BIOMUL PĂDURILOR BOREALE

Andreea.nita@cc.unibuc.ro
Repartiţia geografică

- cea mai mare parte a

Americii de Nord, în Europa
şi Asia, între 50°-60°lat N
(10% din suprafaţa
continentelor)

- Diferenţe între faţadele

continentelor, E şi V, dar şi
către N în America de Nord,
unde pădurea boreală
canadiană ajunge pe ţărmul
golfului Hudson la 60° lat N

- Pe faţada de E a Canadei
urcă în latitudine datorită
influenţei curenţilor
oceanici
- America de N- pădurea
canadiană boreală- formată
în general din conifere
semperviriscente
Repartiţia geografică
- Europa Nordică şi Asia de Est- Pădurea boreală- formată din conifere
semperviriscente
- Asia continentală- Siberia- conifere cu frunze căzătoare (zada)
- Larice (zada)- adaptat la seceta fiziologică indusă de îngheţ

- În Scandinavia şi Extremul Orient-

influenţele oceanice- coniferele
înlocuite de mesteacăn (fenomen
inexistent în America de Nord)

- În emisfera S- zonobiomul
boreal este absent
-
- Insulele prezente la latitudinile de
50-60° lat S- Kerguelen, Falkland,
Georgia de Sud, au climat oceanic
rece şi vânturi puternice care exclud
pădurea
Caracteristici generale:
- Formaţii vegetale caracteristice:
- păduri de conifere, uneori monospecifice
- turbării- determinate de inundaţiile estivale- topirea
gheţarilor şi blocarea gurilor marilor fluvii (ex. Obi, Enisei)

- Modelul arhitectural al formaţiei vegetale:

- dominant stratul arborilor
- dominant stratul muscinal

- Forme de creştere:
- fanerofitele/ arbori- foarte denşi- din radiaţia solară
directă doar 5% ajunge la sol
- arbuşti pitici (Ericacee- afinul)
- plantele vernale lipsesc din pădurile boreale (criptofitele
geofite)
- stratul muscinal foarte dezvoltat
- Domină euritermele şi microterme
- Trăsături comune ale pădurilor boreale- aparţin regiunii biogeografice
holarctice:

a) Un mare domeniu al coniferelor

- Dominanţa Gimnospermelor- genurile şi familiile sunt aceleaşi,
speciile diferenţiază cele două areale

- Nu lipsesc arborii cu frunze căzătoare (plopul tremurător, plopul de

balsam- în Canada, mesteceni, sălcii, arini- în Siberia)

b) - Monotonia dată de monospecificitatea coniferelor şi de simplitatea

modelelor de creştere

- Stratul arbustiv (Alnus sp., Vaccinium sp.)

- Stratul ierbaceu şi muscinal- conferă aceeaşi impresie de uniformitate

- Păduri monospecifice- Canada- Bradul de balsam

c) Solurile:

- domină podzolurile (boreale) legate de acumularea litierei bogată în lignină şi

răşini;

- lunga durată a îngheţului sezonier profund

- permafrostul- persistent şi uneori moştenit de la un an la altul, îndeosebi în

Siberia, este la originea intensităţii proceselor hidromorfe, pe mari suprafeţe

- gelisolurile humice- localizate uneori pe depozite morenaice, limitează

vegetaţia forestieră şi favorizează instalarea stufului, bumbăcăriţei şi muşchilor
Sphagnum
- saturarea substratului în apă este la originea turbăriilor stratificate în mii de
ani;
- în Siberia occidentală - turbăriile s-au extins în ultimii 6000 de ani de la
cca 10 000 kmp la peste 100 000 kmp;
- în Finlanda ocupă între 40-60% din zona boreală;
- după alte date, între Munţii Ural şi fluviul Enisei turbăriile măsoară 1 800
km de la V la E şi 800 km de la S la N, continuând să se extindă
- Climat continental rece , geruri puternice, zăpzi de lungă durată

- Amplitudinea termică în Siberia (anuala)- 60 ˚

- Veri relativ calde (10˚-20˚)

- Perioada de vegetație scurtă- 3-5 luni

- Pădurile boreale- climat aspru; veri scurte cu temperaturi moderate

- Semperviriscența și adaptarea fiziologică a pădurilor

I. PĂDUREA BOREALĂ CANADIANĂ

- ocupă cca 3,1 milioane kmp - parte a benzii circumpolare ce ocupă

Canada, Rusia şi Scandinavia

- în SE este dominată de esenţe temperate

- sărăceşte în specii spre nord, unde devine şi mlăştinoasă

- din Alaska în Labrador este răspândit tamarackul (Larix laricina) sau

laricele canadian

- ierni lungi, foarte reci şi uscate; veri scurte, răcoroase şi umede

- predominanţa coniferelor legată de scurta perioadă de vegetaţie (3-6

luni)
- pădurea boreală canadiană formată din peste 20 de specii de conifere
organizate în asociaţii de:
- pin alb (Pinus resinosa)
- pinul Strob (Pinus strobus)
- molidul negru (Picea Mariana)
- pinul de Stâncoşi (Pinus banksiana)
- „cedrul alb” (Thuja occidentalis)
- tamarackul sau zada (Larix laricina)

- se întinde de la E la V- din Terra Nova până în Yukon pe cca 5000 km şi

de la limita sudică a tundrei arctice 1000 km spre sud, mai bine de 50%
din teritoriul Canadei
 Pinus strobus (Pinul strob)

Pinus banksiana (Pinul de Stancosi)

Picea mariana (Molidul negru)
Pinus resinosa (Pinul alb)

Larix laricina (Tamarakul)

Thuja occidentalis (Cedrul alb)

- turbăriile şi mlaştinile, medii puternic acide, ocupă cca 30% din
pădurea boreală canadiană
- dominante sunt aici asociaţiile de muşchi şi licheni
- habitate pentru mai mult de 13 milioane de raţe sălbatice (cca 40%
din populaţia de raţe a Americii de Nord)
- peste 50% din păsările Americii de N depind de pădurea boreală
- peste 300 de specii migratoare se reproduc în pădurea boreală
canadiană, îndeosebi în lungul râurilor
Athene noctua
Adaptari:
- urechile extrem de sensibile şi zbor în
linişte pentru a repera şi captura micile
mamifere ascunse în zăpadă (Cucuveaua
laponă)
- Prezența solzilor pe degetele picioarelor
pentru a nu se afunda (Găinuşele cu moţ)
- Mamiferele boreale- cca 85 de specii

- între cele mai importante: bizonul de pădure, cerbul wapiti, elanul, caribou
de pădure, ursul grizzly, ursul brun, lupul, castorul, iepurele american, râsul de
Canada, veveriţa roşie, şoarecele de pădure

- Iepurele american- foarte important în lanţul trofic al pădurii- hrană pentru

mamiferele mari şi chiar pentru unele păsări; el consumă plante (muguri de arbuşti)

- trece de la culoarea brun-gri vara, la alb iarna (se camuflează uşor în mediu)

- Elanul canadian, bizonul de pădure şi alte mamifere au o suprafaţă cutanată redusă

în raport cu volumul corpului pentru a reduce cantitatea de căldură pierdută iarna

- Castorul, animal specific pădurilor canadiene- construieşte baraje şi căderi de apă.

Barajele sale inundă parţial pădurea creând iazuri utilizate de peşti, amfibieni şi păsări
de apă
 Grizzly

Caribou de padure Elanul

Cerbul Wapiti

Castorul
- reptilele şi amfibienii nu au prea multe habitate favorabile temperaturii corpului lor.
-Vara stau la soare. Iarna caută locuri unde temperatura nu favorizează
îngheţul;
-broasca de pădure -rămâne în litieră şi 40% din lichidul din corpul ei poate
îngheţa fără ca să moară

- insectele- se estimează că există 32 000 de specii deşi

- unele au adaptări pentru a determina arborii recent arşi pentru a depune
acolo ouăle;
-gândacul negru are antene lungi pentru a detecta cenuşa proaspătă, etc.

- peştii- peste 130 de specii. Unii migrează în ocean, se maturizează şi revin (somonul
este cel mai reprezentativ)
- servesc drept hrană mamiferelor (ursului) şi păsărilor (stârcul, vulturul, vulturul
pescar etc.)
- sturionii galbeni, cleanul negru
- Pădurea boreală canadiană include cca 1.5 milioane de lacuri şi o bună parte a
reţelei hidrografice canadiene

- cca 4 milioane locuitori

- zăcăminte de petrol, gaze naturale, zăcăminte minerale, biomasa lemnoasă

Importanță ecologică:

- Pădurea canadiană- filtrează apa care o penetrează

- controlează eroziunea
- ameliorează reciclarea nutrienţilor
- favorizează pedogeneza
- protejează biodiversitatea
- adăposteşte 80% din populaţia autohtonă a Canadei
Perturbări şi ameninţări

- pierderea habitatelor şi fragmentarea lor prin exploatarea lemnului, defrişare pentru

terenuri agricole, expansiune urbană, conducte petroliere, şosele, centrale
hidroelectrice, cariere de exploatare a minereurilor

- Specii în pericol- caribou de pădure

- bizonul de pădure
- şoimul pelerin
- cocorul alb
- cristeiul galben

- Bizonul de pădure şi Cocorul alb- aproape că au dispărut în prima jumătate a sec. XX

- Schimbările climatice globale- au indus migrarea către nord a pădurii

- în lacurile din vestul Canadei, multe specii sunt în limita lor termică,
orice încălzire le poate distruge
- diminuează biodiversitatea filtrând speciile care nu se deplasează şi
nu se răspândesc uşor
An example of a deforestation hotspot in boreal forest of Canada (Global Forest Watch)
Defrișările din pădurile boreale sunt mult mai mari comparativ cu ceea ce este raportat
(Canada)
(Ontario, Canada)
II. PĂDURILE DE TAIGA sau Eurosiberiene

- se întind de la M Baltică la Ural în Europa; în partea estică a Pen. Scandinave, în

munții Ural și toată Siberia, în Asia

- climatul- se continentalizează de la V la E

- în ianuarie – Verhoiansk: -46° C ( 68° lat N ) - în iulie – Verhoiansk: +16° C

- Irkutsk: -21,1° C ( 52° lat N ) - Irkutsk: +18° C
- Arkhangelsk: -12° C ( 64° lat N ) - Arkhangelsk: +16°C

- precipitaţii anuale : - Verhoiansk - 155 mm

- Irkutsk - 458 mm
- Arkhangelsk - 538 mm
- solurile
- pergelisolul – continuu uneori; actual în limita nordică, fosil în partea sudică
- un molisol estival uneori destul de gros fapt ce permite înrădăcinarea
arborilor
- permafrostul în extindere crescândă de la V la E
FACIESURILE
A. Pădurea boreală scandinavă

- se întinde in Suedia nordică şi mai ales în Finlanda

- pergelisolul discontinuu

- număr mare de lacuri, contrar Siberiei unde sunt foarte reduse

- substratul dominat de podzol, stratul de zăpadă abundent dată fiind apropierea de

ocean
- specii caracteristice: - Pinus sylvestris, Betula sp, iarba neagră, licheni

- Molizii sunt rareori specii dominante formând o pădure densă şi întunecoasă

- originalitatea derivă din compoziţia floristică a asociaţiilor:

- bradul (Abies alba) domină
- molidul este codominant, creşte greu- exemplare de 200 de ani nu
depăşesc 5 m înălţime
Pinus sylvestris

Betula sp.

Iarba neagra
- exploatarea pădurii este raţională, păstrând un număr mare de adulţi la ha

- arborii uscaţi sau doborâţi de vânt sunt conservaţi pentru a fixa insectele xylofage şi a
menţine populaţiile de păsări insectivore: coţofana (Pica pica), cojoaicele nordice
(Certhia familiaris), etc.

- lumea animală- diversificată, peste 50

specii de mamifere, cca 210 specii de Pica pica Certhia familiaris
păsări
- mamifere ierbivore: elan, iepure,
şoareci (Microtus sp.)

Ierunca
- păsări- granivore (seminţe): cocoşul de
munte, potârnichea albă (Lagopus lagopus),
ierunca, căldăraşul (Pyrrhula sp), cioc întors
(Recurvirostra sp.), veveriţa, câneparul, etc.,
care pot fi pradă pentru multe carnivore: lup,
vulpe, diferite mustelide, vulturi, şoimi, ulii,
bufniţe, etc.
B. Pădurea boreală de taiga propriu-zisă- biomul dominat de conifere

- cercetătorii ruşi vorbesc de taigaua întunecată, taigaua foarte întunecată cu bradul

siberian (Abies sibirica) şi taigaua luminoasă- laricele de Dahuria (Larix dahurica)
Abies sibirica

Larix Dahurica

- taigaua este compusă în principal din brad şi alte conifere cu frunze persistente (molid,
pin); laricele face excepţie

Mai multe faciesuri:

a) Pădurea boreală din nordul Rusiei europene

b) Pădurea boreală sau taigaua de la E de Munţii Ural

c) pădurea de taiga de la E de fluviul Enisei

a) Pădurea boreală din nordul Rusiei europene: specii caracteristice- molidul (Picea
abies), Larix sibirica var. russica, Abies sibirica, Pinus cembra- zâmbrul, în vecinătatea
Uralilor

Pinus cembra

- Pădurile virgine Komi- din 1984 – patrimoniu mondial natural

(UNESCO)

- situate pe versantul vestic al Munţilor Ural, în Rusia

- 3,2 milioane ha- constituie cea mai mare întindere forestieră intactă din Europa

- 43 specii de mamifere şi 204 specii de păsări; 16 specii peşti (zibelina, ursul brun,
elanul, castorul, jderul, lutra, hermina, veveriţa, cocoşul de munte-tetrao urogallus,
nevăstuica, gâşte sălbatice, raţa cântătoare, somonul, etc.)
- ecosisteme diversificate şi bogate trec de la taigaua boreală în sud la taigaua
subarctică în Nord

- pădurile, mlaştinile, râurile, versanţii montani servesc drept refugiu pentru

multiple specii (ursul brun, lutra sau animale rare ca vulturul codalb, vulpea
polară, etc.)

- Regiunea este ameninţată de exploatări petroliere, gazeifere, construcţii de

drumuri şi braconajul speciilor rare
KOMI
b) pădurea boreală sau tagaua de la E de Munţii Ural

- taigaua câştigă în extensiune de la N la S, până la o linie ce ar uni localităţile Tyumen-

Tomsk, unde vin în contact cu stepa
- alături de taigaua de la E de fluviul Enisei oferă habitate specifice pădurilor intacte ale
Terrei

- de la N la S în această pădure se succed:

- ecotonul tundră- taiga (îngust)

- pădurea cu exemplare rare de Picea abies ssp. obovata şi Larix
sibirica, pe podzoluri gleice
- păduri cu Larix sibirica, Pinus sibirica şi podzoluri gleice
- zona „cedrului de Siberia”(Pinus sibirica), cu întinse zone
mlăştinoase şi turbării
- zona de sud cu conifere aparţinând genurilor Pinus, Picea, Larix,
amestecate cu scoruş de munte, zmeur, etc., dezvoltate pe podzoluri
hidromorfe şi întinse suprafeţe mlăştinoase
c) pădurea de taiga de la E de fluviul Enisei
- taigaua câştigă în extensiune până la 45° lat N
- este mai puţin mlăştinoasă
- fragmentată de petece de stepă cu Festuca sp. şi Stipa sp.
- stratificarea- ierbaceu şi muscinal, cu păiuş şi colilie
- subarbustiv
- arborescent
- arborilor
- plante adaptate la secetă fiziologică şi edafică (molisoluri cu profil de 50 cm)
- domină Laricele de Dahuria (Larix dahurica)
- apare un gradient N-S în distribuţia arborilor

- diferenţe zonale - în N lipseşte bradul

- în partea centrală - în partea de V- brad, pin, molid
- în E- zada (laricele) monospecific
- în sud- partea de V- pin
- în partea de E- zada- monospecific
- zada este mult influenţată de culmile muntoase (Altai), care complică distribuţia
solurilor şi expunerea versanţilor
- lumea animală- două specii de mamifere- Tigrul de Amur, leopardul
 BIOMUL PĂDURILOR
BOREALE

PĂDUREA PĂDURILE DE TAIGA

BOREALĂ CANADIANĂ (Eurosiberiene)

Pădurea boreală Pădurea boreală de

scandinavă taiga propriu-zisă

a) Pădurea boreală din

nordul Rusiei europene

b) Pădurea boreală sau

taigaua de la E de
Munţii Ural

c) pădurea de taiga de
la E de fluviul Enisei
Multumesc pentru atentie!