Marius Iacob: "Dacă Elodia trăieşte, eu imi

dau demisia" (2 dec 2007)

email print
0

Autor: Adriana Oprea-Popescu03 Dec 2007 - 00:00

KARINA KNAPEK/

M-am intălnit cu procurorul Marius Iacob undeva, aproape de miezul nopţii, intr-o clădire
pustie a Parchetului Curţii de Apel Braşov. N-a venit singur. Deşi doar lui ii solicitasem
interviul. Era insoţit de comisarul-şef Viorel Vasile, şeful Serviciului Omucideri din IGPR. Cel
alături de care procurorul Iacob instrumentează cazul Elodia Ghinescu. Ce a urmat a fost
mai mult decăt un interviu...
M-am intălnit cu procurorul Marius Iacob undeva, aproape de miezul nopţii, intr-o clădire
pustie a Parchetului Curţii de Apel Braşov. N-a venit singur. Deşi doar lui ii solicitasem
interviul. Era insoţit de comisarul-şef Viorel Vasile, şeful Serviciului Omucideri din IGPR. Cel
alături de care procurorul Iacob instrumentează cazul Elodia Ghinescu. Ce a urmat a fost
mai mult decăt un interviu...
 Jurnalul Naţional: Domnule procuror, susţineţi că sesizarea tardivă a dispariţiei ar fi
un indiciu că soţul e vinovat. Ea a dispărut, după cum spuneţi dumneavoastră, in
noaptea de 29 spre 30 august, iar el a semnalat dispariţia la 5 septembrie…
Procuror Marius Iacob: Pe 5 după-masă, da.
 Atunci, ce se poate spune in cazul părinţilor, care au sesizat dispariţia la 12
septembrie? Şi nu la Poliţie, ci la Parchet?
La Parchet au dat declaraţie pentru că atunci au fost solicitaţi, să dea declaraţie. Intr-
adevăr, nu există o sesizare a părinţilor cu privire la dispariţa ei. Din actele pe care noi le-
am efectuat rezultă că părinţii au aflat in data la 2 septembrie, din spusele lui Cioacă, la 2
sau la 3, că Elodia a plecat de-acasă, ceva de genul ăsta le-a spus. Alte detalii nu le-a dat.
 Ei nu au avut spiritul ăsta civic să vină la Poliţie şi să declare dispariţia? Pănă la
urmă, soţului poate să-i pese sau nu de tine, dar părintelui…
Păi, da’ soţul a fost ultimul care a văzut-o in viaţă, cum spune el…

 Dar părintelui ar trebui să-i ardă inima, "măi, unde-i copilul meu?". E părinte!
Părinţii s-au bazat pe ceea ce le-a spus el, că el a plecat in dimineaţa zilei de 30 august şi
că nu ştia unde s-a dus.
 Bănuiesc că au incercat să ia legătura cu ea telefonic.
Au incercat. Nu-mi amintesc exact cănd au incercat să ia legătura, dacă la 3 sau la 4
septembrie, cert este că au incercat, n-au găsit-o şi dup’aia l-au mai contactat pe el, să-
l mai intrebe. Deci, ei au fost ingrijoraţi, dar de ce n-au sesizat oficial, asta…
Martor neaudiat
 A fost audiat primul poliţist căruia Cristian Cioacă i-a semnalat dispariţia?
N-a fost audiat. Primul poliţist căruia i-a fost semnalată dispariţia a făcut un proces-verbal
de cercetare, deci a fost in locuinţă cu Cioacă, e un proces-verbal făcut de el, un proces-
verbal sumar in care n-a constatat aspecte deosebite, a ridicat doar căteva fire de păr…
 Aşa se face la dispariţii, in general… Ca să ai AND-ul persoanei dispărute, dacă se
găsesc ulterior cadavre fără identitate.
Da! Deci, astea sunt actele pe care le-a făcut primul poliţist (n.r. - insă, conform declaraţiilor
existente la dosar, primul poliţist căruia i s-a sesizat dispariţia este un ofiţer de la Serviciul
Investigaţii Criminale), ulterior dosarul a ajuns la Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Prima
cercetare la faţa locului a fost făcută de un agent. Agent Ursu, din căte imi amintesc.
Da’ nu s-a impus audierea lui că… de ce să-l audiez?
 De ce a fost dată aşa tărziu in consemn la frontieră?
Pentru că e o procedură ce trebuie urmată in cazul unei dispariţii. Prima dată e căutată la
domiciliu, nu ştiu exact intervalul de zile după care se fac toate aceste activităţi. Ce pot să
vă spun este că ele au fost efectuate intocmai cu ordinul ministrului de Interne in materie.
 Deci, prima dată se dă in urmărire naţională …
Nu, prima dată, in urmărire locală! In urmărire s-a dat la 15, la 20 şi la 26 septembrie.
Vasile Viorel: Nu toate persoanele urmărite general se dau şi-n urmărire internaţională.
 Da’ cănd se dau?
V.V.: Atunci cănd există indicii că persoana urmărită ar fi in străinătate. Că ar putea părăsi
teritoriul Romăniei. Aici, deşi nu existau indicii, s-a dat…
Marius Iacob: Avănd in vedere calitatea lor, avănd in vedere că totuşi la 11 septembrie s-
au găsit nişte pete, probabil de sănge. Ştiţi că la 10-11 s-au descoperit şi la 12, ulterior, s-
 au dovedit a fi de sănge.
V.V.: Se dă in urmărire internaţională după nişte proceduri. Atunci cănd apar indicii.
 Dar pe dumneavoastră vă incurcă acum in anchetă că s-a făcut consemnul ăsta la
frontieră mai tărziu?
Nu.
 Pentru că ar fi eliminate nişte variante…
Da’ să ştiţi: consemnul la frontieră e diferit de urmărirea internaţională!
 Ştiu. Şi, din căte mai ştiu, consemnul la frontieră s-a dat la 12 septembrie, şi
urmărirea internaţională - la 25.
Aşa este, da. Nu mă incurcă sub nici o formă, pentru că, aşa cum bine ştiţi, după ’90
sau ’91 nu se mai ţine evidenţa nominală a cetăţenilor romăni care părăsesc teritoriul in
diverse scopuri. Şi, chiar dacă s-ar fi dat in urmărire sau in consemn la data de 3
septembrie, era…
 Da’ poate şi-aduce aminte cineva, nu?
V.V.: Nu era mediatizat atunci cazul…
Marius Iacob: Dar vreau să reţineţi altceva: noi avem dovada certă că ea a intrat in casă
vie. Şi nu mai avem nici un element din care să rezulte că a mai ieşit din casă.
Misterul telefoanelor
 Din căte ştiu, ultimele convorbiri telefonice au fost efectuate de ea la 29 august, la
ora 16:30.
Aşa este.
 Apoi au fost inchise telefoanele?
Nu s-a mai vorbit de pe ele.
 Dar nu ştiţi dacă au fost inchise?
Nu, că nu se poate stabili ştiinţific. Deci, e posibil ca ele să fi fost inchise la 9:00, la 10:00
seara, dimineaţa… Cert este că de atunci nu s-a mai vorbit de pe ele. Şi nici
n-au mai fost activate.
 Bona spune că a văzut-o acasă, in aceeaşi zi, in jurul orei 18:00.
Da.
 Asta inseamnă că intre 16:30 şi 18:00 n-a mai primit telefoane sau n-a mai simţit
nevoia să apeleze, nu?
V.V.: 18:00 spre 19:00…
Marius Iacob: Da, mă rog, avem un martor, o fostă colegă de liceu, care spune că a sunat-
o in jurul orei 17:30-18:00 şi 19:30 de vreo trei ori şi nu i-a răspuns. Deci, telefoanele sunau,
dar nu i s-a răspuns.
 Dar pe listing puteţi verifica, nu?
 Nu. Dacă suni şi nu ţi se răspunde, nu apare pe listing.
 La 18 septembrie s-a inceput urmărirea penală impotriva lui Cioacă. Şi, cu toate
astea, s-a continuat procedura valabilă in cazul unei dispariţii.
Dosarul ăla de dispariţie s-a transformat intr-un dosar penal. Ea, in momentul in care am
preluat noi ancheta, figura urmărită internaţional. Această procedură nu aveam cum s-o
opresc şi m-ajută şi pe mine, pentru că noi o căutăm atăt moartă, căt şi vie.
 Serios?
Da. Păi, dacă e urmărită internaţional! Şi, ca o dovadă, chiar era in birou avocatul lui,
domnul Sorescu, in momentul in care noi am primit o confirmare de la autorităţile germane
din care rezulta că ea nu a fost semnalată pe teritoriul Germaniei.
 Domnule procuror, nici Costică Argint nu era in Italia. Ştiţi cum e, nu e literă de lege...
Păi, nu, că... Eu vreau să vă spun altceva: noi nu mergem, aşa cum susţine Cioacă, că noi
doar pe el il avem in vedere şi că doar pe el il considerăm criminal ş.a.m.d. Asta e părerea
lui. Dacă dumneavoastră veniţi acum cu o informaţie potrivit căreia ea se află in Argentina,
noi cerem o precizare suplimentară legată de posibilitatea ca ea să fie in Argentina. Asta
inseamnă că verificăm toate ipotezele. Iar Cioacă nu trebuie să inţeleagă că noi l-am făcut
criminal, noi il condamnăm, il… Pur şi simplu il acuzăm, l-am invinuit.
V.V.: E o diferenţă intre Costică Argint şi Elodia noastră! De Costică Argint autorităţile
italiene ne-au spus: "Da, domnule, e urmărit internaţional, e la noi, dar nu vi-l dăm!". Elodia
nu a fost semnalată. Adică, ea cu autorităţile germane nu a avut nici un contact. Nici din
partea ei către autorităţi, nici invers. Să fie legitimată sau…
 Şi din asta a rezultat că ea nu ar fi in Germania? Că nu a interacţionat cu autorităţile?
V.V.: Se presupune că nu a interacţionat, deci nu a fost pe teritoriul lor niciodată.
Marius Iacob: Că nu a fost semnalată, deci asta a fost exprimarea lor.
Inundaţia din baie
 Domnule procuror, vă rog să-mi confirmaţi sau să-mi infirmaţi nişte informaţii care au
apărut in presă. Există urme de ştergere a petelor de sănge in casa domnului Cristian
Cioacă?
Vreau să vă spun că pănă acum nu a fost făcută o interpretare oficială a aspectelor
urmelor. De ce? Pentru că nu au venit toate rezultatele de la constatări. Noi mai avem
căteva obiecte pe care le-am trimis pentru a fi examinate. Dacă şi pe acele obiecte se vor
găsi urme de sănge uman care ii aparţin ei, noi vom cere o constatare tehnico-ştiinţifică
care să stabilească posibilul mod de producere… O interpretare a urmelor, cum au fost
formate. Avem noi o impresie, dar am zis să apelăm atunci la părerea unor specialişti. Dar
ca urme de ştergere…, da, există pe gresie urme de ştergere. Şi pe tocul uşii. Dar să
vedem şi părerea specialiştilor. Păcat că nu am pozele la mine, că vi le-aş fi arătat.
 Le-am văzut in presă… Deşi poate n-ar fi trebuit să le văd. Există vreo pată de sănge
sub maşina de spălat?
Nu, n-am găsit nici o pată de sănge. Este o pată de sănge in spatele maşinii de spălat. Dar
sub maşina de spălat - nu.
 Ştiţi că la 7 septembrie, inainte ca dumneavoastră să faceţi percheziţia in apartament,
un instalator a intrat in acea baie şi a demontat ţevăraia?
Asta din spusele lui.
 A fost audiat acel instalator?
Nu. Păi, de ce să fie audiat? Pentru că s-a dovedit a fi săngele ei. A, vreţi să spuneţi că
poate ar fi văzut picătura aia?
 Instalatorul acela fusese chemat pentru că exista o ţeavă care curgea. Inunda acea
baie. Dacă urma de sănge ar fi existat anterior…
Dar nu era sub chiuvetă!
 Nu sub chiuvetă, ci in spatele WC-ului.
E una in spatele WC-ului, da. Şi una in spatele maşinii, da… Ce ziceţi dumneavoastră că,
dacă ar fi curs apă, e posibil să nu fi existat? Păi, aia e o urmă din 20, nu ştiu căte sunt, 20-
30 de urme…
V.V.: Să fi apărut ulterior vizitei instalatorului?
 Se poate, nu ştiu… Trebuie intrebat şi instalatorul.
V.V.: Nu, da’ asta sugeraţi…
 Eu intreb, atăt.
Să ştiţi că şi noi ne găndim la toate posibilităţile. Ştiţi cum? Tot, absolut tot. Noi niciodată n-
am zis că Cioacă a aruncat gunoiul in răpă, niciodată n-am zis că Cioacă nu ştiu ce… Noi
am mers pe nişte ipoteze de lucru, pentru că n-ai ce să faci. Lumea ne acuză pe noi că il
incriminăm pe Cioacă sau că-l acuzăm pe Cioacă, deşi n-avem cadavrul. Şi că "cum,
dom’le, e posibil să acuzi un om de omor, dacă n-ai cadavrul?". Păi, e posibil că…
găndiţi-vă la o situaţie, hai să inventăm acuma o ipoteză in care unul il omoară pe altul, ia
cadavrul şi face in aşa fel incăt el să dispară. Şi tu il ai p’ăla dovedit ca autor, dar,
pentru faptul că n-ai cadavrul, zici "nu, dom’le, pentru că n-am cadavrul"… In Franţa s-
a condamnat după 30 de ani, in lipsa cadavrului. Noi nu avem un impediment absolut legal
să trimitem in judecată sau să condamnăm - in general vorbesc, nu numai pentru cazul ăsta
- in lipsa unui cadavru. Pentru că găndiţi-vă ce precedent periculos s-ar crea dacă noi am
spune "dom’le, pentru că nu avem cadavrul, nu avem ce să facem"! Deci, inceperea
urmăririi penale nu echivalează cu trimiterea in judecată, cu condamnarea, cu inculparea…
Trebuie să stabileşti un cadru procesual.
Circumstanţierea
 Cum vă explicaţi prezenţa petei de sănge de pe canapeaua din sufragerie?
Sunt mai multe. Dar incă nu s-a… Sunt mai multe, nu ştiu, sunt vreo trei-patru pe canapea
in partea de jos, mai sunt vreo două pe perniţa de pe canapea, căteva pe perdea. Sunt
aspecte care au urme de sănge, dar incă nu am primit rezultatul.
 Nu ştiţi nici măcar dacă e sănge uman?
Nu, nu, păi mai sunt vreo zece urme de examinat.
 Pe ţevăraia de scurgere de la baie s-a găsit ceva?
Nu s-a găsit nimic.
 Ş-atunci, se mai susţine ipoteza cu secţionarea cadavrului?
Păi, asta e o ipoteză pe care eu am susţinut-o in actul de incepere a urmăririi penale. O să
vă rog să reţineţi că această circumstanţă nu atrage o anumită incadrare juridică. Eu am
reţinut incadrarea de omor calificat pentru că el şi-a omorăt soţia. Asta e o circumstanţiere
de fapt pe care eu am reţinut-o, bazăndu-mă pe faptul că lipseşte un cuţit, că lipsesc mai
multe prosoape, că-s mai multe pete de sănge, că sunt urme de ştergere, că era mai puţin
probabil ca el să iasă cu cadavrul intreg din casă, că era mai riscant. Sunt nişte elemente,
dar o să vedem. Viitorul va stabili cine a avut dreptate. Aţi văzut, că doar m-acuză atăta
lume, că "Iacob s-a grăbit, Iacob l-a acuzat de omor, că nu e omor, ea trăieşte"… Bun. S-
o găsim. Vie, ş-atunci o să zic "eu am greşit". O s-o găsim moartă, o să zic "am avut
dreptate"!
 Bine, acuma depinde şi de cum a murit!
Da! E posibil să fi murit in urma unui LCM (n.r. - lovituri cauzatoare de moarte). Şi să nu fie
omor. Da’ pănă nu găsim cadavrul… Sau, in lipsa unui cadavru, să ştiţi, eu am avut
dovada unei agresiuni, avănd in vedere urmele de sănge, am avut atitudinea asta a lui,
contradictorie, ezitantă, am avut reticenţa lui in a relata anumite aspecte, am avut dovada
dispariţiei ei fizice. Şi-atuncea, pe ce să mergi? Mergi pe omor, că… Nu ştiu dacă i-a dat
cu cuţitul ori cu toporul sau a străns-o de găt. Dacă o să găsim cadavrul şi o să spună
doctorul "dom’le, a murit in urma unei acţiuni de heteroagresiune", a lovit-o atunci cu
capul, o să zic "dom’le, nu e omor, e LCM". Dar pănă atunci eu nu pot să merg pe altă
incadrare.
 Căt o să mai staţi la Braşov?
(n.r. - răde) Nu ştiu, căt e nevoie. Şi eu mi-am asumat un risc! Atunci cănd am inceput
urmărirea penală găndiţi-vă că nu aveam căte elemente am acuma şi mi-am asumat riscul.
Şi pănă in momentul acesta nu ne-a contrazis nimeni. Nu aspectele, cum să vă spun eu,Â
nesemnificative, ci aspectul esenţial, de incadrare şi faptul că ea nu mai e in viaţă, nu mi l-a
contrazis nimeni! Desigur, şi eu imi doresc să fie in viaţă!
 Serios?!
 Da. Păi, cum să-ţi doreşti să fie un om mort? Dar, din păcate, pănă in momentul ăsta n-a
mai apărut nici...
 Staţi puţin, domnul procuror, că, dacă apare acum Elodia pe uşă, vă contrazice totul!
Da. Sunt de acord c-am greşit.
 Aveţi tăria să recunoaşteţi asta?
Da’ cum să nu! Da’ tot timpul am spus-o. Deci, mi-am asumat public... Dacă Elodia
trăieşte, eu imi dau demisia! Şi o să mă duc procuror la...
 Â Haideţi, domnule procuror, că nu e singurul caz de care v-aţi ocupat...
Serios, imi dau demisia! Şi eu, şi el (n.r. - arată inspre comisarul-şef Vasile Viorel, care
priveşte insă in jos, fără să zică nici că da, nici că nu.)
Va urma

Audierea "martorilor din Spania"

Marţi, 27 noiembrie, a doua zi după realizarea acestui interviu, au fost audiaţi "martorii din
Spania". Vecinii care locuiesc sub apartamentul familiei Cioacă şi despre care s-a spus că
ar fi auzit o bufnitură in noaptea cu pricina. Numai că, in faţa procurorului, nici unul din cei
trei martori nu a putut preciza cu exactitate data la care au auzit acea bufnitură şi nici
direcţia din care ar fi venit zgomotul respectiv - putea fi din apartamentul de deasupra, dar
şi din cel de sub ei. De un singur lucru au fost siguri: că zgomotul s-a auzit intre orele 24:00
şi 1:00 noaptea. Au putut preciza asta pentru că in perioada respectivă unul dintre martori
trebuia să se trezească devreme dimineaţa şi, din acest motiv, nu mergea niciodată la
culcare mai tărziu de ora 1:00. In intervalul orar 24:00-1:00, in noaptea incriminată, Cristian
Cioacă se afla insă, conform traseului stabilit prin localizarea telefonului mobil, la Piteşti.

Marius Iacob: ""Noi n-am zis că Cioacă a

aruncat obiectele in răpă""
email print
0

Autor: Adriana Oprea-Popescu04 Dec 2007 - 00:00

 KARINA KNAPEK/

La 17 septembrie, procurorul Marius Iacob a preluat cazul avocatei dispărute din Braşov,
"pentru că era poliţist şi era vorba despre o dispariţie". A doua zi, Cristian Cioacă a fost
invinuit de omor calificat. Dosarul devenise, dintr-unul de dispariţie, unul penal. Intr-un
interviu acordat in exclusivitate Jurnalului Naţional, procurorul Marius Iacob declară: "M-am
oferit să-l fac eu. Pentru că altfel discut cu ei, altfel ne implicăm... Nu inseamnă că eu sunt
cel mai bun. Aşa a fost să fie!".
Probele din răpă au fost găsite la 8 octombrie intre Răşnov şi Braşov cu ajutorul unui căine
de urmă. In zona respectivă, folosită şi ca groapă de gunoi, se aflau mai multe obiecte
aruncate. Descoperirea a fost făcută după ce, conform declaraţiilor date la acea vreme de
comisarul Liviu Naghi, purtătorul de cuvănt al IJP Braşov, "se mai făcuseră cercetări in zona
respectivă in ultima săptămănă, fără a se găsi nimic".

 Jurnalul Naţional: Vorbim despre probele din răpă?

Procuror Marius Iacob: Păi, ce, le-aţi văzut? Uite, imi pare rău că nu am planşele.
 Mă uit pe ele in fiecare seară.
De unde? Am văzut şi eu ce-a apărut in presă, au apărut căteva. Dacă vreţi să le vedeţi, vi
le arăt!
 Cum vă explicaţi dumneavoastră prezenţa andrelelor? Credeţi că Elodia croşeta?
Mama ei a spus că ei aveau in casă andrele de croşetat. Nu ştiu dacă ea croşeta sau…
Dar, ca o ipoteză, şi nu ca o certitudine, eu cred că pe acele obiecte au fost nişte picături de
sănge pe care el le-a observat la prima vedere. Mergem pe ipoteza in care el a omorăt-o.
Şi, văzănd că e sănge, le-a adunat pe toate şi le-a aruncat in acea răpă. Asta e ipoteza. Am
luat in calcul şi ipoteza in care i le-ar fi luat cineva din casă şi le-ar fi aruncat in răpă.
 De ce cutiile de parfum sunt goale?
Pentru că avea in locuinţă mai multe cutii de parfum goale. Pot să vă arăt pozele. Pe o
noptieră, avea două noptiere la pat, erau mai multe sticle de parfum pline, iar in cealaltă
parte erau sticle de parfum goale.
 Cutii?
Cutii. Cutii goale. Asta avea in casă. Asta mi-a spus şi menajera, asta mi-a spus şi bona,
mi-a zis şi mama, mi-a zis şi fratele. M-au minţit toţi, nu?
 Vă cred. Dar bona a declarat că ea nu prea avea acces in dormitor.
Bona a mers de căteva ori in dormitor. Nu mergea frecvent. Dar menajera a mers, de două
ori, căt a fost, a mers in dormitor, mama ei a mers in dormitor, fratele ei a mers in dormitor.
Noi niciodată n-am spus: bunurile sunt cu certitudine ale familiei Cioacă. Noi am spus aşa:
bunurile au fost recunoscute de X-ulescu ca fiind din locuinţa lui Cioacă… Pe unele s-a
găsit săngele ei, pe altele - profilul lui genetic.
 Cutiile de bijuterii goale cum vi le explicaţi? E o cutie neagră…
O cutie neagră, un săculeţ şi o cutie de ceramică.
 Săculeţul nu e de bijuterii..
Asta zic mama ei şi fratele ei.
 Săculeţul are inscripţio-nat pe spate CL-S2 şi este de la un obiectiv foto.
Ã…la e alt săculeţ.
 A, atunci vă referiţi la săculeţul alb, cu marginile tocite!
Da, da... ala a fost de bijuterii.
 Bun, de ce sunt goale?
O altă ipoteză e că e posibil ca el să creeze impresia unei plecări voluntare a ei din locuinţă,
cu bijuterii, cu bani, să fi luat bijuteriile din acele obiecte şi acele obiecte, impreună cu
celelalte, să le arunce. El a şi declarat, ştiţi foarte bine, că ea a plecat de acasă cu suma de
1.800 de euro, cu bijuteriile şi cu nişte haine. Ş-atunci, ca să creeze impresia asta. E o
ipoteză, nu e o certitudine.
 Şi hainele unde sunt?
Care haine? Păi, nu ştiu dacă lipsesc haine din casă! Asta spune el…
Mănuşile chirurgicale
 Ce a mai fost găsit acolo: nişte acte. E clar că nu putea să le ţină decăt in geantă.
Sunt chitanţele de la bijuteriile din Dubai…
E o singură chitanţă.
 Lista cu colegii de la intălnirea de 10 ani, o carte de vizită, caietul ei de sarcină….
Era in dormitor. Asta vă spun din ce zic menajera, bona, părinţii. Acuma…
 Dar atunci spuneţi aşa: "Era in dormitor, susţin bona, menajera, etc…".
Dar tot timpul am spus aşa.
 Pentru că, mă rog, cănd ştergi praful, eşti atent la ce scrie pe un caiet de sarcină? Şi
de ce să ţină o femeie, la trei ani după ce a născut, acest caiet in dormitor? Sunt
lucruri care nu se ţin la indemănă, că nu ai ce să mai faci cu ele. Mă găndesc că e
 posibil ca ea să fi vrut să-l arate unei colege/prietene care era insărcinată, ce analize
şi-a făcut ea in timpul sarcinii, nu?
Deci, lucrurile astea ar fi trebuit să se afle intr-o geantă, că nu-şi lăsa chitanţa de bijuterii la
vedere, să ştie soţul căţi bani a dat ea pe coliere şi pe inele. Ar fi trebuit să fie intr-o geantă.
Unde-i geanta?Sunt multe intrebări.
 Păi da, da’ trebuie să găsiţi răspunsuri la ele!
Păi, găndiţi-vă că nu putem să găsim răspunsuri decăt printr-o eventuală declaraţie a
potenţialului (n.r. - autor). Altfel nu putem decăt să interpretăm.
 Dumneavoastră luaţi in calcul faptul că e posibil ca el să-i fi inscenat dispariţia…
Toate le luăm in calcul.
 Un posibil jaf aţi luat in calcul?
Da.
 Ce caută mănuşile chirurgicale acolo? Porţi mănuşi chirugicale ca să nu laşi
amprente sau ca să nu rămănă praf de puşcă pe măini, in eventualitatea unei
expertize balistice, nu?
Ştiţi că pe mănuşi s-a găsit săngele ei. Şi ce-ar mai trebui să fie pe mănuşi?

 Păi, ar trebui să fie, in interior, celulele epiteliale ale celui care le-a purtat.
S-au găsit, sunt ale lui.
 Serios?!
Vasile Viorel: S-a scris. De către confraţii dumneavoastră.
 Eu nu cred tot ceea ce citesc in ziare.
S-a scris in expertiză. Şi chiar am confirmat şi noi ipoteza asta.
 De ce să fi purtat mănuşi? Şi de ce să arunce mănuşile in acelaşi loc unde era
uniforma?
Poate că mănuşile alea erau la vedere, undeva in casă, şi a sărit sănge pe ele.
 Şi de ce să le mai pună apoi in măini?
Nu să le pună in măini! Poate că in măini le-a pus in urmă cu o lună. Pentru că ADN-ul
rămăne ani in şir. Sau in urmă cu două luni, sau in urmă cu trei luni. Ş-atunci le-a aruncat
că a văzut sănge pe ele. V-am zis, aicea noi trebuie să le interpretăm, dar in absenţă. Ştiţi
cum se intămplă? Noi, de multe ori, ne formăm aşa, căte-o ipoteză. Dar nu putem să o
lansăm, pentru că dăm naştere la supoziţii, pe de o parte, pe de altă parte, unii ne acuză că
facem anchetă cu presa lăngă noi, că să ştiţi că sunt şi colegi de-ai dumneavoastră care ne
acuză. Ş-atunci, noi ce să facem? Putem fie să fim opaci şi să nu spunem nimic, dar e un
caz de interes naţional, sau să incercăm să vorbim cu toată lumea şi să... Nu să le discutăm
 pe toate şi să lansăm..., pentru că ştiţi ce se intămplă? Noi ne-am format o ipoteză, dar,
dacă eu zic acum că varianta mea este asta, vine Cioacă şi zice "ia uite, se antepronunţă,
mă acuză pe mine, deşi eu sunt nevinovat" şi că imaginea poliţiei... Dacă tot vorbiţi cu
Cioacă, ia să-l intrebaţi! Imaginea Poliţiei a zis el că am stricat-o noi, nu el.
 Da’ de unde ştiţi dumneavoastră că tot vorbesc cu Cioacă?
Păi, bănuiesc... (n.r. - zămbeşte).
 Haideţi, domnule procuror! Serios?
Serios.
 Nu ştiţi nici de la bonă, nici de la menajeră, nici de la...
Ştiţi ce vă rog? Şi, dacă o să vorbiţi, trebuie să inţeleagă că pe noi nu ne interesează
Cioacă in sine. Sunt nişte elemente care, aşa cum sunt, fiecare cărămidă d’asta
acuzatoare poţi să o iei şi să o despici in 16 şi să găseşti un contraargument, dar noi
mergem pe interpretarea şi pe coroborarea lor, n-avem ce să facem. Da, ne lipseşte
elementul-cheie, ne lipseşte cadavrul. Asta e! Dar nu pot să spun: gata, n-am cadavrul, mă
opresc aici, nu merg mai departe. Pentru că, dacă mă opream aicea sau dacă mă opream
atunci şi nu preluam dosarul... Ştiţi cănd s-a făcut dosar penal? Cănd l-am luat eu d-aicea,
pănă atunci nu era dosar penal, era dosar de dispariţie. Poate rămănea ş-acuma. Şi sunt
nişte elemente care nu sunt in alte cazuri de dispariţie. Şi să ştiţi că sunt destul de multe.
Care nu inseamnă că-l scot pe Cioacă criminal, dar care dovedesc că s-a intămplat ceva
rău. Sau ea, ca o mamă, păi nu vă daţi seama, puneţi-vă in postura unei mame care a avut
o relaţie extraconjugală - mă rog două-trei, căte-o fi avut, nu discut viaţa personală - dar
totuşi era o mamă care avea un copil, avea o profesie... Acuma, să improşcăm cu noroi in
ea şi poate ea e moartă. De fapt, nu poate, n-avem nici un element din care să rezulte că e
in viaţă. Şi sunt şi oameni care... Dar v-am zis, viitorul va demonstra cine a avut dreptate!
Cuţitul vănătorului
 Pachetul de ţigări găsit in răpă?
Da. Nu s-a găsit nimic pe el, e Kent, ţigări pe care le fumează şi el.
 Dar aţi observat ceva la pachetul ăla?
Nu.
 Haideţi, domnule procuror!
N-am observat. Ce să observ?

 De la 1 ianuarie 2007 pe toate pachetele de ţigări scrie ceva de genul "fumatul

dăunează grav sănătăţii".
Păi, şi pănă la 1 ianuarie 2007 nu era?
 Nu.
N-am ştiut asta.
 Iar pe pachetul ăsta nu scrie nimic.
Nu?
 D’asta eu cred că intr-un amănunt stă cheia acestui caz. Dar dumneavoastră, care
sunteţi procuror, ştiţi asta. Că un amănunt poate fi mai important chiar şi decăt
cadavrul.
Bănuiesc. Da’ noi n-am zis că Cioacă le-a aruncat. Noi am mers pe nişte declaraţii ale
unor persoane. Pe probele ştiinţifice, unde s-a găsit ADN-ul. Desigur, el atunci cănd au fost
găsite ar fi afirmat, am aflat tot din presă, că a fost o inscenare pusă la cale de socri. Cănd
a venit la noi la declaraţii a zis "nu recunosc nici un obiect ca fiind din casă, nu am nimic de
declarat", n-a zis de inscenare, n-a zis de nimic. Eu vă zic ce-a zis. Noi l-am intrebat, i-am
pus pozele la dispoziţie.

 Bona, in prima declaraţie, spune că din casă ar fi dispărut un cuţit cu măner crem.
Cu măner din lemn.

Vănătorul, nu dau nume, a găsit un cuţit.

Cu măner din lemn. Ea l-a recunoscut intr-o planşă foto şi noi i-l vom prezenta in
materialitate. A venit de la expertiză, n-a ieşi nici o urmă biologică pe el şi o să o punem să
se uite la el. In materialitate. Să vedem ce zice atunci. L-a văzut pe poză şi a zis "da, e
identic cu ăla!" (n.r. - la 27 noiembrie, văzănd cuţitul, bona a negat că ar fi vorba despre cel
dispărut din casă).
 Cum avea vărful?
Ascuţit, cuţit de casă. Dar o să i-l arătăm...
V.V.: Ea a zis "nu pot să precizez pănă nu-l văd. Daţi-mi-l să-l văd!".
Noi niciodată n-am zis că e cuţitul din casa lui Cioacă. Niciodată n-am zis.

 Ş-atunci de ce l-aţi trimis la analiză?

Pentru că ea l-a recunoscut ca fiind identic cu cel din casă. Ş-atunci, ca să inlăturăm...
V.V.: Ş-a fost găsit in apropierea celorlalte...
Puteam să nu-l trimit? Ce făceam? Puteam să-l arunc? Şi dacă era ăla? A fost găsit intr-un
loc apropiat de locul in care s-au găsit celelalte obiecte, la o distanţă de 500 de metri, a
 corespuns descrierilor bonei, nu numai descrierilor pe care ea le-a făcut cănd i-am arătat
cuţitul, ci şi descrierilor anterioare, din declaraţiile pe care le-am luat noi şi poliţia. Prosopul -
la fel...
 Căt costă o analiză d-asta?
De ADN? Maxim vreo sută de euro, din căte ştiu eu...
V.V.: Dacă e, cum ar fi portbagajul lui Cioacă, mocheta aia unde cauţi mai mult, depinde...
Mediatizarea probelor
 Ştiţi ce-am citit intr-un ziar? O chestie spectaculoasă. Cu nume, prenume de martori,
unii audiaţi, alţii neaudiaţi, adrese...
Sunt nişte anchete jurnalistice care se fac. Vă daţi seama că eu n-am stat să iau dosarul să
zic..., să vă dau dumneavoastră nume şi adrese.
 Nu cred că e o treabă jurnalistică. E vorba de nume şi prenume de martori...
E dosar public, a ajuns in instanţă.
 Dumneavoastră sunteţi procuror. E normal ca numele şi prenumele unor martori incă
neaudiaţi, e vorba de cei din Spania, să apară in presă?
Nu. Şi dacă mă intrebaţi pe mine, eu nu ştiu numele lor.
 Vreţi să vi le spun eu? Dar nu-i normal.
Asta e treaba lor, de unde află... Aţi văzut că sunt jurnalişti care fac anchete pe cont propriu
şi află!
 Dar e normal să apară probe din dosar in presă?
Nu! Dar staţi puţin, la ce probe vă referiţi? Că, dacă vă uitaţi pe acţiunile de flagrant pe care
le fac cei de la crimă organizată...
 Dar astea ne vin prin biroul de presă al IGPR!
Ei le dau. Dar mă rog, un om care se găseşte intr-un loc public nu-i normal să apară. Dacă
mă intrebaţi, eu zic "nu ştiu", el (n.r. - arată spre comisarul-şef Vasile Viorel) - nu ştie. Şi
dumneavoastră spuneţi "eu nu vă cred".
 Şi bona ce zice?
Ce să zică? Referitor la ce?
 La probele astea care apar in presă. Era o glumă... Toată povestea asta mi se pare o
chestie superumflată, că, dacă staţi să vă găndiţi...
Păi de ce, de cine umflată? A, de presă!
 Au fost cazuri mult mai interesante. Dispariţii, crime... Acesta nu pare spectaculos
din punct de vedere profesional.
V.V.: Depinde de criterii, că fiecare are criteriile lui.
 Acum e o provocare pentru dumneavoastră, că el trebuie soluţionat.
 Deci, in primul rănd că... Un dosar de dispariţie nu e un dosar care atrage competenţa
Parchetului. Nici măcar nu se face dosar penal la o dispariţie, e de competenţa poliţiei, noi
nu ne băgăm.
 Se mai bagă şi Parchetul pe dispariţii, să ştiţi...
Nu, noi, Parchetul General, luăm cazuri doar unde constatăm o complexitate şi unde
procurorul care are in instrumentare dosarul consideră că e un caz complex, care
presupune mai multe cercetări, pe care nu le poate face de un anumit nivel. Ca şi cazul
ăsta. asta nu e de competenţa Parchetului General. Pentru că el (n.r. - Cristian Cioacă) nu
are o calitate care să atragă competenţa Parchetului General. Dacă era chestor - da. Dar,
fiind ofiţer de poliţie judiciară, e de competenţa Curţii de Apel Braşov. Insă procurorul de aici
a făcut un referat prin care a propus preluarea de către noi pe motiv de complexitate şi
avănd in vedere calitatea părţilor. Şi, ca să nu existe nici o suspiciune că ăla e poliţist din
Braşov şi că poate să cunoască printre procurori, printre judecători, că ea e avocată..., a zis
"dom’le, eu vă propun să-l luaţi la Parchetul General, pentru că voi sunteţi acolo şi n-
aveţi treabă cu nimeni in toată ţara". Şi noi am fost de acord şi pentru că era tot poliţist, şi
era vorba de o dispariţie cănd l-am luat noi atunci, pe 17 septembrie, chiar m-am oferit să-l
fac eu. Pentru că altfel discut cu ei, altfel ne implicăm şi ca să nu existe nici un fel de... Nu
inseamnă că eu sunt cel mai bun. Aşa a fost să fie!
Va urma
"Bunurile au fost recunoscute de X"
Menajera care făcea curat in casa familiei Cioacă a fost audiată de procuror la sfărşitul lunii
octombrie. La două luni, adică după dispariţia avocatei. Ultima oară ea intrase in
apartamentul cu pricina pe 14 iulie. "Mi-am băut cafeaua şi deja a venit menajera să-mi
facă curăţenie... şi Bubu (n.r. - bona copilului) s-o supravegheze ..:)", ii scria Elodia
amantului in dimineaţa acelei zile, la ora 10:37 "Aşa că e dezastru prin casă... cred că o să
plec şi o să le las singure ... să-şi facă de cap... cu mopul şi cu super cif ..:)))". Era pentru a
doua oară cănd menajera intra in acea casă. Insă, ulterior, declaraţiile ei s-au dovedit a fi
"piese de rezistenţă" la dosar. Marţi, 27 noiembrie, procurorul a reaudiat-o pe bona familiei
Cioacă, in prezenţa avocatului apărării. Audierea, care ar fi trebuit să aibă loc exact in seara
in care ar fost realizat şi acest interviu, a fost amănată, pe motiv că "procurorul nu reuşeşte
să ia legătura cu ea". Venită a doua zi, seara, la Parchet, femeia nu numai că nu a
recunoscut cutiţul şi prospopul găsite de "vănător" in răpă, dar a revenit şi asupra unor
declaraţii date anterior, precizănd că nu-şi aminteşte să fi văzut in casa avocatei cutii de
parfum goale.
 Prima parte a interviului - Marius Iacob: "Dacă Elodia trăieşte, eu imi dau demisia"

Marius Iacob Aş pune dosarul pe net, ca

oamenii să-l vadă
email print
0

Autor: Adriana Oprea-Popescu05 Dec 2007 - 00:00

KARINA KNAPEK/

Ceea ce s-a intămplat pănă acum cu Cristian Cioacă "n-a fost anchetă", susţine comisarul-
şef Viorel Vasile, şeful Serviciului Omucideri din IGPR. Este "coechipierul" procurorului
Marius Iacob in instrumentarea cazului Elodia Ghinescu. Au metode diferite de abordare a
subiectului. Insă merg, in echipă, pe aceeaşi ipoteză de lucru.
Ceea ce s-a intămplat pănă acum cu Cristian Cioacă "n-a fost anchetă", susţine comisarul-
şef Viorel Vasile, şeful Serviciului Omucideri din IGPR. Este "coechipierul" procurorului
Marius Iacob in instrumentarea cazului Elodia Ghinescu. Au metode diferite de abordare a
subiectului. Insă merg, in echipă, pe aceeaşi ipoteză de lucru.
 Jurnalul Naţional: De dosarul mineriadei mai aveţi timp să vă ocupaţi?
Procuror Marius Iacob: Nu mă ocup eu. Noi avem doar o parte din dosarul mineriadei,
partea care-l priveşte pe Ion Iliescu. Nouă ne-a venit, cred că-n august, dosarul ăsta, care
provine dintr-o disjungere dată de Parchetul Militar. Pentru a finaliza dosarul cu celeritate,
iniţial am repartizat patru procurori şi doi poliţişti. Un procuror a plecat inspector la CSM, au
rămas trei procurori şi doi poliţişti. Sunt independenţi şi ei de regulă numai asta fac. Eu nu
pot să stau să le impun. Deci ăla nu-l fac eu, il fac procurorii de la mine din secţie. Sunt trei
procurori. Pe un dosar, care să ştiţi că e relativ mic, cantitativ, are doar 10 volume. Şi eu am
dat trei procurori - la Parchetul Militar a lucrat doar unul - pentru finalizarea cu
operativitate...
 Mai trăim să citim şi noi soluţia?
 Cu certitudine. Se va da o soluţie, cu certitudine. Chiar şi-au făcut un plan de audiere cu
vreo 50 de martori.
 A, deci mai durează...
Nu, eu cred că au audiat jumătate. Deci, dosarul acela nu-l fac eu. Că a mai făcut cineva
legătura că...

 Dumneavoastră giraţi.
Eu girez, dar pănă la urmă ştiţi că procurorul are o oarecare independenţă. Noi, ca şefi,
trebuie să-i creăm cadrul corespunzător in care să lucreze. Eu, mai mult decăt să-i dau
dosarul şi să nu-i mai dau altul şi să-i spun "fă-l", n-am ce să-i mai fac. Şi să-l intreb de ce
are nevoie, de birouri, de maşină, de poliţişti, de astea... Dar ăsta efectiv (n.r. - dosarul in
care Cristian Cioacă e acuzat de omor calificat) il fac eu. Nu mai am treabă cu..., eu! Şi cu
el (n.r. - arată spre comisarul-şef Vasile Viorel, şeful Serviciului Omucideri din IGPR). Noi
ne-am asumat toată...
Lipseşte paşaportul
 Auziţi, dar taximetriştii au fost audiaţi?
Vai de capul meu... Atunci au fost investigaţi, audiaţi. Deci, aşa cum ştiţi, noi am luat
dosarul pe 17, iar pe 18 am inceput urmărirea penală. Deci de atunci ne-am asumat...
 Dar geanta ei care a rămas in casă de ce nu a fost verificată?
Care geantă, aia galbenă, pe care aţi arătat-o? Păi ce să facem cu geanta aia?
 Dar aţi văzut ce conţine geanta aia?
Da.
 Ce conţine?
Păi, nu mai ştiu... Farduri, rujuri.
 Şi un portofel. Cu nişte acte, chitanţe, legitimaţia de avocat, cartea de vizită a unei
companii de taximetre...
Vasile Viorel: Probabil că acolo unde e acum nu-i mai foloseşte.
 Trebuie să fim optimişti. O reţetă...
V.V.: Credeţi că ii trebuie paşaportul...
M.I.: Lipseşte paşaportul. Nu l-am găsit. Buletinul l-am găsit. Era la barou. Ni s-a predat, il
avem ataşat la dosar.
 Şi asta credeţi că face parte din inscenarea dispariţiei făcută de el?
Vă rog să ne credeţi că noi avem... Dacă dumneavoastră veniţi cu o idee acuma şi ziceţi
"dom’le, e posibil ca ea să fie in..." Nu ştiu, găsiţi o ipoteză şi noi ne găndim şi la aia.
 Păi, ar fi ipoteza cu jaful.
 Doamna Oprea, găndiţi-vă că totuşi pănă la urmă un om care are o instruire, dacă nu are
nici o legătură cu o faptă sau cu ceva, sunteţi de acord cu mine că e constant? Sau că e in
stare să suporte orice metode d’astea de anchetă care pănă la urmă sunt legale, nu
sunt...
 Depinde de psihicul fiecăruia.
Dacă eu vă propun dumneavoastră să mergeţi la detector... Vă pun o singură intrebare:
"ştiţi unde se află Elodia acum?", şi dumneavoastră imi spuneţi că "nu ştiu" şi eu zic "n-am
incredere in dumneavoastră, haideţi să mergem la poligraf", n-aţi merge la poligraf? Eu aş
merge! Sau orice om cinstit.
 Nu ştiu. Depinde şi de starea in care eşti.
Păi in care stare vă aflaţi?
 Acum sunt cam obosită (n.r. - era aproape miezul nopţii).
Păi, nu vă aflaţi astăzi, dar măine... Zic "uite, măine sau poimăine sau cănd vreţi
dumneavoastră". Domnule, dacă nu ai legătură cu ceva, de ce să-ţi fie frică?
 Depinde de psihicul fiecărui om, să ştiţi. Unii-s mai puternici, alţii sunt mai slabi.
Haideţi să facem o analogie: şi la dispariţiile de copii primii suspecţi sunt părinţii: că
nu plăng, plăng prea puţin, le curge lacrima doar pe obrazul drept...
V.V.: Ştiţi de ce? Pentru a exclude din start unele ipoteze.

 Corect. Aşa e. Insă fiecare om se manifestă diferit.Unul işi smulge părul din cap, altul
poate inghite in el şi plănge noaptea in pernă, cănd nu-l vede nimeni, altul poate nu plănge
deloc şi-şi pune ştreangul de găt. Am avut cazuri.
Doamna Oprea, dar acel om nu e constant in ceea ce spune!

"N-a fost anchetă"

 Nu ştiu cum reacţionează fiecare om in situaţii de stres... Pe tocul pistolului a fost
găsit săngele ei?
Da’ cum! Nu-mi vine in minte acum o justificare pentru săngele de pe tocul de pistol.
Dar vorbesc de certitudini, nu de... Tocul lui de pistol, uniformele şi bunurile găsite in răpă.
Păi tu, dacă-ţi dispare o uniformă, dacă-ţi dispar nişte pernuţe sau cutia de bijuterii... Cum
vă explicaţi cănd eu am luat declaraţia lui şi l-am intrebat "ce-ţi lipseşte din casă?", "păi,
lipsesc bijuteriile", "şi in ce erau bijuteriile?", "intr-o cutie de ceramică galbenă cu cercuri
albastre". "Unde era?", "pe noptiera patului." Noi găsim in răpă, aşa cum ştiţi, cutia şi-i arăm
poza lui. "Asta iţi spune ceva? E posibil să fie de la tine din casă?" "Nu recunosc." Nici n-a
 spus "seamănă, dar nu ştiu dacă e aia din casă".

 S-a speriat sau l-a luat pe "nu" in braţe.

Te sperii in faţa unuia care te ameninţă. Tot timpul a venit cu avocatul. Noi n-am ţipat
niciodată la el, n-am ridicat tonul, am vorbit in anchetă cum stau de vorbă cu
dumneavoastră.
 Nu de dumneavoastră s-a speriat, ci de acuzaţia care i se aduce, de "omor calificat".
Nu e o chestiune care să te relaxeze.
Putea să zică "domnule procuror, nu vă supăraţi...". Ştiţi cum a făcut? I-am arătat planşa
foto, dup’aia a fumat o ţigară şi
i-am zis "Cristi, hai te găndeşti?", că putea să spună "dom’le, sunt foarte ameţit, sunt
nemăncat, lăsaţi-mă să mă găndesc. E ora 2:00, vin măine şi vă spun". Am fost căt se
poate de flexibili in anchetă, am fost căt se poate de... Pe Cioacă nu-l consider criminal.
V.V.: Ce anchetă? Că n-a fost anchetă asta....
M.I.: Am avut cu dublu, cu triplu asasinat, am stat nopţi, am făcut anchete. L-am tratat
efectiv: "Cristi, ce zici de asta?" şi "cum iţi explici p’asta?", "de ce atunci ai zis aşa şi
acum nu mai zici nimic?", "de ce nu vii la poligraf?". Dumneavoastră ce-aţi crede? Bun, s-a
speriat un om, e acuzat de omor calificat. Asta e! Dar te aduni şi incepi să colaborezi.
Pentru că...
V.V.: Auziţi, da’ de ce nu-i luaţi şi lui un interviu, să vedeţi? Fără să fie speriat, nu-i
acuzat de dumneavoastră. De ce nu-l intrebaţi?
 Ce să-l intreb? De ce nu recunoaşte alea din răpă? Sau ce caută andrelele acolo?
V.V.: De ce uniforma lui e acolo? De ce e sănge pe uniforma lui? De ce e profilul lui pe
mănuşile cu sănge? De ce e sănge in portbagaj? Să-l intrebaţi ca ziaristă, nu ca... De ce
nu-l intrebaţi? Cu chiloţii, de ce nu-l intrebaţi? Ia intrebaţi-l!
 L-am intrebat.
Şi ce-a zis?
 Ce vă spune şi dumneavoastră.
V.V.: Păi, de noi se sperie...
 A, şi de mine nu, ziceţi!
Păi, nu, nu, nu...
V.V.: Ce zice exact?

 Că nu ştie. Nu-şi explică.

 "O căutăm"
Marius Iacob: A, pe de altă parte, de ce n-a venit să spună "a, ziceţi că e uniforma mea.
Domnu’ procuror, eu mă duc acasă, văd căte uniforme am, vin şi vi le pun pe toate in
braţe şi vă rog să confruntaţi dumneavoastră"?
V.V.: Sau "haideţi să mergeţi să vedeţi căte uniforme am!".
M.I.: ... "confruntaţi dumneavoastră cu ce mi-au dat de la serviciu şi vedem. Nu ştiu ce să
vă zic. E mărimea mea la cămaşă, e mărimea mea la pantaloni", ADN-ul lui de pe
pantaloni, "nu-mi explic, dar haideţi că eu vă ajut să o lămurim". "Nu ştiu, e posibil,
probabil."
V.V.: "Cristi, hai mă să mergem să verificăm?", "iar, domnule, vreţi să veniţi in casă la
mine?".
M.I.: S-a speriat. I-arătăm chiloţi bărbăteşti pe care scrie "Uniconf", sunt nişte chiloţi distincţi
- deci nu sunt d’ăştia obişnuiţi - , negri. Şi zic "uite, ADN-ul tău", "păi, nu ştiu. Păi, mie
imi lua nevastă-mea chiloţi". "Păi da, da’ te imbrăcai, tu nu ştii cu ce te imbraci?" Nici
măcar nu putea să spună "dom’le, stai puţin că eu cred că nu sunt... Am avut sau n-am
avut. Haideţi acasă să căutăm, că s-ar putea să am sau s-ar putea să nu mai am". Doamna
Oprea, colăcelul copilului, colăcelul care era in baie lăngă WC-ul pe care-l folosea toată
lumea, frate, noră, bonă..., dom’le, era acolo de luni de zile şi spune "nu ştiu dacă
aveam in casă aşa ceva". E speriat! Putea să spună "domnu’ procuror, am fost speriat
că v-aţi uitat urăt la mine, dar vin măine, lăsaţi-mă să mă găndesc"...
 Sau "m-am speriat că toate probele astea duc inspre mine, şi eu nu ştiu ce reacţie să
am!".
Şi noi ce să facem? Dom’le, eu nu pot să spun "Cristi, pentru că tu eşti speriat şi astea,
ai dreptate, eu mă duc după nea Gică din colţ!".

 Aţi găsit şi un suport pentru o perie de WC, nu? O chestie d’aia in care se pune
peria de la WC, bleu...
Nu mai ştiu...
 Aia n-are cum să fie din casa lui. In casa lui sunt ambele perii de WC, cu cutii cu tot.
Păi da’ io am zis că-s din casa lui?
 V.V.: Cine a zis că toate obiectele de acolo sunt de la el?

 Sunt măsurate, numerotate.

Dintre obiectele ălea, patru-cinci oameni, căţi le-au văzut, au recunoscut cred că 90% din
ele. Sunt căteva obiecte, să zicem 10 dintr-o sută, pe care nu le-a recunoscut nimeni. Asta
 e, nu le-a recunoscut.
V.V.: Aţi văzut locul in care s-au găsit?
 Da.
Aţi văzut căte obiecte sunt acolo?
 Da. Acolo puteaţi să găsiţi probe la zece cazuri...
Vedeţi? Da’ noi ne-am legat de astea pe care le-au recunoscut, la analize pe ce a ieşit
ADN-ul. Noi am avut in vedere ce am considerat că are legătură cu cazul. Şi ulterior am
incercat să stabilim dacă au vreo legătură cu cazul nostru. N-a zis nimeni că toate au
legătură. Nici măcar n-am zis că le-a aruncat Cioacă acolo! Că aşa a mai interpretat nu ştiu
cine că gata, Cioacă le-a aruncat. N-am zis, dom’le, noi aşa ceva! O căutăm (n.r. - pe
Elodia). Viitorul va...

 Cănd incepeţi fraza asta cu viitorul mă găndesc la aia cu "viitorul sună bine"...
Doamnă, el susţine că e vie şi că e plecată nu ştiu unde. Sunteţi de acord cu mine că-n
ipoteza in care ea e plecată, o găsim noi...? Intr-un an, doi, trei, zece, cin’şpe, o găsim.
Sunteţi de acord cu mine? După 10 ani, tot o găsim! Unde să fie? Deşi mie acuma - n-am
copii, n-am copii şi nici nevastă - mi-e totuşi imposibil să cred, găndindu-mă doar la o
femeie, ca o femeie să-şi lase copilul şi să plece, să nu mai..., voluntar.
 Se poate.

Atitudinea
V.V.: Credeţi că e in viaţă? Sincer!
 Auziţi? Chiar vreţi să ştiţi părerea mea?
V.V.: Aha...
M.I.: Noi nu scriem nicăieri.
 Sunt şanse mici ca ea să mai fie in viaţă. Dar şi dacă a fost ucisă, sunt şanse ca altul
să fie autorul. A fost vreodată un indiciu temeinic in acuzarea lui faptul că el nu s-a
implicat in căutări?
Nu. A fost un semn de intrebare.
 Ar fi fost bine dacă el s-ar fi implicat in căutări?
A fost un semn de intrebare şi ne-am bazat pe faptul că un om căruia ii dispare soţia e
interesat să o găsească, vie sau moartă. Pentru că, pănă la urmă, e soţia lui şi e mama
unui copil. Dar, nu, nu... faptul că el nu s-a implicat in asta nu ne-a determinat pe noi să
credem mai mult sau...
 Dar a intrebat, chiar in acele zile, prietenele ei apropiate dacă au văzut-o.
A intrebat, da, da. A intrebat.
 I s-a impus, după ce a inceput urmărirea, să nu se implice in căutări?
Nu i s-a impus nimic! Deci, noi să ştiţi că la fiecare audiere pe care am efectuat-o l-am
intrebat "măi, noi te acuzăm de asta. Tu ce probe propui in apărarea ta? Sau cum te
aperi?". Şi el a susţinut o dată că vrea să pună la dosar mail-urile, o dată că vrea să... nu
mai ştiu ce. Deci, l-am intrebat: cum te implici tu? El n-a venit niciodată să zică "dom’le,
eu vreau să vin cu dumneavostră să o căutăm in lacul cutare"! Am fi fost de acord, "vino cu
noi"! Sau "eu cred că s-ar putea să fie plecată in Mexic".

 Ce pomană ar fi fost pentru presă, dumneavoastră alături de Cioacă filmaţi pe malul

Barajului Vidraru!
Deci, noi nici nu i-am impus să-l ţinem după noi, s-o căutăm, nici el nu s-a oferit. Iar din
partea noastră a avut toată disponibilitatea.
 Da, dar avănd in vedere conţinutul mail-urilor...
V.V.: Ce relevanţă are pentru caz?
 Justifică atitudinea lui.
V.V.: Care e mai moral dintre ei doi?

Discuţia a alunecat spre zone neserioase. Divorţuri, adulter, chiuretaje.... La un moment

dat, comisarul-şef Vasile Viorel a acuzat Jurnalul Naţional de o atitudine "pro-Cioacă", aşa
cum a denumit-o dumnealui. M-a intrebat de ce publicăm mail-urile. "Pentru că ceilalţi din
presă publică probe din dosar", i-am răspuns. Mult mai diplomat, procurorul Iacob a salvat
situaţia: "Pe noi să ştiţi că ne ajută publicarea mail-urilor. Demonstrează că, cel puţin in
ultimul an, avocata a fost fidelă unui singur amant". No comment.
O ţară de juraţi online
Interviul a durat două ore. O bună parte din el s-a desfăşurat cu reportofonul inchis. Mi s-a
cerut o pistă. Am dat o pistă, cu acţiune şi personaje, n-are rost să o detaliez atăta vreme
căt ea nu se verifică. Prezumţia de nevinovăţie ar trebui să funcţioneze şi intr-o anchetă
penală, şi intr-una jurnalistică. In momentul in care i-am reproşat că date din dosar au
"transpirat" in mass-media, procurorul a avut un răspuns care m-a blocat: "Ştiţi ce-aş face
eu? Dar nu se poate! Aş publica tot dosarul pe internet, ca oamenii să-l vadă şi să-şi dea cu
părerea. Să văd ce cred ei". "Ş-atunci de ce se mai face Facultatea de Drept, domnule
procuror? A ajuns Romănia o ţară cu 18 milioane de juraţi online?" N-a avut răspuns. Acest
pasaj nu există pe inregistrarea audio. Dar, pentru conformitate, dacă este nevoie, se poate
face testul cu poligraful...
Dreptul de a tăcea
In art. 70, pct. 2 din Codul de Procedură Penală se recunoaşte acest drept atunci cănd se
dispune: "Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă fapta care formează obiectul
cauzei, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie
atrăgăndu-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit impotriva sa". Pe de altă
parte, invinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze vinovăţia sa, sarcina administrării
probelor revenindu-i organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. In acest sens,
art. 65 alin. 1 din Codul de Procedură Penală dispune: "Sarcina administrării probelor in
procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată". De regulă,
cauza şi semnificaţia tăcerii este dificil de decelat cu certitudine şi fără dubii, ceea ce
implică o serie de probleme folosirii tăcerii in sistemul probaţiunii. De pildă, in sistemul de
drept american "inculpaţii au dreptul de a refuza să răspundă la orice intrebare ce le este
pusă de acuzare in timpul procesului (prin invocarea celui de al 5-lea amendament) şi, de
asemenea, au dreptul de a nu apărea deloc in calitate de martor. Mai mult chiar, ii este
interzis acuzării să comenteze tăcerea sau refuzul inculpatului de a fi martor. (fragment din
studiul "Dreptul invinuitului sau inculpatului de a nu face nici o declaraţie" realizat de conf.
univ. dr. Dabu Valerică şi avocat Guşanu Ana-Maria)

Primele parti ale interviului - Marius Iacob: "Dacă Elodia trăieşte, eu imi dau demisia" •
"Noi n-am zis că Cioacă a aruncat obiectele in răpă"