FILIP MATEI ANDREI

O întâlnire neașteptată

Într-un mic oraș de munte, într-o zi de iarnă cu zăpadă proaspătă, o elevă de liceu numită
Antonia era în drum spre casă. Skiurile îi băteau ritmic pe spate în timp ce se îndrepta spre gară,
unde o aștepta tramvaiul care o va duce acasă. Antonia tocmai se întorsese de la un concert de
pian organizat de școala ei, iar fericirea îi lumina chipul, de parcă în sufletul ei s-ar fi cântat o
simfonie.

Pe drum, în vitrinele magazinelor, vedea luminile de Crăciun strălucind și decorurile

festive care îi aminteau că se apropia vacanța de iarnă. În timp ce mergea, Antonia își admira
reflecția în geamurile vitrinelor și zâmbea. Îi plăcea să se bucure de această perioadă a anului,
când totul părea să fie plin de magie și bucurie.

Când a ajuns la gară, a văzut un liliac alb înflorind timid lângă peron. Florile erau rare în
această perioadă a anului, iar prezența liliacului i-a adus un zâmbet pe buze. În timp ce aștepta
trenul, Antonia s-a întins pe o bancă și și-a scos telefonul din buzunar. A început să citească o
carte de matematică, pregătindu-se pentru examenele care aveau loc după vacanța de iarnă.

În timp ce era cufundată în studiu, a simțit o căldură plăcută și s-a întors să vadă de unde
venea. În fața ei, o flacără dansa încet pe o lumânare așezată pe un pervaz. Un profesor din
școala ei, domnul Popescu, se apropia cu o cutie de chibrituri în mână.

- Nu e bine să citești în întuneric, Antonia, i-a transmis domnul Popescu cu un zâmbet

încurajator.

Antonia a zâmbit și ea, apreciind gestul profesorului său, și a început să studieze în

lumina chibritului. În timp ce se aștepta să vină trenul, au început să discute despre matematică și
despre planurile lor pentru vacanța de iarnă.
 În cele din urmă, trenul a sosit, iar Antonia și domnul Popescu și-au luat rămas bun. În
timp ce se îmbarca în vagon, Antonia și-a dat seama că întâlnirea lor neașteptată fusese un mic
miracol în acea zi obișnuită de iarnă.

Când a ajuns acasă, Antonia a fost întâmpinată de părinții ei cu un zâmbet larg și cu

brațele deschise. Au petrecut restul serii împreună, jucându-se în jurul bradului de Crăciun și
ascultând muzică de sărbătoare. În acel moment, Antonia a simțit că fericirea îi umple inima și că
acea zi va rămâne în memoria ei ca una dintre cele mai frumoase vacanțe de iarnă.

Așa cum o stea strălucitoare își găsește locul pe cer în nopțile înstelate de iarnă, Antonia
și-a găsit locul în inima sa pentru amintirile minunate ale acelei zile de poveste în care a
experimentat bucuria, prietenia și magia sărbătorilor de iarnă.