4

nainte cu două zile de Paşte, Iisus le spuse ucenicilor Săi:

— Peste două zile va fi Paştele şi Fiul omului va fi răstig-
nit!
În timpul acesta, preoţii cei mari, cărturarii şi bătrânii
poporului se strânseră în curtea marelui preot Caiafa, pentru a se
sfătui cum să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare. Ei îşi propuseseră să
nu facă acest lucru în timpul praznicului, pentru ca oamenii să nu fie
tulburaţi.
După ce Iisus îşi petrecu ziua în Templu, se întoarse spre asfinţit
în Betania, împreună cu ucenicii Săi, şi rămaseră în casa unui om
căruia i se spunea Simon Leprosul.
Spre seară, Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece apos-
toli, se furişă din casă şi se duse să îi caute pe preoţii cei mari, spre a
se tocmi cu ei pentru viaţa lui Iisus. El îi întrebă:
— Ce voi primi dacă vi-L voi vinde pe Iisus?
Foarte bucuroşi că tocmai unul dintre ucenicii lui Iisus venise
la ei să Îl vândă, preoţii îi numărară lui Iuda treizeci de arginţi şi se
înţeleseră să aştepte împreună cu căpeteniile străjerilor ca Iuda să le
dea de veste când va veni momentul să îl prindă.
În ziua praznicului Azimilor, în care trebuia adusă jertfa de
Paşte, Iisus i-a chemat pe Ioan şi pe Petru şi le-a spus:
— Duceţi-vă şi pregătiţi Paştele, ca să mâncăm.
— Unde vrei să-l pregătim? l-au întrebat ei.
El le-a răspuns:
— Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om
ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra
şi spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul te întreabă unde este odaia
pentru oaspeţi, în care să mănânce Paştele cu ucenicii Săi?“ El vă va
arăta o odaie mare de sus, pregătită gata. Acolo să pregătiţi Paştele.
Ei au plecat şi au găsit totul aşa cum le spusese Iisus, apoi au
pregătit Paştele.

5
 Seara, Iisus a mers cu ucenicii Săi în casa în care se pregătise
Paştele, s-au aşezat la masă şi le-a spus:
— Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de
patima mea, căci de acum încolo nu îl voi mai mânca până la îm-
plinirea în împărăţia lui Dumnezeu.
Apoi Iisus a luat o pâine şi a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat
ucenicilor să mănânce:
— Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru
voi!
A luat apoi un pahar de vin, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a dat
tuturor ucenicilor să bea:
— Beţi din acest vin cu toţii, căci acesta este sângele Meu, care
se varsă pentru mulţi, pentru iertarea păcatelor… Aceasta să faceţi ca
să Mă pomeniţi.
În timp ce stăteau la masă, unii dintre ucenici au început
să şuşotească, cu capetele aplecate, pentru a nu fi auziţi de Iisus.
Deodată, un glas nerăbdător spuse:
— Eu sunt acela!
— Ba eu, răspunse un altul.
Iisus ştia că ucenicii Săi se certau pentru că fiecare ar fi vrut să
fie cel mai mare peste ei. De aceea le spuse:
— Voi să nu fiţi ca împăraţii acestei lumi, care stăpânesc peste
popoare, ci cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic şi cel ce este în
frunte să fie ca cel care slujeşte. Cine credeţi voi că este mai mare:
cel care stă la masă ori cel care slujeşte la masă? Nu cel care stă la
masă? Și totuşi, iată că eu stau în mijlocul vostru ca unul care slu-
jeşte la masă. Voi sunteţi singurii care aţi răspuns numai cu bine în
toate încercările prin care am trecut. De aceea vă pregătesc împărăţia,
aşa cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să staţi la masa Mea, pe
scaune de domnie, spre a judeca cele douăsprezece seminţii ale lui
Israel.

6
 Apoi, pentru a le arăta cum să se poarte unul cu altul, Iisus s-a
ridicat, s-a dezbrăcat de hainele Lui şi S-a încins cu un ştergar. După
aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele
ucenicilor Săi şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Când a
venit rândul lui Simon Petru, acesta I-a spus:
— Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?
Iisus i-a răspuns:
— Ceea ce fac Eu tu nu poţi înţelege acum, dar vei înţelege
după aceea.
Petru s-a împotrivit:
— Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!
Iisus i-a zis:
— Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte de Mine!
— Doamne, a spus apoi Petru, atunci spală-mi nu numai pi­
cioa­rele, ci şi mâinile şi capul!
Iisus i-a răspuns:
— Voi nu aveţi nevoie să vă fie spălate decât picioarele, ca să
fiţi pe deplin curaţi. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi, a spus Iisus, căci
ştia că unul dintre ei avea să-L vândă.
După ce a spălat picioarele ucenicilor Săi, Iisus S-a îmbrăcat şi,
întorcându-se din nou la masă, i-a întrebat:
— Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine în-
văţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul
şi învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să
vă spălaţi picioarele unii altora, pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi
voi să faceţi la fel. Ţineţi minte ce vă spun: robul nu este mai mare
decât Domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi. Nu vorbesc de-
spre voi toţi. Îi cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se
împli­nească Scriptura, care spune: „Cel ce mănâncă pâine cu Mine a
ridi­cat călcâiul împotriva Mea“. Iată, mâna vânzătorului este cu Mine

7
8
9
la masă. Fiul Omului va merge după cum este scris, dar vai de acela
care mă va vinde!
Zicând acestea, Iisus a fost cuprins de o mare tulburare şi le-a
spus ucenicilor:
— Trebuie să ştiţi că unul dintre voi Mă va vinde.
Ucenicii au început să se uite unii la alţii. Simon Petru i-a făcut
semn lui Ioan să-L întrebe despre cine vorbeşte.
— Doamne, cine este?
Iisus a răspuns:
— Este cel căruia îi voi întinde şi îi voi da bucăţica de pâine.
Şi, întingând bucăţica în blidul de pe masă, i-a dat-o lui Iuda,
fiul lui Simon Iscarioteanul.
De cum a luat Iuda bucăţica, Satana a intrat în el. Atunci, Iisus
i-a spus:
— Ceea ce faci, fă mai curând.
Dar nimeni dintre cei care stăteau la masă n-a înţeles aceste cu-
vinte. Unii credeau că, de vreme ce Iuda ţinea punga cu banii pentru
toţi, Iisus voise să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic“
sau îi poruncise să dea bani săracilor.
După ce a luat bucăţica pe care i-o întinsese Iisus, Iuda a ieşit
afară, în noapte.
După aceea, Iisus a spus:
— Fiilor, mai sunt cu voi încă puţin timp. De aceea, vă dau o
poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu. Aşa
vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii
pentru alţii.
Atunci, Simon Petru L-a întrebat:
— Doamne, unde Te duci?
Iar Iisus a răspuns:
— Unde mă duc Eu tu nu Mă poţi urma acum, dar Mă vei
urma mai târziu.

10
 — Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Sufletul mi-l voi
da pentru Tine!
— Sufletul ţi-l vei da pentru Mine? spuse Iisus. Află că până va
cânta cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori!
Apoi a adăugat:
— Simone, Simone, iată, Satana o să vă încerce în curând. Dar
Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta. Iar tu, la rân-
dul tău, să-i întăreşti pe fraţii tăi!
Dar Petru a spus:
— Chiar dacă ar trebui să murim împreună, tot nu mă voi le­
păda de Tine!
La fel au spus şi ceilalţi ucenici, dar Iisus nu S-a lăsat amăgit de
făgăduielile lor, căci le cunoştea slăbiciunile. El spuse:
— Să nu vi se tulbure inima! Credeţi în Dumnezeu, dacă cre-
deţi în Mine. Eu voi pleca în curând spre casa Tatălui Meu, dar Mă
voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca să fim împreună. Unde Mă duc
voi ştiţi deja şi ştiţi şi calea într-acolo.
Apostolii îl ascultau cu luare-aminte, dar nu pricepeau mai
nimic.
— Doamne, a spus atunci Toma, dând glas nedumeririi lor, nu
ştiu unde Te duci. Şi cum putem şti calea?
Iisus i-a răspuns:
— Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
Meu decât prin Mine. Dar acum voi Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi
văzut.
Filip i-a spus atunci:
— Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.
Auzind aceasta, Iisus le-a răspuns:
— De atâta vreme sunt cu voi şi tot nu M-ai cunoscut? Cel
ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum poţi tu, aşadar, să zici:
„Arată-ne pe Tatăl“? Nu crezi că Eu sunt Tatăl şi Tatăl este în Mine?

11
12
13