Rezumat Teza

ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”
Cuculis Adrian Călin
TEZĂ DE DOCTORAT
Contractul de arendare – perspective juridice în context european
Conducător de doctorat
Profesor universitar doctor,
Barbu, Vlad
-BUCUREŞTI, 2023-
INTRODUCERE.......................................................................................8
CAPITOLUL I
ELEMENTE CARACTERISTICE ALE CONTRACTULUI
DE ARENDARE PRIN COMPARAŢIE CU ALTE TIPURI
DE CONTRACTE
I. 1. Noţiunea de contract de arendare......................................................10

I. 2. Caractere juridice ale contractului de arendare...............................12
I. 3. Categorii de contracte. Comparații cu alte tipuri de contracte.......14
I. 4. Condiţiile esenţiale de contractare.....................................................42
I. 5. Contractul de arendare și contractul de muncă................................44
I. 6. Scurt istoric al contractului de arendare...........................................47
I. 6. 1. În dreptul roman și în dreptul comparat...........................47
I. 6. 2. În dreptul recent: Dispoziţii din vechea lege a arendării –
16/1994................................................................................................64
1.6.3. Dispoziţii generale în materia arendării în actuala
reglementare– participanţii la contract şi interdicţii generale......68
2
CAPITOLUL II
ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE ARENDARE
II.1. Obiectul contractului..........................................................................70

II.2. Părți contractante................................................................................71
II.3. Semnarea contractului........................................................................72
II.4. Înregistrarea........................................................................................73
II.5. Cauze de nulitate ale contractului.....................................................74
CAPITOLUL III
EXECUTAREA CONTRACTULUI DE ARENDARE
III.1. Efectele contractelor de arendare....................................................95

III.2. Obligațiile arendatorului și arendașului..........................................98
III.3. Dreptul de preempțiune al arendașului...........................................99
III.4. Riscurile contractelor de arendare.................................................103
III.5. Garantarea arendaşului împotriva evicţiunii...............................105
III.6. Analiza SWOT a contractelor de arendare din România............106
III.7. Jurisprudență europeană în materia arendării............................109
3
CAPITOLUL IV
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A PĂRȚILOR ÎN CONTRACTUL
DE ARENDARE
IV. 1. Răspunderea arendașului.......................................................................111

IV. 2. Răspunderea arendatorului...................................................................116
CAPITOLUL V
ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE ARENDARE
V.1. Expirarea termenului........................................................................117

V. 2. Rezilierea contractului de arendare................................................119
V. 3. Nulitatea absolută a contractului de arendare în raport de
restituire a prestațiilor reciproce și rezoluțiunea ca instituție de drept
civil..............................................................................................................124
V. 4. Cazuri speciale de încetare a contractului de arendare................126
V.4.1. Decesul arendașului.........................................................126
V.4.2. Incapacitatea arendașului................................................127
V.4.3. Falimentul arendașului....................................................130
V.5. Alte cauze de încetare a contractului de arendare.........................132
V.5.1. Denunţarea unilaterală...................................................134
V.5.2. Pierderea bunului obiect al arendei și desfiinţarea titlului
de proprietate al arendatorului..................................................................135
V.5.3. Decesul arendatorului......................................................136
V.6. Considerații de sinteză......................................................................136
4
CAPITOLUL VI
CONTRACTUL DE ARENDARE ÎN DREPTUL COMPARAT
VI.1. Aspecte introductive.........................................................................137

VI.2. Contractul de arendare în Spania...................................................139
VI.2.1. Considerații generale privind situația terenurilor agricole din
Spania................................................................................................139
VI.2.2. Elemente generale privind semnarea și executarea
contractului de arendare...................................................................143
VI.2.3. Aspecte privind regimul încetării contractului de arendare în
Spania................................................................................................144
VI.3. Contractul de arendare în Regatul Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord........................................................................................149
VI.3.2. Aspecte privind regimul încetării contractului de arendare în
Marea Britanie...................................................................................150
VI.4. Contractul de arendare în Franţa..................................................172
VI.4.1. Considerații generale privind situația terenurilor agricole din
Franța................................................................................................156
VI.4.3. Aspecte privind încetarea contractului de arendare în
Franța................................................................................................160
VI.5. Contractul de arendare în Germania.............................................164
5

contractului de arendare în Germania.......................................164
VI.5.2. Aspecte privind încetarea contractului de arendare în
Germania....................................................................................165
VI.6. Consideraţii de sinteză.....................................................................157
CAPITOLUL VII
CONCLUZII. PROPUNERE DE LEGE FERENDA
.....................................................................................................................169
BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative, decizii, hotărâri..............................................................175

1) Acte normative românești.........................................................175
2) Acte normative europene..........................................................176
3) Acte normative străine..............................................................176
4) Jurisprudență românească.....................................................178
4) 1. Decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție..............178
4) 2. Decizii ale instanțelor..................................................178
4)3. Decizii ale Curții Constituționale..................................179
5) Jurisprudență europeană........................................................180
II) Tratate, cursuri, monografii....................................................................179
III) Articole, publicaţii, studii de cercetare.................................................184
IV) Surse bibliografice de pe internet........................................................188
6
REZUMAT
Lucrarea de față își propune să contureze specificul contractelor de

arendare din România cu scopul de a delimita anumite propuneri pentru
îmbunătățirea cadrului legislativ și realităților juridice în acest sens. Tema
aleasă se justifică prin faptul că în literatura recentă, de după anul 2010, nu
au mai existat studii care să încerce să trateze problematica arendării într-o
manieră exhaustivă. Așa cum am subliniat și în lucrare, arendarea reprezintă
o practică centrală pentru agricultură, și mai ales agricultura ecologică, fiind
o sursă de neînlocuit pentru tot ce înseamnă alimentație sănătoasă astăzi.
În primul capitol, începem prin a contura definiția contractului, în
general, în cadrul unei problematizări mai ample a noţiunii contractului de
arendare, a caracterelor juridice și trăsăturilor definitorii ale categoriilor de
contracte, în termeni de asemănări și deosebiri, așa cum se desprind din
doctrină. Demersul nostru cuprinde aspectele care țin de condițiile esențiale
de contractare, împreună cu o raportare inedită la dispozitiilor generale în
materia arendării prin raportare pe mai departe la prevederile Codului
Muncii. Noutatea acestui capitol constă în utilizarea unei perspective istorice
asupra contractului de arendare, dincolo de originile sale, prin expunerea in
extenso a diferitelor modele de arendare existente și a unei comparații între
dispozițiile din vechea lege a arendării, respectiv legea numărul 16 din
1994, și cele ale actualului Cod Civil. Încheiem capitolul cu dispoziţiile
generale în materia arendării în actuala reglementare.
7
Capitolele II, III și V sunt structurate conform etapelor pe care le

urmează un contract de arendare în sine: încheierea, executarea și încetarea,
iar capitolul IV face precizări cu privire la răspunderea civilă a părților în
contractul de arendare. Astfel, în capitolul II abordăm obiectul contractului,
părțile participante, semnarea și înregistrarea contractului, cauzele de
nulitate contractuale de drept.
În cadrul capitolului III, ne propunem să evidențiem efectele
contractelor de arendare, obligațiile arendașului și arendatorului, dreptul de
preempțiune și riscurile contractelor de arendare. Este abordată aici și
garantarea arendaşului împotriva evicţiunii, o prevedere a legii nr. 223 din
2006 abrogată prin actualul Cod civil, a cărei necesitate o considerăm
importantă pentru încurajarea măcar în termeni formali a statutului de
arendaș. Capitolul se încheie cu o analiză SWOT a contractelor de arendare
din România și cu o serie de elemente de jurisprudență europeană în materia
arendării, care aduc noi valențe în direcția realităților juridice din jurul
arendării.
În capitolul VI, delimităm caracteristicile unor contracte de arendare
din Uniunea Europeană, în speță din Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord, Franța, Spania și Germania, cu scopul de a identifica
diferite măsuri luate la nivelul acestor state și care pot fi implementate și în
România. Capitolul începe cu o perspectivă generală asupra gradului de
arendare din statele membre UE și se încheie cu o serie de considerații de
sinteză extrase din demersul analitic.
În capitolul VII, realizăm o sinteză a tuturor aspectelor discutate în
lucrare și conchidem cu o serie de propuneri și constatări pe marginea
cadrului legislativ al arendării în prezent.
8
Considerăm că lucrarea este necesară literaturii de specialitate prin

perspectivele critice noi pe care le evidenţiază în materia contractelor de
arendare, un subiect mai puţin discutat în contemporaneitate, deşi cu o
importanţă semnificativă pentru agricultura românească şi comunitară.
Fiecare contract instituie un angajament verbal și scris între două
părți. Aceste angajamente sunt considerate executorii prin lege deoarece au
fost scrise și acceptate de ambele părți1. Prin crearea acestui acord, părțile
contractante se asigură de faptul că înțelegerea care stă la baza acestuia nu
va fi încălcată de diferiți factori umani sau circumstanțiali. După Marian
Nicolae, efectul contractului se traduce în seria de obligații și drepturi pe
care le naște, modifică sau elimină 2.
În doctrină, există concepţia conform căreia naşterea sau transferul
unui drept printr-un contract este consecinţa unei obligaţii 3. Putem spune că
acest lucru este unilateral şi nu se întâmpla în cazul tuturor contractelor. De
pildă, în cazul contractului de comodat, persoana care alege să ia în spaţiu o
altă persoană are acest drept fără să fie obligată să întreprindă alte acţiuni 4.
Pe aceeaşi linie de argumentaţie, comodatarul are dreptul de a locui în
spaţiul pus la dispoziţie de către comodant şi se prezumă că acesta o va face
de bună credinţă, însă dreptul său de a utiliza acel spaţiu nu este condiţionat
de acţiunile sale. Astfel, în cazul contractelor cu titlu gratuit, în general,
drepturile care decurg din contract nu reprezintă o consecinţă a unor
1
Daniela MOȚIU,, Considerații privind excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale”, Analele
Universității Timișoara, nr. 2, 2013, pp. 175- 191.
2
Marian NICOLAE, Drept civil. Teoria generală. Vol. II. Teoria drepturilor subiective civile, Editura
Solomon, București, 2018, p. 473.
3
IIoan Dorel ROMOŞAN, Obligaţii, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 22.
4
Oliviu PUIE, Tratat de contracte civile. Potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului
fiscal, Codului de procedură fiscală, Codului penal şi Codului de procedură penală. Volumul I, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2018, p. 127.
9
obligaţii. Totuşi, ceea ce este caracteristic oricărui tip de contract şi ceea ce

reprezintă substanţa sa este existenţa unei cauze.
Definiția contractului din Codul civil, aşa cum transpare din articolul
1166, tinde să pună accentul pe caracterul liber consimţit al acestuia –faptul
că este rezultanta voinţelor şi înţelegerii dintre părţi- şi pe acţiunile
performative pe care le poate realiza –instituirea, modificarea sau încetarea
unor raporturi juridice, astfel delimitând conceptul de „contract civil”.
Întrebuințarea formulei "acord de voință" în precizarea elementului de esență
al contractului conduce la ideea de act juridic civil, mai precis la actul juridic
bilateral.
Atât vechiul, cât şi actualul Cod civil definesc contractul de arendare
ca o formă a contractului de locațiune, ca un instrument juridic specific de
închiriere a fondurilor rurale. Dacă în perioada 1945-1989 acest contract a
devenit inaplicabil, refuzându-se atat prin doctrină, cât și în practica
judiciară să i se dea eficienţă juridică, prin Legea arendării nr. 16/1994,
contractul de arendare a primit o nouă reglementare legală. Prin Legea de
punere în aplicare a actualului Cod civil se prevede expres abrogarea Legii
arendärii nr. 16/1994. Actualul Cod civil prevede în art. 1836-1850 câteva
reguli particulare în materia arendärii, astfel încât, în completare, vor fi
aplicabile normele de drept comun din materia locațiunii 5.
Contractul de arendare este definit generic ca fiind acel contract prin
care una dintre părţi permite celeilalte uzufructul în scopul exploatării unor
bunuri agricole în schimbul unei contraprestaţii (arendă), pe o perioadă
determinată.
La o primă vedere a clasificării contractelor, se poate observa faptul
că unele contracte au un scop financiar explicit (cel de vânzare- cumpărare,
5
Florin MOŢIU, Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2020, p. 218.
10
cel de antrepriză), iar transmiterea bunurilor sau serviciilor implicite este

totală. Prin contrast, alte contracte, precum cel de donație și de întreținere, au
o miză dezinteresată, non-mercantilă, și, la fel, nu condiționează în nici un
fel transmiterea drepturilor de proprietate. Contractele de locațiune,
închiriere de locuințe și de arendare implică doar cedarea dreptului de
utilizare ale anumitor bunuri pe o perioadă determinată, și implică diverse
condiționări (contraprestațiile aferente). Contractele de asigurări, precum și
de joc și pariu, se caracterizează printr-un element de hazard, întrucât
rezultatul evenimentelor stipulate contractual poate să nu fie cel scontat, însă
beneficiarii contractelor sunt obligați oricum să achite prestațiile stabilite.
Totuși, contractul de asigurare are în vedere probabilitatea unui risc, în timp
ce contractul de joc și pariu au în vedere un eveniment de succes.
Este evident faptul că, în orice caz, notând excepția contractului de
donație și de întreținere, majoritatea covârșitoare a contractelor vizează
obținerea unor câștiguri materiale care justifică existența contractelor în sine.
Ceea ce le distinge este atât cine deține proprietatea finală a bunurilor sau
câștigurilor vizate, riscurile implicite, costurile stabilite și tipul contractului
în sine- care înglobează toate aceste aspecte.
În mod clar, orice cadru legal este perfectibil, însă dincolo de
demersul analitic de faţă, ceea ce rezultă din legislaţia ţării noastre este o
lipsă de identitate a contractului de arendare în rândul celorlalte contracte şi
mai ales în comparaţie cu cel de locaţiune. Considerăm că arendarea
reprezintă mai mult decât închirierea unei proprietăţi în general, întrucât
aduce un aport de beneficii greu de înlocuit pentru ţara noastră atât în
termenii agriculturii ecologice, prin produse şi fonduri comunitare, cât şi al
bunăstării anumitor categorii sociale din zonele rurale.
11
Există o literatură vastă cu privire la diferitele modele de exploatare

agricolă şi arendare, mai ales care are în vedere modul în care munca
agricolă poate fi optimizată din perspectiva minimizării riscurilor pentru
arendaş şi a metodelor prin care munca arendaşului poate fi remunerată într-
un mod just6.
Arendarea reprezintă o muncă cu un grad înalt de incertitudine şi risc,
şi care se desfăşoară în condiţii atipice faţă de restul activităţilor de lucru
reglementate legislativ, deşi poate face obiectul unei munci de zilier, la fel
de bine7. Aceasta poate implica o sumă de pierderi financiare, prin caracterul
său aleatoriu8, poate fi supusă diferitelor accidente de muncă şi nu este
integrată ca activitate în urma căreia arendaşii să poată beneficia de asigurări
de sănătate sau pensii ulterior. Totuşi, arendarea şi, în speţă, cea plătită în
fructe este centrată pe rezultate, care vin după o serie de eforturi susţinute.
Prin opoziţie, în cadrul contractului individual de muncă, obligaţia
asumată de persoana fizică angajată este de mijloace, şi nu de rezultat 9.
Angajatul se obligă la a presta munca şi nu de a da un produs final10. Pe cale
de consecinţă, deşi este destinată să genereze rezultate concrete, practica
arendării este una cumva discriminată din punct de vedere legal, în lipsa
unor măsuri care să sprijine activitatea arendaşilor. Faptul că nici conceptul
6
De pildă:
- Jean-Jacques LAFFONT, David MARTIMORT, The Theory of Incentives I: The Principal- Agent
Model, Princeton University Press, Princeton, 2002, p. 41.
- Keijiro OTSUKA, Hiroyuki CHUMA, Yujiro HAYAMI, “Land and Labor Contracts in Agrarian
Economies: Theories and Facts”, Journal of Economic Literature, 30, no. 4, 2002, pp.1965-2018.
7
Activitatea de zilier este reglementată prin art. 7-17 din Legea nr. 52/2011 din 15 aprilie 2011 privind
exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, publicată în Monitorul Oficial nr. 947
947 din 22 decembrie 2015.
8
Putem asemăna, din acest punct de vedere, contractul de arendare cu cel de joc, diferenţa fiind că primul
implică eforturi pe termen lung, iar suma de bani se achită la finalul perioadei contractuale.
9
Laura POŢINCU, Drept în afaceri. Dreptul muncii aplicat sferei afacerilor. Interferenţe cu teria generală
a dreptului, drept civil general, drept comercial şi drept al proprietăţii intelectuale (Volumul II, Ediţia 2),
Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2019, p. 74.
10
Idem
12
de „muncă” nu este definit în Codul Muncii 11 poate contribui, în mod

paradoxal, la statutul ingrat al practicii arendării. Totuşi, după Alexandru
Ţiclea, legislația muncii din România are în centru strict persoanele care
prestează o muncă în schimbul unui salariu și se găsesc într-un raport de
subordonare față de altele; nu se aplică lucrătorilor independenți. Aceste legi
reglementează situația subordonată a oricărei persoane care lucrează sub
autoritatea altuia.Totodată, dreptul muncii nu are în vedere munca personală,
pentru sine (în gospodăria proprie) şi nici pe cea independentă sau a
liberilor-profesionişti12”.
Poate că o justă abordare a arendării, în acest caz, ar fi una care să
contrabalanseze lipsurile faţă de un contract de muncă –precum, de pildă,
lipsa reglementării timpului liber, un aspect esenţial şi definitoriu al
muncii13- prin eliminarea unuia dintre riscuri, şi anume cel financiar.
Utilizarea modelului contractului de specificare a termenilor de piaţă (sau
de marketing) indicat de Jos Bijman14 ar constitui o soluţie în acest sens,
întrucât ar implica reducerea timpilor de comercializare a roadelor arendei,
procesul de vânzare-cumpărare al acestora având loc între arendaş (în
calitate de comerciant) şi arendator (în calitate de client).
Deşi alte modele de arendare, precum cel prezentat de Otsuka, Chuma
şi Hayami15, propun o combinaţie cu munca de zilier din punct de vedere
contractual, considerăm că aceasta nu ar fi una potrivită ţării noastre, întrucât
ar descuraja practica arendării de partea locatorilor, prin cheltuielile mari pe
11
Codul Muncii defineşte, în schimb, contractul de muncă şi munca nedeclarată, în care, însă, nu se poate
circumscrie şi arendarea, întrucât nu face obiectul unui contract de muncă ulterior.
12
Alexandru ŢICLEA, Laura GEORGESCU, Dreptul muncii. Ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, 2020,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020, p. 7.
13
Alexandru ŢICLEA, Tratat privind timpul de muncă şi timpul de odihnă, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2020, p. 5.
14
Jos BIJMAN, „Contract farming handbook. An overview”. Working paper. Wageningen University,
2008, pp. 1-32.
15
Keijiro OTSUKA, Hiroyuki CHUMA, Yujiro HAYAMI, op. cit., 1973
13
care le-ar implica contractele de muncă de acest gen pentru ei în calitate de

angajatori.
„Fermieritul de contract” sau agricultura contractuală nu este un
concept nou, existând dovezi ale acestei practici în secolul al XIX-lea în
Asia și America Latină. În secolul al XX-lea, conceptul s-a răspândit în
Statele Unite și Europa și a fost introdus în Africa de Nord și Subsahariană 16.
Agricultura contractuală sau arendarea au o tradiţie îndelungată, în
special pentru produsele agricole perisabile livrate industriei de prelucrare,
precum laptele pentru industria laptelui sau fructele și legumele pentru
fabricarea conservelor. La sfârșitul secolului al XX, arendarea a devenit mai
mult importantă în industria agricolă și alimentară din țările dezvoltate și în
curs de dezvoltare 17.
Pe măsură ce practica arendării a devenit mai proeminentă şi mai
importantă pentru industria agroalimentară din țările în curs de dezvoltare,
există o cerere pentru o mai bună înțelegere a avantajelor și dezavantajelor
acesteia pentru fermieri (arendaşi) și contractori (administratori), precum și
în condițiile în care arendarea funcționează atât eficient, cât și echitabil. Din
acest motiv, s-au dezvoltat o serie de modele de contracte de arendare, pe
care le ilustrăm, după cum urmează:
 Contractul de specificare a termenilor de piaţă (sau de marketing)
- Arendaşii deţin majoritatea drepturilor de decizie asupra
activităților agricole și asupra bunurilor agricole.
16
Margret WILL, Contract farming handbook. A practical guide for linking small-scale producers and
buyers through business model innovation, GIZ, Bonn, 2013 apud. Jos BIJMAN, op. cit., p. 6.
17
Idem
14
- Arendaşii suportă riscul de producție, iar riscurile de marketing (de

comercializare) sunt transferate parțial arendatorului, care este
clientul unic al contractului de arendare 18.
 Contractul de management al producției
- Arendatorul specifică și verifică procesele de producție și suportă
cea mai mare parte a riscurilor de comercializare 19
 Contractul de furnizare a resurselor -Arendatorul furnizează
diferite resurse în natură, costurile fiind recuperate la livrarea
produselor (de pildă, pui şi furaje pentru creşterea păsărilor)
- Nivelul de transfer în luarea deciziilor și în asumarea riscurilor de
la arendaşi la arendatori variază de la managementul parţial al
producţiei de către arendaşi până la managementul total de către
arendatori
Trebuie să precizăm aici că în cadrul acestor modele contractuale

faptul că scopul contractului de arendare este livrarea de produse contra-
cost arendatorului -deci nu şi altor persoane- în ciuda faptului că
arendatorul suportă o parte din riscuri.
Obiectivul implicit al contractului constă în livrarea de produse
ecologice sigure, a căror evoluţie arendatorul a observat-o în timp, deci
are certitudinea calităţii lor şi -cel mai important- preţul obţinut de
arendaş pentru recolta obţinută reprezintă, practic, remuneraţia pentru
munca desfăşurată.
Provocarea majoră în unele state dezvoltate este aceea că arendaşii tind
să comercializeze şi altor persoane decât arendatorilor 20- diferența față de
18
Margret WILL, op. cit., p. 20
19
Idem
20
Songsak SRIBOONCHITTA, Aree WIBOONPOONGSE, “Overview of Contract Farming in Thailand:
Lessons Learned”, ADBI Discussion Paper no. 112, ADBI, Tokyo, 2008, p. 8.
15
relațiile contractuale din spațiul românesc este mai mult decât vizibilă,
așadar.
Din această sistematizare reies câteva aspecte fundamentale cu privire
la statutul arendaşului şi anume:
 fiecare din paradigmele discutate iau în calcul atât riscurile pe
care şi le ia arendaşul, cât şi cum să îl motiveze pe acesta din
urmă să lucreze, în condiţii cât mai avantajoase financiar
 munca arendaşului este preţuită atât de mult încât nu doar că
arendatorul îşi asumă o multitudine de riscuri –aşa cum
considerăm că este firesc- dar, în virtutea obţinerii de alimente
organice de la surse sigure, se poate trece cu vederea faptul că
arendaşul poate comercializa unele produse altor clienţi. Astfel,
epicentrul arendării este munca arendaşului, şi nu roadele
despre care se presupune că ar beneficia acesta. În cazul
legislaţiei româneşti, de pildă, roadele arendei –şi elementele de
motivare a arendaşului- sunt considerate, în mod eronat,
fructele acesteia, pe când în cadrul acestor paradigme,
beneficiile financiare net superioare, oferite de fructele arendei
–oferite de forţa de lucru greu de motivat a arendaşilor-
reprezintă pilonul central al arendării. În acelaşi timp, libertatea
arendaşului este atât de mare, încât acesta nu este obligat să se
supună anumitor condiţii de preţ în comercializarea fructelor
arendei, acolo unde i se permite acest lucru –de exemplu, dacă
doreşte să vândă în particular- decât în situaţia în care acesta ar
dori neapărat să facă acest lucru, prin integrarea într-un lanţ de
retail. Astfel, numeroase state occidentale (europene şi
americane) au introdus practica utilizării de hub-uri alimentare
16
organice, unde fermierii îşi pot comercializa produsele la preţuri

superioare alimentelor obişnuite.
Există anumite modele de arendare, relevante tipurilor de contracte
discutate anterior:
Modelul centralizat: poate fi considerat modelul clasic de
arendare în care un arendator (care este şi procesator)
achiziţionează produse de la un număr mare de arendaşi
(mici)21.
Modelul de moșie de nucleu este o variație a modelului
centralizat în care arendatorul utilizează produse nu doar
de la fermieri independenți, ci are și propriile instalații de
producție22. Arendatorii sunt, de multe ori, ferme de stat
care au realocat terenuri către foști lucrători. Eaton și
Shepherd23 oferă un astfel de exemplu de moșie de nucleu
de produse lactate în Indonezia, unde terenul de arendare
este folosit în principal pentru creșterea animalelor.
În cadrul modelului multipartit, o societate mixtă, formată
dintre un organism statutar și o companie privată,
utilizează forţa de muncă a diferiţi fermieri- arendaşi. În
cadrul procesului de liberalizare din anii 1980 și 1990,
numeroase guverne din țările în curs de dezvoltare au
investit activ în agricultura contractuală prin societăţi
mixte cu companii private 24. Structurile multipartite sunt
21
Jos BIJMAN, op. cit., p. 3
22
Ibidem, p. 4
23
Charles EATON, Andrew W. SHEPHERD, „Contract farming: partnerships for growth”, FAO
Agricultural Services Bulletin, 145, 2001, Rome, p. 50
24
Peter D. LITTLE, Michael WATTS (eds), Living under contract: contract farming and agrarian
transformation in sub-Saharan Africa, University of Wisconsin Press, Wisconsin, 1994, p. 61.
17
obișnuite în China, unde departamentele guvernamentale,

precum și comitetele orășenești au înființat întreprinderi
comune cu investitori interni și străini pentru a înființa
unităţi de procesare și pentru a încheia contracte de
arendare cu fermierii locali25.
Modelul informal se caracterizează prin situaţiile în care
diferiţi întreprinzători individuali sau companii mici
realizează înţelegeri informale cu fermieri sezonier, în
special pentru fructe și legume proaspete. Culturile
necesită de obicei doar o cantitate minimă de prelucrare,
precum sortarea, clasificarea și ambalarea. Acest model,
care poate fi considerat o combinație a modelelor
centralizate și informale, este o practică obișnuită în Asia
de Sud-Est26.
La nivelul Statelor Unite ale Americii, concepţiile şi tradiţiile de lucru
în ceea ce priveşte practica arendării sunt cu mult mai diferenţiate.
Economiștii americani au pus în vedere faptul că fiecare dintre contractele
de arendare ar trebui să împartă producția în mod egal între arendaş și
arendator27. Cu toate acestea, contractele de arendare au cunoscut, de-a
lungul timpului, variaţii foarte mari și, în majoritatea statelor din America de
Nord, probabilitatea de a regăsi o astfel de clauză într-un contract a fost
destul de redusă. În majoritatea statelor federale, arendaşii primesc, de
obicei, mai mult de jumătate din recoltă.
25
Bernard H. SONNTAG, Jikun HUANG, Scott ROZELLE, John H. SKERRITT, China's agricultural and
rural development in the early 21st century, Australian Centre for International Agricultural Research,
Canberra, 2005, p. 14.
26
Jos BIJMAN, op. cit., p. 5
27
Douglas W. ALLEN, Dean LUECK, The Nature of the Farm. Contract, Risk, and Organization in
Agriculture, The MIT Press, Cambridge, 2002, p. 22.
18
Totuşi, şi în Statele Unite arendarea nu se limitează exclusiv la

diferitele acorduri dintre fermieri și proprietari pe marginea recoltelor.
Există contracte pentru echipamente, forță de muncă, marketing, producție și
servicii. Aceste contracte utilizează diverse metode de plată (de exemplu,
ore de utilizare a tractoarelor, cote din venituri pentru comercializare) și
impun diferite taxe atât fermierilor, cât și altor părți contractante. Obligaţiile
contractelor de arendare se referă la partajarea costurilor de investiţie,
utilizarea tehnicilor specificate de arendatori și efectuarea de sarcini la
anumite momentei28.
În egală măsură, o practică încetăţenită la nivelul Statelor Unite ale
Americii a reprezentat-o arendarea unui teren, în timp ce proprietarul locuia
în alt stat decât cel în care se situa terenul. Astfel, fără a împovăra în nici un
fel arendaşul şi lăsând la latitudinea sa modul în care va dori să fructifice din
punct de vedere agricol terenul, beneficiul adăugat al arendării era considerat
faptul că acel pământ era lucrat –şi nu abandonat- şi genera un mic profit
proprietarului- din nou, cât să nu constituie o povară financiară demotivantă
pentru arendaş.
Putem vedea, astfel, că pe măsură ce discutăm despre arendare înafara
spaţiului european, paradigmele cu privire la arendare tind să fie din ce în ce
mai centrate pe profituri – în mod just, spunem noi- şi, astfel, orientate către
a motiva arendaşii să ia parte la actul arendei.
În spaţiul românesc, arendarea a reprezentat o sursă comună de
exploatare a terenurilor agricole încă din secolul XVII, până la instituirea
28
Ibidem, p. 23
19
regimului comunist, moment în care a intrat în ilegalitate, în lumina

ideologiei marxiste29.
Reperele legislative importante pe care le-a parcurs această temă în
țara noastră sunt Codul Civil de la 1864, Legea arendării nr. 16/1994
(abrogată)30, Legea nr. 65 din 25 martie 1998 pentru modificarea şi
completarea Legii arendării nr. 16/1994 (abrogată)31, Legea nr. 20/2008
pentru modificarea anexei la Legea arendării nr. 16/1994 (abrogată) 32, Codul
Civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, republicată în
Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011) 33 și Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Legea arendării a suferit o serie de modificări din forma sa din 1994
(legea nr. 16/1994) la varianta în care se prezintă actualmente în Codul civil.
Expunerea de față reprezintă o sinteză acelor mai proeminente aspecte
observate.
În primul rând, în forma sa actuală, legea arendării nu mai prevede un
profil al arendașului. Vechea reglementare stipula prin articolul 3, alineatul
2, că arendașii trebuie să aibă o anumită pregătire de specialitate agricolă, iar
în cazul cetățenilor străini, să beneficieze de avizul autorității competente
din țara mamă.
În mod similar a dispărută obligativitatea existenței unor garanții
solicitate de arendator, precum și condiția ca arendașii să aibă ca obiect
29
Codrin MACOVEI, „Provocări pe tema riscului în contractul de arendare”, Analele ştiinţifice ale
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, Tomul LII, Ştiinţe Juridice, 2006, pp. 35-46.
30
Legea arendării nr. 16 din 1994, abrogată prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil,
publicată în Monitorul Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009.
31
Legea nr. 65 din 25 martie 1998 publicată în Monitorul Oficial nr. 126 din 26 martie 1998,
abrogată prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 511 din
24 iulie 2009
32
Legea nr. 20 din 2008, aprobată prin legea nr. 71 din 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 409
din 10 iunie 2011
33
Legea nr. 71 din 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, ,
publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011
20
explicit de activitate exploatarea bunurilor agricole. În actuala reglementare

nu mai există nici prevederea conform căreia regiile autonome și toate
instituțiile care au terenuri proprietăți ale statului pot arenda diferite bunuri
agricole.
Din analiza elementelor care au fost eliminate din legea arendării
reiese faptul că legiuitorul s-a străduit să elimine restricțiile de definire a
unui arendaș, poate cu scopul încurajării activităților de arendare, precum și
formulările superflue care ar fi putut îngreuna înțelegerea acestei activități.
În fond, arendarea este un proces facil și accesibil oricui, iar adăugarea de
determinări foarte detaliate riscă să blocheze clara percepere a acestuia.
Se poate observa, deci, că s-au realizat anumite eforturi pentru
modificarea cadrului legislativ pe marginea arendării, totuși nu într-o
manieră substanțială, care să motiveze cu adevărat arendașii, dincolo de
anumite termene contractuale mai lejere. Este de notat faptul că actualul Cod
civil nici măcar nu mai menţionează existenţa unor posibilităţi de creditare
speciale pentru arendaşi, aşa cum o făcea alineatul 2) din articolul 11, ceea
ce reprezintă un factor fundamental pentru agricultura ţării noastre.
Nu în ultimul rând, prevederile articolului 25 din Legea nr. 16/1994
ar trebui să se regăsească într-o viitoare reglementare, în viziunea noastră,
pentru că sunt printre puținele care susțin arendașii persoane fizice, și mai
ales dacă avem în vedere contextul unui deces, în care familia trebuie să se
confrunte cu pierderea unui membru drag, trebuind să gestioneze și situația
unor venituri exponențial mai mici datorită încetării contractului de
arendare. Nu trebuie să pierdem din vedere nici faptul că decesul arendaşului
poate atrage şi stingerea dreptului de preempţiune 34, conform articolului
Ne referim aici la situaţia în care un arendaş cesionează contractul soţului sau unuia dintre descendenţii
34
majori. În cazul decesului arendaşul, soţul supravieţuitor sau copiii acestuia pierd dreptul de preempţiune.
21
1740 din Codul civil, aşadar ar trebui să luăm în calcul beneficiile eliminării
prevederii conform căreia decesul arendaşului atrage după sine încheierea
contractului de arendare.
În România, statutul de arendaş presupune o sumedenie de
responsabilităţi, cu o probabilitate mare de pierderi neacoperite, în
prezenţa riscurilor (previzibile sau nu), astfel încât practica arendării în
România a devenit din ce în ce mai nepopulară şi rareori mai este asumată
de persoane fizice. În această situaţie, considerăm că măcar la nivelul
cadrului de instituire al contractului, legiuitorul ar fi putut să motiveze
arendaşul cel puţin prin împărţirea acestor costuri în mod egal ambelor
părţi. Altfel, motivaţia pentru a lua un teren, de pildă, în arendă este foarte
slab fundamentată legislativ la acest moment.
Tendinţa recurentă la nivelul studiilor juridice cu privire la
arendare este să problematizeze riscurile existente doar în direcţia celor
fortuite, în litera Codului civil 35, din perspectiva articolelor 1841 şi
următoarele. Deşi anumite fenomene precum seceta pedologică au avut o
frecvenţă importantă în ultimii ani, iar pierderile pe care le generează au
fost importante, resimţite cu certitudine şi la nivelul arendaşilor, există şi
altele, precum eroziunea solurilor, care comportă probleme la fel de
importante şi care poate nu sunt la fel de vizibile 36 -şi care pot fi fortuite
sau nu, în urma unor exploatări anterioare incoerente. Considerăm că
35
Precum, de pildă, Codruţa Elena MANGU, Riscul în principalele contracte civile potrivit noului Cod
civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013; Ana-Gabriela ATANASIU, Alexandru-Paul DIMITRIU,
Adriana-Florentina DOBRE, Dragoș-Nicolae DUMITRU, Adrian GEORGESCU-BANC, Radu-Alexandru
IONESCU, Mihaela PARASCHIV, Ioana PĂDURARIU, Mirela PIPEREA, Petre PIPEREA, Alexandru-
Șerban RĂȚOI, Alex-Ionel SLUJITORU, Irina SORESCU, Mihaela ȘERBAN, Gabriel-Aurelian ULUITU,
Cosmin-Marian VĂDUVA, Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații (ediția 1), Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2011, p. 141.
36
Stelian ION, Anca Veronica ION, Ştefan CRUCEANU, Dorin MARINESCU, Gabriela MARIONSCHI,
Cornelia CIUTUREANU, “Modele matematice în evaluarea de risc ecologic asociat solurilor contaminate
cu metale”, Programul Parteneriat in domeniile prioritare, Contract 31012, 2016, pp. 1-12.
22
acestea ar merita o atenţie legislativă sporită în vederea productivităţii

agricole şi a exploatării benefice a solurilor prin sancţionarea practicilor
agricole iraţionale.
Riscurile neluate în considerare, însă de importanţă pentru
activitatea de arendare şi pentru măsura în care aceasta este încurajată pe
termen lung se referă la:
Pierderile financiare pe care le poate avea arendaşul:
valoarea fructelor culese de arendaş este una variabilă, în
timp ce contraprestaţia stabilită prin contract este o suma
fixă. Aici nu ne referim doar la piederile fortuite, ci şi la
faptul că agricultura românească nu este încă la nivelul la
care micul fermier să-şi plaseze produsele la raft oricând.
Comercializarea acestor fructe are loc în timp, în condiţii
incerte şi la preţuri foarte mici de cele mai multe ori, deci fără
a oferi şansa unei recuperări financiare rapide a arendaşului
după luni întregi de muncă.
Condiţiile de muncă ale arendaşului: arendarea are ca
subiect lucrul în aer liber de cele mai multe ori, existând
posibilitatea a tot soiul de accidente de muncă, neluate în
considerare în contract.
Lipsa reglementării raporturilor de muncă şi care se traduce
în lipsa contribuţiei la sistemul de pensii şi de sănătate. Când
vorbim despre arendare, vorbim despre o activitate care nu
este reglementată nici sub raportul unor raporturi de muncă
(angajator- angajat, în regimul unei munci cu ziua), nici ca
prestator de servicii (PFA).
23
Garantarea arendaşului împotriva evicţiunii reprezintă o prevedere a

legii nr. 223 din 2006 şi, mai exact, conţinutul articolului 7, alineatul 2)-
abrogată prin actualul Cod civil. Deşi în doctrină s-a tot menţionat faptul
că această reglementare constituie şi la momentul prezent o obligaţie a
arendatorului37, nici articolele Codului civil cu privire la arendare, nici cu
privire la locaţiune 38 nu fac precizări explicite care să confirme acest
lucru.
Singura prevedere pe marginea locaţiunii sau arendei unui bun în
legătură cu evicţiunea este articolul 1794, alineatul 3), care specifică
faptul că locatarul care avea cunoştinţă de existenţa unei cauze de
evicţiune nu poate solicita daune-interese. Este cumva implicit în această
prevedere faptul că evicţiunea este un fapt reprobabil care suportă
excepţii, însă faptul că nu este şi explicită interzicerea evicţiunii în Codul
civil este de natură să ne ofere concluzia că arendatorul nu are obligaţii în
acest sens.
Introducerea unei astfel de interdicţii explicite şi sancţionabile ar fi
de interes pentru statutul arendaşului, în special dacă avem în vedere că
există o multitudine de motive de încetare a contractului de partea
arendatorului, cu un decalaj de putere semnificativ în faţa arendaşului în
termenii reglementărilor legale în vigoare.
După cum se poate observa, cadrul legislativ în materia arendării
are nevoie de numeroase îmbunătăţiri mai ales în ceea ce priveşte statutul
arendaşului, la acest moment unul destul de ingrat. Fără a avea în vedere
modul în care textul legii poate influenţa gradul în care oamenii îşi asumă
într-un final, statutul de arendaş, legiuitorul a conceput prevederile în
37
De pildă, în Florin MOŢIU, op.cit., p. 218.
38
Ne referim aici mai ales la articolele referitoare la obligaţiile arendatorului şi locatorului, în general (art.
1790 şi următoarele din Codul civil).
24
materia arendării şi nu numai într-o manieră nepopulară, care nu atrage în

nici un fel stimularea acestei activităţi, sau a sectorului privat în general.
Este de înţeles faptul că limbajul juridic tranşează de cele mai multe ori
anumite fenomene într-un mod sintetic şi la obiect, însă poate că oferirea
unor stimulente prin lege sau măcar statutarea faptului că arendarea este
un domeniu important pentru agricultura românească şi comunitară ar
ajuta la crearea unui cadru legislativ care să stimuleze practica arendării.
Hotărârea Curții (camera a cincea) din data de 21 ianuarie 2010 39
ilustrează cum în virtutea Regulamentului nr. 1782/2003 și Regulamentul
nr. 795/2004, dreptul comunitar nu obligă arendașul, la expirarea
termenului de arendare, să predea arendatorului terenurile arendate
împreună cu drepturile la plată constituite pentru aceste terenuri sau
aferente lor –fiind vorba aici de fonduri primite prin Politica Agricolă
Comună - și nici să îi plătească o despăgubire acestuia. Faptul este
interesant, întrucât are ca efect, pe de o parte, prelungirea relațiilor
contractuale dintre arendator și arendaș, sau pe de altă parte, crearea de
noi contracte de arendare cu noi părți, ambele scenarii rezultând în
fructificarea terenului agricol sau obiectelor arendate.
Un alt caz interesant de jurisprudență 40 evidențiază că drepturile de
utilizare sau uzufructuare asupra terenurilor agricole și forestiere situate
într-un stat UE nu pot face obiectul limitării dacă este vorba despre
resortisanți ai altor state membre, chiar și dacă aceștia nu pot dovedi o
legătură de familie apropiată cu părțile contractuale.
Aceste două cazuri ilustrează importanța atribuită la nivel
comunitar fructificării pe termen cât mai lung a terenurilor agricole, mai
39
https://ilegis.ro/eurojurisprudenta/ro/index/act/10280
40
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 mai 2019, Comisia Europeană împotriva Ungaria. https://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62017CJ0235. Consultat la 22.05.2022.
25
presus de termene și chiar de părți contractuale. Astfel, ceea ce se

consfințește la nivel european este evitarea situațiilor în care terenurile să
poată fi abandonate din pricini precum inflexbilitatea cadrului juridic, și
pentru a genera beneficii uzufructuarilor. Considerăm că acest tip de
raționament ar fi de un real folos pentru jurisprudența românească
deopotrivă, în care regăsim numeroase procese care au ca finalitate
limitarea uzufructului arendașilor din diverse motive.
În ceea ce privește încetarea contractelor de arendare, subiectul
incapacității a fost mult discutat în doctrină 41- nu neapărat și în mod
critic- însă ceea ce în continuare rămâne greu de înțeles este caracterul
ambiguu și anacronic, în același timp, al unor concepte definitorii în acest
sens. De pildă, conceptul de „alienat mintal” sugerează o persoană cu o
tulburări psihice irecuperabile și vizibile la semnarea contractului deși, în
primul rând, acest fapt poate să nu fie așa (partea contractantă nu
menționează că are un diagnostic psihiatric și nimeni nu are motiv să îi
conteste facultățile mintale). În al doilea rând, trăim într-o eră în care
tulburările psihice sunt atât de numeroase și de diverisificate, încât se
vorbește despre normalizarea acestora (în scopul tratamentului egal). O
persoană cu schizofrenie care își ține sub control tulburarea prin
tratament, însă poate ajunge la un moment dat, printr-un concurs de
circumstanțe, să nu se mai poată îngriji, își poate îndeplini obligațiile
circumscrise unui contract de arendare până la acel moment și, deci, cu
greu poate fi considerată ca neavând capacitate de exercițiu. Nu în ultimul
41
De pildă în: Ionel REGHINI, Şerban DIACONESCU, Paul VASILESCU, Introducere în dreptul civil,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010, p. 170; Carmen Tamara UNGUREANU, Manual de drept civil. Partea
generală. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, pp. 157-158; Ovidiu UNGUREANU, Drept
civil. Introducere, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005, p. 122; Art. 210 alin. (2) şi art. 218 alin. (2) din Codul
civil; Ernest LUPAN, Ioan SABĂU-POP, Tratat de drept civil român. Partea generală, Vol. I, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 192.
26
rând, termenul de „alienat mintal”, pe lângă faptul că este învechit, este și

ofensator pentru persoanele cu diferite tulburări psihice
Un alt aspect ambiguu cu privire la capacitatea de exercițiu (și,
deci, și cu privire la incapacitate) constă în faptul că aceasta este
dobândită de către minorul căsătorit (conform articolului 39 din Codul
civil). Nu este clar de ce simplul act al căsătoriei ar dezvolta funcțiile
cognitive și maturitatea unei persoane atât de mult încât să poată încheia
acte juridice, spre deosebire de momentul anterior, când această persoană
era necăsătorită. Prevederea nu doar că nu ajută în nici un fel legislația
din jurul contractelor, dar încurajează tacit căsătoriile minorilor.
Dincolo de aceste aspecte, capacitatea de exercițiu rămâne un
concept greu de delimitat cu exactitate.
Falimentul arendașului ca motiv de încetare a contractului poate
ridica probleme serioase de constituționalitate. În primul rând, lipsa de
posibilități financiare a unei persoane nu o împiedică să recolteze roadele
arendei, de pildă, sau să însămânțeze un teren cu resurse deja
achiziționate în acest sens.
O soluție corectă ar fi ca, în primul rând, arendatorul să pună în
executare contractul, fără a ajunge la reziliere; sau, în plan secundar,
bunurile arendate să treacă în uzufructul ascendenților sau descendeților
care se pot arăta interesați, pentru ca măcar familia să poată valorifica
recolta (prin comercializare, ulterior). Spunem că falimentul arendașului
este, în mod substanțial neconstituțional, deoarece împiedică o persoană
să valorifice obiectul unui contract la care a făcut parte, deși până la acel
moment toate condițiile de validitate, de capacitate și toate termenele au
fost onorate. Practic, falimentul arendașului devine un nou apanaj juridic
pentru arendatorii care caută să încheie relațiile contractuale cu anumiți
27
arendași și încurajează verificarea statului juridico-financiar al acestora

din urmă în acest sens.
De numeroase ori, s-a constatat în practica judiciară că însăși legea
civilă poate institui aplicații practice, exprese, ale caracterului însemnat
sau, după caz, repetat, al obligației neexecutate, cazuri în care judecătorul
va procede doar la verificarea incidenței cazului particular de desființare a
contractului.
Dreptul părților de a modifica termenul de prescripție este aplicabil
în materia încetării contractelor, oferind astfel posibilitatea părților de a
preciza în cadrul conținutului contractului momentul de la care începe să
curgă termenul privind dreptul la acțiune în instanță și cauzele de
suspendare și întrerupere a prescripției, în condițiile prevăzute de Codul
Civil42.
De asemenea, este aplicabil în această materie dreptul părților de a
modifica termenul de prescripție, momentul de la care începe să curgă si
cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripției, putându-se institui și
decăderea din dreptul de a rezilia contractul 43.
Deşi Uniunea Europeană are o politică agricolă comună, nu există un
cadru de referință legislativ comun în materia arendării, instituţiile
comunitare lăsând la latitudinea statelor membre modul în care îşi
exploatează potenţialul agricol.
În Spania, 2,4 milioane de hectare de teren au încetat să mai fie
cultivate în perioada dintre ultimele două recensăminte agricole (1999 și
2009). Această suprafață de teren corespunde unei suprafețe de 9% din
totalul agricol utilizat al Spaniei. Problema este deosebit de acută în cazul
42
Art. 2515 și următoarele din Codul Civil
43
Art. 2545 şi următoarele din Codul Civil
28
culturilor permanente, precum fructele, livezile de citrice și viile, care

sunt cultivate în principal în regiunile mediteraneene din Spania, din
Murcia, regiunea Valencia, Catalonia și la est de Andaluzia, Castilla-La.
Mancha și Aragon44.
Semnarea contractului de arendare nu ridică semne de întrebare
decât în situaţia în care sunt mai multe părţi implicate –fie proprietari, fie
arendaşi. Legea arendării spaniole nu face precizări în acest sens, practica
judiciară delimitând doar că în situaţia în care există mai mulţi arendaşi,
unul dintre aceştia trebuie să facă dovada că îi reprezintă pe ceilalţi
(printr-o procură sau alt document de reprezentare) – altfel va semna în
nume propriu contractul de arendare. În oricare dintre cazuri, se impune
ca părţile contractante să fie bine identificate şi să fie stipulate tipul
persoanelor implicate (fizice, juridice), adresele de notificare, datele de
contact, împreună cu garanţia majoratului ambelor părţi 45.
Înainte de a vorbi despre clauzele de reziliere în contractele de
leasing din mediul rural trebuie să observăm că suntem la îmbinarea
dintre legea aplicabilă în materia contractelor de închiriere de drept
comun și reglementările privind închirierea rurală 46, care reglementează
activitatea principală în probleme agricole și/ sau agricole înțelegând că
este o regulă fundamentală în tratarea contractului de arendă rurală, cu
aproape toate particularitățile sale 47.
44
José-María GARCIA-ALVAREZ-COQUE, Victor MARTINEZ-GOMEZ, Lorena TUDELA-MARCO,
“Multi-actor arrangements for farmland management in Eastern Spain”. Land Use Policy, Elsevier, vol.
111(C), 105738, pp. 1-9.
45
Eduardo FERNÁNDEZ- FÍGARES ESTÉVEZ, “Quién firma el contrato de arrendamiento”,
Abogadosparatodos.net, 2020, https://www.abogadosparatodos.net/quien-firma-el-contrato-de-
arrendamiento/. Consultat la 2.09.2021.
46
Legea 13246 din 08.07.2008 privind închirierea rurală din Spania. Publicată pe platforma Congresului
Publicată în «BOE» nr. 297din 3/04/2008.
47
Luis A. F. FACCIANO, Contratos Agrarios, 1ª ed., Rosario, Nova Tesis Editorial Jurídica, 2006, p. 75.
29
În materia încetării contractului, în dreptul spaniol se impune

analizarea a ceea ce s-ar întâmpla în cazul decesului chiriașului. În această
perspectivă trebuie avut în vedere prin analiza juridică dacă cei care
moștenesc sunt dedicați exploatării proprietății sau, dimpotrivă, nu sunt
afectați de ea, deoarece cei dintâi au posibilitatea de a continua sau de a
rezilia în cazul în care acceptă moștenirea 48.
Exploatare irațională cauză a încetării este prevăzută în art. 8 din
lege dar și în legi speciale49. Astfel, se interzice introducerea oricărei
clauze care ar înlesni folosirea de materiale sau substanțe dăunătoare
solului sau care să producă eroziunea solului dedicat exploatării și
interzicerea oricărei clauze care să permită acest lucru dăunător,
comportamentul de exploatare a solului fiind fundamental. Ca urmare,
eroziunea solului sau epuizarea acestuia este un motiv de reziliere de către
locator, dacă sunt cauzate de chiriaș, iar în cazul în care au loc prin
accident sau forță majoră rezilierea poate fi cerută de oricare dintre părți.
De asemenea, articolul 509 din Codul civil spaniol prevede că
rezilierea contractului de închiriere rurală se poate rezilia în caz de
abandonare precoce a bunurilor și exploatării acestora.
Încetarea contractului pe motiv de neplată a arendei implică un an
de neachitare 50 pentru a solicita rezilierea pentru neplată iar ca termen de
operare a neplății ar trebui avut în vedere cel stabilit și se prezumă înțeles
de ambele părți că acest lucru are loc prin simpla expirarea termenului
indiferent dacă a fost stipulat în contract sau nu.
48
Idem
49
Santos CIFUENTES, Código Civil comentado y anotado (ediția a 3-a, volumul III). Editura La Ley,
Madrid, 2011.
50
Art. 509 din Codul civil spaniol (decretul regal din 24 iulie 1889), cu modificările ulterioare, actualizat
prin legea nr. 8 din 2 iunie 2021. Publicat în «Gaceta de Madrid» nr. 206, din 25/07/1889.
30
În Regatul Unit al Marii Britanii regulile privind incheierea şi

semnarea contractelor de arendare se supun normelor generale din materia
locaţiunii, implicit forma scrisã şi semnarea olografã a contractului de
cãtre ambele pãrţi semnatare 51.
Totuşi, în Regatul Unit al Marii Britanii se acceptã semnarea
contractelor de arendare prin intermediul serviciilor de internet.
Problemele care se ridicã referitor la semnarea unui astfel de contract
online sunt, desigur, mai numeroase decât la cele încheiate faţã în faţã 52.
Dintre acestea prima întrebare care necesitã un rãspuns este cea
referitoare la cine semneazã primul contractul de arendare. Dacã
arendatorul semneazã contractul de arendare şi îl expediazã arendaşului
spre a fi semnat, se poate presupune cã arendaşul are la dispoziţie mai
mult timp pentru a studia condiţiile contractuale, dar este de asemenea
posibil, ca arendaşul sã devinã renunţãtor. Aceastã situaţie ar prejudicia
interesul arendatorului deoarece perioada de timp în care terenul sãu nu
este fructificat se reflectã în pierderi de ordin financiar. Se impune, astfel,
ca primul semnatar al contractului de arendare sã fie arendaşul53.
Interesul arendaşului, manifestat prin semnarea contractului de
arendare anterior arendatorului, reflectã interesul acestuia pentru
exploatarea agricolã şi creazã avantaje ambelor pãrţi. Se considerã valabil
încheiat contractul de arendare, odatã cu semnarea acestuia de cãtre
arendator.
Un contract de închiriere agricolă încetează de drept atunci când are
loc un eveniment neașteptat care depășește controlul rezonabil al cuiva,
eveniment a cărui producere face imposibilă îndeplinirea condițiilor
51
Charles COWAP, Rural Tenancies in England and Wales, Packard Publishing, Chichester, 2021, p. 32.
52
Ibidem, p. 33
53
Nigel DAVIS, Agricultural Tenancies, Wildy, Simmonds & Hill Publishing, Londra, 2018, p. 92.
31
inițiale ale unui contract de închiriere sau obligațiile contractuale pot fi

îndeplinite numai într-un mod semnificativ diferit de cel planificat.
Spre exemplificare, dacă un cutremur afectează ferma sau terenul
care formează obiectul contractului de închiriere, astfel încât acesta nu a
putut fi ocupat pentru o perioadă mai lungă de timp, contractul de
închiriere se desființează de drept.
În aceste cazuri, nici proprietarul, nici chiriașul nu trebuie să
anunțe încetarea contractului de închiriere. De asemenea, chiriașul nu este
obligat să plătească chiria pentru perioada de după evenimentul neașteptat
și dacă chiria pentru acea perioadă fusese deja plătită, proprietarul trebuie
să ramburseze chiriașului 54.
Uneori proprietarii și chiriașii nu cad de acord asupra faptului că
un eveniment fortuit are un impact semnificativ asupra bunului imobil. O
parte care nu este de acord cu faptul că respectivul contractul de închiriere
a fost desființat pentru impreviziune poate solicita soluționarea litigiilor
pentru un ordin de posesie.
În cazul în care un chiriaș a decedat și există un alt chiriaș în
contractul de închiriere, locațiunea continuă în aceleași condiții
contractuale. Executorul sau administratorul poate alege să plătească
chiria, să dea o notificare pentru a pune capăt locațiunii sau să ceară
permisiunea proprietarului de a atribui locația altcuiva 55.
Atunci când există un deces al unui chiriaș și nu se ia nici o
acțiune de către un administrator sau de către moștenirea decedatului și
chiria nu a fost plătită timp de cel puțin o lună, proprietarul poate
considera unitatea ca fiind abandonată.
54
Ibidem, p. 53
55
Nigel DAVIS, op. cit., p. 93.
32
Când un proprietar moare, chiriașul continuă să fie responsabil

pentru plata chiriei.
Un contract de închiriere rurală poate fi considerat abandonat
atunci când un chiriaș renunță la închirierea și deținerea unității de
închiriere fără a da în mod corespunzător o notificare proprietarului 56.
Angajarea în activități ilegale care au provocat sau ar putea cauza
daune asupra proprietății, perturbă sau amenință securitatea, siguranța sau
bunăstarea fizică a unui alt rezident sau punerea în pericol a dreptului sau
interesului legal al unui alt rezident cauzând daune majore proprietății
expunerea proprietarului la un risc considerabil constituie motive de
încetare a contractului atribuibile locatorului 57.
În rest, acolo unde se poate vorbi despre un comportament licit și
moral, la sfârșitul unui contract de arendă rurală cu o durată minimă de 9
ani și în absența unei clauze contrarii, locatorul poate, în cazul în care nu
se convine altfel, să reînnoiască contractul de închiriere pentru încă o
perioadă de 9 ani.
În cazul plecării unui soț/ soție sau a unui partener al unui
parteneriat sau societate constituită pentru activitatea agricolă bazată pe
contractul de închiriere, soțul sau partenerul care continuă exploatarea are
dreptul la reînnoirea contractului de închiriere
Proprietarul care dorește să-și exercite retragerea în timpul
contractului de închiriere trebuie să notifice locatarului cu cel puțin 2 ani
în avans. Dreptul de reposedare nu poate beneficia de un cumpărător cu
56
Ibidem, p. 79
57
Angela SYDENHAM, Agricultural Tenancies, Wildy, Simmonds & Hill Publishing, Londra, 2009, p.
96.
33
titlu oneros decât până la expirarea contractului de leasing în momentul

achiziției58.
Contractul de închiriere rurală poate fi reziliat în mod unilateral și
automat numai în următoarele cazuri 59:
 în condiții amiabile: operatorul și locatorul pot conveni asupra
termenilor acordului (în orice moment);
 prin intermediul sistemul judiciar: locatorul poate solicita
instanței anularea contractului de închiriere rurală;
 din culpa chiriașului (cel puțin 2 nereușite de plată a chiriei, act de
compromitere a exploatării proprietății agricole, neîndeplinirea
unei clauze a contractului de închiriere);
 în cazul unei schimbări de destinație a fondului, pentru parcele
care nu mai sunt de uz agricol sau care se află în zonele urbane în
conformitate cu un plan urbanistic local sau document de
planificare (în acest caz, locatarul are dreptul la o indemnizație
de evacuare);
 în cazul în care contractul de închiriere este preluat de locator,
pentru exploatarea terenului de către soțul locatarului (sau
partenerul Pacs) sau un descendent;
 decesul sau incapacitatea de muncă a titularului poliței de
asigurare sau a unui membru al familiei sale, a cărui muncă pe
fermă este esențială;
 retragerea pensionarului (trebuie să informeze proprietarul cu cel
puțin 12 luni în avans);
58
Ibidem, p. 98
59
William BARR, Hames HORDERN, Farm Tenancies (ediția a 4-a), Morrow & Co, Belfast, 2018, p. 92.
34
 achiziționarea de către locatar a unei ferme pe care trebuie să o

exploateze singură;
 imposibilitatea locatarului de a menține o dezvoltare
satisfăcătoare a fondului (incapacitate gravă și permanentă de
muncă în special);
 distrugerea proprietății închiriate de un eveniment fortuit
(eveniment imprevizibil), cu excepția cazului în care locatorul a
reconstruit clădirea distrusă 60.
În Franța, orice tranzacție de vânzare de terenuri trebuie să fie
aprobată de SAFER (Sociétés d’Aménagement Foncier et d’Etablissement
Rural - Societățile pentru Amenajări Funciare și Așezări Rurale). Rolul
SAFER este de a reglementa transferul terenurilor agricole, în vederea
evitării speculațiilor, sprijinirea fermierilor, în special a tinerilor fermieri,
a sprijinirii consolidării terenurilor și a protecției mediului. Aceste
societăți SAFER intervin în cazul în care, de pildă, o tranzacție a unui bun
imobiliar este considerată inadecvată. Astfel, aceste tipuri de tranzacții
pot fi respinse, oprind întregul circuit birocratic aferent acestor potențiale
achiziții61.
Deși nu există reglementări în direcția unui preț de vânzare
maxim, societățile SAFER pot interveni atunci când se consideră că prețul
cerut de vânzător este prea mare pentru contextul în cauză (luându-se în
considerare factori precum regiunea, tipul de teren), iar în acest caz
vânzătorului i se solicită o scădere a prețului. Respingerea achizițiilor de
către SAFER are loc și atunci când, de pildă, vânzarea unui teren implică
dezmembrarea unei ferme. În ceea ce privește transferul de actiuni ale
60
Liesbet VRANKEN, Ewa TABEAU, Peter ROEBELING, op. cit., p. 41
61
Idem
35
unei societati agricole, Societățile pentru Amenajări Funciare și Așezări

Rurale pot stopa transfer numai in cazurile in care toate acțiunilor sunt
vândute deodată. Atunci când doar o parte din acțiuni sunt vândute,
SAFER nu poate interveni. Este important de precizat faptul că
reglementările funciare îi protejează semnificativ pe arendași și locatori,
în general62.
Nivelul prețurilor și durata de închiriere fac obiectul
reglementărilor legale. Astfel, prețurile trebuie să se încadreze într-un
interval, cu prețurile minime și maxime stabilite în fiecare an de către stat.
Durata tipică de închiriere este de 9 ani,18 ani sau 25 de ani. Există
stimulente fiscale pentru a încheia contracte de închiriere pe 18 ani.
Închirierea anuală este posibilă numai atunci când un succesor ar trebui să
preia o fermă (iar închirierea anuală nu trebuie să fie reînnoită de mai
mult de 5 ori) sau când SAFER închiriază terenuri. Contractele de
închiriere care nu sunt scrise au o durată obligatorie de 9 ani 63.
Din 2016 pot fi realizate contracte de închiriere și de arendare
transferabile. Chiriașul sau arendașul a cărui perioadă contractuală se
încheie poate alege el însuși noul chiriaș/ arendaș. Contractele
transferabile pot dura doar 18 ani si nu presupun reînnoire automată.
În 2016 a fost introdus și un alt tip de contract de închiriere și
anume cel de închiriere ecologică. Acest tip de contract poate fi inițiat de
la demararea sa sau la reînnoirea unui contract existent (un contract aflat
în derulare nu poate fi transformat). Prin acest contract, arendașul se
angajează să aplice practici ecologice pe terenul închiriat (convenite ca
atare contractual) iar contraprestația poate fi stabilită sub prețul minim
62
Ibidem, p. 42
63
Ibidem, p. 43
36
reglementat. Totiși, acest tip de contract de închiriere a fost inițiat rareori

până acum. Arendașii au aceleași drepturi de preempțiune prioritare, însă
și statul are dreptul de a urbaniza terenul, precum și SAFER are drepturi
de preempțiune 64.
SAFER nu poate interveni asupra vânzării unui teren între un
proprietar și arendaș (care are drepturi de preempțiune asupra terenului
închiriat), dacă arendașul cumpărător lucrează pe acel teren de cel puțin 3
ani și acesta se angajează să îl lucreze cel puțin în următorii 9 ani. Dacă
SAFER refuză o tranzacție deoarece prețurile nu sunt reprezentative
pentru prețurile pieței, aceasta negociază cu părțile pentru a ajunge la un
acord. În cazul în care acest lucru nu este posibil, SAFER are drept de
preempțiune și poate achiziționa terenul la prețul modificat. Terenul
deținut de SAFER este apoi vândut unui nou cumpărător sau închiriat
până la vânzare. Cu toate acestea, numeroase tranzacții nu sunt
reglementate de SAFER, datorită faptului că nu sunt declarate ca atare. În
plus, uneori societățile SAFER nu au suficiente fonduri pentru a cumpăra
terenuri asupra cărora au drepturi de preempțiune 65.
Ca regulă, ori de câte ori un teren agricol este de vânzare, există o
prioritate a cumpărătorilor (în afara dreptului de preempțiune):
(1) chiriașul terenului;
(2) un tânăr fermier vecin și
(3) alt fermier învecinat
Nu există nici o restricție privind dreptul de proprietate asupra
terenurilor agricole pentru străinii din afara spațiului UE, dar există o
64
Idem
65
Ibidem
37
restricție privind utilizarea agricolă a terenului: străinii din afara UE care

doresc să cultive terenuri trebuie să obțină o autorizație agricolă 66.
Deși statul francez recunoaște înțelegerile verbale în direcția
arendării, în cazul unor dispute juridice, doar contractele scrise sunt
acceptate de o instanță de judecată 67.
În legislaţia din Franţa se impune prezenţa viitorului arendaş la
semnarea contractului. În situaţia în care viitorul arendaş nu se poate
deplasa în vederea semnãrii contractului, prin acordul de voinţã expres al
celeilalte pãrţi, se poate accepta prezenţa unui reprezentant al arendaşului
care, în baza unei procuri notariale, poate semna contractul de arendare 68.
Încetarea contractului de închiriere poate avea loc în orice moment
în cazul încălcării obligațiilor contractuale. În contract poate fi prevăzută
automat o clauză rezolutivă pentru o încălcare. Pentru a face uz de clauza
rezolutivă, proprietarul trebuie să aducă la cunoștința chiriașului faptul că
nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, chiriașul având la dispoziție o
lună calendaristică pentru a-și remedia situația.
Proprietarul bunurilor agricole poate rezilia contractul de închiriere
dacă terenul său devine constructiv în conformitate cu procedura legală 69.
Contractul se poate rezilia ipso jure în orice moment în cazul contractului
de leasing pe parcele a căror destinație agricolă se poate schimba și care
se află în zonele urbane în conformitate cu un plan urbanistic local sau un
document de planificare. În absența unui document de planificare urbană
66
French property, “Guide to Letting Property in France”, 2020, https://www.french-
property.com/guides/france/working-in-france/letting-property. Consultat la data 15.05.2021.
67
Idem
68
Legea nr. 2011-525 du 17 mai 2011 privind simplificarea și îmbunătățirea calității legii (1) (Franța),
Hotărârea nr. 2011-629 DC din 12 mai 2011 publicată în Monitorul Oficial din 12.05.2011.
https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;?cidTexte=JORFTEXT000024021430. Consultat la data
30.05.2021.
69
Prevăzută la articolul L. 411-32 din Codul rural și de pescuit maritim,
https://www.legifrance.gouv.fr/codes/id/LEGITEXT000006071367/. Consultat la data 17.05.2021.
38
sau atunci când există un plan urbanistic local în afara zonelor urbane,
dreptul de anulare poate fi exercitat numai cu autorizarea conducerii
administrative locale.
Leasingul rural este un contract care organizează "punerea la
dispoziție, cu titlu oneros, a unei proprietăți agricole, în vederea
exploatării acesteia pentru desfășurarea unei activități agricole" 70. Acesta
se încadrează în regimul legal al contractului de închiriere, iar dispozițiile
contractuale nu pot deroga de la regulile din dreptul comun privind
contractul de închiriere.
Cauzele încetării contractului de închiriere sunt multiple și este
necesar să se cunoască bine situațiile care pot duce la terminarea relației
dintre părțile contractante, precum și formalismul care trebuie respectat,
astfel încât să fie încheiat în condiții legale.
În societate, cunoașterea acestor reguli este importantă, deoarece
terenul este cel mai adesea deținut de parteneri în leasing și pus la
dispoziție în beneficiul societății. Chiar în cazul în care contractul de
leasing rural nu este un contract de închiriere de locuințe, totuși, statutul
de închiriere se aplică în continuare relației dintre locator și partenerul
agricultor.
Pentru motivele rezilierii enumerate în mod exhaustiv de lege 71,
judecătorul va putea respinge cererea formulată de locator în caz de forță
majoră sau pentru alte motive serioase și legitime care au justificat
nerespectarea unei clauze contractuală de către agricultor.
70
Conform articolului L 411-1 și următoarele din Codul rural și de pescuit maritim (Franța),
71
Articolul L. 411-31 din Codul rural și de pescuit maritim (Franța),
39
În Franța, încetarea contractului din inițiativa chiriașului

(arendașului) are ca bază următoarele rațiuni:
 Imposibilitatea de a mai lucra terenul închiriat din motive medicale.
Incapacitatea totală sau parțială de muncă a arendașului sau a unui
membru al familiei sale care era implicat în activitatea care reprezenta
obiectul contractului de închiriere agricolă. Legea franceză 72 prevede
faptul că membrul familiei chiriașului trebuie să desfășoare o activitate
indispensabilă pentru arendaș;
 Decesul unuia sau a mai multor membri ai familiei chiriașului
(arendașului), situație în care se prevede expres ca obiectul activității
desfășurate de defunct erau indispensabile pentru obiectul contractului
încheiat;
 Chiriașul dobândește dreptul de proprietate asupra unui teren sau
asupra unei ferme pe care trebuie să o administreze în nume propriu;
 Proprietarul terenului nu a obținut autorizația privind desfășurarea
de activități agricole pentru terenul respectiv de la autoritatea responsabilă
cu controlul structural.
Legislaţia germană face o distincţie între contractele de închiriere
de spații comerciale și/ sau rezidențiale (Mietvertrag) și contractele de
arendă (Pachtvertrag). Închirierea spațiilor comerciale sau rezidențiale are
loc mult mai frecvent decât arendarea. În timp ce un contract de închiriere
de spații comerciale și/ sau rezidențiale dă dreptul locatarului să utilizeze
proprietatea închiriată, beneficiarul unui contract de arendă are dreptul
atât să utilizeze proprietatea închiriată, cât și să facă uz de beneficiile
acesteia. De pildă, în cazul unui contract de arendă a unei fer me, acest
drept se referă la utilizarea tuturor utilajelor agricole și dreptul de a
72
Idem
40
recolta diverse culturi. Legislaţia germană recunoaște, de asemenea,

drepturile ereditare de construcție (Erbbaurechten) care îi permit
titularului să utilizeze proprietatea timp de până la 99 de ani și să
construiască edificii pe acel teren.
Semnătura de pe contractul de arendare este considerată validă dacă
este redactată de mână şi dacă este plasată sub textul documentului.
Totuşi, sunt acceptate şi contractele electronice, respectiv semnăturile
electronice. Semnăturile de lângă sau deasupra textului nu sunt
considerate semnături în sensul juridic. Dacă proprietarii și chiriașii
doresc să efectueze modificări minore înainte de semnarea contractului de
închiriere, acestea pot fi introduse în text. În cazul unor modificări ample,
se recomandă realizarea unei anexe, care trebuie să fie semnată de toate
părțile contractante. Dacă în contract sunt incluse mai multe documente
identice, este suficient dacă fiecare parte semnează documentul destinat
celeilalte părți73.
În cazul unui contract de închiriere cu mai mulți chiriași, rezilierea
trebuie să fie semnată de toți chiriașii.
În Germania, arendaşul are dreptul la o reziliere numită
extraordinară. Aceasta este adesea denumită reziliere fără notificare și
descrie o reziliere valabilă în afara termenelor legale, având un motiv
valid. Pentru un arendaş, motivul unei rezilieri extraordinare poate fi un
contractul de închiriere care nu a fost predat în conformitate, respectiv
proprietăţile sau bunurile menţionate în contract sunt incomplete faţă de
cele agreate.
73
Articolul 126, paragrafele 1-4, din Codul civil german, în versiunea promulgată la 2 ianuarie 2002.
Monitorul de drept federal (Bundesgesetzblat),] I pag. 42, 2909; 2003 I pag. 738, amendat prin art. 4 alin. 5
din Legea din 1 octombrie 2013 (Monitorul de drept federal I, pagina 3719). https://www.gesetze-im-
internet.de/bgb/__126.html#:~:text=B%C3%BCrgerliches%20Gesetzbuch%20(BGB),notariell%20beglaubi
gten%20Handzeichens%20unterzeichnet%20werden. Consultat la 17.10.2022.
41
În mod natural, arendatorul are dreptul de a rezilia contracul în

caz de neplată sau nerespectarea condiţiilor contractuale de către arendaş.
Nu mai intrăm în detaliile încetării contractului de arendare din
motive de expirare a termenului, întrucât face obiectul unei încetări fireşti,
de drept. Totuşi, menţionăm că locatorul ar trebui să fie întotdeauna
informat dacă contractul ar trebui să expire sau să fie reînnoit, iar conform
articolului 584 din Codul civil, perioada de preaviz este de 6 luni.
Dacă contractul de închiriere are o durată de trei ani sau mai mult,
acesta poate fi prelungit la nesfârșit, în conformitate cu articolul 594 din
Codul civil german, paragraful 2 și devine astfel un contract de închiriere
nelimitat. În acest scop, atât chiriașul, cât și locatorul pot face o cerere de
continuare; dacă această solicitare nu este respinsă în termen de trei luni,
contractul de închiriere este considerat nelimitat.
În cazul în care locatarul moare, moștenitorii și locatorul însuși au un
drept special de reziliere și pot înceta contractul de închiriere cu o
notificare de șase luni în termen de o lună de la aflarea decesului 74.
Se poate observa că, în general, aspectele şi instrumentele care
determină încetarea contractelor de arendare în cele 4 ţări nu sunt
semnificative.
Cu toate acestea, nuanţele lor oferă o perspectivă de ansamblu
prolifică privind modul în care este înţeles statutul arendaşului.
În Marea Britanie, de pildă, am văzut faptul că vârsta acestuia
poate constitui un motiv de reziliere, ceea ce pune anumite probleme nu
doar în contextul îmbătrânirii globale, ci şi a drepturilor arendaşului.
74
Firma.de, “Pachtvertrag kündigen: Fristen und Gründe”, 2019,
https://www.firma.de/unternehmensfuehrung/pachtvertrag-kuendigen-fristen-und-gruende-
pdf/#:~:text=K%C3%BCndigung%20des%20Pachtvertrags%20durch%20den%20Verp%C3%A4chter&tex
t=der%20P%C3%A4chter%20stirbt%20oder%20wird,grob%20vernachl%C3%A4ssigt%20oder%20gar%2
0besch%C3%A4digt. Consultat la 18.10.2022.
42
Exceptând într-o anumită măsură cazul Franţei, ceea ce iese în

evidenţă în sistemele legislative ale ţărilor despre care am discutat este
faptul că arendaşul are o sumedenie de responsabilităţi şi obligaţii, pe o
poziţie vizibil discriminată din start, iar astfel se descurajează practica
arendării către persoane fizice.
Un model care poate fi urmat în România în acest sens este cel
francez, care să ofere un cadru legislativ ceva mai apropiat nevoilor
arendaşilor, care să prevină potenţialele abuzuri, şi să instituie instanţe
teritoriale agricole care să soluţioneze litigiile în acest sens.
Este de notat şi faptul că doar în Germania am observat existenţa
posibilităţii prin care arendaşul să renunţe la contract din anumite motive
care ţin de simpla sa voinţă de a părăsi această activitate.
Astfel, se încurajează conceptul-umbrelă de „incapacitate” care nu
este neapărat reprezentativ pentru realităţile existente, iar o reglementare
în acest sens poate fi importantă atât pentru statutul arendaşului, cât şi
pentru prevenirea întârzierilor care pot apărea în realizarea sarcinilor
contractuale.
Se poate remarca faptul că în țara noastră longevitatea unui contract
de arendare este foarte fragilă, întrucât întinderea unui contract de
arendare este foarte susceptibilă de a fi întreruptă dintr-o gamă variată de
motive- în ciuda faptului că jurisprudența europeană merge până la a
permite arendașului să utilizeze bunurile arendare și după expirarea
termenului, iar chiar membrii familiei acestuia care nu pot dovedi o
legătură apropiată cu acesta au acest drept. Astfel, ceea ce se consfințește
la nivel european este evitarea situațiilor în care terenurile să poată fi
abandonate din pricini precum inflexbilitatea cadrului juridic, și pentru a
genera beneficii uzufructuarilor. Considerăm că acest tip de raționament
43
ar fi de un real folos pentru jurisprudența românească deopotrivă, în care

regăsim numeroase procese care au ca finalitate limitarea uzufructului
arendașilor din diverse motive.
Faptul că legislația românească și practicile locale nu au ajuns la o
astfel de maturitate juridică spune multe atât despre importanța acordată
domeniului agriculturii până acum și despre viziunea economică deficitară
a țării noastre pe termen lung, în care profiturile potențiale pe care le
poate genera arendarea într-un cadru juridic adecvat sunt complet
ignorate. Poate mai mult decât cadrul juridic, este necesar ca instanțele să
ia în considerare precedentele instituite de instanțele comunitare și care
merg către o flexibilitate empirică mai mare în prelungirea contractelor de
arendare dincolo de termenii legislativi.
În lipsa oricăror îmbunătăţiri în cadrul legislativ din materia
arendării, această practică riscă să fie acaparată de persoane juridice, fără
a lăsa loc şi persoanelor fizice, şi cu urmări importante asupra agriculturii
ecologice.
44
BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative, decizii, hotărâri

1) Acte normative românești
***Codul civil din 17 iulie 2099 republicat în temeiul art. 218 din Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 409 din 10 iunie 2011. Versiune în vigoare de la 18.08.2022.
***Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a
Regulamentului (UE) al Parlamentului European şi al
Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor
fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter
personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare
a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia
datelor). Publicată în Monitorul Oficial, partea nr. 651 din 26
iulie 2018.
***Legea nr. 52/2011 din 15 aprilie 2011 privind exercitarea unor activităţi
cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri. Publicată în
Monitorul Oficial, nr. 947 din 22 decembrie 2015.
***Legea nr. 71 din 2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009
privind Codul civil. Publicată în Monitorul Oficial, nr. 409 din
10 iunie 2011.
***Legea nr. 20 din 2008, aprobată prin legea nr. 71 din 2011. Publicată în
Monitorul Oficial, nr. 409 din 10 iunie 2011.
45
*** Legea nr. 140 din 17 mai 2022 privind unele măsuri de ocrotire
pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale
și modificarea și completarea unor acte normative. Publicată
în Monitorul Oficial nr. 500 din 20 mai 2022.
***Legea nr. 566 din 9 decembrie 2004 publicată în Monitorul Oficial
nr. 1236 din 22 decembrie 2004.
*** Legea nr. 65 din 25 martie 1998 publicată în Monitorul Oficial nr.
126 din 26 martie 1998, abrogată prin Legea nr. 287 din 17
iulie 2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul
Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009.
*** Legea arendării nr. 16 din 1994, abrogată prin Legea nr. 287 din 17
iulie 2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul
Oficial nr. 511 din 24 iulie 2009.
2) Acte normative europene

*** Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru
schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a
anumitor scheme de sprijin pentru agricultori
*** Regulamentul nr. 795/2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei
de plată unică prevăzute în Regulamentul nr. 1782/2003
3) Acte normative străine

***Codul civil german. Versiunea promulgată la 2 ianuarie 2002.
Monitorul de drept federal (Bundesgesetzblat),] I pag. 42,
2909; 2003 I pag. 738, amendat prin art. 4 alin. 5 din Legea
din 1 octombrie 2013 (Monitorul de drept federal I, pagina
3719).
46
***Codul civil spaniol, (decretul regal din 24 iulie 1889), cu

modificările ulterioare, actualizat prin legea nr. 8 din 2 iunie
2021. Publicat în «Gaceta de Madrid» nr. 206, din
25/07/1889.
***Codul rural și de pescuit maritim, Franţa. Decretul nr.2014-1608 din
26 decembrie 2014. Publicat în Jurnalul oficial al Republicii
Franceze. Versiune în vigoare de la 1 ianuarie 2015.
https://www.legifrance.gouv.fr/codes/texte_lc/LEGITEXT0
00006071367?init=true&page=1&query=Code+rural+et+de
+la+p%C3%AAche+maritime&searchField=ALL&tab_sele
ction=all
*** Legea 26/2005, din 30 noiembrie, de modificare a Legii 49/2003
din 26 noiembrie privind RUSTICOS. Leasingul. Statutul:
31 decembrie 2005. Publicată în «BOE» nr. 287 la 1
decembrie 2005.
*** Legea 13246 din 08.07.2008 privind închirierea rurală din Spania.
Publicată în «BOE» nr.. 297 la 3/04/2008. *** Ley de 16 de
diciembre de 1954, de Expropiacion Forzosa - Boletín
Oficial del Estado de 17-12-1954, în vigoare de la
16.04.1955.
*** Legea nr. 2011-525 du 17 mai 2011 privind simplificarea și
îmbunătățirea calității legii (1) (Franța), Hotărârea nr. 2011-
629 DC din 12 mai 2011 publicată în Jurnalul oficial al
Republicii Franceze din 12.05.2011.
https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do;?cidTexte=JO
RFTEXT000024021430. Consultat la data 30.05.2021.
47
4) Jurisprudență românească
4)1. Decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție
 Decizia nr. 1864/2019 - contestație act administrativ fiscal
 Decizia nr. 218/A/2014 (Secția Penală)
 Decizia nr. 4431 din 8 noiembrie 2012, Contract de arendă.
 Decizia nr. 2913/2011. Civil
 Decizia nr. 218/A/2014
4)2. Decizii ale instanțelor:
*** Decizia civilă nr. 597/2013 în baza art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind
operațiunile de leasing și societățile de leasing, Judecătoria Cluj-Napoca.
*** Decizia nr. 403 din data de 25.05.2017, Tribunalul Teleorman
*** Sentința civilă nr. 2796/2016, Judecătoria Călărăși
*** Sentinţa civilă nr. 2851/09/11/2016, Judecătoria Alexandria.
***Contract de arendă. Interpretarea clauzelor în conformitate cu dispozițiile
art. 977 – 985 Cod civil, Tribunalul Călărași, 23 februarie 2011,
https://lege5.ro/App/Document/gi4tonbtgi/contract-de-arenda-interpretarea-
clauzelor-in-conformitate-cu-dispozitiile-art-977-985-cod-
civil?pid=59981730&expression=plata%20arendei%20#p-59981730
***Sentință civilă nr. 1325, Obligația de a face, portal.just.ro nr. 2 din 21
iunie 2017, Judecătoria Tecuci.
https://lege5.ro/App/Document/gi3dgojvga3q/sentinta-civila-nr-1325-2017-
obligatia-de-a-
face?pid=249893691&expression=raspunderea%20arendasului%20#p-
249893691
48
4)3. Decizii ale Curții Constituționale:

*** Decizia 601/2020 [A] referitoare la excepţia de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil. Publicată în Monitorul Oficial
nr. 88 din 27 ianuarie 2021.
5) Jurisprudență europeană
***Hotărârea Curții (camera a cincea) din data de 21 ianuarie 2010,
https://ilegis.ro/eurojurisprudenta/ro/index/act/10280
***Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 mai 2019, Comisia Europeană
împotriva Ungaria. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX:62017CJ0235
II) Tratate, cursuri, monografii

ALLEN, Douglas W., LUECK, Dean, The Nature of the Farm.
Contract, Risk, and Organization in Agriculture, The MIT
Press, Cambridge, 2003.
ATANASIU, Ana-Gabriela, DIMITRIU, Alexandru-Paul, DOBRE,
Adriana-Florentina, DUMITRU, Dragoș-Nicolae,
GEORGESCU-BANC, Adrian, ONESCU, Radu-Alexandru,
PARASCHIV, Mihaela, PĂDURARIU, Ioana, PIPEREA,
Mirela, PIPEREA, Petre, RĂȚOI, Alexandru-Șerban,
SLUJITORU, Alex-Ionel, SORESCU, Irina, ȘERBAN,
Mihaela, ULUITU, Gabriel-Aurelian, VĂDUVA, Cosmin-
Marian, Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații (ediția 1),
Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2011.
49
BARR, William, HORDERN, Hames, Farm Tenancies (ediția a 4-a),

Morrow & Co, Belfast, 2018.
BELEIU, Gheorghe, Drept civil român. Subiectele dreptului civil,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
BORKOWSKI, Andrew, PLESSIS, Paul J, Textbook on Roman
Law (ediţia a 3-a.), Oxford University Press, Oxford, 2005.
BOROI, Gabriel, ANGHELESCU, Carla Alexandra, Curs de drept
civil. Partea generală, Editura Hamangiu, 2012.
BUCKLER, William Hepburn, The Origin and History of Contract n
Roman Law: Down to the End of the Republican Period,
BiblioLife, New York, 2009.
COWAP, Charles, Rural Tenancies in England and Wales, Packard
Publishing, Chichester, 2021.
DAVIS, Nigel, Agricultural Tenancies, Wildy, Simmonds & Hill
Publishing, Londra, 2018.
DEAK, Francisc, MIHAI, Lucian, POPESCU Romeo, Tratat de Drept
Civil. Contracte Speciale, Vânzarea. Schimbul (Vol. I., ediţia a
V-a), Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010.
DEAK, Francisc, MIHAI, Lucian, POPESCU, Romeo, Tratat de drept
civil. Contracte speciale. Vol. V, Editura Hamangiu, București,
2020.
FACCIANO, Luis A. F., Contratos Agrarios, 1ª ed., Rosario, Nova
Tesis, Editorial Jurídica, 2006.
HAMANGIU, Constantin, ROSETTI-BĂLĂNESCU, Ion,
BĂICOIANU, Alexandru, Tratat de drept civil român, Vol. I,
Editura C. H. Beck, 2012.
50
LAFFONT, Jean-Jacques, MARTIMORT, David, The Theory of

Incentives: The Principal- Agent Model, Princeton University
Press, Princeton, 2002.
LITTLE, Peter D., WATTS, Michael, (eds), Living under contract:
contract farming and agrarian transformation in sub-Saharan
Africa, University of Wisconsin Press, Wisconsin, 1994.
LUPAN, Ernest, SABĂU-POP, Ioan, Tratat de drept civil român.
Partea generală, Vol. , Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
MANGU, Codruţa Elena, Riscul în principalele contracte civile potrivit
noului Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013.
METZGER, Ernest, “Litigation”. În David JOHNSTON, The
Cambridge Companion to Roman Law, Cambridge University
Press, New York, pp. 272-300.
MOŢIU, Florin, Contractele speciale. Curs universitar (Ediţia a VIII-a
revizuită şi adăugită), Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2020.
NICOLAE, Marian, Drept civil. Teoria generală. Vol. II. Teoria
drepturilor subiective civile, Editura Solomon, București, 2018.
PLESSIS, Paul, ANDO, Clifford, TUORI, Kaius, The Oxford
Handbook of Roman Law and Society, Oxford University Press,
2016.
POP, Liviu, Tratat de drept civil. Obligațiile. Vol. 3: Raporturile
obligaționale extracontractuale, Editura Universul Juridic,
București, 2020.
POŢINCU, Laura, Drept în afaceri. Dreptul muncii aplicat sferei
afacerilor. nterferenţe cu teria generală a dreptului, drept civil
51
general, drept comercial şi drept al proprietăţii ntelectuale

(Volumul I, Ediţia 2), Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2019.
PUIE, Oliviu, Tratat de contracte civile. Potrivit Codului civil, Codului
de procedură civilă, Codului fiscal, Codului de procedură
fiscală, Codului penal şi Codului de procedură penală. Volumul
, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2018.
REGHINI, Ionel, DIACONESCU, Şerban, VASILESCU, Paul,
Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2010.
ROGERS, Richard T., ROYER, Jeffrey S., (eds), The industrialization
of agriculture. Vertical coordination in the U.S. food system,
Editura Ashgate, Brookfield, 1998.
ROMOŞAN, Ioan Dorel, Obligaţii, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2018.
SONNTAG, Bernard H., HUANG, Jikun, ROZELLE, Scott,
SKERRITT, John H., China's agricultural and rural
development in the early 21st century, Australian Centre for
International Agricultural Research, Canberra, 2005.
SYDENHAM, Angela, Agricultural Tenancies, Wildy, Simmonds &
Hill Publishing, Londra, 2009.
TROFIN, Anca Mihaela, Cauzele de ineficacitate a contractelor. Teză
de doctorat susținută la Universitatea „Titu Maiorescu”,
București, 2013.
ŢICLEA, Alexandru, GEORGESCU, Laura, Dreptul muncii. Ediţia a
VII-a, revăzută şi adăugită, 2020, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2020.
52
ŢICLEA, Alexandru, Tratat privind timpul de muncă şi timpul de

odihnă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2020.
UNGUREANU, Carmen Tamara, Manual de drept civil. Partea
generală. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011.
UNGUREANU, Ovidiu, Drept civil. Introducere, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2005.
URBANIK, Jakub, “Tapia’s Banquet Hall and Eulogios’ Cell: Transfer
of Ownership as a Security in Some Late Byzantine Papyri”. În
Paul J. du PLESSIS, New Frontiers. Law and Society n the
Roman World, Edinburgh University Press, Edinburgh, 2013,
pp. 151-174.
WILL, Margret, Contract farming handbook. A practical guide for
linking small-scale producers and buyers through business
model nnovation, GIZ, Bonn, 2013.
III) Articole, publicaţii, studii de cercetare

ARDELEAN, Grigore, “Comparaţia reglementării contractului de
locaţiune după Codul civil al Republicii Moldova şi cel al
României”, Universul Juridic Premium, nr. 2, 2022.
BERCEA, Lucian, “O analiză a leziunii în contractele de afaceri”,
Revista Română de Drept Privat, nr. 1, 2019, pp. 240-272.
BIJMAN, Jos, „Contract farming handbook. An overview”. Working
paper. Wageningen University, 2008.
BUCIUMAN, Adina, “Există un regim "real" al creanțelor?” Revista
Română de Drept Privat, nr. 3, 2017, pp. 75- 91.
CREȚU, Fabian Eduard, „Înstrăinarea bunului arendat. Cesiunea legală
de contract”, Dreptul nr. 2, 2022, pp. 168-172.
53
CHELARU, Eugen, “Titularul dreptului de preempțiune legală –

spectator sau actor?” Revista Română de Drept Privat
(Universul Juridic), nr. 1, 2020, pp. 182-191.
DUMITRU, Maria,, “Reeveluarea judiciară a cauzei penal – Între
tradiţie şi reform”. Doctrina juridică românească: Între
tradiţie şi reforme. Comunicări prezentate la sesiunea
știinţifică a Institutului de Cercetări Juridice, București, 2014,
pp. 51-58.
EATON, Charles, SHEPHERD, Andrew W., „Contract farming:
partnerships for growth”, FAO Agricultural Services Bulletin,
145, 2001, Rome.
GIDRO, Dominic Alexandru , “Frauda pauliană în lumina noului Cod
civil român și a noului Cod civil francez. Evoluția
jurisprudenței în dreptul civil francez”, Revista „Dreptul”, nr.
5, 2018, pp. 21-54.
ION, Stelian, ION, Anca Veronica, CRUCEANU, Ştefan,
MARINESCU, Dorin, MARIONSCHI, Gabriela,
CIUTUREANU, Cornelia, “Modele matematice în evaluarea
de risc ecologic asociat solurilor contaminate cu metale”,
Programul Parteneriat n domeniile prioritare, Contract 31012,
2016, pp. 1-12.
MACDONALD, James M., „Trends in Agricultural Contracts”, The
magazine of food, farm, and resource issues, 30(3), 2015, pp.
1-6.
MACOVEI, Codrin, “Provocări pe tema riscului în contractual de
arendare”, Analele ştiinífice ale Universităţii„Alexandru oan
Cuza, aşi Tomul LII, Ştiinţe Juridice, 2006, pp. 35-46.
54
MARTINEZ, Steve W., REED, Al, „From Farmers to Consumers;

Vertical Coordination in the Food Industry”, Agriculture
nformation Bulletin, Departamentul de Agricultură al Statelor
Unite ale Americii, Washington, DC, pp. v-xiii.
MOȚIU, Daniela, “Considerații privind excepția de neexecutare a
obligațiilor contractuale”, Analele Universității Timișoara, nr.
2, 2013, pp. 175- 191.
MUNTEANU, Rita, “Interconexiuni dialectice de conţinut al
nihilismului juridic în cadrul raportului drept- religie”, Legea şi
viaţa, 2016, pp. 24-26.
NICOLAE, Ioana, “Încetarea contractului de locațiune, Universul
Juridic”, nr. 10, 2018, pp. 15-21.
OTSUKA, Keijiro, CHUMA, Hiroyuki, HAYAMI, Yujiro, “Land and
Labor Contracts in Agrarian Economies: Theories and
Facts”, Journal of Economic Literature, 30, no. 4, 2002, pp.
1965-2018.
PERVU-MILOSTEAN, Diana- Emanuela, “Proprietatea și contractul
din perspectivă storică”, Universul Juridic, Nr. 4, 2018,
https://lege5.ro/App/Document/gi3tqnbtgy2a/proprietatea-si-
contractul-din-perspectiva-istorica.
PLESSIS, Paul, “Janus in the Roman Law of Urban Lease”, Historia:
Zeitschrift Für Alte Geschichte, 55(1), 2006, pp. 48-63.
POPA, Ioan, “Contractul de împrumut”, Revista Dreptul , nr. 12, 2016,
pp. 47-71.
POPESCU, Radu-Romeo, “Reducţiunea liberalităţilor excessive”,
Conferinţele Noul Cod Civil, Editura Patru Ace, Bucureşti,
2015, pp. 30-38.
55
POPOVICI, Sergiu, “Titlurile de valoare în formă electronică”,

Universul Juridic, nr. 7, 2019, pp. 272-284.
REARDON, Thomas, BERDEGUÉ, Julio A., “The Rapid Rise of
Supermarkets in Latin America: Challenges and Opportunities
for Development”, Development Policy Review, 20(4), 2002,
pp. 371-388.
SHEPHERD, Andrew W., „The implications of supermarket
development for horticultural farmers and traditional
marketing system in Asia (revised paper)”, FAO/AFMA/FAMA
Regional Guide, Roma, 2005.
SRIBOONCHITTA, Songsak, WIBOONPOONGSE, Aree, “Overview
of Contract Farming in Thailand: Lessons Learned”, ADBI
Discussion Paper no. 112, ADBI, Tokyo, 2008.
SWINNEN, Johan, VAN HERCK, Kristine, VRANKEN, Liesbet, “The
Diversity of Land Markets and Regulations in Europe, and
(some of) its Causes”, The Journal of Development Studies,
52(2), 2016, pp. 186-205.
TIȚA NICOLESCU, Gabriel, “Clasificarea contractelor în accepțiunea
noului Cod civil”, Revista Universul Juridic, nr. 4, 2018, pp. 7-
20.
TIȚA NICOLESCU, Gabriel, „Rezoluțiunea și rezilierea contractului în
Codul Civil”, Universul Juridic, nr. 2, 2016, pp. 10-17.
TROCAN, Laura Magdalena, “Elementul de extraneitate – Factor de
distingere a raporturilor de drept nternaţional privat faţă de
raporturile de drept intern”, Analele Universităţii “Constantin
Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, 3, 2014, pp.
69-76.
56
ULIESCU, Mariana, “Aneantizarea contractului de arendă în

reglementarea actualului Cod Civil”, Studii şi cercetări
juridice, 3(59), 2014, nr. 4, pp. 431–443.
URS, Ilie, “Constituirea şi efectele contractului de întreţinere în
reglementarea Noului Cod civil”, Fiat Justitia, nr. 2, 2015, pp.
86-105.
VRANKEN, Liesbet, TABEAU, Ewa, ROEBELING, Peter, CIAIAN,
Pavel, “Agricultural land market regulations in the EU
Member States”, Data and information on agricultural land
market regulations across EU MS, 2021, pp. 1-118.
YRIGOY, I., „The Political Economy of Rental Housing in Spain: The
Dialectics of Exploitation(s) and Regulations”, New Political
Economy, 26(1), 2021, pp. 186-202.
IV) Surse bibliografice de pe internet

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Soluție nr. 117 din 1
octombrie 2012. Impozitul pe venit. Venituri din cedarea
folosintei bunurilor. Impozitare venituri din arendare bunuri
agricole. https://ilegis.ro/spete/spete/act/id/76878
Association Européenne des nstitutions d'Aménagement Rural
(AEIAR), “Status of agricultural land market regulation in
Europe. Policies and instruments”, Bruxelles, 2016, pp. 1-48,
http://www.aeiar.eu/wp-content/uploads/2016/04/Land-
market-regulation_policies-and-instruments-v-def2.pdf
BUNEA, Raluca, “Încetarea contractului prin acordul părților”,
Buletinul Notarilor Publici, XII(1), 2018,
57
https://buletinulnotarilor.ro/incetarea-contractului-prin-
acordul-partilor/.
CHIRICĂ, Dan,”Categoria contractelor aleatorii”, Juridice.ro, 2017.i
Coface, “Studiul insolvențelor”, 2018. Disponibil la
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:GSW
pUXJsZW0J:www.coface.ro/content/download/161090/26486
27/file/Coface-Studiul-Insolventelor-
2018.pdf+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro.
Comisia Europeană, „United Nations Convention on the Rights of
Persons with Disabilities”,
https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1138&langId=en.
CONSTANTINESCU, Oana-Bianca, “Condiții de validitate în materia
liberalităților”, Juridice.ro, 2019,
https://www.juridice.ro/661918/conditii-de-validitate-in-
materia-liberalitatilor.html.
CUCULIS, Adrian, “Contractul de arendă- Noul Cod Civil- Arendarea
și formele de sprijin în agricultură”, 2013, Indrumari-
juridice.eu, https://indrumari-
juridice.eu/indrumarijuridice/contractul-de-arenda-noul-cod-
civil-arendarea-si-formele-de-sprijin-din-agricultura-biroul-de-
avocatura-cuculis-si-asociatii-seminar-camera-de-comert-si-
industrie-constanta/.
Editors of Encyclopaedia Britannica, „Colonus”, Britannica.com, 1998.
F.a., „Tenancy agreements”, Citizensadvice.org.uk, 2021.
FERNÁNDEZ- FÍGARES ESTÉVEZ, Eduardo, “Quién firma el
contrato de arrendamiento”, Abogadosparatodos.net, 2020,
58
https://www.abogadosparatodos.net/quien-firma-el-contrato-
de-arrendamiento/.
Firma.de, “Pachtvertrag kündigen: Fristen und Gründe”, 2019,
https://www.firma.de/unternehmensfuehrung/pachtvertrag-
kuendigen-fristen-und-gruende-
pdf/#:~:text=K%C3%BCndigung%20des%20Pachtvertrags%2
0durch%20den%20Verp%C3%A4chter&text=der%20P%C3%
A4chter%20stirbt%20oder%20wird,grob%20vernachl%C3%A
4ssigt%20oder%20gar%20besch%C3%A4digt.
GRUMEZA, Silviu, “Delimitări conceptuale în actele juridice cu titlu
gratuit: liberalităţi şi contracte dezinteresate”, Avocatweb.ro,
2018, http://www.avocatweb.ro/713/delimitari-conceptuale-
actele-juridice-cu-titlu-gratuit-liberalitati-si-contracte-
dezinteresate/.
Hausgold.de, “Einfach erklärt: Was ist der Unterschied zwischen Miete
und Pacht?”, 2020, https://www.hausgold.de/einfach-erklaert-
was-ist-der-unterschied-zwischen-miete-und-
pacht/#:~:text=Der%20Unterschied%20zwischen%20Pacht%2
0und,f%C3%BCr%20sich%20selbst%20zu%20beanspruchen
www.ilegis.ro
iMATEFI, iRoxana, i“Caracterul isinalagmatic ivs. icaracterul ioneros
ial icontractelor i– ipuncte icomune iși idiferențieri”,
iUniversul iJuridic iPremium, i2018.
ihttps://www.universuljuridic.ro/caracterul-sinalagmatic-vs-
caracterul-oneros-al-contractelor-puncte-comune-si-
diferentieri/. Consultat la 30.10.2020.
59
NICOLAE, Marian, “Dreptul comun al contractelor nenumite”,

Juridice.ro, 2017,
https://www.juridice.ro/essentials/978/dreptul-comun-al-
contractelor-nenumite.
iPIPEREA, Gheorghe, i“Echilibrul icontractual i(I)”, iJuridice.ro,
i2017, ihttps://www.juridice.ro/essentials/1049/echilibrul-
contractual-i.
NN Asigurări, “Condițiile generale ale contractului de asigurare”,
Nn.ro, 2017.
ŢĂRUŞ, Diana, “Rezoluțiunea și rezilierea contractului în Codul Civil.
Asemănări și deosebiri”, Legalup.ro, 2016,
https://legalup.ro/rezolutiunea-si-rezilierea-contractului-in-
codul-civil/.
60

Rezumat Teza

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Cuculis Adrian Călin

Contractul de arendare – perspective juridice în context european

I. 1. Noţiunea de contract de arendare......................................................10

II.1. Obiectul contractului..........................................................................70

III.1. Efectele contractelor de arendare....................................................95

IV. 1. Răspunderea arendașului.......................................................................111

V.1. Expirarea termenului........................................................................117

VI.1. Aspecte introductive.........................................................................137

VI.5.1. Elemente generale privind semnarea și executarea

I. Acte normative, decizii, hotărâri..............................................................175

Lucrarea de față își propune să contureze specificul contractelor de

Capitolele II, III și V sunt structurate conform etapelor pe care le

Considerăm că lucrarea este necesară literaturii de specialitate prin

obligaţii. Totuşi, ceea ce este caracteristic oricărui tip de contract şi ceea ce

cel de antrepriză), iar transmiterea bunurilor sau serviciilor implicite este

Există o literatură vastă cu privire la diferitele modele de exploatare

de „muncă” nu este definit în Codul Muncii 11 poate contribui, în mod

care le-ar implica contractele de muncă de acest gen pentru ei în calitate de

- Arendaşii suportă riscul de producție, iar riscurile de marketing (de

Trebuie să precizăm aici că în cadrul acestor modele contractuale

organice, unde fermierii îşi pot comercializa produsele la preţuri

obișnuite în China, unde departamentele guvernamentale,

Totuşi, şi în Statele Unite arendarea nu se limitează exclusiv la

regimului comunist, moment în care a intrat în ilegalitate, în lumina

explicit de activitate exploatarea bunurilor agricole. În actuala reglementare

acestea ar merita o atenţie legislativă sporită în vederea productivităţii

Garantarea arendaşului împotriva evicţiunii reprezintă o prevedere a

materia arendării şi nu numai într-o manieră nepopulară, care nu atrage în

presus de termene și chiar de părți contractuale. Astfel, ceea ce se

rând, termenul de „alienat mintal”, pe lângă faptul că este învechit, este și

arendași și încurajează verificarea statului juridico-financiar al acestora

culturilor permanente, precum fructele, livezile de citrice și viile, care

În materia încetării contractului, în dreptul spaniol se impune

În Regatul Unit al Marii Britanii regulile privind incheierea şi

inițiale ale unui contract de închiriere sau obligațiile contractuale pot fi

Când un proprietar moare, chiriașul continuă să fie responsabil

titlu oneros decât până la expirarea contractului de leasing în momentul

 achiziționarea de către locatar a unei ferme pe care trebuie să o

unei societati agricole, Societățile pentru Amenajări Funciare și Așezări

reglementat. Totiși, acest tip de contract de închiriere a fost inițiat rareori

restricție privind utilizarea agricolă a terenului: străinii din afara UE care

În Franța, încetarea contractului din inițiativa chiriașului

recolta diverse culturi. Legislaţia germană recunoaște, de asemenea,

În mod natural, arendatorul are dreptul de a rezilia contracul în

Exceptând într-o anumită măsură cazul Franţei, ceea ce iese în

ar fi de un real folos pentru jurisprudența românească deopotrivă, în care

I. Acte normative, decizii, hotărâri

2) Acte normative europene

3) Acte normative străine

***Codul civil spaniol, (decretul regal din 24 iulie 1889), cu

4)3. Decizii ale Curții Constituționale:

II) Tratate, cursuri, monografii

BARR, William, HORDERN, Hames, Farm Tenancies (ediția a 4-a),

LAFFONT, Jean-Jacques, MARTIMORT, David, The Theory of

general, drept comercial şi drept al proprietăţii ntelectuale

ŢICLEA, Alexandru, Tratat privind timpul de muncă şi timpul de

III) Articole, publicaţii, studii de cercetare

CHELARU, Eugen, “Titularul dreptului de preempțiune legală –

MARTINEZ, Steve W., REED, Al, „From Farmers to Consumers;

POPOVICI, Sergiu, “Titlurile de valoare în formă electronică”,

ULIESCU, Mariana, “Aneantizarea contractului de arendă în

IV) Surse bibliografice de pe internet