Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CATEDRA NURSING
SUPORT TEORETIC
1. Conceptul despre om: definiţia individului, teoria holistică. Noţiuni generale de Nursing,
nursă.
Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului, armoniei, un semn de alarmă tradus prin
suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.
Este un eveniment putând merge până la respingerea socială a omului şi din anturajul său.
Boala este o stare schimbată a organismului creată de acţiunea unor factori nocivi care duc la
diferite schimbări a organismului cu dereglări a funcţiilor organismului.
Persoana bolnava poate avea atitudine variată cu privire la comportare, tratament, referitor la boală
(patologia) sa. Există urmatoarele variante:
- atitudine nocivă: bolnavii sunt ascultători, grijulii şi colborează cu medicul, asistenţă medicală;
- atitudine combativă: predomină idee că sănătatea e un bun de mare valoare, iar boala pentru
bolnav e o stare negativa;
- atitudine de luptă: unii bolnavi sunt indiferenţi faţă de boala (din motive religioase -“Domnul a
dat- Domnul a luat”)
- resemnarea: în cazul unei ptologii incurabile are loc restructurarea personalităţii.
Boala este oarecum o experienţă, care permite printre altele deschiderea unor ferestre către lumea
suferindă, autocunoaşterea, aprecierea valorii practice concrete a medicului.
Boala impune o reorganizare a vieţii temporară sau definitivă. Boala şi suferinţa obliga la o
inerorganizare.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson.
Orce activitate ce se doreşte a fi profesională urmăreşte să se sprigine pe baze ştiinţifice.
Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică, care permite acordarea de îngrijiri
individualizate. Procesul de îngrijire este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui idivid la o
modificare reală sau potenţială de sănătate. Procesul de îngrijire mai poate fi definit ca un proces
intelectual compus din diverse etape logic ordonate, având ca scop obţinerea unei mai bune stări a
pcientului. Procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor,
a analizei situaţiei, a ingrijirilor pentru a răspunde nevoilor fizice, psiho-sociale ale persoanei, pentru
a renunţa la administrarea îngrijirilor stereotipe şi de rutină în favoarea unor îngrijiri individualizate,
adoptate fiecărui pacient. Este un mod de a gîndi logic, care permite intervenţia conştientă
planificată a ingrijirilor în scopul protejării promovării sănătăţii individului.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire uşureaza
identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho- social, cultural şi spiritual, şi găsirea surselor
de dificultate care împiedică satisfacerea nevoii. De asemenea permite stabilirea intervenţiilor
capabile să reducă influienţa acestor surse de dificultate, în scopul de a ajuta persoana să-şi recapete
autonomia (pe cât posibil).
V.Handeson, de origine americană, deţinătoarea medaliei “Florens Nightingale” este prima
asistentă madicală “care a propus şi a supravegheat momente de îngrijire a omului sănătos şi bolnav,
la 29 mai 1948 la Paris la Conferinţa Internaţională a Asistentelor medicale. Doamna V.Henderson
este cea, care a definit un model conceptual şi având în concurenţă încă zece modele ale altor autori
- concepţia ei a fost adoptata şi în prezent se practica în toată Europa. Conceptul V.Henderson ne
dă o viziune clară asupra îngrijirii omului.
- Individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complet prezentând 14 nevoi fundamentale pe
care trebuie să şi le satisfaca;
- Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a restabili independenţa individului în satisfacerea
acestor nevoi;
- Rolul asistentei este de suplinire a ceia ce el nu poate să facă singur;
Un model conceptual pentru o profesie reprezintă imagine mentală a profesiei, o concepţie a cea
ce ar putea sau ar trebui să fie.Un model conceptual este o abstracţie a spiritului.
NEVOIA SI HOMEOSTAZIA
Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în stare de echilibru a
diverselor sale procese fiziologice şi psihologice.
Nevoia: stare care cere un aport, uşurare lipsa unui lucru de necesitate, de dorinţă, de utilitate.
Homeostazia: stare de echilibru şi de auto reglare care se instalează între diverse procese
fiziologice ale persoanei. Acest concept se extinde de asemenea şi la procesele psiho-sociologice.
Astfel astăzi se vorbeşte de:
- homeostazie fiziologica şi
- homeostazie psiho-socială a individului
Nesatisfacerea unei nevoi fie de ordin fiziologic sau psihologic - este succeptibilă de a avea
repercusiuni la una sau mai multe nevoi.
Exemplu de autoreglar: - o eliminare insuficientă a acidului uric poate provoca un oarecare grad
de acidoza metabolică pe care nevoia de a respira va încerca s-o compenseze printr-o respiraţie
rapidă şi profundă, antrenând astfel o mai mare eliminare de CO2 şi o restabilire posibilâ a
echilibrului acido-bazic.
Exemplu cu efect mai puţin favorabil în procesul de autoreglare: o persoană care nu se pote mişca
- va avea apetitul scăzut, capacitatea pulmonara redusă, motilitatea intestinală încetinită, tonusul
psihologic scăzut ş.a., deci, homeostazia proceselor fiziologice şi psihologice poate fi perturbată.
Sursele de dificultate
Sursele de dificultate se definesc că fiind cauza dependenţei - orice obstacol major care impiedică
satisfacerea unei sau mai multor nevoi fundamentale, constituie o sursa de dificultate. Sursele de
dificultate pot fi cauzate de următorii factori:
1. F. de ordin fizic
2. F. de ordin psihologic
3. F. de ordin social
4. F. de ordin spiritual
5. F. legaţi de insuficiente cunoştinţe.
1. Sursele de dificultate de ordin fizic cuprinde toate obstacolele fizice de natură intrinseca sau
extrinseca ce influientează negativ satisfacerea unei sau mai multor nevoi fundamentale. Sursele de
dificultate intrinseci provin de la individ însuşi. Poate fi vorba de o problemă articulară, de o
paralizie, de o problemă metabolică, de o infecţie, de o excrescenţă care opturează trecerea aerului,
a alimentelor, a substanţelor excretoare etc.Sursele de dificultate extrinseci cuprind agenţi exteriori
care în contact cu orgainismul uman, impiedică funcţionarea normală (Ex.o sondă nazo-gastrică sau
vezicală care cauzează iritaţii, pansament compresiv, o imobilizare etc.)
2. Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente şi emoţii - pe scurt,stările
sufleteşti şi intelectuale care pot influienţa satisfacerea anumitor nevoi fundamentale (tulburări de
gîndire, anxietate, stres, situaţii de criză, modificarea schemei corporale, doliu etc.). Manifestările
de dependentă la acest nivel pot afecta toate nevoile (Ex. Anxietatea poate cauza hiperventilaţia,
anorexie, diaree, perturbarea capacităţii de comunicare).
3. Surse de dificultate de ordin social cuprind probleme generate persoanei în raport cu anturajul
său, cu partenerul de viaţă, cu familia sa, cu prietenii, cu colegii de muncă - pe scurt problemele
legate de înserarea în comunitate . Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaţionale, culturale şi
economice. Se pot prezenta sub forma de modificare a rolului său social (serviciu nou, şomaj)
dificultăţi de comunicare , probleme de adaptare la o cultură, sentiment de respingere etc. Asistenta
nu poate în totdeauna să influienţeze direct problemele generate de aceste surse de dificultate, dar
ea trebuie să ştie să le recunoască şi să ajute pacientul. Asistentele trebuie să deceleze nivelul igienei
locuinţelor, solubritatea, aerul ambiant etc. Sursele de dificultate de ordin social pot să afecteza
calitatea vieţii (cu repercusiuni asupra tuturor nevoilor) şi pot fi surse de stres, de depresie, de
malnutriţie etc.
4. Este vorba de aspiraţiile spirituale, revolta persoanei asupra sensului vieţii, întrebări religioase,
filozofice, limite în practicarea religiei care-i dau persoanei insatisfacţii. Au repercusiuni (mai ales)
asupra persoanelor în vîrstă si la muribunzi. Dar pot apărea manifestări de dependenţă şi la alte
categorii.
5. Asistenta poate ajuta pacientul în cîştigarea unor cunoştinţe care sînt necesare pentru a-1 ajuta
în satisfacrea nevoilor. Astfel sînt necesare informaţii pentru cunoaşterea de sine, cunoştinţa despre
sănătatea şi boală, cunoaşterea celorlalte persoane, cunoaşterea mediului social.
OBSERVAŢIE:
Asistenta ştie că propria sa competenţă un este suficientă în vastul domeniu al sănătăţii. Aşa, de
exemplu, în cazul unui pacient nesatesfăcut prin lipsa de bani, de locuinţă, căldură, intervenţia
asistentei este limitată. Deaceia, ea recunoaşte competenţa altor profesionişti cu care lucrează
independent.
IMPORTANT DE REŢINUT:
Noţiunea de “nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor” înseamnă că poate exista un oarecare grad
de insatisfacţie fără ca acest lucru să presupună o dependenţă a persoanei.
De exemplu o persoană este independentă dacă foloseşte într-un mod adecvat, fără ajutorul altei
persoane, un aparat, un dispozitiv, o proteză, fapt care-i permite să-şi manifeste o stare de bine -
deci este independentă . Dependenţa apare din momentul în care persoana trebuie să recurgă la altă
persoană pentru a utiliza un aparat, un dispozitiv de susţinere sau o proteză.
O alta precizare: se consideră că este ironat să calificăm pacientul “dependent”, de aceea este
preferabil sa se spună “problema de dependenţa”.
Manifestarea de dependenţă apare atunci cînd o nevoie fundamentală este nesatisfacută
din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestări de dependenţă. Acestea sînt
semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a răspunde prin el însuşi la aceste
nevoi.
De exemplu incapacitatea unei persoane să-şi protejeze tegumentele, poate duce la roseaţă sau la
leziune - este o. manifestare de dependenţă faţă de această nevoie, sau incapacitatea de a comunica
poate produce de asemenea manifestări de dependenţă care pot conduce la izolarea socială .
Dependenţa unei persoane trebuie să fie considerată nu numai în raport cu intensitatea sa, dar şi
în raport cu durata sa (de la cîteva zile, la ani de zile). Astfel dependenţa poate fi: moderată sau
totala, temporară sau permanentă.
6. Este vorba de aspiraţiile spirituale, revolta persoanei asupra sensului vieţii, întrebări religioase,
filozofice, limite în practicarea religiei care-i dau persoanei insatisfacţii. Au repercusiuni (mai ales)
asupra persoanelor în vîrstă si la muribunzi. Dar pot apărea manifestări de dependenţă şi la alte
categorii.
7. Asistenta poate ajuta pacientul în cîştigarea unor cunoştinţe care sînt necesare pentru a-1 ajuta
în satisfacrea nevoilor. Astfel sînt necesare informaţii pentru cunoaşterea de sine, cunoştinţa despre
sănătatea şi boală, cunoaşterea celorlalte persoane, cunoaşterea mediului social.
Unde, cum poate interveni asistenta ?
Intervenţia asistentei poate fi asupra sursei de dificultate direct sau asupra manifestărilor de
dependenţă. Uneori însă asupra sursei de dificultate nu se poate acţiona. Astfel: faţă de o problemă
de retenţie urinară datorită efectului anesteziei la un pacient operat, asistenta nu poate acţiona asupra
sursei, ea pote acţiona doar asupra retenţiei care costituie problema de dependenţă a pacientului.
Din contra, cînd este vorba de insuficienţe cunoştinţe, acţiunile asistentei pot viza direct sursa de
dificultate - printr-o învatare (educare) adecvată pacientului. Alte situaţii cînd intervenţia asistentei
asupra sursei de dificultate nu este posibilă: ex. dificit vizual sau intelectual.
Pentru a aplica modelul conceptual al Verginiei Henderson asistenta trebuie sa ştie că o nevoie
fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru a-şi asigura starea de bine, în
apărarea fizică şi mintală.
Fară îndoială, există anumite nevoi fundamentale comune tuturor fiinţelor umane, care trebuie
satisfacute pentru a atinge un nivel optim de bunăstare.
Cadrul conceptual al Verginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi
aspiraţii ale fiinţei umane - numite nevoi fundamentale.