1.

Extras Plan de Invatamant TCM 2020-2021

 2.
FIȘA DISCIPLINEI
1. Date despre program
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA,
1.1 Instituția de învățământ superior
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
1.2 Facultatea DE INGINERIE
1.3 Departamentul INGINERIE ȘI MANAGEMENTUL TEHNOLOGIEI
1.4 Domeniul de studii INGINERIE INDUSTRIALĂ
1.5 Ciclul de studii LICENȚĂ
1.6 Programul de studii TEHNOLOGIA CONSTRUCȚIILOR DE MAȘINI

2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea
Bazele proceselor de deformare plastică
disciplinei
2.2 Codul disciplinei 47.00
2.3 Titularul activităților de curs Conf.dr.ing. Lucian Butnar
2.4 Titularul(ii) activităților de aplicații Conf.dr.ing. Lucian Butnar
DI 2.9
2.5 Anul de studii 3 2.6 Semestrul 5 2.7 Tip evaluare E 2.8 Tip* DS
DOB Cat.**
* DI=Disciplină impusă; DO=Disciplină opțională; DFac=Disciplină facultativă
** DF=Disciplină fundamentală; DD=Disciplină de domeniu; DS=Disciplină de specialitate; DC=Disciplină complementară

3. Timpul total (ore pe semestru ale activității studentului)

3.1 Număr de ore activități didactice/ din care: 3.1.1 curs 2 3.1.2 seminar
3
săptămână din care: 3.1.3 laborator 1 3.1.4 proiect
3.2 Număr de ore activități didactice/ din care: 3.2.1 curs 28 3.2.2 seminar
42
semestru din care: 3.2.3 laborator 14 3.2.3 proiect
Distribuția fondului de timp pentru studiul individual ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie și notițe 12
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate și pe teren 7
Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri 10
Tutoriat 2
Examinări 2
Alte activități ...................................
3.3 Total ore studiu individual 33
3.4 Total ore din planul de învățământ (3.2+3.3) 75
3.5 Numărul de credite 3

4. Precondiții (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum • Nu este cazul
• cunoașterea procedeelor de semifabricare prin deformare plastică,
4.2 de competențe proprietățile materialelor metalice, precizia de prelucrare, treptele de
precizie ISO, rugozitatea suprafețelor.

5. Condiții (acolo unde este cazul)

• Sală de curs dotată cu tablă, laptop, videoproiector + piese, ștanțe si
5.1. de desfășurare a cursului
matrițe reprezentative
• Laborator dotat cu mașina de întindere-compresiune, prese, ștanțe,
matrițe, dispozitive de presare-deformare, accesorii necesare
5.2. de desfășurare a laboratorului
echipării, AMC-uri (șublere, micrometre, rugozimetru etc.),
semifabricate diverse.
6. Descrierea calificării
CUNOȘTINȚE:
• C4.1 Descrierea teoriilor, metodelor şi principiilor fundamentale ale proiectării proceselor
tehnologice specifice tehnologiei construcţiilor de maşini;
• C4.2 Utilizarea cunoştinţelor de bază pentru explicarea şi interpretarea diferitelor tipuri de
procese tehnologice de fabricare specifice tehnologiei construcţiilor de maşini;
APTITUDINI:
• A4.1 Aplicarea de principii şi metode de bază pentru proiectarea proceselor tehnologice de
fabricare, pe maşini clasice şi/ sau CNC cu date de intrare bine definite, în condiţii de asistenţă
calificată;
Prin rezultatele învăţării

• A4.2 Utilizarea adecvată de criterii şi metode standard de evaluare, pentru a aprecia calitatea,
avantajele şi limitele proceselor tehnologice de fabricare pe maşini clasice şi/ sau CNC şi a
sistemelor flexibile de fabricare;
• A4.3 Elaborarea de proiecte profesionale de procese tehnologice de fabricare specifice
tehnologiei construcţiilor de maşini, inclusiv utilizând programe CAM specifice;
RESPONSABILITATE ŞI AUTONOMIE:
• R.1 Aplicarea valorilor şi eticii profesiei de inginer, si executarea responsabila a sarcinilor
profesionale în condiţii de autonomie restrânsă şi asistenţă calificată. Promovarea
raţionamentului logic, convergent şi divergent, a aplicabilităţii practice, a evaluării si
autoevaluării in luarea deciziilor;
• R.2 Realizarea activităţilor şi exercitarea rolurilor specifice muncii în echipă pe diferite paliere
ierarhice. Promovarea spiritului de iniţiativă, dialogului, cooperării, atitudinii pozitive şi
respectului faţă de ceilalţi, diversităţii şi multiculturalităţii si îmbunătăţirea continua a propriei
activităţi;
• R.3 Autoevaluarea obiectivă a nevoii de formare profesională continuă în scopul inserţiei pe
piaţa muncii şi al adaptării la dinamica cerinţelor acesteia si pentru dezvoltarea personală şi
profesională. Utilizarea eficientă a abilităţilor lingvistice si a cunoştinţelor de tehnologia
informaţiei şi a comunicării.

7. Obiectivele disciplinei
• Cunoașterea procedeelor de deformare plastică, a principiilor și
7.1 Obiectivul general al disciplinei aspectelor fundamentale care guvernează procesele de deformare
plastică.
• Definirea deformării plastice, cunoașterea procedeelor și sculelor
pentru deformare plastica;
• Cunoașterea materialelor pentru deformare plastică și a
comportării lor la deformare;
7.2 Obiectivele specifice
• Cunoașterea transformărilor de structura cristalina în materialele
deformate plastic;
• Înțelegerea și aplicarea legilor deformării plastice;
• Determinarea tensiunilor și deformațiilor din materialul deformat.

8. Conținuturi
Nr. Metode
8.1 Curs Obs.
ore de predare
1. Noțiuni generale privind deformarea plastică la rece.
Expunere, prezentări de piese tip,
prezentări multimedia, discuții

Definiția presării la rece; Domeniul de aplicare, avantaje, dezavantaje, perspective;

8
Calculator, Video-proiector

Clasificarea procedeelor de presare la rece; Materiale pentru presare la rece;

Principalele efecte ale deformării plastice
2. Bazele fizice ale prelucrării prin presare la rece.
Structura metalelor si aliajelor. Comportarea la deformare. Rezistenta la
deformare, Deformabilitatea; Mecanismele deformării plastice a policristalelor;
8
Legile deformării plastice. Condiții de plasticitate; Stările de tensiuni și stările de
deformare în corpul deformat; Determinarea tensiunilor si deformațiilor din
materialul deformat plastic.
3. Deformabilitatea materialelor metalice.
Metode de evaluare a deformabilității; Curbele limita de deformare FLC. Factori de 4
influenta. Modelarea matematica a Curbelor limita de deformare FLC.
 4. Procedee de forfecare și ștanțare.
Analiza procesului de taiere. Fazele procesului. Forţe și momente. Procedee de
8
forfecare. Lame paralele. Lame înclinate - ghilotina. Cuţite disc. Cuţite vibratoare.
Ștanțarea de precizie normală pe contur deschis. Debitarea si Retezarea.
Bibliografie:
1. Adrian, M., S., Badea, M., Bazele proceselor prin deformare plastică, Editura Tehnică, Bucuresti, 1983.
2. Banabic, D., Sheet metal forming processes, Springer Heidelberg Dordrecht London New York, 2010.
3. Banabic, D. et al., Formability of Metallic Materials – Plastic anisotropy, Formability Testing, Forming Limits,
Edited by D. Banabic, Springer, 2000.
4. Butnar, L., Tehnologii de forfecare și ştanţare. Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2003.
5. Cazimirovici, E., Tehnologia deformării plastice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
6. Ciocardia, A, s.a. Tehnologia Presării la Rece, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
7. Dragan, I. Tehnologia deformării plastice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.
8. Iliescu, C. Tehnologia ștanțării si matrițării, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Teodorescu, M., s.a., Prelucrări prin deformare plastica la rece, Editura Tehnica, Bucuresti, vol. I,II, 1987.
10. Teodorescu M., Zgura, G., Tehnologia Presării la Rece, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
11. Tapalaga, I., s.a. Tehnologia Presării la Rece,vol.I si II, Lito IP Cluj-Napoca, 1980, 1985.
Nr. Metode
8.3 Laborator Obs.
ore de predare
1. Prezentarea lucrărilor. Introducere. Instructajul de protecția muncii. 2

Mașina tracțiune-compres,
Prese, SDV-uri și AMC-uri
2. Legile deformării plastice. Interpretări practice. 2

Expunere și aplicații
3. Stabilirea succesiunii prelucrărilor la ștanțarea/matrițarea diverselor tipuri de piese. 2
4. Structura, funcționarea și elementele constructive ale ștanțelor/matrițelor simple și
2
combinate. Montare-demontare.
5. Încercarea la tracțiune. Determinarea experimentală a rezistentei la deformare și a
2
deformabilității.
6.Studiul experimental al forței la tăierea cu foarfece. 2
7. Simbolizarea oțelurilor. Materiale utilizate în construcția ștanțelor și matrițelor.
2
Recuperări. Predarea lucrărilor.
Bibliografie:
1. Adrian, M., S., Badea, M., Bazele proceselor prin deformare plastică, Editura Tehnică, Bucuresti, 1983.
2. Banabic, D., Sheet metal forming processes, Springer Heidelberg Dordrecht London New York, 2010.
3. Banabic, D. et al., Formability of Metallic Materials – Plastic anisotropy, Formability Testing, Forming Limits,
Edited by D. Banabic, Springer, 2000.
4. Butnar, L., Tehnologii de forfecare și ştanţare. Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2003.
5. Cazimirovici, E., Tehnologia deformării plastice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
6. Ciocardia, A, s.a. Tehnologia Presării la Rece, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
7. Dragan, I. Tehnologia deformării plastice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.
8. Iliescu, C. Tehnologia ștanțării si matrițării, Editura Didactica și Pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Picoș, C., ș.a., Tehnologia Presării la Rece, Editura Didactica și Pedagogică, Bucuresti, 1980.
10. Teodorescu, M., s.a., Prelucrări prin deformare plastica la rece, Editura Tehnica, Bucuresti, vol. I,II, 1987.
11. Teodorescu M., Zgura, G., Tehnologia Presării la Rece, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
12. Tapalaga, I., s.a. Tehnologia Presării la Rece,vol.I si II, Lito IP Cluj-Napoca, 1980, 1985.

9. Coroborarea/validarea conținuturilor disciplinei cu așteptările reprezentanților comunității epistemice,

asociațiilor profesionale și angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului
• angajatorii solicită formarea de absolvenți capabili să ofere soluții tehnologice de fabricare, inclusiv prin
deformare plastică, performante tehnic și productive;
• capacitatea de a aplica tehnologii de fabricare bazate pe procese de deformare plastică este esențială
pentru un inginer mecanic;
• angajatorii doresc specialiști în prelucrări mecanice care pot asigura modelarea pe calculator a
proceselor, în paralel cu o bună comunicare profesională prin desen, limbaj adecvat și care să manifeste
spirit de echipa în soluționarea problemelor tehnice.
10. Evaluare
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere
din nota finală
Măsura în care studentul cunoaște Examen scris și oral 80%
noțiunile fundamentale de presare,
tehnologiile de presare la rece si
10.4 Curs capacitatea de a opera cu noțiuni
specifice: procedeul de presare, ștanța,
matrița, materiale deformabile, calitatea
piesei fabricate
Modul în care studentul rezolvă 20%
Evaluare finală (oral)
10.6 Laborator problemele experimentale in cadrul
laboratorului

10.8 Standard minim de performanță

• cunoștinţele de bază, principiale asupra proceselor de deformare plastică predate;
• cunoașterea materialelor pentru deformare plastică, a comportării la deformare și a legilor deformșrii
plastice;
• cunoașterea principalelor efecte ale deformării plastice;
• cunoașterea principială, susținută prin schițe sumare dar corecte, a procedeelor studiate.
Minim nota 5 la activitatea de laborator și minim nota 5 la fiecare subiect de la examen.

Data completării Titular de curs Titular laborator

_____/_____/________ Conf.dr.ing. Lucian Butnar Conf.dr.ing. Lucian Butnar

________________________ ________________________

Data avizării în Consiliul Departamentului Director de Departament

Conf.dr.ing. Mihai Bănică
_____/_____/________
________________________

Data aprobării în Consiliul Facultății Decan

Conf.dr.ing. ec. Dinu Daraba
_____/_____/________ ________________________

Conditie de prezentare la examen:

1. Efectuarea tuturor laboratoarelor BPDP.
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DEFORMAREA

PLASTICĂ

1.1. Definiţia presării la rece. Introducere

Presarea la rece este o metodă tehnologică de prelucrare mecanică

prin care, în scopul obţinerii de semifabricate sau piese finite, se realizează
deformarea plastică (permanentă) a materialului prelucrat, cu sau fără
separarea acestuia, fără producere de aşchii, la temperaturi inferioare celei
de recristalizare Trecrist , (Trecrist 0,25Ttopire).
Sculele sau dispozitivele cu ajutorul cărora se execută prelucrarea se
numesc:
• ştanţe – atunci când realizează tăierea (separarea) materialului;
• matriţe – atunci când se execută numai deformarea materialului
sau prelucrări combinate de tăiere şi de deformare plastică a
materialului.
În concordanţă cu aceasta şi procedeele tehnologice de presare la
rece se clasifică în două categorii:
• ştanţare sau tăiere – sunt procedeele cu detaşare (separare) de
material;
• matriţare – sunt procedeele cu deformarea plastică a materialului
şi procedeele de tăiere şi deformare plastică.
Sculele se montează şi sunt acţionate apoi de prese sau diferite maşini
speciale de presare sau specializate pentru anumite prelucrări.
Semifabricatele utilizate sunt în general produse laminate sau trase
sub formă de: table, benzi, profile, bare, ţevi şi sârme.
În cadrul procesului tehnologic de fabricare, prelucrările prin presare
la rece sunt însoţite de: operaţii de curăţire şi pregătire a semifabricatului
(degresare, decapare, îndreptare etc.), operaţii de tratament termic, operaţii
de lubrifiere, operaţii de finisare, operaţii de aşchiere etc.
 1.2. Domeniul de aplicare a presării la rece. Avantaje,
dezavantaje, perspective

Prelucrarea prin presare la rece este o metodă modernă, larg utilizată

în construcţia de maşini şi în mod special în construcţia de autovehicole,
aeronave, maşini şi aparate electrice, maşini şi unelte agricole, industria de
armament, mecanica fină, producţia de produse casnice etc.
În general se poate constata că nu există firmă constructoare de
maşini care să nu deţină o secţie de prelucrări prin presare sau utilaje
destinate prelucrărilor prin presare.
Procedeele de prelucrare prin presare la rece asigură o serie de
avantaje:
1. se obţin piese cu adaosuri minime sau chiar fără adaosuri de
prelucrare;
2. se realizează importantă economie de material şi de manoperă faţă
de prelucrările prin aşchiere sau alte metode de prelucrare
mecanică;
3. se obţin piese într-o gamă largă de forme şi dimensiuni (monede,
şaibe, uşi de garaj, filtre, elemente de caroserie auto, cleme etc.);
4. se obţin piese complexe care ar greu sau imposibil de realizat prin
alte procedee;
5. precizia ridicată a pieselor executate;
6. productivitatea prelucrării este deosebit de ridicată ( utilajele lente
au 200 curse duble/minut, cele rapide 200-600 cd/minut iar cele
ultrarapide 600cd/minut);
7. utilajele de presare au caracter universal şi având în dotare sculele
necesare acoperă o gama largă de piese, sunt uşor de deservit
chiar de către muncitori cu calificare redusă;
8. posibilitatea mecanizării, automatizării şi robotizării proceselor
tehnologice.
Principalul dezavantaj al prelucrărilor prin presare la rece este acela
că sculele utilizate (ştanţele şi matriţele) sunt deosebit de complexe. Acest
–singur- dezavantaj cuprinde două aspecte:
- cost ridicat al proiectării ştanţei sau matriţei;
- cost ridicat al execuţiei ştanţei sau matriţei.
 Aceasta înseamnă că ştanţele şi matriţele sunt scule foarte scumpe
existând posibilităţi limitate de aplicare a acestor procedee în producţia de
serie mică.
Aplicarea unui procedeu de presare la rece solicită existenţa unui
număr mare de piese, astfel încât prin repartizarea investiţiilor iniţiale pe
numărul de bucăţi să rezulte un preţ acceptabil pe unitatea de produs.
Presarea la rece este aşadar caracteristică producţiei de serie mare şi
producţiei de masă.
Perspectivele procedeelor de presare la rece privesc în mod special:
1. înlocuirea reperelor turnate sau forjate, urmate de aşchiere, cu
repere realizate prin presare şi eventual sudate;
2. extinderea domeniului de aplicare a procedeelor de presare;
3. deformarea şi tăierea materialelor cu deformabilitate redusă;
4. aplicarea presării la rece la prelucrarea pieselor în serie mică prin
utilizarea de scule simple, scule cu grad ridicat de universalitate sau
a sculelor modulate;
5. reducerea consumurilor specifice prin aplicarea unor croiri
raţionale;
6. mărirea durabilităţii sculelor(dispozitivelor) de presare.
Prelucrările prin presare la rece s-au extins şi la piesele de gabarit,
astfel că în prezent limitele atinse sunt:
- decuparea tablelor cu grosimea de 20…25 mm;
- perforarea tablelor cu grosimea de 30…35 mm;
- prelucrarea pieselor din construcţia aeronautică din materiale
extradure şi cu dimensiuni de gabarit  10 m.
Analizând statisticile mondiale din ultimii ani se constată că în ceea ce
priveşte cantitatea de metal prelucrat există tendinţa de creştere a cantităţii
metalului prelucrat prin presare la rece .
În ţările dezvoltate industrial, locul trei în parcul de maşini îl ocupă ca
număr, după strunguri şi maşini de găurit, presele cu o pondere de cca. 25%
din totalul maşinilor.
 1.3. Clasificarea procedeelor de presare la rece

Prelucrările prin presare la rece pot fi clasificate după mai multe criterii.
a) În funcţie de caracterul deformării se deosebesc următoarele
grupe de procedee:
1. Tăierea – este un grup de procedee de prelucrare prin care se
separă, total sau parţial, o porţiune din materialul prelucrat.
Din această categorie fac parte procedeele: forfecarea, retezarea,
crestarea, decuparea, perforarea, secţionarea, tăierea marginilor,
străpungerea, calibrarea prin tăiere etc.

2. Îndoirea şi răsucirea - este un grup de procedee de prelucrare în

care are loc deformarea prin încovoiere sau răsucire a materialului, cu
existenţa unei fibre sau suprafeţe neutre.
Din această categorie fac parte procedeele: îndoirea liberă,
profilarea, roluirea, răsucirea, înfăşurarea etc.

3. Ambutisarea - este un grup de procedee de prelucrare în care are

loc deformarea complexă a materialului prin trecerea de la o formă
plană la o formă cavă sau prin adâncirea în continuare a unui
semifabricat deja cav.
Din această categorie fac parte procedeele: ambutisarea propriu-
zisă ( fără subţierea voită a peretelui), ambutisarea cu subţierea voită
a peretelui, tragerea pe calapod.

4. Fasonarea - este un grup de procedee de prelucrare în care are loc

deformarea locală a materialului fără modificarea grosimii
semifabricatului.
Din această categorie fac parte procedeele: planarea, reliefarea,
umflarea, gâtuirea, bodurarea, răsfrângerea marginilor etc.

5. Presarea volumică (Formarea prin presare) - este un grup de

procedee de prelucrare în care se obţin piese modificând forma şi
dimensiunile semifabricatului prin redistribuirea volumului materialului
prelucrat.
 Din această categorie fac parte procedeele: lăţirea, presarea în
matriţă, calibrarea volumică, extrudarea, ştamparea, punctarea etc.

6. Asamblarea prin deformare - este un grup de procedee de

prelucrare la care, prin tăierea şi/sau deformarea materialului, se
realizează îmbinarea a două sau mai multe piese.
Din această categorie fac parte procedeele: nituirea (figura1.2),
capsarea, fălţuirea, bercluirea, agrafarea (figura 1.3), sertizarea etc.

Fig.1.2. Nituirea. Fig.1.3. Agrafarea tablelor.

b) În funcţie de precizia pieselor prelucrate se deosebesc

următoarele grupe de procedee:
1. Procedee de precizie normală – în urma cărora rezultă piese de
precizie medie, corespunzătoare treptelor de precizie IT 8…11 ISO.
Din această categorie fac parte majoritatea procedeelor de presare
amintite anterior, 1.1…6.6.
2. Procedee de precizie ridicată – în urma cărora rezultă piese de
precizie dimensională, de formă şi de poziţie relativă ridicată,
precizie corespunzătoare treptelor IT 6…7 ISO. Din această
categorie fac parte: debitarea de precizie, decuparea-perforarea de
precizie ridicată, îndoirea cu calibrare, calibrarea prin tăiere etc.

c) În funcţie de modul de asociere a prelucrărilor în operaţii

procedeele de deformare plastică pot fi:
1. Procedee simple – în care, la fiecare cursă dublă a berbecului
presei, ştanţa/matriţa execută o singură prelucrare. Din această
categorie fac parte toate procedeele prezentate la criteriul a),
poziţiile 1.1…6.6.
 Exemple: procedeul de decupare, procedeul de perforare,
procedeul de îndoire liberă, procedeul de ambutisare, procedeul de
extrudare, etc.

2. Procedee combinate - în care, la fiecare cursă dublă a berbecului

presei, ştanţa/matriţa execută mai multe prelucrări.
Exemple: procedeul de decupare – ambutisare, procedeul de
decupare – perforare, procedeul de decupare – perforare –
ambutisare, procedeul de retezare – îndoire etc.
După modul de asociere a prelucrărilor în timp se deosebesc trei
tipuri de procedee:
2.1. Procedee combinate simultan – sunt acele procedee în
care piesa se obţine dintr-o singură cursă activă a
berbecului presei, la o singură poziţionare a
semifabricatului, din mai multe prelucrări asociate într-o
singură operaţie şi care se desfăşoară la singurul post de
lucru a ştanţei/matriţei.
Exemplu: procedeul combinat simultan având
schema de lucru prezentată în figura 1.4.
Prelucrările necesare sunt (indiferent de ordinea aplicării
lor):
- perforarea;
- decuparea.

C1=>P1 C2=>P2
Piesa
A A
Avans Sf.

de di
Post de lucru A-A

2 Decupare Piesa
1 Perforare Deseu

Fig. 1.4. Procedeu combinat simultan.

Operaţia tehnologică aplicată (în conformitate cu schema
de lucru prezentată) este :
1. Decupare – perforare (sau perforare –
decupare, cele două prelucrări producându-se
practic în acelaşi timp).
Desfăşurată fiind la un singur post de lucru şi cu o singură
poziţionare a semifabricatului, operaţia cuprinde o singură
fază tehnologică (ea coincide de fapt cu operaţia):
1. Decupare – perforare.
Se remarcă faptul că, în cadrul procedeelor combinate
simultan, la fiecare cursă (dublă) a presei de acţionare
rezultă o piesă complet prelucrată:
C1  P1
C2  P2
.
.
Ci  Pi
.
.
Cn  Pn,
unde C – reprezintă cursa presei, P – piesa realizată iar
i=1…n, numărul cursei/piesei curente.
2.2. Procedee combinate succesiv – sunt acele procedee
în care piesa se obţine din mai multe prelucrări asociate,
prin deplasarea succesivă a semifabricatului cu câte un
pas în dreptul mai multor posturi de lucru a
ştanţei/matriţei, la fiecare cursă activă a presei de
acţionare. Piesa rezultă complet prelucrată după câteva
curse active ale presei.
Exemplu: procedeul combinat succesiv având
schema de lucru prezentată în figura 1.5.
 Postul 2 Postul 1
Piesa Decupare Perforare
p

A A
Avans Sf.

de di
A-A

g
Piesa Deseu
C2 C1

Fig. 1.5. Procedeu combinat succesiv.

Prelucrările necesare sunt (indiferent de ordinea aplicării

lor):
- perforarea;
- decuparea.
Operaţia tehnologică aplicată (în conformitate cu schema
de lucru prezentată) este :
1. Perforare – decupare.
Desfăşurată fiind la două posturi de lucru şi din două
poziţionări a semifabricatului, operaţia cuprinde două faze
tehnologice:
1. Perforare.
2. Decupare.
Se remarcă faptul că, în cadrul acestui procedeu combinat
succesiv, o piesă complet prelucrată rezultă din două
bătăi a presei, astfel:
C1 + C2 P1
C2 + C3 P2
.
.
Ci + Ci+1 Pi
.
.
Cn + Cn+1 Pn
2.3. Procedee combinate simultan – succesiv - sunt acele
procedee în care piesa se obţine mai multe prelucrări
asociate atât simultan cât şi succesiv.
Exemplu: procedeul combinat simultan - succesiv
având schema de lucru prezentată în figura 1.6.
Prelucrările necesare sunt (indiferent de ordinea aplicării
lor):
- ambutisare;
- decuparea;
- perforarea.
Operaţia tehnologică aplicată (în conformitate cu schema
de lucru prezentată) este:
1. Perforare - decupare – ambutisare.
Operaţia cuprinde două faze tehnologice desfăşurate la
cele două posturi de lucru:
1. Perforare;
2. Decupare – ambutisare.

Se remarcă faptul că, în cadrul acestui procedeu combinat

simultan - succesiv, piesa complet prelucrată rezultă din
două bătăi a presei, astfel:

Postul 2 Postul 1
Decupare - Ambutisare Perforare
Piesa p
de
A di A
Avans Sf.
h

di de
A-A
g

Piesa Deseu
C2 C1
Fig. 1.6. Procedeu combinat simultan - succesiv.
 C1 + C2 P1
C2 + C3 P2
.
.
Ci + Ci+1 Pi
...
Cn + Cn+1 Pn
Observaţie: Piesa prelucrată prin presare se realizează din mai multe operaţii dacă
în fabricarea ei se utilizează mai multe ştanţe/matriţe montate pe tot atâtea prese.