Arta romană este arta dezvoltată pe teritoriul Imperiului Roman. Este o
expresie a societății romane, a puterii statului, având ca scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale a statului roman. De asemenea, arta exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța locuințele, palatele, templele și locurile publice.
Arhirectura este dominată de
construcţii masive - catedrale, manăstiri, castele, fortifcaţii, realizate mai ales din piatră, cu ziduri groase, turnuri înalte si ferestre înguste. Principalele caracteristici ale acestor construcţii sunt bolta în semicerc și forma de arc în plin centru a puţinelor deschideri practicate în ziduri: ferestre si arcade. Arhitectura romană a fost puternic infuențată de etrusci și greci. În sculptură, subordonată arhitecturii, tematica, de inspiraţie biblică și cu infuenţe orientale, se caracterizează prin invenitivitate fabuloasă și tratare schematică a figurilor. Sculptura se manifestă in diferite forme: portretul, statuia si relieful istoric.
Pictura romană, pe lângă influenţele bizantine, a împrumutat elemente și din
arta populară. Picturile romane au o metoda proprie de îmbinare a culorilor si de întocmire a personajelor. Acestea sunt utilizate pentru decorarea palatelor și a templelor. Picturile pot fi: subiecte mitologice sau din viaţa cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi moarte, peisaje sau motive ornamentale geometrice, florale, figurative etc.