CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE

,, RAISA PACALO’’

Conceptul
Virginiei Henderson
Nevoia si homeostazia
 Conceptul despre om
Este o fiinţă unică, avînd nevoi biologice,
psihologice, sociale şi culturale,o fiinţă în
continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul
său înconjurător,
o fiinţă respnsabilă, liberă
şi capabilă de a se adapta.
Conceptul individual după Verginia Henderson :
,, Individul este o entitate bio-psiho-socială formînd un tot
indivizibil .El are necesităţi fundamentale (comune tuturor) cu
manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se
simte bine. El tinde spre autonomie în satisfacerea
necesităţilor sale”
 Concepţii privind
sănătatea

• Def. O.M.S.: ,,Sănătatea este o stare de bine

fizic, mintal şi social şi nu constă numai în
absenţa bolii sau a infirmităţii’’
• ,,Sănătatea este o stare în care necesităţile sînt
făcute în mod autonom, nu se limitează la
absenţa bolii’’Virginia Henderson.
• ,,Sănătatea reprezintă Ansamblul forţelor: biofizice,
fizice, afective, psihice şi sociale, pentru a înfrunta,
compensa boala, a o depăşi’’
 ,,Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-
social, cultural şi spiritual, stare de autonomie şi
de independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii
sau a infirmitaţii-este o stare dinamică că dă
posibilitatea unui organism de a rămîne în
echilibru cu mediul extern şi intern ’’
,,Sănătatea înseamnă colaborarea armonioasă între
forţele psihice, fizice şi sociale, rezultat al adaptării
sau integrării forţelor sufleteşti la sine, la corp şi la
societate ’’ Nicolaie Mărgineanu.
,,Sănătatea e o stare a oganismului cînd toate organele interne
funcţionează la un nuivel îtnalt cu menţinerea capacităţii de a munci,
necătînd la acţiunea factorilor nocivi’’
 Concepţia despre boală

Este ruperea echilibrului, armoniei, un

semn de alarmă tradus prin suferinţă fizică,
psihică, o dificultate sau o inadaptare la o
situaţie nouă, provizorie sau definitivă.
Boala este o stare schimbată a organismului
creată de acţiunea unor factori nocivi care
duc la diferite schimbări a organismului cu
dereglări a funcţiilor organismului.
 Persoana bolnava poate avea atitudine variată
cu privire la comportare, tratament, referitor
la boală (patologia) sa.

Există urmatoarele variante:

Atitudine nocivă Atitudine combativă Atitudine de luptă Resemnarea

Predomină ideea că Unii bolnavi sînt In cazul unei

Bolnavii sînt
sănătatea e un bun indiferenţi faţă de ptologii
ascultători, grijulii
de mare valoare, iar boala (din motive' incurabile are
şi colborează cu
boala pentru bolnav religioase “Domnul a loc
medicul, asistenţă
e o stare negativa dat- Domnul a luat”) restructurarea
medicală
personalităţii
 Modelul conceptual al
Verginiei Henderson
• Individul bolnav sau sănătos este văzut ca
un tot complet prezentînd 14 nevoi
fundamentale pe care trebuie să şi le
satisfaca;
• Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a
restabili independenţa individului în
satisfacerea acestor nevoi;
• Rolul asistentei este de suplinire a ceia ce el
nu poate să facă singur;
Un model conceptual pentru o profesie reprezintă imaginea mentală a
profesiei, o concepţie a cea ce ar putea sau ar trebui să fie.Un model
conceptual este o abstracţie a spiritului.
 Componentele esenţiale ale
unui model conceptual

Verginia Henderson a prezentat componentele

modelului conceptual care stau la baza lui.

Postulate Elemente Valori

Consecinţele
Scopul profesiei Telul activităţii
Rolul activităţii
Dificultăţi întîlnite de pacient Intervenţia acordată
 Postulate
• Postulatele sînt suportul teoretic şi ştiinţific al
modelului conceptual. Enunţuri pentru susţinrea
altor enunţuri. Ele sînt recunoscute şi acceptate.
Postulatele pe care se bazează modelul V.Hendersor
sînt:

Orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte.

Individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale.

Cînd una din nevoi rămîne nesatisfăcută individul nu este

“complet”,’’întreg” şi “independent”.
 Valori
Modelul V.Henderson este suţinut de 3 valori:

Asistenta posedă funcţii care sînt proprii

Cînd asitenta preia din rolul medicului, ea cedeaza o parte

din funcţiile sale unei persoane necalificate

Societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe

care nu poate să-l primească de la nici un alt prsonal
 Elemente
Cele şase elemene care dau sens vieţii
profesionale:

1.Scopul profesiei:

De a favoriza vindecarea

De a asista muribundul spre un sfirşit demn

De a ajuta pacientul să-şi conserve sau să-şi restabilească

independenţa sa, în aşa fel ca el să poata să-şi satisfacă nevoile
singur
Membrii acestei profesii tind
spre un ideal. Fiind însă realişti,
neputînd să-l atingă-accepte să-l
desfăşoare activitaţii limitate
care au scopul de a conserva sau
a restabili independenţa
persoanelor îngrijite.
 2. Ţelul activităţii
profesionale
Este beneficiarul - adică persoana sau
grupul de persoane spre care este
îndreptată activitatea.

În atingerea obiectivului se ţine

cont de faptul că individul,
bolnav sau sănătos, formează
un tot cu nevoi comune tuturor
fiinţelor umane, dar şi de faptul
că manifestarea nevoilor este
diferită de la un individ la altul.
 3. Rolul profesiei
Desemnează rolul social pe care-l au
membrii profesiei. Rolul asistenţei este
de suplinire a dependenţei, de a încerca
să înlocuiască necesitatea în
aşa fel ca persoana să
poată să-şi satisfacă
cerinţele mai uşor şi
fară handicap.
 4. Sursa de dificultate
Dificultăţile întîlnite la pacient, care fac ca
persoana să nu poata răspunde la una din nvoile
sale, sînt cauzate pe o lipsa de:

Forţă Voinţă Cunoştinţe

Aceste dificultăţi ţin de competenţa asistentei şi este

important de ştiut de care lipsă este dată sursa de dificultate.

Dar dificultăţile întîlnite de pacient nu sînt toate legate de

profesiunea noastra.
 5. Intervenţia aplicată
persoanei
Asistenta nu trebuie sa piardă din vedere omul în
globalitatea sa. Intervenţia va fi orientată asupra
“lipsei” şi constă în a spori independenţa
persoanei. Este iniţiativa noasră proprie.
 6. Consecinţele
Sînt rezulatele obţinute - ameliorarea
dependenţei sau cîştigarea
independenţei - atingera scopului.
 NEVOIA SI HOMEOSTAZIA

Satisfacerea în
ansamblu a
nevoilor unei
persoane permite
conservarea în stare
de echilibru a
diverselor sale
procese fiziologice
şi psihologice.
 NEVOIA: stare care cere un
aport, uşurare, lipsa unui lucru
de necesitate, de dorinţă, de
utilitate.

HOMEOSTAZIA: stare de echilibru şi de

autoreglare care se instalează între diverse
procese fiziologice ale persoanei. Acest
concept se extinde de asemenea şi la
procesele psiho-sociologice.
INDEPENDENŢA ŞI
DEPENDENŢA ÎN
SATISFACEREA NEVOILOR
FUNDAMENTALE

Ca sa-şi menţină un echilibru

fiziologic şi psihologic, pacientul
trebuie să atingă un nivel minim de
satisfacere a nevoilor sale.
 INDEPENDENŢA:

este satisfacerea unei sau mai

multor nevoi prin acţiuni
proprii, îndeplinite de persoană
însăşi
 Dependenţa :
• Incapacitatea persoanei de a
adopta componente sau de a
îndeplini singur, fară ajutorul unei
alte persoane, acţiuni care să-i
permită un nivel acceptabil în
satisfacerea nevoilor astfel încît să
fie independent.
• P.S Originea probabilă a acestei
dependenţe este o lipsa de forţă,
lipsă de voinţă, lipsă de
cunoaştere.
 Tipuri de dependenţă
Dependenţa poate sa intereseze aspectul biologic,
psihologic, social, cultural şi spiritual al fiinţei
umane. Pacientul poate sa prezinte 4 forme de
dependenţe:

Potenţială Actuală Descrescindă Permanentă

Această problemă trebuie sa fie
considerata sub unghiul celor
trei niveluri de intervenţii
menţionate: provenirea
primară, secundare şi terţiară.
 1. Potenţială
Dacă problema de dependenţă este posibil să
apara din cauza anumitor predispoziţii, atunci
vorbim de o stare de dependenţa potenţială.

Ex: La un pacient subalimentat,

imobilizat, poate uşor să apară
roşeaţă sau răni prin presiune.O
acţiune prevenită poate evita
această problemă de
dependenţă.
 2. Actuală
În acelaşi timp, dacă problema este prezentă,
dependenţa este actuală - în acest caz
acţiunile vor fi corective.
 3. Descrescîndă
Cînd dependenţa pacientului se reduce este în
descreştere-rolul asistentei în acest caz este de a
susţine acest progres şi de a ajuta pacientul să-şi
regasească gradul optimal de autonomie.
 4. Permanentă
Dacă în ciuda îngrijirilor din partea asistentei
problema nu poate fi corectată dependenţa este
atunci permnentă sau cronică. Rolul asistentei
este în acest caz suplinirea a ceea ce el nu poate
face independent şi de al ajuta să se adapteze în
aceste limite.
e
Sursele de dificultate
o
r
d
i
n Sursele de dificultate se definesc că
fiind cauza dependenţei - orice
obstacol major care impiedică
satisfacerea unei sau mai multor nevoi

f fundamentale, constituie o sursa de

dificultate. Sursele de dificultate pot fi
cauzate de următorii factori:

i
z
i
c
 1. Sursele de dificultate de
ordin fizic
Cuprinde toate obstacolele fizice de natură
intrinseca sau extrinseca ce influientează negativ
satisfacerea unei sau mai multor nevoi
fundamentale. Sursele de dificultate intrinseci
provin de la individ însuşi. Poate fi vorba de:

-De o problemă metabolică -De o excrescenţă care opturează

trecerea aerului
-O problemă articulară
-De o paralizie
-A alimentelor
-De o infecţie, etc.
-A substanţelor excretoare
 Sursele de dificultate extrinseci
cuprind agenţi exteriori care în contact
cu orgainismul uman, impiedică
funcţionarea normală
Ex:
• O sondă nazo-gastrică sau vezicală care
cauzează iritaţii
• Pansament compresiv
• O imobilizare etc…
 2. Sursele de dificultate de
ordin psihologic
Cuprind sentimente şi emoţii - pe scurt,stările
sufleteşti şi intelectuale care pot influienţa
satisfacerea anumitor nevoi fundamentale:
-Modificarea schemei corporale
-Anxietate
-Stres
-Situaţii de criză
Tulburări de gîndire
-Doliu etc…
• Manifestările de dependentă la acest
nivel pot afecta toate nevoile
Ex:
Anxietatea poate cauza
hiperventilaţia, anorexie, diaree,
perturbarea capacităţii de comunicare.
 3. Surse de dificultate de
ordin social
Cuprind probleme generate persoanei în
raport cu:
-Anturajul său
-Cu partenerul de viaţă
-Cu familia sa
-Cu prietenii
-Cu colegii de muncă

Pe scurt problemele legate de înserarea în

comunitate
 Aceste surse pot fi prezente pe planuri:

Relaţionale Culturale Economice

Şi se pot prezenta sub forma de modificare a

Probleme de
adaptare la o Sentiment de
cultură respingere etc.
Rolului său social (serviciu nou, şomaj)
Dificultăţi de comunicare
 Asistenta nu poate în
totdeauna să influienţeze direct
problemele generate de aceste surse
de dificultate, dar ea trebuie să ştie
să le recunoască şi să ajute
pacientul.
 • Asistentele trebuie să supravegheze

-Nivelul igienei locuinţelor

-Solubritatea
-Aerul ambiant etc

Sursele de dificultate de ordin social pot să

afecteze calitatea vieţii (cu repercusiuni asupra
tuturor nevoilor) şi pot fi surse
-De stres
-De depresie
-De malnutriţie etc.
 OBSERVAŢIE:
Asistenta ştie că propria sa competenţă
nu este suficientă în vastul domeniu al
sănătăţii.
Ex: în cazul unui pacient nesatesfăcut
prin lipsa de bani, de locuinţă, căldură,
intervenţia asistentei este limitată. De
aceia, ea recunoaşte competenţa altor
profesionişti cu care lucrează
independent.
 IMPORTANT DE REŢINUT!
Noţiunea de “nivel acceptabil în satisfacerea
nevoilor” înseamnă că poate exista un oarecare
grad de insatisfacţie fără ca acest lucru să
presupună o dependenţă a persoanei.

Ex: O persoană este independentă dacă foloseşte într-un

mod adecvat, fără ajutorul altei persoane, un aparat, un
dispozitiv, o proteză, fapt care-i permite să-şi manifeste o
stare de bine - deci este independentă .
.
 Dependenţa apare din momentul
în care persoana trebuie să recurgă
la altă persoană pentru a utiliza un
aparat, un dispozitiv de susţinere
sau o proteză.

O alta precizare: se consideră că este

ironat să calificăm pacientul “dependent”,
de aceea este preferabil sa se spună
“problema de dependenţa”.
 Manifestarea de dependenta
Atunci cînd o nevoie fundamentală este
nesatisfacută, din cauza unei surse de
dificultate, apar una sau mai multe manifestări
de dependenţă. Acestea sînt semne observabile
ale unei anumite incapacităţi a persoanei de a
răspunde prin el însuşi la aceste nevoi.

De ex: Incapacitatea unei persoane să-şi protejeze

tegumentele, poate duce la roseaţă sau la leziune - este o
manifestare de dependenţă faţă de această nevoie, sau
incapacitatea de a comunica poate produce de asemenea
manifestări de dependenţă care pot conduce la izolarea
socială .
Dependenţa unei persoane trebuie să fie
considerată nu numai în raport cu intensitatea
sa, dar şi în raport cu durata sa (de la cîteva
zile, la ani de zile).Astfel dependenţa poate
fi:

Moderată Temporară

Totala Permanentă
 4. Factori de ordin spiritual

Este vorba de:

- Aspiraţiile spirituale
- Revolta persoanei asupra sensului vieţii
- Intrebări religioase, filozofice
-Limite în practicarea religiei care-i
dau persoanei insatisfacţii
Au repercusiuni (mai ales) asupra persoanelor în
vîrstă si la muribunzi. Dar pot apărea manifestări de
dependenţă şi la alte categorii.
 5. Factori legaţi de
insuficiente cunoştinţe
Asistenta poate ajuta pacientul în
cîştigarea unor cunoştinţe care sînt
necesare pentru a-i ajuta în satisfacrea
nevoilor. Astfel sînt necesare informaţii
pentru:
- Cunoaşterea de sine
- Cunoştinţe despre sănătatea şi boală
- Cunoaşterea celorlalte persoane
- Cunoaşterea mediului social
 Unde, cum poate interverii
asistenta ?
Intervenţia asistentei poate fi:

Asupra sursei de dificultate direct

Asupra manifestărilor de dependenţă

Uneori însă asupra sursei de dificultate nu se

poate acţiona.
• Astfel: faţă de o problemă de retenţie
urinară datorită efectului anesteziei la un
pacient operat, asistenta nu poate acţiona
asupra sursei, ea pote acţiona doar asupra
retenţiei care costituie problema de
dependenţă a pacientului. Din contra, cînd
este vorba de insuficienţe cunoştinţe,
acţiunile asistentei pot viza direct sursa de
dificultate - printr-o învăţare (educare)
adecvată pacientului. Alte situaţii cînd
intervenţia asistentei asupra sursei de
dificultate nu este posibilă:
Ex: dificit vizual sau intelectual.
• Există însă situaţii cînd intervenţia
asistentei pote fi la cele doua
niveluri:
De ex: un pacient cu escarii datorită
imobilizării (asistanta se ocupa de
rană, dar şi de sursa de dificultate -
prin schimbarea poziţiei
pacientului).
 NEVOILE FUNDAMENTALE ŞI
DIMENSIUNILE BIO-PSIHO-SOCIALE
CULTURALE ŞI SOCIALE
Cele 14 nevoi fundamentale sînt:
1. A respira
2. A se alimenta şi hidrata
3. A elimina
4. A se mişca, a păstra o bună postură
5. A dormi, a se odihni
6. A se îmbrăcă şi dezbrăca
7. A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. A fi curat, a-şi proteja tegumentele
9. A evita pericolele
10. A comunica
11. A acţiona după credinţele sale şi valorile sale
12. A se realiza
13. A se recrea
14. A învăţa
 Fiecare din aceste nevoi comportă
diferite dimensiuni ale fiinţei
umane, anume:

• Dimensiune biologică
(biofiziologică)
• Dimensiune psihologică
• Dimensiune culturală
• Dimensiune spirituală
SCURTĂ PREZENTARE A
NEVOILOR
 1. A RESPIRA
• Aspectul bio-flziologic al acestei nevoi se
manifestă în respiraţie pulmonară şi tisulară.
• Dimensiunea psiho-socio- culturală este
influienţată de următorii factori:

Furia Emoţia
Tristeţea

Exerciţiile de meditaţie Yoga Fumatul etc.

• Nevoia de a respira prezintă anumite
particularităţi la nou-nascut, sportivi, dupa
intervenţii chirurgicale.
 2. A BEA ŞI A MÎNCA
• Dimensiunea bio-fiziologică interesează anumite
mecanisme, mişcări ale mîinii spre gură,
masticaţie, deglutiţie, digestie, de asemenea
necesarul de calorii precum şi alte substanţe
nutritive (ex.la un diabetic sau anemic).
• Dimensiunile psiho-socio-culturale se manifestă
în obiceiurile legate de rasă, religie, naţionalitate.
Ca şi toate nevoile fundamentale şi această
nevoie este legată de alte nevoi (a comunica, a
elimina, a se simţi util) şi se modifică după
stadiul de maturitate a individului.
 3. A ELIMINA
Această nevoie cuprinde
• Eliminarea renală
• Intestinală
• Respiratorie şi cutanată
în anumite situaţii:
Orificiile (trahiostomie, colostomie) servind
căilor de eliminare.
 Aspectul bio-psiho-fiziologic este în acelaşi timp
• Mecanic
• Chimic
• Hormonal
• Nervos
şi variaza mult cu vîrsta şi starea de sănătate a
persoanei.
Dimensiunile psiho-socio-culturale sînt numeroase. Emoţiile
agreabile şi dezagriabile influienţează la fregvenţa urinară,
calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia şi expiraţia de
CO2.
Atitudinea părinţilor faţă de
curăţenie, exigenţile curăţeniei
provin în mod egal din
moştenirea socio-culturală.
 4. A TE MIŞCA ŞI A TE
MENŢINE INTR-O BUNĂ
POSTURĂ
Bio-fizilogic, independenţa diferă de la un copil
mic la adult, la paraplegie, paralizat de 10 ani sau
la un alergător olimpic.
Sistemul muscular şi scheletic, cardiovascular,
nervos influienţează libertatea de mişcare şi de
adapatre sau evitare a anumitor posturi.
Din punct de vedere psiho-socio-cultural,
variaţiile individuale sînt importante. Mişcarea
şi poziţia corpului reflectă conştient sau
inconştient starea de spirit a individului,
limbajul carporal exprimînd vitalitatea psihică,
unitatea somaticului cu psihicul. De altfel,
obiceiurile sociale şi atitudinile culturale sînt
cele care determină mersul unei tinere, bunele
maniere la masă şi într-o discotecă.
Independenţa necesară multiplelor deplasări care
se produc în cursul unei zile este neapărat în raport
cu alte nevoi, de exemplu, pentru a se simţi util
pescarul şi taximetristul depun activităţi fizice
foarte diferite pentru a-şi satisface nevoia.
Problemele de sănătate fac să se nască nevoi
individuale în domeniul motricităţii (mişcării)

Ex: Mersul cu ajutorul cîrjelor,

schimbarea poziţiei la fiecare oră.
 5. A DORMI ŞI A TE ODIHNI

• Somnul-odihna, biologic şi fiziologic -

variază cu vîrsta şi starea de sănătate:
copilul mic are nevoie de mai mult
somn decît adolescentul,
convalescentul care se restabileşte
după o criză cardiacă are nevoie de
repaos diferit faţă de un accidentat cu
un picior fracturat.
• Calitatea somnuluui, ca şi repaosul
mintal şi fizic, este asociată sub
sistemelor cardiovascular, gastro-
intestinal, neuro­muscular: o persoană
privată de somn şi în acelaşi timp de
vise nocturne manifestă tulburări fizic
şi psihice.
• Psiho-socio-cultural - somnul şi repaosul
sînt afectate de emoţii şi obligări sociale,
anumite grupuri socio-culturale uzează
droguri pentru a ramîne treji sau pentru a
dormi, adepţii meditaţiei şi yoghinii
utilizează practici culturale pentru
favorizarea destinderii.
 6. A SE ÎMBRĂCA ŞI
DEZBRĂCA
Manifesatrile acestei nevoi sînt foarte variate.
• Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare
independenţei în acest domeniu cer o anumită
capacitate neuro-musculară şi pun în evidenţă
diferenţele care separă tinerii de cei mai puţini
tineri. Cînd sănătatea este alterata “A te
îmbraca-dezbraca” poate prezenta probleme
foarte personale: femeia cu o mectomie se
preocupă de proteză şi de vestimetaţia sa,
hemiplegiul caută veşminte care sa potă fi uşor
manevrate cu mîna.
• Psiho-socio-cultural - se manifestă prin
afirmarea personalităţii şi a sexualităţii în
alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-
culturale şi religioase au exifente particulare:
voal, turban, capriciile modei au făcut “jeanşii”
aproape universali. Respectarea pudorii
pesoanei, ţinînd cont de vîrsta, sex, de
apartenenţa la grupuri socio-culturale,necesită
utlizarea unor paravane, lengerie(şervet,
prosop) pentru ca nevoia să-i fie satisfacută.
 7. A MENŢIENE TEMPERATURA
CORPULUI IN LIMITE
NORMALE
• Menţinerea temperaturii convenabile este o
funcţie bio-fiziologică a persoanei: vîrsta face
să varieze temperatura corporală după cum
toleranţa la shimbări survine în mediul
ambiant. Temperatura corpului depinde de:
• Exerciţii
• De felul de a se îmbrăcă
• De starea de hidratare
• De controlul hipotalamic
• De ritmurile biologice
• Componenţa psihica este manifestată în
influienţa emoţiilor asupra temperaturii.
Astfel anxietatea pote provoca o creştere a
temperaurii corporale şi această emoţie, ca şi
altele este adesea asociată la situaţia socio-
culturală a subiectului.
 8. A FI CURAT ŞI A-ŢI
PROTEJA TEGUMENTELE
• Independenţa în materia de igienă personală
este un mod evident de funcţie, de
capacitatea fizică de a face gesturi şi mişcări
necesare, precum şi de factori biologici ca
vîrsta şi sexul.
• Nevoile individale sunt diferite la
adolescentul puber, la bătrîn, la o fată cu
ciclu menstrual.
• Sănătatea psihică şi emotivă se reflectă în
starea epidermei, în atenţia acordata parului
(coafurii), cînd nevoile individului de
curăţenie sunt satisfacute, sentimentul de
bine este crescut. Emoţiile afectează
transpiraţia şi secreţiile, normele de
curăţenie diferă de la un grup socio-cultural
la altul, iar în interiorul aceluiaşi grup,de la
o epocă la alta.
 9. A EVITA PERICOLELE
• Pericolele pot proveni din mediul:

Intern Extern
• Pe plan bio- fiziologic, independenţa rezidă în a
evita anumite alimente, medicamente de a avea
grija în desfăşurarea anumitor activităţi.
• La un bolnav spitalizat nevoia de a evita pericolele
poate fi satisfacută printr-un simplu gest de ridicare
a graturului patului sau, la nevoie izolarea
bolnavului ori protecţia celui cu idei de suicid.
• Psiho-socio-cultural - pentru asigurarea
securităţii psihice- simpla prezenţă a unei rude
apropiate sau a altei persoane importante pentru
pacient. Izolarea socio-culturala poate fi evitată
prin diferite mijloace:
• Ascultarea muzicii rock
• Vizita la o persoană care vobeşte aceiaşi limbă
sau aparţine aceleiaşi comunităţi etnice
• Respectul obiceiurilor proprii a unei culturi.
 10. A COMUNICA CU
SEMENII
Dimensiunea biologica se manifestă în toate
expresiile

Verbale Non-verbale
care sublimează caracteristicile sexuale:
mersul, postura, veşmintele. Din punct de
vedere fiziologic, comunicarea verbala prinde
articulaţia, fonaţia. Comunicarea non-verbală
depinde de capacitatea psihica de a schimba
atitudinile corporale , de a face gesturi, de a
avea o faţă expresivă.
Componentele psiho-socio-culturale se
manifestă în alegerea conţinutului exprimat:
• sentimente,
• emoţii,
• idei etc.
• Comunicarea cuprinde sexualitatea. Această
componentă importantă a a fiinţei umane se
exprimă din copilărie pîna la bătrîneţe.
Ex: în afirmarea de sine şi în alegerea
veşmintelor, relaţii sociale.
• Sănătos sau bolnav, copil sau adult, fiecare
persoană are o mulţime de lucruri de comunicat.
Atunci cînd un pacient nu poate din diverse
motive să-şi satisfacă această nevoie, asistenta
trebuie să-l ajute să se exprime şi să găseasca
noi moduri de exprimare.
 11. A-ŢI PRACTICA RELIGIA
• Componenţa bio-fiziologieă a
independenţei în acest domeniu se
exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini
necesare cultului: pocăinţă poate cere
poziţia ingenuncheta sau perioada de
post, anumite religii prescriu
circumcizia, altele interzic anumite
mîncaruri şi intervenţii medicale.
• Evoluţia practicelor religioase este în funcţie
de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile
interculturale:
• Slujba obişnuită duminica,
• Se celebrează sîmbata,
• Bisericele se democratizează.
Alterarea sănătăţii poate antrena creşterea sau
diminuarea viziunii la ideologie în îngrijirea
bolnavului de toate vîrstele respectarea acestei
nevoi fundamentale cere asistentei o educaţie
liberala.
 12. A FI OCUPAT PENTRU
A FI UTIL
•De-alungul etapelor vieţii, fiinţa umană are
nevoie să se realizeze, să studieze, să
muncească. Aceste activităţi pot fi legate de
sex (biologic), dar cea mai mare parte
depinde de capacitatea fiziologică şi
dezvoltarea psiho-sociala a individului.
Normele culturale influenţează satisfacerea
acestei nevoi: intr-o societate
industrializată, indivizii ambiţioşi cer
pentru a se şimţi util alte lucruri decît cei
care valorează expresia artistică şi
filozofică.
• Independenţa în acest domeniu variază
la compozitor şi om politic, la o mama
de familie şi un manechin.
• O problemă de sănătate poate sa
diminueze temporar sau permanent,
mijloacele de care subiectul dispune
pentru a se simţi util. Satisfacerea
nevoii este legata de alte nevoii: a
învăţa, a se mişca, a comunica.
 13. A SE RECREA.
• Nevoia fundamentală şi comună
tuturor fiinţelor umane, variază în
manifestări la copil şi vîrsta adultă,
de la un individ la altul.
Independenţa în recreare are
componente bio-fiziologice:
persoana născută oarba nu va avea
aceleaşi distracţii ca şi ceilalţi,
starea de sanatate fiziologică poate
decide alegerea între
schi,alpininism şi lectură.
• Fenomenele psiho-socio-culturale, pot
influienţa satisfacerea nevoii pot de asemenea
sa apară influienţa şi în viaţa imutivă. Astfel,
un coleric se poate elibera de un sentiment
dezagreabil lovind mingea de tenis, un altul
care joaca volei cu copiii săi, se va simţi mai
puţin anxios. Această nevoie nu este eliminată
cînd o persoană este bolnavă, din contra,
perioadele de destindere şi distracţii trebuie
planificate dupa situaţia fiecăruia.
 14. A ÎNVAŢA
• Nevoia de descoperire, de satisfacerea curiozităţii,
de a adăuga cunoştinţe este comună tuturor, deşi se
evidenţiază mai puternic la copii şi în timpul anilor
de formare şcolară. Inteligenţa şi integritatea
simţurilor sunt principalii factori care contribue la
satisfacerea acestei nevoi.
• Aspectul psiho-socio-cultural se manifestă prin
dorinţa de a afla şi de a cunoaşte valoarea acordata
educaţiei de grupul socio­cultural.
• În ceia ce priveşte sănătatea unei populaţii nevoile
de învăţare sunt foarte variate.
• Cea mai mică problemă de sănătate, face să se
ivească nevoi de învăţare particulare. Un pacient
trebuie să înveţe să-şi facă pansamentul, un altul să
înveţe să-şi facă insulina şi să-şi faca regimul cu
obligaţia de a participa la dineurile oamenilor de
afacere.
• Nevoia de a învăţa este specific legată nevoilor de a
fi util şi a se recrea, dar poate fi condiţia esenţială a
restabiliri independenţii tuturor nevoilor.
• Cele 14 nevoi formează un tot: a considera o
nevoie făcînd abstracţie de celelalte,
constituie o negaţie a “totului” a încerca să
separi de psihic e inutil.
• Dupa conceptul V.Henderson scopul ideal
al profesiunii de asistentă este independenţa
persoanei în satisfacerea celor 14 nevoi
fundamentale.
• Asistenta care vrea sa personalizeze
îngrijirile trebuie, deci, sa ţina seama de
diversele dimensiuni implicate.
 În concluzie
Dimensiunile pot modifica manifestările de
satisfacţie a fiecăruia dintre nevoi. Pot deci
influienţa satisfacerea nevoilor
fundamentale.
 De exemplu:
• Pentru nevoia de a se alimenta reamintim
factorii dimensiunii psihologice, socio-
culturale şi chiar religioase care pot influienţa
satisfacerea nevoii.
• Dimensiunea psihologica:
• Factorii psihologici ca:
Anxietatea

Frica

Repulsia pentru anumite alimente Emoţiile

 Dimensiunea socioculturala:
• Climatul familial în timpul mesei
• Obiceiuri alimentare legate de
familii sau cultură
• Importanţa acordată alimentaţiei.
• Dimensiunea spirituala (religioasa):
• Restricţia alimentară impusa pentru
anumite religii (ex.porc la evrei).