Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contract: 418/2009
Faza: 1 Redactarea: I
Beneficiar: MDRT
Director General INCD URBAN - INCERC, conf. univ. dr. arh. Vasile MeiŃă
____________________________________________________
Director tiinŃific ConstrucŃii INCD URBAN-INCERC, dr. ing. Emil Sever Georgescu
____________________________________________________
Director Sucursală URBAN- INCERC Timi oara, dr. ing. Ion Scordaliu
____________________________________________________
____________________________________________________
- ianuarie 2011 -
CUPRINS
3
(5) Clasa de exploatare a elementelor din lemn la construcŃii noi este 1 i 2,
conform SR EN 1995-1-1;
(6) Temperatura maximă a mediului ambiant în care pot fi exploatate elementele
din lemn neprotejate, ca parte componentă a unui plan eu compus lemn-beton, este de 55°C;
(7) În cazul executării unui plan eu compus lemn-beton în cadrul clădirilor
existente, se impune expertizarea întregii construcŃii pentru verificarea condiŃiilor de
rezistenŃă i stabilitate, în conformitate cu prevederile standardelor i reglementărilor (privind
rezistenŃa i stabilitatea), aflate în vigoare;
(8) AcŃiunile i grupările acestora luate în considerare la proiectarea plan eelor
compuse lemn-beton se stabilesc conform SR EN 1991;
(9) Plan eele compuse lemn-beton se pot realiza ca elemente simplu rezemate sau
continue. Modul de armare, realizarea continuităŃii în dreptul reazemelor intermediare la
elementele continue i recomandările privind alcătuirea acestor tipuri de plan ee sunt
prezentate în capitolul 4;
(10) Aplicarea prevederilor din prezentul ghid se face respectând normele privind
siguranŃa la foc conform P118, normele privind protecŃia elementelor de lemn împotriva
agenŃilor agresivi conform ST 049 i normele privind izolarea fonică conform C 125.
4
SR EN 206-1:2002/A2:2005/C91:2008: Beton Partea 1: SpecificaŃie, performanŃă, producŃie
i conformitate
SR EN 12620+A1:2008 : Agregate pentru beton
SR EN 409:2009: Metode de încercare. Determinarea momentului plastic al elementelor de
fixare
SR EN 26891:2002: Structuri de lemn. Îmbinări cu elemente mecanice de fixare. Principii
generale pentru determinarea caracteristicilor de rezistenŃă i deformare
SR EN 335-1:2007: Durabilitatea lemnului i a materialelor derivate din lemn. DefiniŃia
claselor de exploatare. Partea 1: GeneralităŃi
SR EN 927-1:2002 : Vopsele i lacuri. Produse de vopsire i sisteme de vopsire pentru lemn
în exterior. Partea 1: Clasificare i selecŃie
P118-1999: Normativ de siguranŃa la foc a construcŃiilor
ST 049-2006: SpecificaŃie tehnică privind protecŃiile elementelor de construcŃii din lemn
împotriva agenŃilor agresivi - cerinŃe si criterii de performanŃă
C 58/1996: Norme tehnice privind ignifugarea materialelor i produselor combustibile din
lemn i textile utilizate în construcŃii
P 130-1999: Normativ privind comportarea în timp a construcŃiilor
C 125-2005 Normativ privind proiectarea i executarea măsurilor de izolare fonică i a
tratamentelor acustice în clădiri
P 122-1989 InstrucŃiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile
social culturale i tehnico-administrative
STAS 2111-1990: Cuie din sârmă de oŃel
STAS 1455-1980: uruburi cu filet pentru lemn. urub cu cap pătrat. Dimensiuni
STAS 1454-1980: uruburi cu filet pentru lemn. urub cu cap hexagonal. Dimensiuni
STAS 1451-1980: uruburi cu filet pentru lemn. urub cu cap bombat crestat. Dimensiuni
STAS 1452-1980: uruburi cu filet pentru lemn. urub cu cap înecat, crestat. Dimensiuni
1.4 Terminologie
(1) Se vor aplica termenii i definiŃiile din SR EN 1990, SR EN 1991, SR EN
1992 i SR EN 1995.
(2) Conector: realizează conlucrarea dintre grinda de lemn i placa de beton; este
utilizat sub formă de îmbinare cu tije cilindrice din oŃel, cu sau fără cap, introduse prin batere,
în urubare sau pregăurire.
1.5 NotaŃii
Alfabet latin - litere mici
a1 distanŃa de la centrul de greutate al secŃiunii de beton la centrul de greutate al secŃiunii compuse
a2 distanta de la centrul de greutate al secŃiunii de lemn la centrul de greutate al secŃiunii compuse
b distanŃa dintre grinzi
bef lăŃimea efectivă de conlucrare a plăcii de beton
d diametru
fcd valoarea de proiectare a rezistenŃei la compresiune a betonului
fck valoarea caracteristică a rezistenŃei la compresiune a betonului măsurată pe cilindrii la 28 de zile
fctd rezistenŃa de calcul la întindere a betonului
fh2d valoarea de calcul a rezistenŃei de strivire locală a elementului de lemn
fmd valoarea de calcul a rezistenŃei la încovoiere a lemnului
fmk valoarea caracteristică a rezistenŃei la încovoiere a lemnului
ft0d valoarea de calcul a rezistenŃei la întindere paralelă cu fibrele
ft0k valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere paralelă cu fibrele
5
fuk valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere a elementului de îmbinare
fvd valoarea de calcul a rezistenŃei la forfecare
fvk valoarea caracteristică a rezistenŃei la forfecare
fyd valoarea de proiectare a rezistenŃei la curgere a oŃelului
fyk valoarea caracteristică a limitei de curgere a oŃelului
kdef factor de deformaŃie
l deschidere, lungime de contact
sef distanŃa echivalentă între conectori
smax distanŃa maximă între conectori
smin distanŃa minimă între conectori
user deformaŃia la starea limită de serviciu aferentă Fser
uu deformaŃia ultimă (lunecare sau rotire)
uy deformaŃia elastică limită
wfin săgeată finală
wfin,G săgeată finală pentru acŃiune permanentă
wfin,Q săgeată finală pentru acŃiune variabilă
winst săgeată instantanee finală
winst,G săgeată instantanee pentru acŃiunea permanentă
winst,Q săgeată instantanee pentru acŃiune variabilă
6
γ2 coeficient de reducere a rigidităŃii pentru secŃiunea de lemn
γc coeficient parŃial pentru beton
coeficient parŃial aplicat proprietăŃilor materialului, ce Ńine seama i de aproximări de model
γM i de variaŃii
ρk valoarea caracteristică a densităŃii lemnului
σc1d valoarea de calcul a efortului unitar de compresiune în secŃiunea de beton
σcd valoarea de calcul a efortului în fibra comprimată a secŃiunii de beton
σm1d valoarea de calcul a efortului unitar de întindere din încovoiere în secŃiunea de beton
σm2d valoarea de calcul a efortului unitar de întindere din încovoiere în secŃiunea de lemn
σt2d valoarea de calcul a efortului unitar de întindere din tracŃiune în secŃiunea de lemn
σtd valoarea de calcul a efortului în fibra întinsă a secŃiunii de beton
τmax efort tangenŃial în centrul de greutate al secŃiunii compuse
ψ0 coeficient pentru valoarea grupării unei acŃiuni variabile
ψ1 coeficient pentru valoarea grupării unei acŃiuni permanente
φ(∞,t0) coeficient de curgere lentă pentru beton
ν0,4 deplasarea aferentă la 40% din forŃa de forfecare maximă estimată
ν0,6 deplasarea aferentă la 60% din forŃa de forfecare maximă estimată
7
2.1.2 Tipuri de conectori
Cuie verticale pe unul sau două rânduri Cupoane de oŃel verticale îndoite la 90°, ancorate în grinda
de lemn cu ră ină epoxidică în goluri pregăurite
Cupoane de oŃel sau dibluri verticale îndoite la 90° în alveole (goluri) în grinda de lemn, ancorate cu ră ină epoxidică în
goluri pregăurite
8
uruburi verticale sau înclinate dispuse pe unul sau două rânduri alternant în cruci
uruburi tensionate
Fig. 2–1 Conlucrare lemn-beton cu tije cilindrice/alveole de beton
9
(6) Conectori lemn-beton cu Ńevi i piese speciale (fig. 2-2)
Plăci multicuie îndoite la 90° îmbinate pe feŃele laterale sau la partea superioară a grinzilor din lemn
Fig. 2–2 Conlucrare cu Ńevi i plăci metalice
(7) Elemente de legătură lemn-beton cu conectori de tip sistem integrat (fig. 2-3)
10
Conlucrare cu conectori i nervuri din beton armat
(b)
Model pentru starea limită de serviciu;
(c) i (d)
Model pentru stările limite ultime
11
Unde
Ds – ductilitate statică
uu – deformaŃie ultimă (lunecare sau rotire)
uy – deformaŃie elastică ultimă
user – deformaŃie la starea limită de serviciu, aferentă lui Fser
Fser – forŃa la starea limită de serviciu
Rd – valoarea de calcul a capacităŃii portante în îmbinare
(3) Chiar dacă în realitate pot apărea deformaŃii plastice în beton i în elementele
de legătură la starea limită de rezistenŃă, pentru determinarea eforturilor se poate considera o
comportare linear–elastică a elementului compus conform fig. 2-5;
(4) Efectul deformaŃiilor plastice intervine, luând în considerare un modul secant
nominal aferent modulului de elasticitate al betonului i un modul secant real aferent
modulului de lunecare al conlucrării;
(5) RigidităŃile betonului, luate în considerare la calculul eforturilor unitare, se
determină pentru secŃiunea transversală nefisurată. La verificarea eforturilor unitare normale,
corespunzătoare secŃiunilor componente ale structurii compuse, se neglijează rezistenŃa la
întindere a betonului;
(6) Pe faŃa comprimată se consideră, ca rezistenŃă la compresiune, efortul limită la
compresiune, căruia îi corespund deformaŃiile plastice ale betonului;
(7) În cazul în care axa neutră este poziŃionată în placa din beton se va prevedea o
armătură corespunzătoare la partea inferioară a plăcii din beton;
(8) Modulul de alunecare al conlucrării la starea limită ultimă este:
F
K u = 0,6 est 2–3
ν 0, 6
ν0,6 – deplasarea aferentă la 60% din forŃa de forfecare maximă estimată
2
pentru simplificare se poate considera: K u ≅ K ser ;
3
Fig. 2–5
(9) Pentru conectorii de tip tije cilindrice (cuie sau uruburi) se admit următoarele
criterii pentru determinarea modulilor de alunecare Kser (respectiv Ku), pe baza curbei
teoretice de variaŃie a deplasărilor dintre lemn i beton „f”, în funcŃie de încărcarea „P” fig. 2-
6, astfel:
• Pentru stabilirea forŃei de exploatare se porne te de la valoarea admisă a deplasării
dadm=0,09∅. Această deplasare corespunde unei forŃe de forfecare Pd1;
12
• Pentru forŃa limită de forfecare (capacitate portantă la forfecare) Pd2 se consideră o
deplasare lemn-beton d=2,5dadm=0,225∅;
• ForŃa admisă de forfecare Padm se apreciază considerând coeficientul de siguranŃă
3,0 faŃă de capacitatea portantă la forfecare (Padm=Pd2/3);
• Modulul de alunecare se determină pe baza raportului:
P
K ser = hot 2–4
d af
2
unde: Phot = Pd 2 [kN]
3
daf – deplasarea relativă [cm] între lemn i beton, corespunzătoare încărcării Phot
Fig. 2–6
(10) Exemplificarea i notaŃiile acestui mod de determinare a modulilor de
alunecare sunt prezentate în anexa informativă, pe baza unor încercări la forfecare efectuate
pe epruvete compuse lemn-beton;
(11) În SR EN 1995-1-1 este propusă determinarea modulului de alunecare Kser, la
îmbinarea lemn-lemn cu tije cilindrice, în funcŃie de densitatea lemnului i diametrul
elementului de conlucrare, astfel:
20
Buloane ρk d
1, 5
30
Notă: ρk = valoarea caracteristică a densităŃii lemnului
13
este exprimat mai corect în funcŃie de diametrul elementului de conlucrare „d” i modulul de
elasticitate al lemnului „Emean”, astfel:
2.2 Materiale
2.2.1 Betonul
f f
(1) RezistenŃele caracteristice (normate) i de calcul ale betonului, ck i cd ,
precum i alte caracteristici de calcul ale betonului realizat cu agregate obi nuite, grele sau
u oare, se stabilesc în conformitate cu SR EN 1992-1, respectiv NE 012-1 i SR EN 206-1;
(2) Clasa minimă de beton recomandată este C20/25;
(3) Se recomandă ca diametrul maxim al agregatelor să fie dmax=16 mm, conform
SR EN 12620;
(4) Pentru a evita umezirea lemnului în timpul turnării, dar i pentru limitarea
fenomenului de contracŃie, se recomandă un raport apă-ciment cât mai redus, conform NE
012-1.
2.2.2 Lemnul
14
• În funcŃie de posibilităŃi, se recomandă extragerea unor epruvete din grinzile de
lemn existente pentru determinarea rezistenŃelor caracteristice la încovoiere fmk, la întindere
paralelă cu fibrele ftok i forfecare fvk.
2.2.3 Armăturile
(1) Armăturile prevăzute în plăcile din beton ale plan eelor compuse lemn–beton
se vor realiza sub formă de plase sudate sau bare montate individual, formând plase legate cu
sârmă;
(2) RezistenŃele caracteristice (normate) i de calcul f yk i f yd , precum i alte
caracteristici de calcul se stabilesc în conformitate cu SR EN 1992-1-1, respectiv ST009.
15
(2) Calculul plan eelor compuse lemn-beton trebuie să satisfacă verificarea la
starea limită ultimă i starea limită de serviciu atât pentru încărcări de scurtă cât i de lungă
durată;
(3) Starea limită ultimă este apreciată prin evaluarea eforturilor maxime în
materialele componente (lemn, beton i conectori);
(4) Starea limită de serviciu este apreciată prin evaluarea săgeŃii maxime;
(5) Verificarea eforturilor în elementele componente a plan eului compus la stările
limită SLU i SLS se va face în stadiul iniŃial (luând în considerare modulii de elasticitate
medii ai lemnului i betonului) cât i în stadiul final (luând în considerare fenomenul de fluaj
care conduce reducerea modulilor de elasticitate ai materialelor componente);
(6) Verificarea plan eelor compuse lemn-beton la încărcări orizontale are ca scop
asigurarea capacităŃii de rezistenŃă i a rigidităŃii necesare pentru ca plan eul să poată fi
considerat diafragmă rigidă în plan orizontal. ForŃele seismice de nivel se vor determina
conform prevederilor din P100-1;
(7) La clădiri cu forme simple în plan, care pot fi înscrise într-un dreptunghi,
pentru calculul eforturilor secŃionale (forŃă tăietoare i moment încovoietor) provenite din
forŃele seismice orizontale, plan eul compus lemn-beton va fi considerat ca grindă continuă,
rezemată pe pereŃii structurali. În acest caz calculul eforturilor secŃionale se va face conform
modelului de calcul prezentat în CR6;
(8) Verificarea plan eului compus lemn-beton în faze de execuŃie nu este necesară
având în vedere că se realizează sprijiniri provizorii pe perioada execuŃiei;
(9) După întărirea betonului, grinda de lemn i placa de beton conlucrează,
încărcările fiind preluate de elementul compus;
(10) Plan eul compus lemn-beton continuu poate fi calculat ca o succesiune de plăci
compuse simplu rezemate deoarece în zonele de câmp secŃiunea transversală a grinzilor de
lemn asigură în general o capacitate portantă la încovoiere mai mare decât este necesară din
verificarea la încovoiere. Verificarea plan eului compus în zonele de moment încovoietor
negativ este explicitată la punctul 3.4.7.
16
Fig. 3–1 VariaŃia eforturilor unitare tangenŃiale în talpa de beton
17
(2) Rigiditatea echivalentă la încovoiere a secŃiunii compuse se determină cu
relaŃia 3-4:
1
- pentru placa din beton: γ 1 = 3–5
π ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ sef
2
1+
K ⋅l2
- pentru grinda din lemn: γ2=1
18
(4) DistanŃele de la centrul de greutate al secŃiunii de beton, respectiv al secŃiunii
de lemn până la centrul de greutate al secŃiunii compuse, a1 respectiv a2, se determină cu
relaŃiile 3-6 i 3-7, astfel:
h1 + h2
a1 = − a2 3–6
2
γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ (h1 + h2 )
a2 = 3–7
γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 + γ 2 ⋅ E2 ⋅ A2
unde: h1 - grosimea plăcii de beton
h2 - înălŃimea grinzii de lemn
γ 1 ⋅ E1 ⋅ a1 ⋅ M Ed
σ c1d = 3–9
( EI ) ef
0,5 ⋅ E1 ⋅ h1 ⋅ M Ed
σ m1d = 3–10
( EI ) ef
γ 2 ⋅ E2 ⋅ a2 ⋅ M Ed
σ t 2d = 3–11
( EI ) ef
0,5 ⋅ E2 ⋅ h2 ⋅ M Ed
σ m2d = 3–12
( EI ) ef
19
- la partea inferioară:
σ td = σ m1d − σ c1d ≤ f ctd 3–14
(3) Eforturile la faŃa inferioară a secŃiunii de lemn se verifică cu condiŃia:
σ t 2d σ m2d
+ ≤1 3–15
f tod f md
0,5 E 2 ⋅ b2 ⋅ h 2 ⋅ V Ed
τ max = ≤ f vd 3–16
b2 ⋅ ( EI ) ef
h2
unde: h = + a2 - distanŃa de la faŃa întinsă a secŃiunii de lemn i centrul de greutate al
2
secŃiunii compuse
VEd - forŃa tăietoare de calcul
γ 1 ⋅ E1 ⋅ A1 ⋅ a1 ⋅ smin ⋅ VEd
Fid = ≤ Rd 3–17
( EI ) ef
0,8 fuk d 3
- pentru buloane i dornuri: M yk = 3–21
6
0,583 f uk d 3
- pentru uruburi: M yk = 3–22
6
20
unde: fuk - valoarea caracteristică a rezistenŃei la întindere a elementului de îmbinare,
conform tabelelor 3-2 i 3-3
d - diametrul tijei în zona netedă la uruburi sau latura pătratului la cuie cu
secŃiune pătrată (mm)
Tab. 3-1 RezistenŃa caracteristică ultimă la întindere pentru buloane obi nuite
Clasa bulonului 4,6 4,8 5,6 5,8 6,8
fuk N/mm2 400 320 500 500 600
Tab. 3-2 RezistenŃa caracteristică ultimă la întindere pentru bare din oŃel obi nuit
Tipul oŃelului S235 S275 S355
fuk N/mm2 400 400 500
1
- pentru beton: Ecm, fin = Ecm ( ) 3–26
1 + ϕ (∞, t 0 )
21
%G %Q
- pentru lemn: Emean, fin = Emean ( + ) 3–27
1 + ψ 1 ⋅ kdef 1 + kdef
Ku,fin - valoarea finală a modulului de alunecare instantaneu pentru starea limită ultimă
kdef - coeficient pentru îmbinări conform SR EN 1995-1-1 pct. 2.3.2.2.(4)
(3) Se va reface calculul cu relaŃiile de la pctele 3.4.1 i 3.4.3 utilizând modulii de
elasticitate la lemn i beton, precum i modulul de alunecare, calculaŃi conform pctului 3.4.4.
22
1
- lemn: Emean, fin = Emean ( ) 3–34
1 + k def
K ser
- conectori: K ser , fin = 3–35
1 + kdef
(2) Se vor reface calculul i verificările elementului compus conform pct. 3.4.1 i
3.4.3;
(3) Săgeata finală se va calcula conform SR EN 1995-1-1, astfel:
w fin = w fin ,G + w fin ,Q 3–36
wfin,G, wfin,Q - săgeata în stadiul final pentru o acŃiune permanentă G respectiv o acŃiune
variabilă Q
(4) Săgeata finală trebuie să se încadreze în domeniul recomandat al valorilor
limită indicat în SR EN 1995-1-1.
M Rd = N s z 3–37
23
(2) Rezultanta eforturilor de întindere N s din armătura de pe reazem i braŃul de
pârghie z se determină cu relaŃiile:
N s = As f sd 3–38
z = h - 0,5x pl - a s 3–39
x pl = N s / bf cd 3–41
4 PREVEDERI CONSTRUCTIVE
4.1 Dimensiuni
(1) Grosimea minimă a plăcii de beton este h1=60 mm;
(2) Dacă placa de beton are rol de diafragmă orizontală grosimea minimă va fi
h1=80 mm;
(3) Se recomandă ca deschiderea maximă a grinzilor din lemn să fie:
o pentru grinzi din lemn masiv : lmax=5,0 metri
o pentru grinzi din lemn încleiat : lmax=8,0 metri
(4) Se recomandă ca raportul dintre înălŃimea grinzilor din lemn h2 i deschiderea
l
plan eului l să fie: = 25...16 .
h2
4.2 Armare
(1) Armătura utilizată trebuie să respecte prevederile punctului 2.2.3;
(2) Acoperirea minimă cu beton este cmin=10 mm;
(3) ToleranŃele admisibile în poziŃionarea armăturilor vor respecta condiŃiile din
SR EN 1992-1-1;
(4) În cazul în care din calcule nu este necesară armarea la partea inferioară a
plăcii din beton se va prevedea armătură constructivă, astfel:
- distanŃa dintre bare, atât pe direcŃia transversală cât i longitudinală trebuie să fie
maxim 250 mm;
- aria minimă a armăturii, pentru fiecare direcŃie, este de 250 mm2/m;
- diametrul minim al armăturilor este dmin=6 mm;
(5) Armăturile din plase legate cu sârmă, utilizate la armarea plăcilor compuse, se
amplasează din diferite considerente în anumite zone, astfel:
- în zonele de reazem, la partea superioară a plăcii: având rol de rezistenŃă pentru
preluarea momentelor negative;
- în zonele de câmp, la partea inferioară a plăcii: având rol de rezistenŃă pentru
preluarea momentelor pozitive;
24
(6) Dacă plan eul a fost calculat ca o succesiune de plăci simplu rezemate, la
partea superioară a elementului de reazem se prevede o armătură minimă, respectând ambele
condiŃii:
- procent din secŃiunea de beton: As,min = 0,4%Ac;
- minim 80 mm2/m.
(7) Armătura utilizată trebuie să respecte prevederile punctului 2.2.3;
4.3 Conectori
(1) Conectorii de tip cuie se dispun pe unul sau două rânduri alternant în cruci
perpendicular pe grinda de lemn. Diametrul minim al cuielor este dmin= 8 mm;
(2) Conectorii de tip urub se dispun pe unul sau două rânduri alternant în cruci ,
înclinaŃi la un unghi de 45° faŃă de grinda de lemn. Diametrul minim al urubului este dmin= 6
mm;
(3) Dispunerea conectorilor pe grinda de lemn se face conform fig. 4-1.
4.4 Rezemare
(1) Plan eele compuse lemn-beton reazemă pe tot conturul lor prin intermediul
centurilor din beton armat, pe pereŃi portanŃi din zidărie de cărămidă. Sunt excluse reazemele
concentrate (stâlpi);
(2) La construcŃii noi se vor respecta:
- condiŃiile de rezemare prevăzute în SR EN 1995-1-1 pentru grinzile de lemn;
- condiŃiile de ancorare a plăcii de beton pe tot conturul în centuri din beton armat,
realizate conform CR 6;
(3) În fig. 4-2 este prezentată o modalitate de rezemare a plan eului compus pentru
construcŃii noi;
(4) La construcŃii vechi se va proceda conform rezultatelor evaluării i analizei
efectuate după P100-3. Placa de beton se va ancora în centuri create la faŃa interioară a
pereŃilor (fig. 4-3), la faŃa exterioară (fig. 4-4) sau sub grinzile din lemn (fig. 4-5);
continuitatea plăcii de beton în dreptul reazemelor intermediare se va asigura prin turnarea
betonului din placă în goluri create în zidăria existentă. Armătura prevăzută în aceste goluri se
va dimensiona astfel încât să fie asigurată transmiterea eforturilor dintr-o deschidere a plăcii
în cealaltă;
(5) La contactul elementelor de lemn cu alte materiale, unde se produc umeziri din
diferite cauze, lemnul se protejează prin straturi hidroizolante sau, dacă este posibil, contactul
se face prin piese din materiale rezistente la umiditate, astfel încât să se poată crea spaŃii libere
de continuă aerare a elementelor de lemn;
(6) PorŃiunile grinzilor de lemn care se află în contact cu zidăria se protejează în
dreptul reazemului cu hidroizolaŃie, alcătuită din unul sau două straturi de carton sau pânză
25
bitumată. Capătul grinzii se montează la o distanŃă de aproximativ 2 cm de zidărie, creând
astfel un loca de aerisire.
Fig. 4–2
Fig. 4–3
26
Fig. 4–4
Fig. 4–5
27
4.5 Aptitudinea de exploatare
(1) Pentru a se asigura durabilitatea plan eelor compuse lemn-beton, în procesul
de exploatare este necesar ca:
• elementele de lemn ale plan eului să nu fie expuse acŃiunii umidităŃii;
• să fie asigurate măsuri de protecŃie pentru a evita apariŃia condensului sau crearea
de umidităŃi prea mari în încăperi;
• executarea de pereŃi despărŃitori sau sobe pe plan ee să se facă în urma unei
expertize tehnice i în baza unui proiect conform reglementărilor în vigoare;
• în cazul spaŃiilor închise (subsoluri, poduri) să se prevadă măsuri de aerisire i
ventilare;
• dispunerea traseelor de instalaŃii sanitare, electrice sau gaze să se facă conform
reglementărilor în vigoare;
(2) Sistemele de protecŃie a elementelor din lemn împotriva agenŃilor chimici i
biologici se vor alege în funcŃie de natura i starea grinzilor din lemn, de natura i
agresivitatea mediului, de durabilitatea estimată a protecŃiei;
(3) Natura si gradul de agresivitate a mediului se stabilesc de către proiectant în
baza evaluării rezultatelor analizelor calitative i cantitative de agenŃi agresivi (chimici i
biologici) i ale umidităŃii relative i temperaturii aerului. AgenŃii agresivi chimici i biologici
care acŃionează asupra construcŃiilor din lemn sau a elementelor sale sunt clasificaŃi conform
ST-049;
(4) Definirea claselor de exploatare din punct de vedere al agresivităŃii mediului se
stabilesc conform ST-049, SR EN 335-1 i NP 005;
(5) Clasele de risc de atac biologic se stabilesc conform SR EN 335-1, NP 005;
(6) Sistemele de protecŃie aplicate pe suprafaŃa elementelor din lemn împotriva
agenŃilor agresivi trebuie să îndeplinească criteriile de performanŃă i cerinŃele esenŃiale,
funcŃionale i tehnologice menŃionate în ST-049;
(7) Criteriile i nivelurile de performanŃă pentru grinzile de lemn i pentru
sistemele de protecŃie sunt definite în ST 049 pentru:
• stratul suport: grinzile de lemn sau cofrajul pierdut;
• sistemele de protecŃie împotriva agenŃilor fizico–chimici, prezentate ca valori
concrete, minime, pentru a obŃine o protecŃie eficientă a lemnului;
• sistemele de protecŃie împotriva agenŃilor biologici;
(8) CondiŃiile minimale se refraă la sa le îndeplinească elementele principale ale
construcŃiei astfel încât întreaga construcŃie să corespundă unui anumit grad de rezistenŃă la
foc, ce caracterizează stabilitatea la foc a acesteia, trebuie să îndeplinească condiŃii minime de
combustibilitate i de rezistenŃă la foc precizate în P118;
Trebuie sa fie in concordamtă cu P118
(9) Pentru grinzile de lemn ce fac parte integrantă din plan eul compus, prin
tratament ignifug se va asigura minim clasa de combustibilitate C2(CA2b) – dificil
inflamabile, în conformitate cu P118/99 (clasa de reacŃie la foc echivalentă conform ordin
269/2008) respectiv conform propunerii de modificare a P118;
(10) Produsele de ignifugare trebuie să respecte prevederile generale cât i
condiŃiile de pregătire a suprafeŃelor, condiŃiile i tehnologia de aplicare prevăzute în C58.
5 COMPORTARE ÎN TIMP
(1) Urmărirea comportării în exploatare se va realiza conform cu in rereinte fara
titlul „Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenŃiile în timp i
postutilizarea construcŃiilor” precum i P130 prin urmărirea curentă, care este o activitate de
urmărire a comportării construcŃiei prin observarea i înregistrarea unor aspecte, fenomene
28
i parametri ce pot semnala modificări ale capacităŃii construcŃiei de a îndeplini cerinŃele de
rezistenŃă, stabilitate i durabilitate stabilite prin proiect;
(2) Urmărirea curentă are un caracter permanent, durata ei coincizând cu durata
de serviciu efectivă a clădirii;
(3) Organizarea urmăririi curente a comportării construcŃiilor noi sau vechi
revine în sarcina proprietarilor i/sau a utilizatorilor, care o execută cu personal i mijloace
proprii sau în cazul în care nu au personal cu mijloace necesare pentru a efectua această
activitate, pot contracta activitatea de urmărire curentă cu o firmă abilitată în această
activitate;
(4) Prevederi de urmărire curentă la construcŃiile noi:
Se vor avea în vedere identificarea prin observaŃii vizuale sau cu dispozitive de
măsurare a următoarelor fenomene: tasări în zona de rezemare a grinzilor de lemn, crăpături
longitudinale în grinzile de lemn, deformaŃii exagerate pe verticală la mijlocul deschiderii
plan eului, apariŃia locală a unor pete pe finisajul existent din umezire sau prezenŃa
mucegaiurilor;
Principalele zone avute în vedere la urmărirea curentă sunt: zonele de rezemare i la
mijlocul deschiderii grinzilor din lemn;
În funcŃie de finisajul aplicat la partea inferioară a plan eului compus se va prevede
accesul la elementele necesare a fi inspectate;
Beneficiarul/ utilizatorul are obligaŃia verificării comportării o dată la ase luni,
precum i după orice eveniment deosebit (cutremur, inundaŃie, ploi torenŃiale, căderi masive
de zăpadă, supraîncărcări accidentale cu materiale, explozii, incendii, etc.);
Personalul însărcinat cu efectuarea activităŃii de urmărire curentă, va întocmi
rapoarte ce vor fi menŃionate în Jurnalul evenimentelor i vor fi incluse în Cartea Tehnică a
construcŃiei. În cazul în care se constată deteriorări avansate ale structurii construcŃiei,
beneficiarul va solicita întocmirea unei expertize tehnice;
(5) Prevederi de urmărire curentă la construcŃiile vechi:
Se vor avea în vedere identificarea prin observaŃii vizuale sau cu dispozitive de
măsurare a următoarelor fenomene: tasări în zona de rezemare a grinzilor de lemn, crăpături
longitudinale în grinzile de lemn, deformaŃii exagerate pe verticală la mijlocul deschiderii
plan eului, apariŃia locală a unor pete pe finisajul existent din umezire sau prezenŃa
mucegaiurilor, apariŃia unor degradări a centurilor noi turnate pe zidăria existentă.
Principalele zonele avute în vedere la urmărirea curentă sunt: zonele de rezemare i
la mijlocul deschiderii grinzilor din lemn cât i cele care se vor stabili împreună cu expertul
tehnic.
În funcŃie de finisajul aplicat la partea inferioară a plan eului compus se va prevede
accesul la elementele necesare a fi inspectate.
Beneficiarul/ utilizatorul are obligaŃia verificării comportării, trimestrial în primii
doi ani după care o dată la ase luni, precum i după orice eveniment deosebit (cutremur,
inundaŃie, ploi torenŃiale, căderi masive de zăpadă, supraîncărcări accidentale cu materiale,
explozii, incendii, etc.).
Personalul însărcinat cu efectuarea activităŃii de urmărire curentă va întocmi rapoarte
ce vor fi menŃionate în Jurnalul evenimentelor i vor fi incluse în Cartea Tehnică a
construcŃiei. În cazul în care se constată deteriorări avansate ale structurii construcŃiei,
beneficiarul va solicita întocmirea unei expertize tehnice;
(6) Orice modificare a destinaŃiei spaŃiului se va realiza în baza unei expertize
tehnice i conform reglementărilor în vigoare.
29
6 PREVEDERI DE EXECUłIE I TEHNOLOGIE
30
• Dispunerea armăturilor din placa din beton i ancorarea acestora în centurile din
beton armat de pe contur; în cazul plăcilor continue se vor realiza golurile de continuitate cu
placa alăturată;
• Verificarea dispunerii conectorilor i a armăturilor conform proiectului;
• Turnarea betonului din centuri i placă conform normelor în vigoare;
• Protejarea betonului proaspăt turnat împotriva deshidratării.
31
BIBLIOGRAFIE
32
/21/ Studiu de sinteză privind utilizarea elementelor compuse lemn-beton la reabilitarea
plan eelor existente din lemn.Contract 9/1996,faza A.16.3 INCERC-Timi oara, decembrie
1999.
/22/ Plan ee compuse lemn – beton. Studiu de sinteză asupra cercetărilor efectuate până în
prezent asupra plan eelor compuse lemn – beton. Contract nr. 34484/2002, Faza 1, Program
grant A, cond CNCSIS 1397 INCERC-Timi oara iulie 2002.
/23/ Studii i cercetări experimentale pe epruvete asupra conlucrării lemn-beton Contract nr.
34484/2002 Grant program A cod CNCSIS 1397 faza 2 INCERC-Timi oara, octombrie
2002.
/24/ Plan ee compuse lemn-beton cu grinzi din lemn masiv i placă din elemente prefabricate
de beton. Studiu i încercări experimentale.PN 06-11-04-05/2006. Contract nr. 11N/2006.
Faza 1/2006 INCERC – Timi oara.
/25/ Plan ee compuse lemn-beton cu grinzi din lemn masiv i placă din elemente prefabricate
de beton.PN 06-11-04-05/2006. Contract nr. 11N/2006. Faza 2/2007 INCERC – Timi oara.
/26/ Reglementari privind calculul si alcatuirea planseelor compuse lemn-beton. PN 06-11-04-
05/2006. Contract nr. 11N/2006. Faza 3/2007 INCERC – Timi oara.
/27/ Cercetări experimentale privind comportarea plan eelor compuse lemn-beton. Contract
9/1996, faza A.127.1, INCERC-Timi oara, aprilie 1998
33
ANEXA A INCERCAREA LA FORFECARE PE EPRUVETE
Aspecte generale
(1) Prin încercările specifice se urmăre te determinarea modulului de alunecare al
conectorilor alŃii decât cei la care face referire prezentul ghid;
(2) Incercarea la forfecare se realizează conform prevederilor din SR EN 26891;
Fig. A–1
(3) Parametrii utilizaŃi la procedura de încărcare sunt definiŃi în baza unei estimări
iniŃiale a încărcării maxime Fest. Această valoare este obŃinută din experienta, din calcule sau
din rezultatele încercărilor preliminare pe o epruvetă lemn-beton i este menŃinută pe toată
durata încercărilor fiind modificată numai dacă pe parcursul încercărilor, valoarea medie a
forŃei maxime diferă cu peste 20% din cea estimată Fest;
34
Fig. A–2 Curba timp-incărcare
Determinarea capacităŃii portante i a modulului de alunecare
(1) ForŃa maximă Fmax rezultă din diagrama forŃă-deplasare trasată cu valorile
obŃinute în urma încercărilor experimentale;
(2) Modulul de alunecare al îmbinării Kser se determină în funcŃie de valoarea
forŃei de forfecare maxime estimate i deformaŃia corespunzătoarea valorilor a două forŃe din
timpul încercării, astfel:
0,4 ⋅ Fest
K ser = A–1
4
(ν 0, 4 −ν 0,1)
3
35