenta pe care ei o manifesta deja. Copiii apeleaza la
lumea online pentru a fugi de diferite obiective comportamentale dificile, deoarece relaţiile
online sunt anonime și le permit să-și asume orice profil doresc. Însă recurgerea la astfel
de comportamente poate genera preferinţa pentru mediul online în detrimentul
interacţiunilor directe, ducând mai departe la utilizarea excesivă a internetului și la
dificultăţi de natură psihologică și socială. Copiii se retrag din viata sociala, nu-si mai
creaza grupuri de prieteni in lumea reala, evita timpul petrecut cu familia, scade
capacitatea de concentrare si lumeareala devine plictisitoare. Impactul in timp este
devastatator asupra copiilor, atat din punct de vedere medical (probleme cu ochii,
insomnii, dureri de coloana, depresii) cat si social (izolare, comportamente antisociale,
crize de personaitate, etc). Numarul mare de ore petrecut de copii si tineri in mediul online
afecteaza foarte mult si rezultatele lor scolare, participarea activa la actul educational,
acestia manifestand dezinteres pentru predarea clasica si subiectele scolare. Se recomanda
identificarea unui set de actiuni/activitati pe car e copiii si le doresc iar scoala si familia sa
le planifice intr-un proiect de dezvoltare institutionala bazat pe participarea masiva a
parintilor.

Scop

Plecând de la nevoia identificată, precizaţi în 3-5 rânduri ce doreşte proiectul propus să obţină, la ce fel de
schimbare socială contribuie el.

Cresterea gradului de constientizare a copiilor si parintilor privind efectelor nocive ale

utilizarii indelungate a internetului asupra calitatii si igienei vietii sociale si personale.
 Obiective

Descrieţi, cât mai specific, care sunt obiectivele pe care vi le propuneţi pentru a atinge scopul propus.
(maxim 3 obiective).
La sfarsitul proiectului, pe parcursul a 3 saptamani, 10 copii cu varsta cuprinsa intre 9-15
ani si 10 parinti ai acestora
 vor fi capabili sa isi securizeze conturile utilizate pe toate retele sociale
 vor intelege cauzele si mecanismele psihologice care stau in spatele nevoii lor de a
petrece timp indelungat pe internet
 vor elabora impreuna cu echipa de cadre didactice un plan de activitati care sa
raspunda nevoilor tinerilor si sa le stimuleze participarea civica

Vă rugăm să specificaţi obiectivele în termeni de forma « La sfârşitul proiectului, beneficiarii vor …. ».

Păstraţi aceste obiective SMART ( Specifice, Măsurabile, de Atins, Relevante, plasate în Timp)
Plan de activităţi

Includeţi activităţile subordonate fiecărui obiectiv. Acoperiţi, pe cât posibil, activităţi cât mai detaliate,
pentru a putea oferi o imagine clară asupra paşilor necesari în realizarea proiectului, resurselor şi a
timpului. Descrieţi activităţile ataşate unui obiectiv într-o pagină separată notată ca Anexă la acest
document.
Asigurați-vă că includeți toate grupurile țintă esențiale : elevi, profesori, părinți și suporteri sau invitați din
comunitatea locală : specialiști, reprezentanți ai autorităților, persoane publice din comunitate etc

Activitate/lună S1 S2 S3 S4 S5 S6

Ob. 1 Beneficiarii vor fi capabili sa isi securizeze conturile utilizate

pe toate retele sociale
Ac. 1.1 CAT DE SECURIZAT ESTI IN MEDIUL ONLINE? X

Ob.2 Beneficiarii vor intelege cauzele si mecanismele psihologice

care stau in spatele nevoii lor de a petrece timp indelungat pe
internet
Ac.2.1 LUMEA REALA VERSUS LUMEA VIRTUALA X

Ob. 3 Beneficiarii vor elabora impreuna cu echipa de cadre didactice

un plan de activitati care sa raspunda nevoilor tinerilor si sa le
stimuleze participarea civica

Ac. 3.1 X
CE ISI DORESC COPIII DE FAPT?
Ac 3.2

Echipa proiectului și rolul fiecăruia

Descrieţi, pe scurt, echipa şi rolurile aferente fiecărei persoane în cadrul proiectului.

 Dacă e cazul, precizaţi motivele pentru care consideraţi că persoanele selectate sunt
e mai potrivite pentru rolul asumat.

Echipa de proiect este formata din doua cadre didactice, titulare din scoala: Pacuraru
Elisabeta, invatator titular si Calea Ionel, profesor titular. Fiecare persoana are roluri bine
definite, astfel incat relatia cu membrii grupului tinta sa fie cat mai bine reprezentata.
Pentru activitatea online, copiii de clasele primare si parintii acestora vor avea persoana
de contact pe dna invatatoare, iar elevii de gimnaziu pe dl profesor Calea (primire feedback
dupa ateliere, monitorizarea raspunsurilor copiilor trimise pe grupurile online de lucru,
suport in organizarea atelierelor, selectarea fotografiilor).
In cadrul atelierelor organizate cu elevii in spatiul multidisciplinar din gradina scolii,
fiecare membru din echipa de proiect va avea responsabilitati diferite:
 1 facilitator ateliere: predare de continut, aplicatii practice cu elevii
 persoana-suport: monitorizare activitate si prezenta, pregatire materiale, notare
informatii pe flipchart, sprijin in activitatea de setare a securitatii conturilor copiilor
Fiecare persoana a primit atributii in functie de tipul activitatilor/atelierelor, dar si a
abilitatilor pe care le detine.

Resurse

Pe baza planului de activităţi construiţi necesarul de resurse pentru realizarea proiectului.

Resursele necesare pentru dezvoltarea acestui miniproiect au constat in: spatiu adecvat
pentru ateliere, flipchart, coli flipchart, markere, telefoane/tablete.

Cu ce resurse pot contribui participanții care nu implică sume de bani? Puteți să solicitaţi şi alte resurse
externe pe care vă propuneţi să le atrageţi din comunitatea locală sau de la consiliul local.

Participantii si-au folosit propriile telefoane si tablete in cadrul atelierelor (atat in atelierelșe de lucru la
scoala, cat si in intalnirea online).

Sustenabilitate

Prezentaţi, pe scurt, modul în care veţi asigura sustenabilitatea proiectului după primul an de
implementare a acestuia.
Acest miniproiect pilot poate continua sub forma unui proiect educational, la care ne
propunem sa obtinem finantare in rundele care se lanseaza lunar de catre marile
companii. In scoala noastra s-au derulat cateva miniproiecte in cadrul cursului FUCSI de
catre echipele de cadre didactice participante, care au abordat aspecte diferite ale
dependentei de internet si bullyingului, activitati care pot fi incorporate intr-un proiect al
scolii. Ultima activitate propusa de noi in proiect este tocmai realizarea unui plan de
activitati la sugestia elevilor participanti, plan care isi propuse sa reduca numarul de ore
petrecut de copii pe internet si sa c reasca participarea sociala si civica a acestora. Prin
urmare, colectivul de cadre didactice (majoritatea si membre in ONG-ul de tineret local) isi
vor canaliza atentia si abilitatile dobandite in obtinerea unor fonduri pentru
implementarea ideilor obtinute acum de la copii.
 Evaluarea proiectului

Descrieţi modalităţile în care veţi realiza evaluarea rezultatelor şi efectelor proiectului vostru, menţionând
atât indicatorii calitativi, cât şi cei cantitativi pe care îi veţi lua în considerare.

Indicatori:
20 de conturi securizate pe toate retelele de socializare
 - min 80% dintre participanti sa identifice motive care stau la baza interesului
crescut pentru socializarea online
 realizarea unei analize a factorilor care duc la timpul indelungat petrecut de copii si
tineri in mediul online (investigatie realizata de participanti in grupurile de prieteni)
 - cel putin 10 idei de activitati (cuprinse intr-un plan) sugerate de copii si parinti ,
pentru a creste participarea sociala si civica acestora

Evaluarea rezultatelor, tinand cont ca este un proiect de scurta durata cu un numar redus
de participanti, se va face intr-o maniera simpla si totodata eficienta:
 monitorizarea indicatorilor propusi comparativ cu rezultatele
 dezbatere cu participantii in cadrul intalnirilor si analiza feedbackului acestora

Rezultate urmărite
Descrieţi rezultatele produse de proiect pentru toate grupurile implicate. Rezultatele trebuie să indice
schimbarea pozitivă aşteptată la nivelul beneficiarilor proiectului. Nu vă limitaţi la rezultate de proces sau
de efort (ex număr de participanţi la evenimentele din proiect sau număr de întâlniri de lucru). Sunt
necesari atât indicatori cantitativi, cât şi calitativi.
Separat, puteţi nota şi efectele (consecinţele rezultatelor).
Rezultate asteptate:
 ne dorim ca toti participantii sa inteleaga importanta securizarii conturilor de social-
media si sa isi securizeze conturile
 toti participantii sa cunoasca riscurile la care se expun in mediul online
 fiecare participant sa identifice cel putin 2 motive si 2 comportamente care stau la
baza dependentei de internet
 realizarea unei investigatii de catre elevii participanti in randurile de prieteni, pe
baza unui chestionar unitar
 cel putin 75% dintre elevii participanti in proiect realizeaza chestionarul in randul a
minim 3 prieteni
 elaborarea unui plan de actiune cu elevii si parintii participanti, pe care scoala sa
incerce sa il implementeze din toamna, pentru a creste responsabilitatea sociala a
copiilor si a reduce numarul de ore petrecut online
Implicarea partenerilor locali
Descrieţi cum vedeţi atragerea și implicarea partenerilor locali, care sunt activităţile potrivite şi dacă este
nevoie de abilităţi/cunoştinţe specifice din partea acestora.

NU AM AVUT IMPLICATI PARTENERI LOCALI.

ANEXA
PLAN DE ACTIVITATI

ACTIVITATEA 1 - SAPTAMANA 1
CAT DE SECURIZAT ESTI IN MEDIUL ONLINE?
Aceasta activitate urmareste sa constientizeze elevii si parintii acestora despre riscurile la care sunt expusi
in mediul online, pericolele care ii pandesc pe toti cei care nu isi securizeaza conturile si interactioneaza cu
strainii sau deschid linkuri trimise ca spam-uri. Activitatea se va desfasura sub forma unui atelier de 2,5
ore, la care vor participa 10 copii din clasele 3-8 si parintii acestora. Cu ajutorul facilitatorului, copiii vor
descoperi informatii despre numarul de conturi spparte si informatii furate de la utilizatorii mondiali in
ultimele 7 zile, numarul de fraude zilnice de pe internet si vor invata cum sa isi securizeze conturile
personale. In cadrul atelierului se va face si o analiza a motivelor pentru care copiii stau foarte mult pe
internet si ce tipuri de site-uri/pagini acceseaza (atat parintii, cat si copiii vor participa la aceasta analiza).
La finalul atelierului, copiii primesc ca si sarcina de lucru acasa, sa faca o investigatie in randul a minim 3
prieteni, avand urmatoarele intrebari ca si reper:
1. ii lasati pe parinti sa va verifice conturile de internet?
2. daca ati raspuns NU, care sunt motivele?
3. ati fost abordati de persoane necunoscute in mediul online: ce reactie ati avut?
4. ati avut vreodata contul de Instagram/facebook/Tik-Toc spart? ce ati facut?

ACTIVITATEA 2 - SAPTAMANA 2
LUMEA REALA VERSUS LUMEA VIRTUALA
Prin aceasta activitate intentionam sa ii facem pe copii sa inteleaga cauzele si mecanismele psihologice care
stau in spatele nevoii lor de a petrece timp indelungat pe internet, in special pe retele de socializare.
Atelierul va fi organizat pe echipe mixte de copii (elevi de ciclul primar si elevi de gimnaziu) si echipe mixte
de parinti. Se vor distribui coli de flipchart cu intrebari intrebari adresate copiilor, dar si printilor, iar
acestia vor lucra pe echipe si vor redacta propriile materiale. Se va facilita o discutie de catre dna
invatatoare despre mecanismele psihologice care stau la baza relatiilor sociale, despre personalitatea
proprie si falsa personalitate create in mediul online si motivatia fiecarui participant de a ”trai” mai mult
online decat in lumea reala. Vor fi abordate si descrise si problemele de sanatate si de comportament de
care dau dovada copiii care devin dependenti de lumea virtuala, dar vor fi identificvate si riscurile la care se
expun beneficiarii nostri prin numarul crescut de ore pe inyternet (rezultate slabe la scoala, lipsa
prietenilor, nevoia de internet pentru a nu fi singur, nevoia de a arata celorlalti o alta ”fatza” pe care nu au
curajul sa o expuna in viata reala, lipsa somnului, oboseala, apatie, etc). Copiii lucreaza pe echipe si discuta
in cadrul acestora, impartasesc probleme si solutii.

ACTIVITATEA 3 - SAPTAMANA 3
CE ISI DORESC COPIII DE FAPT?
Activitatea urmareste elaborarea de catre copii, impreuna cu echipa de cadre didactice, a unui plan de
activitati care sa raspunda nevoilor lor si sa le creasca motivatia pentru invatare si participarea civica.
Totodata, aceasta activitatea realizata sub forma unui focus-grup, are si o tenta evaluativa. Interactiunea cu
copii si discutiile directe si non-formale cu acestia, vor evidentia atata nevoile lor de invatare, cat si de
socializare si interactiune. Elevii vor fi dirijati de catre facilitator in enumerarea acelor actiuni care sa le faca
placere si sa poata fi desfasurate la noi in comunitate, cu resursele umane existente. Activitatile enumerate
de catre copii vor fi discutate in grupul mare, din punct de vedere al resurselor necesare, probabilitatii de a
putea fi realizate de catre noi, riscurilor existente.