ARSENIE BOCA - UN SFÂNT

ÎNTRE OAMENI

Mihalache Niculina
 MIHALACHE NICULINA
inforenergetician grad IX

Buzău, 2006
 Motto:
« Orice operă mare şi severă nu se poate încrusta în
amintirea oamenilor şi nici nu-şi poate cuceri locul în
istorie, fără împotriviri crâncene. Oamenii nu ştiu cu ce
răbdare şi îndârjire a înzestrat Providenţa pe cei cărora
le-a încredinţat o misiune. »
Baudelaire

Un om atât de mic cum sunt, îndrăznesc cu greu

să scriu despre un om atât de mare, cum a fost şi
rămâne părintele Arsenie Boca. Mare, este puţin spus:
a fost un uriaş, un gigant al vieţii spirituale, în trăire
şi-n învăţătură. Oricât aş căuta să descriu persoana
Părintelui, n-aş putea să o fac cum trebuie. Şi asta
pentru că pe sfinţi nu poţi să-i descrii ; să înţelegi viaţa
şi trăirea lui. Sfinţii trăiesc în tăcere, este o
îndrăzneală să încerci să scrii despre ei.

Preacuviosul părinte Arsenie Boca a fost un moţ

din Ţara moţilor. S-a născut în anul 1910, 29 septembrie în satul ,,Vaţa de Sus”
,lângă localitatea Brad, judeţul Hunedoara, din părinţi ortodocşi, binecredincioşi:
Iosif şi Cristina.
Mama Părintelui, când a rămas însărcinată cu Părintele, s-a uitat la icoana
Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei: „ Maica Domnului, îţi cer un copil, fie
parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi
Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer.”
Mama lui, Cristina, după ce a rămas însărcinată cu Zianul, a visat că are în
pântece Soarele şi Luna şi mereu se gândea şi se întreba ce va fi cu copilul pe care-l
va naşte.
Tatăl său, care cunoştea meseria de pantofar, îl punea şi pe el să înveţe să bată
cuie de lemn, dar el neavând îndemânarea necesară le rupea şi atunci tatăl sau îl
bătea cu cureaua cu care ţinea papucii.
A mai avut o soră ce se numea Constănţeana, dar a murit de tânără. Bunica lor,
Ana, fiind şi ea foarte credincioasă, a înmormântat-o într-un loc frumos, mai înalt, şi
a făcut peste mormântul ei o bisericuţă zicând că dacă fratele ei Zianul - acesta era
numele de botez al părintelui Arsenie Boca - va fi preot, când va sluji în bisericuţă să
fie şi sora lui acolo.
Când Zianul a terminat şcoala primară, părinţii l-au dat mai departe la şcoală şi
apoi, la Teologie ca să se facă preot.
Parametrii IE ai părinţilor în timpul concepţiei:

CD pot DH pot
IO RVD TNMD AMD
min min
TATA 84 63 85 95 65 61
MAMA 90 65 88 97 74 72
EN COPIL 85 79 100 94 92 61
1
 100

80

60 tata
mama
40
EN copil
20

0
CDpot.min DHpot.min IO RVD TNMD AMD

Parametrii micului Zian la naştere:

- cerul de provenienţă : 8,8
- DH pot min = 94
- VA = 5,4. 109 ani
- IP = 96
- IO =100

Virtuţile cu care s-a născut Părintele Arsenie Boca:

1 Smerenia 73 Când tatăl său a murit, Cristina, tânără fiind, a fost

2 Răbdarea 71 silită de mama ei să se recăsătorească. Această căsătorie l-
3 Blândeţea 66 a făcut pe Zian să plece de acasă, astfel că mama sa, cu
4 Sinceritatea 67 trecerea timpului, n-a mai ştiut nimic despre fiul ei Zian.
5 Înţelepciunea 80
6 Mila 67 Terminând Teologia, este îndrumat de Mitropolitul
7 Cinstea 74 Nicolae Bălan, care voia să facă din Mânăstirea de la
8 Generozitatea 75 Sâmbăta de Sus, un centru monahal deosebit, să se
9 Înfrânarea 80 călugărească la această mânăstire. Aici e tuns în cinul
10 Fidelitatea 71 monahal şi devine ieromonahul Arsenie. A fost călugărit
11 Fermitatea 67 in Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, în anul
12 Perseverenţa 68 1939.
13 Hotărârea 72 EBF nume: Arsenie = 95
Boca=100
14 Înţelegerea 73
15 Hărnicia 73
Parametrii când a fost călugărit:

DH CD
TNMD

CDAD
CRAD
AMD

CES

pot pot IP CIP IO Omax CJ IU CAR

min min

81 96 81 83 90 -71 83 83 41 75 79 77 81 94

2
Virtuţile Părintelui Arsenie Boca când a fost călugărit:

1 Smerenia 94
2 Răbdarea 96 Misterul apariţiei Părintelui Arsenie la
3 Blândeţea 89 Mânăstirea Brâncoveanu, nu poate fi descifrat.
4 Sinceritatea 96 Acest mister este opera Providenţei Divine.
5 Înţelepciunea 96 Era, atunci, necesară redeşteptarea conştiinţei
6 Mila 97 religios-morale a poporului, greu încercat în al
7 Cinstea 100 doilea război mondial 1941-1945 apoi a venit
8 Generozitatea 100 comunismul ateu şi materialist. Trebuia să
9 Înfrânarea 100 vină cineva să-i redeştepte moralul, încrederea
10 Lepădarea de sine 100 şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, dar şi
11 Fermitatea 98 să-i arate că aceasta nu se va face fără o
12 Perseverenţa 96,5 schimbare în bine a vieţii spirituale, fără
13 Hotărârea 96 ascultare şi împlinire, cu prisosinţă şi fără
târguieli, a Voii şi Poruncii lui Dumnezeu.
14 Înţelegerea 94,5
Acest lucru l-a făcut Părintele Arsenie.
15 Hărnicia 97
Părintele Arsenie cunoştea problemele ascezei şi misticii, de la Nichifor
Crainic şi Părintele Stăniloaie.
Marii mistici, s-au ridicat prin asceza lor la înălţimi mari.
Unora dintre ei, Dumnezeu le-a dat, prin har, contemplaţia, extazul, răpirea,
perceperea luminii divine şi a energiilor necreate ale lui Dumnezeu.
Asceza cuprinde un complex de exerciţii trupeşti(fizice): postul, metania,
îngenuncherea, închinăciunile până la pământ, şederea pe jos, pe lemn,
nedormirea… şi spirituale: lepădarea de sine, rugăciunea permanentă şi mai presus
de orice lepădarea definitivă de păcate, de patimi sau despătimirea, înlocuirea
acestora cu trăirea virtuţilor, gândirea la moarte, dreapta socoteală, în toate, evitarea
extremelor. Şi toate acestea numai din dragoste pentru Dumnezeu. Asceza ne duce
automat la trăiri mistice.
Părintele Arsenie a fost un ascet şi un mistic. Vasile Andru îl trece printre
Misticii din Carpaţi: „ Părintele Arsenie Boca a lăsat o imagine legendară. Impactul
pe care l-a produs asupra celor ce l-au cunoscut a fost puternic, poate cel mai
puternic din veac…A fost un mare duhovnic, vădind pătrunderea spirituală
suprafirească, dar şi cunoştinţele de medicină, de psihologie, abilităţi psiho-
terapeutice, totul sub semnul credinţei.”
Şi în timpul liceului s-a remarcat printr-o viaţă ascetică şi trăire religioasă,
care-i vor atrage numele de „Sfântul”, dar nu în ironie ci bazat pe virtuţile şi
capacităţile sale.

După o perioadă de timp, Mitropolitul l-a trimis în Grecia, la Sfântul Munte,

pentru a-şi desăvârşi cunoştinţele despre rânduiala monahală şi trăirea în duhul
Bisericii ortodoxe. Ajungând acolo şi necunoscând pe nimeni, s-a dus într-o pădure
şi s-a rugat mult Mântuitorului ca să-i trimită în cale un povăţuitor. După o vreme,
văzând că nu primeşte nici un răspuns rugăciunii sale, simţindu-se nevrednic, s-a
rugat Maicii Domnului cu lacrimi, să-l dea unui povăţuitor care să-l înveţe în cele ale
3
călugăriei, spre mântuire. Şi însăşi Maica Domnului a venit şi luându-l de mână l-a
urcat pe un munte înalt ce era între două prăpăstii, ascuţit, numai cât călcai cu talpa
piciorului. Acolo l-a dat în grija unui sfânt care trăise cu doua sute de ani înainte –
Sfântul Serafim de Sarov, iar Maica Domnului s-a făcut nevăzută. Maica Domnului
l-a întărit de a postit 40 de zile, timp în care a fost povăţuit de sfântul care i se
arătase.

Parametrii când era pe munte cu sfântul Serafim de Sarov şi Maica Domnului:

DH CD
pot IO TNMD AMD CRAD CDAD IP pot CAR IU CES CJ
min min
87 100 92 57 94 100 94 98 94 90 95 100

După un timp a venit la Mânăstirea Brâncoveanu întărit fiind şi luminat de

harul Sfântului Duh, cu putere şi cu mare dar proorocesc. Numai dacă te privea
simţeai cum te pătrunde în suflet ca un curent, te umileai că-ţi descoperea gândurile,
păcatele şi faptele care le-ai făcut, cunoscându-ţi toată viaţa şi numele.

Fiind hirotonit preot şi primind ascultarea de duhovnic, deseori la spovedanie

el le spunea oamenilor păcatele lor nemărturisite (pe care ei le ascundeau sau le
uitaseră), şi numai pe unii îi împărtăşea cu Sfintele Taine. Avea darul de a vedea
starea lăuntrică a oamenilor şi le spunea ce au făcut în viaţă şi ce li se vor mai
întâmpla. Văzând Părintele că cei pe care îi spovedea nu-şi schimbau purtările lor, s-
a rugat lui Dumnezeu să-i descopere pricina pentru care oamenii nu se lasă de
păcate.
Şi într-o zi stând în grădina mânăstirii şi privind spre munte, numai ce vede că
apare în vârful muntelui un nor mare, negru şi întunecat, iar din el se auzea multă
gălăgie şi zarvă mare. Privind cu mare atenţie, observă că deodată norul se desparte
în doua părţi, iar în mijlocul norului, pe munte, vede un scaun împărătesc înconjurat
de flăcări de foc şi pe satana, înconjurat de toata ceata lui şi îi întreba cum să facă să
le câştige sufletele oamenilor şi să-i tragă de partea lor. Cel mai „ iscusit“ dintre ei a
spus că ar trebui să le şoptească oamenilor că este bine pentru credinţa lor în
Dumnezeu, dar să nu se grăbească cu pocăinţa adevărată, să o lase mai la bătrâneţe,
că moartea este departe, să mai petreacă, să-şi facă poftele.
Aşa a înţeles Părintele că acei oameni îşi îndeplineau datoriile creştineşti
numai de ochii lumii.

Pe muntele de la Sâmbăta de Sus, Părintele a săpat cu nişte credincioşi o chilie

în piatră şi neavând acolo sus apă, a luat un burghiu şi găurind în stâncă a ieşit apă
multă şi bună şi curge apă din acest izvor şi astăzi. A mai descoperit Părintele şi jos
la poalele muntelui un izvor cu apă bună din care unii credincioşi au luat apă şi au
băut-o cu credinţa în ajutorul şi mila Bunului Dumnezeu pentru rugăciunile
Părintelui Arsenie şi s-au făcut sănătoşi. Acolo s-a construit şi un paraclis unde merg
credincioşii şi se roagă. EBF loc şi apă = 100.

4
 În perioada de prigoană a bisericii, părintele Arsenie a fost persecutat pentru
credinţă şi închis în temniţe, apoi a fost dus şi pus la munci grele să sape la canalul
Dunăre - Marea Neagră. A pictat în „ Duh şi Adevăr „ o biserică foarte frumoasă în
localitatea Drăgănescu -Bucureşti, unde multă lume se duce să se închine şi să
admire pictura sacră. Părintele a făcut pictura la Drăgănescu nu după cărţi, cum se
pictează normal, ci după cum a văzut Părintele. Pictura lui este un unicat pe glob,
nicăieri nu există asemenea pictură. Pe toţi, şi pe sfinţi şi pe Maica Domnului, i-a
pictat după cum i-a văzut.
Părintele Serafim Popescu spunea: „ Nouă ne dă Dumnezeu harul cu pictura,
lui Arsenie i l-a dat cu găleata.”
Părintele Arsenie Boca a fost pictor de suflete după modelul Domnului nostru
Iisus Hristos. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor,
Arsenie Boca a fost şi zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile
cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu.
„ De aici ni se deschide calea Luminii line către artistul ieromonah de mare
talent şi har divin, Arsenie Boca, de parcă i-ar fi pus penelul în mână Sfântul
Evanghelist Luca, patronul pictorilor, cel care i-a făcut portretul Preacuratei
Fecioare Maria.” (Pr. Nicolae Streza)
Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului Iisus Hristos şi a celor
transfiguraţi de el. Adică, imaginea Raiului. Părintele Arsenie a înţeles să facă o
pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea
feerică de dincolo.

Parametrii când picta :

DH CD
pot IO TNMD AMD CRAD CDAD IP pot CAR IU CES CJ
min min
94 100 92 97 90 95 95 96 92 94 96 97
5
 Părintele îi cunoştea pe oamenii care se mântuiesc după faţa lor, fiindcă în
ochii celor care se roagă neîncetat şi care au mintea la Dumnezeu li se zugrăveşte
chipul lui Hristos şi Părintele Îl vede pe Mântuitorul în ochii acelor oameni.
După împărtăşanie Părintele cerea tuturor să stea în picioare şi să înţeleagă
marea taină a împărtăşirii, când în fiinţele lor se află Trupul şi Sângele Domnului, de
fapt Domnul Hristos viu şi nu trebuie să îngenuncheze, căci Hristos este întru ei.
Era sever cu sine însuşi şi îngăduitor cu alţii, dar ferm împotriva vieţii
păcătoase şi cerea, mai presus de orice, îndreptarea vieţii pe calea cea bună, creştină,
ortodoxă.

După Teologie, pe care a făcut-o la Sibiu, a mai urmat o şcoală la Bucureşti,

Şcoala de Belle-Arte, unde a învăţat pictura şi sculptura, fiind trimis la Bucureşti de
către mitropolitul Nicolae Bălan care observând că are talent a vrut să folosească
acest talent spre binele bisericii. A urmat şi alte cursuri la Facultatea de Medicină, în
special anatomie, fiziologie şi genetică. Credincioşii îl ştiau ca un om cu mare dar de
la Dumnezeu. Avea un cuvânt hotărât, avea o privire pătrunzătoare, avea intuiţie,
avea calităţi cu care a fost înzestrat nativ de la Dumnezeu şi pe care le-a pus în
valoare şi prin anumite angajări. La acestea au contribuit foarte mult şi cunoştinţele
de artă, cunoştinţele de fizionomie pe care le-a dobândit studiind arta, dându-şi
seama de multe ori de aşezarea sufletului oamenilor prin ceea ce a exprimat privirea
lor, faţa lor. Părintele Arsenie era mare prin tot ce putea el să facă pentru că îi
depăşea pe toţi din mânăstire în toate privinţele : ca inteligenţă, ca intelect, ca
posibilităţi de cunoaştere şi de investigaţie.

Părintele Arsenie spunea ca în om se manifestă doua tendinţe contrarii: una

spre bine şi una spre rău. Voind să se documenteze şi să demonstreze aceste tendinţe,
care s-ar putea vedea chiar din fizionomia omului, a făcut experienţa numită: „
Sfântul şi Omul Cavernelor”.
Cu ajutorul unui vestit fotograf din Sibiu (Fischer), un specialist în arta
fotografică, au realizat, dintr-o fotografie a Părintelui, tip bust, doua fotografii
distincte, din combinarea celor doua feţe: din cea dreaptă o fotografie şi alta din
partea stângă, printr-un procedeu fotografic. Se ştie că cele doua feţe ale chipului
omului nu sunt identice, numai că ochiul omului nu poate face distincţia. Ceea ce au
demonstrat cele doua fotografii distincte au confirmat ideile Părintelui, privitor la
cele doua tendinţe. Astfel din faţa dreapta s-a obţinut o figură, un chip de o
frumuseţe angelică, cu faţa alungită, serafic, cu o privire strălucitoare, senină,
transfigurată. Din combinarea feţei stângi s-a obţinut o altă figură de om, cu capul
turtit, cu ochii injectaţi de ură şi violenţă.
Părintele Arsenie privindu-le, a scris sub fotografia părţii drepte „ SFÂNTUL” şi sub
cea din partea stângă, „OMUL CAVERNELOR”.
Comentând cele doua fotografii obţinute, Părintele a spus: „ Cred că de aceea
a pus Dumnezeu inima în stânga corpului omenesc, ca să-l mai tempereze pe omul
cavernelor; să-i tempereze obsesiile spre rău”.
Dintr-un sentiment de smerenie şi de pioşenie faţă de persoana Părintelui
Arsenie Boca, nu mi-am permis a face experimentul pe fotografia Părintelui. Am

6
făcut acest experiment pe fotografia persoanei mele şi am analizat şi încă alte două
fotografii, dar posesorii acestora nu mi-au permis să le inserez în lucrare.
Am făcut măsurătorile pentru „omul sfânt” şi pentru „omul cavernelor” şi am
constatat următoarele:
- la subiectul C, persoană fără cunoaştere IE, diferenţa dintre parametrii părţii
drepte şi părţii stângi, sunt considerabile, fapt foarte clar evidenţiat pe SF prin
tumoarea pe care o are la ochiul stâng; „omul cavernelor” are CRDAD şi
CDBR foarte mici, un orgoliu foarte mare, puţină credinţă în Dumnezeu,
persoana respectiva nu ţine post, nu merge la biserică, nu se roagă,
manifestările fizice, raţionale şi sufleteşti sunt în dezacord cu Legile Divine,
manifestă şi face Voia Tatălui Ceresc într-un procent redus;
- la subiectul B, persoană de gr.III inactivă, valorile parametrilor sunt mai mari,
dar şi la ea diferenţele dintre cele doua firi sunt evidente (persoana ţine
posturile, este lacto-vegetariană merge la biserică, se spovedeşte, se
împărtăşeşte);
- la subiectul A, persoană având cunoaştere IE, se observă ca datorită elevării
spirituale ridicate diferenţele dintre cele doua firi sunt mici, ceea ce denotă că
persoana respectivă nu are înclinaţii spre rău, vicii, etc;

În cazul aceluiaşi subiect A, într-o perioadă anterioară, în care acesta nu avea

cunoaştere IE, nu ţinea posturile, fuma şi consuma inclusiv carne, prezentând diferite
afecţiuni pe SF (IStiroidă = 54 cu diagnosticul – hipertiroidie polinodulară), cele două
„firi” se prezentau astfel:

7
 - în cazul unui copil de 9 luni cu DHPOT.MIN = 94 la naştere, diferenţele dintre
cele doua firi sunt nesemnificative, persoana având şi o vârstă la care PC a
binelui şi răului nu se manifestă pe deplin.

Nr.Crt. Parametri A B C
dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga
1 AMD 86 82 22 15 5,5 3,2
2 TNMD 88 84 33 17 16 12
3 IU 88 82 48 37 32 25
4 CES 80 76 44 38 30 22,5
5 CDBR pot 93 84 40 32 22 18
6 DH pot 86 84 58 44 40 34
7 CD pot 98 92 82 50 66 55
8 CRAD 86 82 62 42 50 42
9 CDAD 92 90 66 47 54 46
10 O max -79 -74 15 30 26 37

Diagrama următoare este realizată pentru „firea dreaptă” a subiecţilor analizaţi:

100
AMD
80
TNMD
60 IU
40 CES
20 CDBRot
0 DHpot
CDpot
-20
CRAD
-40 CDAD
-60 Omax
-80
subiect A subiect B subiect C

8
Pentru „firea stângă” a subiecţilor analizaţi:

100
AMD
80
TNMD
60 IU
40 CES
20 CDBRot
0 DHpot
CDpot
-20
CRAD
-40 CDAD
-60 Omax
-80
subiect A subiect B subiect C

Pentru subiectul A:
100
AMD
80 TNMD
60 IU
40 CES
20 CDBRpot
0 DHpot
-20 CDpot
-40 CRAD
CDAD
-60
Omax
-80
dreapta stânga

Pentru subiectul B:
100
AMD
80 TNMD
60 IU
40 CES
20 CDBRpot
0 DHpot
-20 CDpot
-40 CRAD
CDAD
-60
Omax
-80
dreapta stânga

9
Pentru subiectul C:
100
AMD
80 TNMD
60 IU
40 CES
20 CDBRpot
0 DHpot
-20 CDpot
-40 CRAD
CDAD
-60
Omax
-80
dreapta stânga

Subiectul A= autoarea lucrării

Subiectul B= persoană gr.III, întrerupt cursuri IE
Subiectul C= persoană neIE
În concluzie, manifestarea celor două firi ale unui ENBP uman întrupat
variază ca intensitate în funcţie de nivelul de elevare spirituală atins de sistemul viu
în cauză, dar şi vârsta sa terestră, deoarece în cazul sugarilor capacitatea de a decela
binele de rău nu este încă formată, nu sunt conştienţi de LA al lor şi de aceea ei sunt
în această perioadă protejaţi de îngeri suplimentari de lumină.

Dacă analizăm „Răstignirea” Mântuitorului Iisus Hristos, se observă că

piciorul drept este peste cel stâng; putem spune că prin aceasta „ firea dumnezeiască”
a dominat-o pe cea „lumească”.
Tot din acest punct de vedere – stânga-dreapta- se poate face şi o analiză a
curentelor politice (cei cu orientare de stânga şi cei cu orientare de dreapta), o
analogie între aceste curente. Cei de stânga (PSD) sunt totalitari, majoritatea masoni,
au interese mai ales personale, împătimiţi, vicioşi; cei de dreapta sunt oameni care îşi
iubesc neamul şi ţara.
Din acest punct de vedere am arătat parametri a doua persoane, cele mai
reprezentative pentru cele două curente (măsurătorile au fost făcute de C.L.C.
Claudian Dumitriu).

Nr.Crt. Parametri Traian Basescu Adrian Severin

1 AMD 61 -30
2 TNMD 69 -34
3 CJ 73 -30
4 CPR 50 100
5 CD pot 92 -31
6 CTCAD 87 -38
7 CUCAD 83 -32
8 CDBR 78 43
9 VA 4,2 mild.ani -6,1mild.ani
10 PC pot 92 64
11 IRB pot 53 6

10
 100 AMD
TNMD
80
CJ
60 CPR
40 CDpot
CTCAD
20
CUCAD
0 CDBR
VA
-20
Ppot
-40 IRBpot
Traian Băsescu Adrian Severin

După 1948 a plecat la Mânăstirea Prislop – care a fost zidită de Sfântul

Nicodim de la Tismana pe la 1400. După o perioadă de timp, mitropolitul Nicolae
Bălan l-a chemat înapoi la Sâmbăta. Părintele l-a rugat pe Mitropolit să-l lase la
Prislop unde era mânăstire de maici şi unde a fost preot slujitor şi duhovnic. Aici a
rămas până în anul 1959 când statul i-a pus în vedere să plece acasă, ori el nu mai
avea casă şi atunci a plecat la Bucureşti şi a lucrat la atelierele Patriarhiei ajutat de
Maica Zamfira , ca pictor de icoane. În Bucureşti a stat până în 1989.

Nr. Când s-a La sfârşitul

Asigurarea bilanţului IE Pe munte
crt. călugărit vieţii
1 Alimentaţie 24,2 20,5 16,2
2 Respiraţie 21,8 18,5 13,9
3 Absorbţie prin SN degajat în somn 13,4 11,4 9,2
4 Absorbţie prin structuri şi BCF 40,6 49,6 60,7
TOTAL 100 100 100

100
alimentaţie
80

60 respiraţie

40 somn
20
absorbţie prin struct,
0 BCF
când s-a pe munte la sfârşitul
călugărit vieţii

Din măsurătorile IE efectuate rezultă că din punct de vedere al nivelului spiritual,

Părintele ajunsese în faza de evoluţie astrală.
Părintele nu a lucrat numai cu ceea ce îi descoperea Dumnezeu, ci a lucrat şi
cu nişte lucruri ştiinţifice. De exemplu, în ceea ce priveşte cunoştinţele medicale. El
îşi dădea seama de tarele ereditare şi le explica. Îi trimetea pe unii dintre credincioşi
11
să se ducă să-şi facă analiza sângelui şi să vină cu rezultatul la el. Apoi el trăgea
nişte concluzii.
Ceea ce făcea Părintele, şi asta e bine de ştiut şi de reţinut, niciodată nu
calcula un răspuns. Ce îi venea prima dată în minte aceea spunea. Îşi spunea
întotdeauna punctul de vedere. Părintele a fost un om cu o înzestrare deosebită, în
sensul că orice lucru pe care l-ai fi întrebat, şi lucruri tehnice ( cum se face o casă,
spre exemplu), orice ştia.
Părintele Arsenie ţinea cuvântări în care punea în valoare credinţa creştină,
punea în valoare rezultatele ştiinţei. Era un om cu o cultură bine pusă la punct.
Cei mai mulţi oameni care veneau la părintele Arsenie erau oameni simpli, cu
fiecare vorbea de la egal la egal. Avea o prestanţă, o autoritate, o siguranţă a
cuvântului, o siguranţa a verdictului. Părintele vorbea fiecăruia pe limba lui.
Părintele Teofil Pârăianu spunea despre părintele Arsenie că a fost cel mai de
vârf „culmea vieţuitorilor şi propovăduitorilor în contemporaneitatea noastră”. A
avut şi autoritate, a avut şi cultură. A fost un duhovnic mare, a fost şi un om cu
pătrundere, a fost şi un om cu dar de la Dumnezeu, a fost şi un om cu perspectivă,
cu lărgime de gândire, de înţelegere. S-a impus în conştiinţa multor credincioşi în
aşa fel încât nu numai cei care l-au cunoscut l-au avut în seamă, cât şi cei care nu l-
au cunoscut, care au aflat de la alţii de Părintele, au fost îndrumaţi. Se îndemnau
unii pe alţii să meargă la părintele Arsenie.
Părintele Arsenie a spus că putea să fie oriunde în lumea asta, dar l-a rânduit
Dumnezeu la noi, la români, pentru rugăciunile martirilor Brâncoveni. Mântuitorul
i-a spus să fie pictor de suflete, să picteze în inimile oamenilor credinţa, să facă din
oameni icoane vii. Şi a reuşit.

Părintele dr. Dumitru Stăniloae, fiind numit rector al Academiei Teologice

„ Andrei Şaguna „ din Sibiu, a primit locuinţa pentru familia sa, în clădirea
Academiei. Tot în curtea Academiei li s-a dat o locuinţă şi părintelui Arsenie Boca
şi părintelui Dumitru Popescu. Cu ei mai stătea şi tânărul profesor de teologie dr.
Nicolae Mlădin, viitor mitropolit, formând împreună o triadă de oameni ai lui
Dumnezeu, cu totul deosebiţi.
Seara, după ce se linişteau studenţii teologi, cei trei călugări ieşeau în holul
locuinţei, unde împreună, înfrăţiţi în acelaşi ideal de preamărire a lui Dumnezeu,
cântau imnuri religioase, încheind cu „ Apărătoare Doamnă “.
Părintele Arsenie îl ajuta pe părintele Stăniloae la traducerea Filocaliei, unde
scria cu mâna tot textul filocalic tradus.

Un fost cântăreţ de la Mânăstirea Sâmbăta îşi amintea că atunci când Părintele

era stareţul mânăstirii, într-o dimineaţă, ieşind cu părintele Arsenie din vechea
mânăstire spre Altarul din pădure pentru a săvârşi Sfânta Liturghie, el uitându-se în
urmă să vadă dacă vine Părintele, s-a cutremurat şi a zis :
„- Vai Părinte, sunteţi tot foc.
- Am simţit eu că mă arde ceva „ şi atât, s-a ferit să comenteze sau să
comunice şi altora stările de har a milei lui Dumnezeu, care nu l-a părăsit niciodată.

12
 Parametrii când era „numai foc”:

DH CD
pot IO TNMD AMD CRAD CDAD IP pot CAR IU CES CJ
min min
96 100 92 98 92 96 96 100 96 90 93 98

Limita maximă a stărilor de iluminări harice putea dura pana la 8 ore.

Când vorbea despre misterul liturgic şi despre mistica liturgică, cuvintele erau
amestecate cu plânsul Părintelui, era plânsul mistic, era plânsul omului ce se afla în
faţa celui mai mare mister, al nimicniciei omului în faţa lui Dumnezeu, al omului ce
se socotea nevrednic să facă acest lucru dumnezeiesc, să aducă aminte
credincioşilor momentul instaurării Sfintei Euharistii, la Cina cea de Taină. Era
plânsul amestecat cu lacrimi al părintelui Arsenie, moment de o trăire şi încărcătură
spirituală cum nu a mai fost până atunci.
Era o binecuvântare de la Dumnezeu să poţi să stai de vorba cu el: să
întâlneşti în viaţa ta un sfânt. Înfăţişarea sa, cuvintele sale, felul său de a fi, îşi
impunea respect şi dragoste, dar îşi mai impunea ceva…, ceva tainic din adâncul
sufletului, vedeai în dânsul un înger întrupat, un sfânt al lui Dumnezeu.

Părintele Arsenie spunea că Domnul Iisus Hristos vine în viaţa noastră din
vreme în vreme, ca persoană, ca să nu se uite adevărul absolut al existenţei Sale
reale. Şi el L-a întâlnit de câteva ori. In 1940 a fost trimis în Basarabia, (atunci a
fost cedată Basarabia Rusiei) la Chişinău să înveţe metaloplastia (să facă icoane
acoperite cu metal). Părintele a ajuns la ultimul tren. Oamenii se împingeau
disperaţi să ajungă în tren, renunţau şi la bagaje numai să nu rămână la ruşi.
Părintele avea un bagaj mic şi o franzelă care să-i ţină de foame până la mânăstire.
Se uita cu milă la oameni, când a văzut aproape de el pe cineva îmbrăcat sărăcăcios
şi care se uita şi el cu atâta milă la acei oameni cum nu mai văzuse în viaţa lui aşa
ceva. Atâta durere exprimau ochii lui încât primul gest al Părintelui a fost să se
aplece să ia franzela şi să i-o dea lui. Dar, în acele fracţiuni de secundă cât s-a
aplecat să ia franzela, acel om a dispărut. Când a întins mâna acela nu mai era.
Atunci a avut un fior, un înţeles adânc: era Hristos! Era chipul de care vorbea Isaia,
chipul durerilor, mielul care ia păcatele noastre.
Atunci Părintele, a spus, că a înţeles multe lucruri, ceea ce într-o viaţă
întreagă, chiar duhovnicească, n-ar fi putut înţelege. Când Îl vezi pe Hristos viu şi
adevărat, atunci şi credinţa devine vie, de nezdruncinat. Nu se clatină la orice vorbă
a unora, nu te sminteşti la orice faptă, ci rămâi cu Hristos şi în Hristos.

Trăia foarte modest, în multă rugăciune şi lucra aproape zi şi noapte. Nu era

niciodată supărat. Era tot timpul vesel, tot timpul zâmbea.
Este considerat cel mai dârz reprezentant al trăirii vieţii pe pământ, al
sfinţeniei, mai cu seamă al sfinţeniei familiei.
La multă lume le spunea toate necazurile ce le au. Nu se supăra dacă-l
întrebai. Dacă era cineva de avea un necaz mai mare, mai deosebit îl chema
13
deoparte şi discuta cu el. Când la Părintele veneau oameni deprimaţi şi lipsiţi de
putere el punea mâinile ca să le dea putere.
Părintele Arsenie citea gândurile oamenilor. S-au dus la el doua inginere,
prietene foarte bune. Una dintre ele vorbea cu părintele, iar cealaltă era în spatele
Părintelui privindu-i picturile din biserică. Uitându-se la picturi ea a zis în gândul
ei:,, A, nu există Dumnezeu”. Chiar atunci Părintele o lasă pe prietena acesteia
vorbind, se întoarce cu faţa spre aceasta şi îi spune: „ Şi totuşi mă, să ştii că este
Dumnezeu ”, apoi a continuat discuţia cu cealaltă.
Părintele avea o putere deosebită, o privire pătrunzătoare, un timbru al vocii,
nişte mişcări şi o înfăţişare charismatică. Părintele spunea : „ Când îmi daţi telefon
să stăruiţi, că vin telefoane din mai multe părţi şi nu ştiu de unde vine telefonul”,
dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Dacă te gândeai la Părintele, Părintele
simţea că cineva îi cere ajutor.
În timpul spovedaniei, privind starea morală şi de păcătoşenie, intervenea
acolo unde socotea necesar, uneori ajutând pe penitent şi amintindu-i de fapte pe
care fie le uitase , fie că le ţinea sub tăcere. Acest dar al clarvederii înainte şi înapoi,
Părintele îl folosea numai în cazuri deosebite spre folosul duhovnicesc al
penitenţilor. Când era vorba de un om mai în vârstă, cu o viaţă mai tumultuoasă şi
cu probleme mai deosebite, spovedania acestuia dura chiar ore întregi, numai şi
numai spre a descifra tot răul din viaţa acestuia şi spre îndreptarea lui.
O atenţie deosebită dădea celor căsătoriţi şi uneori îi chema împreună la
spovedanie, spre a limpezi probleme ce se ivesc, adesea între soţi. Călugărilor,
studenţilor în teologie, intelectualilor, le dădea o atenţie sporită şi trata pe fiecare
după gradul lui de cultură.
Recomanda tuturor schimbarea vieţii, printr-o conştiinţă creştină precisă şi
căuta să vadă, la următoare spovedanie, progresul făcut. Avea o memorie
excepţională, recunoscând pe fiecare ce mergea a doua oară sau de mai multe ori şi
ştia ce progres a făcut, dând din nou recomandările ştiute: rugăciune, post, mersul la
biserică duminicile şi sărbătorile, să nu lucreze în zilele de sărbători, să nu înjure de
Dumnezeu, să nu-l pomenească pe cel rău. Spunea adeseori, că: „ oamenii caută
minuni şi pe aşa zişii făcători de minuni, dar cea mai mare minune este schimbarea
vieţii, după modelul Domnului Iisus Hristos ”.
Părintele Arsenie cerea post şi rugăciune, dar nu exagerat. Îi sfătuia pe
oameni să se odihnească, că trupul e templul sufletului şi dacă e obosit nici
rugăciunea nu e făcută bine. Îi sfătuia să mănânce lapte tot timpul ca să aibă
echilibru de calciu în organism, să nu se producă dereglări. Recomanda la
majoritatea să consume brânză de vaci, lapte crud şi zicea că din moment ce calciul
scade încep să apară şi dereglări şi tot felul de boli.
Despre post, Părintele Arsenie spunea: „ Adâncul fiinţei noastre se îmbracă în
Hristos.În acest adânc al minţii sau în altarul inimii, după expresia Părinţilor , se
sălăşluieşte Hristos, izgonind afară pe Satana, care se retrage în simţiri . De aici
puterile potrivnicului, patimile se silesc să învăluie şi să prindă voinţa din nou în
mrejele sale. Cu trupul însă nu putem trata decât prin post”.

14
 Părintele, cunoscând medicina, de multe ori spunea oamenilor că
„ transpirăm” din cauza că nu ne funcţionează bine rinichii. La cei care le cădea
părul le spunea să facă gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să se spele pe cap şi apoi să
se clătească cu oţet de mere. Unui bolnav de plămâni i-a zis să ia hrean plămădit cu
miere de albine ; unei bătrâne care avea probleme cu ochii a pus-o să-şi pună câteva
picături în ochi din seva de la viţa de vie. Unei femei care avea cancer, i-a spus că
nu are cancer. După ce a vorbit cu ea, a intrat în altar şi a ieşit cu un măr şi i-a spus:
,, Ia mărul acesta şi să-l mănânci numai când ajungi acasă. Când ai să te duci la
control la doctori şi te vor întreba ce ai mâncat, tu să le spui că ai mâncat de toate.
Să nu te temi, că nu ai cancer şi nu vei muri.” Când a ajuns acasă a mâncat mărul.
După câteva zile a simţit o ameliorare în tot corpul, i-au dispărut durerile, i-a revenit
pofta de mâncare şi se simţea plină de viaţă. Când a mers la control nu mai avea nici
urmă de cancer.

Maica Arsenia de la Viforâta îl caracterizează pe părintele Arsenie : ,,

Acoperea zarea cu umerii lui şi, când vorbea, avea o privire ce căuta departe, spre
munţi. Era mereu în rugăciune, chiar şi când te certa”.
Vocaţia Părintelui a fost cea de constructor. Toată viaţa a ridicat ziduri şi, mai
ales, suflete. Era puternic, de neclintit. Din prima clipă, îi simţeai forţa. Nimeni nu-l
putea minţi pe Părintele. Nici nu te lăsa. Adeseori, ţi-o lua el înainte, spunându-ţi
cele mai grele păcate. Părea aspru, dar, de fapt era drept.

Părintele, prin rugăciune era clarvăzător (CLV = 89,8). Îţi ştia şi viaţa trecută
şi pe cea viitoare. Nu căuta să te sperie. Văzând în duh ce te aşteaptă, ofta doar şi se
înnegura la chip. Având darul rugăciunii, îşi vedea şi propriul viitor, suferinţele şi
arestarea, dar nu se tulbura prea tare. Ştia că pentru mântuire trebuie să le înduri pe
toate, sfătuindu-i pe credincioşi să rabde, să accepte senini vrerea lui Dumnezeu.
Ceea ce sfătuia pe alţii făcea şi el. Arestat fiind în beciul securităţii, gardianul l-a
găsit afară, în faţa celulei, lacătul de la grilaj fiind desfăcut. „Nu te teme. Nu plec
nicăieri. Nu vreau să pătimeşti din cauza mea. Ai doi copii şi o femeie bolnavă”.
Când era arestat la Canal, a cerut permisiunea gardianului de ai acorda trei ore
de odihnă. După un timp gardianul trecând în control a sesizat absenţa Părintelui,
după care a dat alarmă generală. Nu l-au găsit, dar la ora 17 Părintele a apărut unde îl
lăsase gardianul. A fost întrebat unde a fost, la care Părintele le-a răspuns că a fost la
înmormântarea mamei sale. S-a dat telefon la primarul din satul Părintelui (Vaţa),
confirmându-se înmormântarea şi prezenţa Părintelui acolo până în momentul
înhumării. Putem spune că Părintele avea puterea de a se dematerializa şi
materializa, asemenea sfinţilor.

Maica Arsenia a văzut multe la părintele Arsenie Boca. A văzut mai ales un
har al părintelui mai puţin cunoscut : harul lacrimilor. Cumva inexplicabil, în
preajma Părintelui simţeai nevoia să plângi, să-ţi uşurezi sufletul. Prima dată, nici nu
s-a putut spovedi. Stând în genunchi cu patrafirul pe cap, a plâns tot timpul. ,,Nu ştiu
cum, prezenţa lui te zdruncina sufleteşte şi, imediat, din ochi ţâşnea roua pocăinţei”.
Părintele ştia prea bine ce se întâmpla şi, întrând în biserică, îl certa pe călugărul care
făcea curăţenie acolo: ,, Tu vezi ce mături aici ? Sunt lacrimi frate. Lacrimi şi păreri
15
de rău… Îţi dai seama ? Ai văzut vreodată maşini care plâng ? Asta-i marea minune
a lui Dumnezeu”.
Personalitatea părintelui Arsenie Boca, între multiplele-i însuşiri o are într-un
grad elevat pe aceea de a insufla un simţământ tainic al evlaviei acelora care se
apropie de ea. Aşa se şi explica numărul crescând pe zi ce trece al celor ce urmându-i
pilda şi îndemnul, ei înşişi sporesc în viaţa cea îmbunătăţită. Tuturor a împărtăşit
cuvânt de zidire, fie împreună, fie în parte, după trebuinţă, multora scriind pentru o
mai temeinică povăţuire. Şi aşa cum se întâmplă în cele duhovniceşti, el însuşi se
îmbogăţea pe măsura în care dădea altora. Părintele Arsenie s-a născut cu multe
calităţi, virtuţi: adevărul, dreptatea, curajul, credinţa, nădejdea, dragostea,
înţelepciunea, bunătatea, smerenia, fermitatea, hărnicia, mila, altruismul etc. pe care
apoi le-a dezvoltat în timpul vieţii. Dar calitatea, virtutea principală a existenţei sale
a fost şi rămâne veşnicia.
Părintele Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai
monahismului românesc din ultimii 50 de ani. Înzestrat de Dumnezeu cu multe
daruri, „ ce nu au fost puse sub obroc”, a căutat să le facă pe toate. Lumina
intelectuală şi spirituală care era în Sfinţia sa, câştigată prin studii şi meditaţii
adânci, dar şi prin şcoala suferinţelor şi a răbdărilor de tot felul, a luminat pe toţi cei
ce i-au ascultat şi urmat sfaturile.
Rugăciunile, meditaţiile şi studiul textelor spirituale, precum şi conectarea la
ED, a determinat creşterea CRDAD personal şi a demonstrat creşterea capacităţii de
cunoaştere, înţelegere şi realizare a realităţii divine (trecută, prezentă şi viitoare).

A fost preocupat de tot ceea ce este bun şi sfânt pentru viaţă căutând „ să
culeagă, după sfaturile Sfinţilor Părinţi, mierea şi nectarul” inteligenţei şi spiritului
uman spre a le converti în izvoare de progres spiritual.
Generaţii de credincioşi au crescut şi s-au format sub impresia şi lucrarea
personalităţii de excepţie a Părintelui. Locurile pe unde a trecut au rămas marcate
pentru totdeauna de amintirea Sfinţiei Sale.
A fost căutat şi ascultat în timpul vieţii sale de o mulţime de oameni : de la
oameni simpli până la profesori universitari.
În duhul Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi a căutat să tămăduiască
sufletele şi trupurile bolnave de cancerul păcatului. S-a folosit cu destulă chibzuinţă
şi de rezultatele ştiinţei timpului său, în scopul pătrunderii cât mai adânci în tainele
fiinţei umane, în vederea descoperirii cauzelor păcatelor şi a înlăturării lor prin
lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos lăsată Bisericii.
Părintele Arsenie Boca pentru fiecare era altul, după structura, educaţia şi
cerinţele fiecăruia. Se identifica cu fiecare, ca să-l ajute să-şi descifreze intenţia
divină ascunsă în destinul fiecăruia. Părintele a dorit să lămurească mai ales pe
tineri să-şi îndrepte viaţa încă din tinereţe după Legile Divine, prevenindu-i de
urmările care atârnă asupra păcatelor, sfătuindu-i să-şi clădească viaţa pe temelia lui
Hristos. A fost o asprime sfântă, nu ca să dărâme omul, ci ca să-l zidească.

Analizând variaţiile MP în diferite momente ale vieţii sale, se obţin valori

care confirmă suplimentarea MP-ului Părintelui Arsenie:

16
 MP-ul Părintelui Arsenie Boca a fost suplimentat de mai multe ori:
- când a fost călugărit – cu 37 %
- când era pe munte cu Sf. Serafim de Sarov şi Maica Domnului - cu 44%
- la întâlnirea cu Iisus în Basarabia - cu 46%
- când era tot numai « foc » - cu 49%

Cu trei ani înainte de a muri, părintele Arsenie a spus că mai are trei calendare
şi aşa a fost, că la trei ani a şi murit.
A murit la Sinaia pe data de 28 noiembrie, şi a fost înmormântat pe data de 4
decembrie 1989 la Mânăstirea Prislop.
Înainte de a muri Părintele a zis: „ Eu mai puteam să trăiesc , dar nu vreau să
mai trăiesc pentru că „Apocalipsa“ e foarte aproape “.
Părintele nu a murit de stomac sau de rinichi, cum se vorbeşte. El s-a rugat să
moară mucenic şi Dumnezeu i-a împlinit dorinţa. Deşi, el a fost mucenic în fiecare
zi, a avut cruce grea, pe măsura harului. A murit pe 28 noiembrie, ca şi Cuviosul
Mucenic Ştefan cel Nou, a cărui mucenicie, Părintele a pictat-o pe absida altarului
din biserica Drăgănescu. Pe pictură este scrisă vina pentru care a fost omorât Sfântul
Ştefan cel Nou: „Ştefan mi-a făcut temniţa mănăstire”. Există o mare asemănare
între viaţa acestui sfânt şi viaţa Părintelui Arsenie. Ca şi acesta, încă din pântece a
fost ales. Părintele spunea că tatăl său, plecând în America l-a „lăsat curat în
pântece” .

În predica de la înmormântare s-a spus: „Ai trăit ca un cuvios şi ai murit ca un

martir”. Când sicriul s-a întors cu 180 de grade pentru a pleca spre cimitir, s-a văzut
cum Părintele a deschis ochii. Ochii albaştri. Părintele îi „filmase” pe toţi cei ce
erau la înmormântare.
Părintele a fost un preot foarte rugător care s-a impus în conştiinţa oamenilor
prin viaţa sa personală şi prin ceea ce a făcut pentru oameni.
Mitropolitul Antonie, care i-a fost într-un fel ucenic, în sensul că a fost
călugărit de Părintele Arsenie la Prislop, îl numeşte pe Părintele Arsenie „mare
duhovnic al vremii sale” şi un „ Zalmoxis al neamului românesc.”

Parametrii la sfârşitul vieţii :

DH IRVD CFA
TNMD

CD pot
CDAD
CRAD
AMD

CAR
MP2

CES
min

CIP

pot IP
IU
CJ
IO

min
F B N T B N

10 10
100

100

100

100
100
100
100
100
100

98 100 94 96 95 100 100 98 99

0 0

17
100

95

90

85

80
când a când era când când era la sfârşitul
fost pe munte picta numai foc vieţii
călugărit

CDpot.min DHpot.min IP IO CJ TNMD AMD CRAD CDAD IU CES CAR

Asimilarea şi vehicularea tot mai mult a adevărurilor divine i-au favorizat

dezvoltarea unei raţiuni corecte, capabilă să discearnă corespunzător corect binele de
rău.
Cerul in care a plecat: 9,3 DV pot = 95
VA = 6,7 mild.ani DV manifest = 94
DH pot.min = 98 CLV pot = 86
IP = 100 CLV manifest = 92
IO = 100 AIBDD pot min = 92
100

95

90 la naştere
la moarte
85

80
Dhpot.min IP IO

10

9,5

9 la naştere
la m oarte
8,5

8
cerul de provenienţă

18
 8

4 la naştere
la moarte
2

0
VA , (mild ani)

Virtuţile Părintelui Arsenie Boca la sfârşitul vieţii:

1 Smerenia 100

2 Răbdarea 100

3 Blândeţea 100

4 Sinceritatea 100

5 Înţelepciunea 100

6 Mila 100

7 Cinstea 100

8 Generozitatea 100

9 Înfrânarea 100

10 Lepădarea de sine 100

11 Fermitatea 100

12 Perseverenţa 100

13 Hotărârea 100

14 Inţelegerea 100

15 Hărnicia 100

19
 Smerenia
100
Rabdarea
Blandetea
Sinceritatea
90 Intelepciunea
Mila
Cinstea
Generozitatea
80
Infranarea
Fidelitatea
Fermitatea
70 Perseverenta
Hotararea
Intelegerea
Harnicia
60
la naştere când a fost călugărit la sfârşitul vieţii

Se vorbeşte despre viitoarea canonizare a Părintelui. Nu e treaba noastră, dar dacă

împlinim porunca Părintelui, dacă dovedim în faţa mai marilor noştri, civili şi
bisericeşti, că Părintele ne-a convertit într-o viaţă creştină demnă, de sfinţenie, suntem
fără îndoială - şi cu îndreptăţire - cea mai bună mărturie că Părintele Arsenie a fost
sfânt.
Cine va putea contabiliza numărul miilor de credincioşi care au bătut drumurile
spre Sâmbăta de Sus, apoi spre Prislop, spre Bucureşti, spre Drăgănescu, cu eforturi
mari, uneori cu teama de a nu-i face rău, fiind mereu supravegheat, căutându-l pe
Părintele Arsenie? Sau cine va putea număra miile de credincioşi din toată ţara, care-i
caută mormântul la Prislop, rugându-se şi sărutându-i crucea, smerită, din lemn, după
modelul dat de Sfinţia Sa?
Deşi nu mai este printre noi, Părintele Arsenie este mai viu în sufletele, în inimile
şi minţile noastre, cu noianul de amintiri, dar mai ales cu învăţăturile Sfinţiei sale, cu
viaţa sa, închinată cu totul slujirii lui Dumnezeu, BOR, ucenicilor şi credincioşilor care
l-au cunoscut în trup, sau care-l cunosc acum prin alţii
L-am avut printre noi, dar nu am ştiut să-l ascultăm şi nici să preţuim un astfel de
om, pe care ni l-a binecuvântat Dumnezeu să-l avem. Părintele Arsenie nu are
asemănare cu nici un duhovnic din România şi Europa, în ziua de azi.
Ceea ce este uimitor astăzi, este faptul că se vorbeşte şi se scrie foarte puţin la
adresa Părintelui. Orice neam, orice popor şi-a elogiat oamenii mari din neamul lor şi
cu atât mai mult pe sfinţii lor, chiar dacă nu i-au lăudat sau elogiat cât timp au trăit în
lume, ci doar după moartea lor. Numai noi, românii, nu facem acest lucru . Noi

20
aşteptăm să-i laude întâi străinii, şi apoi într-un târziu, ne apucăm şi noi să-i lăudăm pe
ai noştri, „Nu este nimeni proroc în ţara lui” – se aplica şi în acest caz cuvintele M.I.H.
Păcat că poporul acesta nu a ştiut să-l fructifice pe Părintele la valoarea lui. Ar fi
trebuit să fie folosit la facultăţile de teologie, la seminarii, la mânăstiri, în toată ţara. Nu
să fie ascuns. Azi poporul român ar fi fost altul. Dar Dumnezeu are răbdare.

Am încercat să analizez persoana Părintelui Arsenie Boca şi din punctul de

vedere al influenţelor astrale, cu smerenie şi cu o firească îndoială, cum spune şi
psalmul 16.1: ,, Omul poate să chibzuiască în inima lui, însă răspunsul pe care-l dă
limba lui vine de la Domnul…”

Analizând principalele aspecte din harta astrologică a Părintelui Arsenie Boca,

constatăm următoarele: născut în zodia Balanţei, sub influenţa planetei Venus, este
atras spre artă( pictura); fiind o persoană cu înalte activităţi spirituale, s-a aflat sub
influenţa lui Uranus care i-a permis să dăruiască iubirea sa fără să aştepte nimic în
schimb, cu detaşare, dezvoltând o mare intuiţie a nevoilor altora.

21
 Dreptunghiul mistic din tema natală arată intuiţia, înţelegerea şi perspicacitatea
de care a dat dovadă. Configuraţia, utilizată corect a permis o creştere personală şi o
evoluţie spirituală pusă în practică.
Piramida de apă din tema natală, arată capacităţile de detecţie, de creaţie, de
psihologie şi darurile de vindecător pe care le-a avut Părintele Arsenie.
Piramida de pământ evidenţiază magnetismul puternic de care a dat dovada în
această viaţă.
Axa Taur-Scorpion, arată o persoană foarte angajată pe o cale spirituală, trăind în
asceză.
Axa Leu-Vărsător, ne arată că Părintele era o persoană care poseda calităţi
creatoare importante, pe care le-a utilizat în folosul celorlalţi, regăsind un echilibru
între iubirea pe care el a oferit-o apropiaţilor săi şi iubirea pe care o dedica omenirii.
Planetele retrograde din harta astrologică, denotă faptul că Părintele Arsenie a
avut o viată plină de suferinţe şi necazuri; s-a simţit responsabil să acţioneze în
beneficiul umanităţii şi al progresului social; a avut abilitatea de a privi problemele
societăţii la o scară foarte înaltă, a ştiut să analizeze şi să sintetizeze totul cu mare
uşurinţă; a trecut prin numeroase momente de criza, a încercat să perfecţioneze viaţa
oamenilor.
Un lucru foarte interesant este şi aspectul planetei Jupiter în casa 8, care ne arată
că Părintele Arsenie a murit cu preot alături şi în deplină împăcare cu Dumnezeu. Acest
mod fericit de a-şi da sufletul e foarte rar şi este dat numai celor aleşi.

Aşa cum am văzut din cursurile I.E., astrologia se ocupă de influenţele apropiate
în timp asupra sistemelor vii, ignorându-le pe cele îndepărtate sau foarte îndepărtate
din timpul Domnului Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că influenţele
energetice sunt mai uşor de decelat(ale planetelor) necesitând extrasensibilităţi mai
mici; influenţele informaţionale şi conceptuale sunt mai greu de decelat, necesitând
extrasensibilităţi mai mari, un grad de elevare spirituală încă neajuns de oameni.
Creşterea elevării spirituale umane scad influenţele energetice planetare şi cresc
influenţele informaţionale, conceptuale şi supraconceptuale ale stelelor.
În cazul Părintelui Arsenie Boca, măsurătorile efectuate în legătură cu influenţele
astrale, arată că era o entitate foarte elevată spiritual şi depăşise faza solară:
- influenţa energetică a planetelor=22
- influenţa informaţională a stelelor apropiate=23
- influenţa conceptuală a stelelor îndepărtate=55(Alcor-13%,Vega-42%).
Se observă că datorită VA mari (5,4mil.ani), planetele au avut o influenţă foarte
mică, iar stelele îndepărtate, au avut o influenţă conceptuală şi supraconceptuală
foarte mare.
Datorită elevării spirituale a putut discerne influenţele benefice de cele malefice,
pe acelea informaţionale de acelea energetice pentru ca astfel sa beneficieze de o
elevare spirituală accelerată.
Părintele Arsenie Boca, fiind o fiinţă foarte elevată spiritual, a putut discerne
influenţele benefice de cele malefice, pe acelea informaţionale de acelea energetice,
beneficiind de o evoluţie spirituală accelerată.

22
 Fiecare Îl avem pe Dumnezeu în noi, dar ca să-L găsim trebuie să evoluam spre
a-L putea ajunge, a sta lângă El şi a rămâne în veci lângă El.
Părintele Arsenie Boca Îl avea pe Dumnezeu în interiorul fiinţei sale, L-a ajuns, a
stat lângă El şi a rămas în veci lângă El.
A primit de la Dumnezeu o misiune, un destin, pe care l-a împlinit în mijlocul
nostru în veacul trecut şi-l împlineşte in continuare şi acum, după trecerea Sfinţiei Sale
la cele veşnice.

Binecuvântată să-ţi fie memoria ta, Părinte ARSENIE, şi de acolo de unde eşti
tu, bucurie să ne dăruieşti, pentru că nu există moarte pentru cei vii, tu viu eşti, tu viu
rămâi în veci. AMIN !

B I B L I O G R A F I E:

1. C.L.C. Claudian Dumitriu - Cursuri inforenergetică

2. Preot Nicolae Streza - Mărturii despre Părintele Arsenie

3. *** - Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca

4. Ieromonah ARSENIE BOCA - Cărarea Împărăţiei

5. *** - Omul, zidire de mare preţ – Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca

6. Armand G. Constantinescu - Tratat de astrologie

7. Dan Ciuperca - Astrologia în noua eră

23