Opera poetica trebuie, in realitate, sa fie definita ca mesaj verbal in care functia estetica este dominanta"

(R.Jakobson)
"Poezia lirica e opusa epicii, ea are drept continut subiectivitatea , lumea interioara, sufletul agitat de
sentimente" (Hegel)
Textul liric este un discurs autonom, cu indici specifici de poeticitate, o perpetua incercare de definire a
propriei identitati, care inglobeaza semnificatia intr-o viziune poetica, expresia artistica a eului rostitor.
Eul liric se retrage in labirintul interior, intr-un act de introspectie necesar autoanalizei, se desface din
constient si constiinta, imprumuta elementelor cosmicului eul sau.

Eul liric/poetic/artistic este "subiectul confesiunii lirice" prin care poetul, "mag al cuvintelor" ( H. Friedrich-
Structura liricii moderne) se contempla in actul exprimarii.Poetul se leapada de aripile lumesti si zboara in
nefiinta cu aripile ingeresti, iar urma zborului ramane pe papirusul eternitatii brodata in poezie.Dincolo de
timpul fluid si lumesc, de barierele crude ale unei lumi efemere, sclipeste POEZIA unui spirit destramat in
cuvinte, in rime, in versuri , POETUL.
"Analiza structurala trebuie sa permita punerea in evidenta a legaturii care exista intre un sistem de forme si
un sistem de sensuri" (G.Genette) Aceasta este o de-constructie si o re-constructie hermeneutica, caci
"orice interpretare simbolica nu va fi niciodata cea definitiva." ( Umberto Eco)
Configurarea arhitecturii textuale urmareste doua coordonate lirice esentiale: exterioara, a realitatii si
reflectarea ei interioara, in planul sensibilitatii eului liric, fiindca "a fi liric inseamna a nu putea ramane inchis
in tine insuti."( Emil Cioran)
Instantele comunicarii lirice : eul liric, tu-ul existential textualizat prin indici ai persoanei a II a, prin formule
de adresare,prin marci stilistice vizand un alter-ego al eului poetic, o alta prezenta lirica distincta, o
destructurare a eului liric, , polifonia eurilor poetice((biografic, auctorial, moral, ontologic, lectorial, etc.
Discursul poetic este puternic marcat de un lirism exprimat, clar, subiectiv, de implicare totala, un lirism
erotic, satiric, reflexiv, declarat, existential, sau de lirismul neexprimat, obiectiv, detasat, impersonal, al
rolurilor, dramatizat."Lirismul poate fi considerat o forma de tensiune intre eu si lume sau intre fortele
interioare ale eului." (Stefan Cazimir- Tensiunea lirica)
SEMNIFICATIA TITLULUI
REGISTRUL TEMATIC include dragostea, viata/moartea, natura, timpul,geniul, destinul, etc.
DIVERSITATEA MOTIVICA : padurea, copacul, drumul, visul, dorul, floarea, apa, luna, izvorul, norii, visul,
marea, norii, inger/demon, etc.
Perspectiva eului creator se accentueaza gradat, ajungand de la simpla constatare la o explorare a
miracolului prin alegorizarea procesului creator, confesiunea emotionanta , meditatia asupra depasirii
conditiei umane, intr-o viziune artistica singulara la toate nivelurile limbajului poetic:
a) SONOR "Sunetul insusi este ecou al cuvantului" (R.Jakobson) "Poezia e o ezitare prelungita intre sunet
si inteles" (Paul Valery) Impactul auditiv sugereaza un cantec al tacerii inaintea linistii absolute, puternic
marcat de intonatii sonore (aliteratii, asonante)

b) LEXICAL camp semantic predominant, cuvinte create, valori lexicale conotative. Poetul recurge la un
limbaj cu variabilitate polisemica,un "limbaj in stare de vis" (Heidegger), cu notiuni abstracte
(atemporalizarea, circumstantializarea existentiala) care inalta constructia textuala incifrand universuri
minimale prin ambiguitatea lexicala.
c) GRAMATICAL substantive articulate sau nu, adjective, pronume, moduri si timpuri verbale. Sintactic,
recurenta laitmotivelor din structura versurilor poate deveni un refren pe care se incheaga intreaga structura
poetica.
d) STILISTIC Poezia e un joc inedit de imagini artistice ale unui univers liric/ imaginar poetic deschis care
reafirma legatura dintre poezie si simetrie.Figuri de constructie: repetitia simpla,sinonimica,
antonimica,enumerarea, paralelismul sintactic, refrenul. Simbolul -structura semantica si functie poetica.
Semantica metaforei.
e) PROZODIC Elementele versificatiei contribuie la sporirea muzicalitatii interioare a textului.Organizarea
prozodica afiseaza , versul liber, scrierea cu minuscule si ingambamentul ca procedee moderne de
versificare.Ca unitate formala, textul liric presupuneun tipar de versificatie si unitati compozitionale
specifice: versuri, strofe, ritm, rima.
f) TOPICA / PUNCTUATIE -elemente ale sistemului de paragrafeme (linia de pauza izoleaza o secventa
lirica, punctul incheie o afirmatie)
Daca substructura se refera la autor, epoca, insemnari, variante, structura armonizeaza straturile de mai
sus, iar suprastructura priveste mesajul, elemente intertextuale. Particularitatile care subliniaza unicitatea
limbajului poetic sunt: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea.
"Poezia este calea de aur a spiritului catre invaluitul <<onthos>>in care, recunoscandu-se, el se rezolva,
izbavindu-se intocmai ca sarea in ocean, ori ca lumina in Univers."(M. Ursachi)
"Un poet e cu atat mai maret cu cat cei care il citesc, nu pe el il descopera, ci pe ei insisi."(N.Stanescu)

Bibliografie
Roman Jakobson-"Ce este poezia?"in vol.*** Ce este literatura?Scoala formala rusa-antologie si prefata de
Mihai Pop, Ed.Univers,
Bucuresti, 1983
Paul Ricoeur- Eseuri de hermeneutica, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995
N.Manolescu- Despre poezie, Ed. Aula, Brasov, 2002
Carlos Bousono- Teoria expresiei poetice, Ed.Univers, bucuresti, 1975
Eugen Coseriu- Limbajul poetic in "Prelegeri si conferinte", Iasi, 1994