AutoCAD Aplicatii Practice

IONEL VIERU ADRIAN CLENCI ŞTEFAN TABACU
AUTOCAD
APLICAŢII PRACTICE
PENTRU INGINERIE MECANICĂ
Editura Universităţii din Piteşti 2004

IONEL VIERU ADRIAN CLENCI ŞTEFAN TABACU
AUTOCAD
APLICAŢII PRACTICE
PENTRU INGINERIE
MECANICĂ
ISBN 973-690-360-5
Editura Universităţii din Piteşti 2004

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii
Universităţii din Piteşti
Nici o parte din acest volum nu poate fi reprodusă sub orice formă,
fără permisiunea scrisă a autorului.
Bun de tipar: 15.12.2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
VIERU,IONEL
AutoCAD: aplicaţii practice pentru inginerie
mecanică/ Ionel Vieru, Adrian Clenci, Ştefan Tabacu, -
Piteşti: Editura Universităţii din Piteşti,2004
Bibliogr.
Index.
ISBN 973-690-360-5
I. Clenci,Adrian
II. Tabacu Ştefan
004.92
004.42 AUTOCAD
PREFAŢĂ
Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor care doresc să cunoască şi să utilizeze

reprezentările grafice în tehnică, în mod deosebit celor care sunt în perioada de
formare. Ea are un pronunţat caracter practic, etapele fiecărui exerciţiu sunt descrise în
amănunt pentru a putea fi urmărite cu uşurinţă de cei care se află la început de drum în
acest domeniu.
Aplicaţiile se referă la domeniul inginerie mecanică şi oferă o metodă adecvată
de învăţare şi utilizare a programului AutoCAD. Experienţa acumulată prin
parcurgerea acestei cărţi poate fi utilă şi în alte domenii ale proiectării, principiile şi
elementele de bază fiind aceleaşi.
Munca de proiectare a unui inginer nu mai poate fi concepută în afara
calculatorului, indiferent de specializare reprezentările virtuale au devenit limbajul
curent de exprimare. Începând din faza conceptuală până la etapa de fabricare, desenul
în plan, dar mai ales modelarea 3D este necesară în toate etapele de elaborare şi
promovare a unui produs nou.
În prima parte a lucrării se prezintă elemente de bază ale utilizării sistemului
AutoCAD: interfaţa grafică, sisteme de coordonate, realizarea entităţilor simple, unelte
pentru editarea şi modificarea obiectelor.
A doua parte cuprinde descrierea unora dintre cele mai uzuale construcţii
geometrice aplicate pentru obţinerea unui desen tehnic. Exerciţiile prezentate au şi
rolul de a familiarizarea utilizatorul cu modul de lucru în sistemul AutoCAD.
Se continuă apoi cu prezentarea modului de reprezentare pentru flanşe, arbori,
asamblărilor prin caneluri, roţi de curea, roţi dinţate.
În ultima parte a lucrării se abordează principiile modelării 3D şi elemente de
bază pentru realizarea unei documentaţii tehnice pornind de la un model.
Având convingerea că lucrarea este în continuare perfectibilă, autorii rămân

îndatoraţi celor care folosind materialul de faţă îi vor contacta pentru exprimarea
observaţiilor lor.
Autorii
CUPRINS
NOŢIUNI INTRODUCTIVE ……. 9

1. CAD ……. 9
2. PROIECTARE ASISTATĂ ……. 10
3. AutoCAD ……. 12
AutoCAD COMENZI DE BAZĂ ……. 17
1. ECRANUL GRAFIC AUTOCAD ……. 17
2 ELEMENTE DE BAZĂ ……. 18
2.1. Sisteme de coordonate ……. 18
2.2. Metode de introducere a coordonatelor unui punct ……. 18
2.2.1. Utilizarea coordonatelor absolute ……. 18
2.2.2. Utilizarea coordonatelor relative ……. 19
2.2.3. Introducerea directă a distanţelor ……. 19
2.2.4. Afişarea coordonatelor ……. 19
3 ENTITĂŢI SIMPLE ……. 20
3.1. Linia ……. 20
3.2. Cercul ……. 21
3.3. Arcul ……. 22
3.4. Poligonul ……. 24
4. UNELTE DE LUCRU ……. 24
4.1. Sistemul ortogonal ……. 24
4.2. Grila de desenare ……. 25
4.3. Saltul la grila de desenare ……. 26
4.4. Saltul la obiecte ……. 27
5. ŞTERGEREA OBIECTELOR ……. 29
6. UNELTE DE EDITARE ŞI MODIFICARE ……. 29
6.1. Retezarea obiectelor ……. 29
6.2. Extinderea obiectelor ……. 30
CONSTRUCŢII GEOMETRICE I ……. 31
1. INTRODUCERE ……. 31
2. PROBLEMA NUMĂRUL 1- Împărţirea unui unghi în ……. 32
două părţi egale
2.1. Metoda I ……. 32
2.2. Metoda II ……. 33
2.3. Metoda III ……. 34
2.4. Metoda IV ……. 34
3. PROBLEMA NUMĂRUL 2 - Găsirea centrului unui
cerc ……. 35
4. PROBLEMA NUMĂRUL 3 - Trasarea unei paralele la o
dreaptă, la o distanţă dată ……. 36
5. PROBLEMA NUMĂRUL 4 - Trasarea cercului înscris
într-un triunghi oarecare ……. 38
6. PROBLEMA NUMĂRUL 5 - Trasarea cercului
circumscris unui triunghi oarecare ……. 39
CONSTRUCŢII GEOMETRICE II ……. 40
1. PROBLEMA NUMĂRUL 1 - Împărţirea unui segment
dat în părţi egale sau proporţionale ……. 40
1.1. Metoda I - Utilizând proprietatea de asemănare a
triunghiurilor ……. 40
1.2. Metoda II - folosind comanda DIVIDE ……. 44
2. PROBLEMA NUMĂRUL 2 - Calcularea ariei şi
perimetrului unui poligon ……. 45
3. PROBLEMA NUMĂRUL 3 - Construcţia poligoanelor
regulate ……. 47
3.1. Metoda I ……. 47
Metoda II ……. 47
CONSTRUCŢII GEOMETRICE III ……. 48
1. TANGENTE ……. 48
1.1. PROBLEMA NUMĂRUL 1 - Construcţia tangentelor
comune exterioare la două cercuri exterioare date ……. 48
1.2 PROBLEMA NUMĂRUL 2 - Construcţia tangentelor
comune interioare la două cercuri exterioare date ……. 51
2. RACORDĂRI ……. 53
2.1. PROBLEMA NUMĂRUL 3 - Construcţia racordării
dreptelor concurente printr-un arc de cerc de rază R ……. 54
2.2 PROBLEMA NUMĂRUL 4 – Racordarea unei drepte cu
un cerc printr-un arc de cerc de rază dată, tangent
exterior cercului dat ……. 56
DETERMINAREA CARACTERISTICILOR SUPRAFEŢELOR
PLANE CU AJUTORUL REGIUNILOR ……. 59
2. PROBLEMA NUMĂRUL 1 ……. 61
3. PROBLEMA NUMĂRUL 2 ……. 63
REPREZENTAREA FLANŞELOR ……. 65
2. REPREZENTAREA SECŢIUNII UNEI FLANŞE ……. 66
3. VEDEREA FRONTALĂ A UNEI FLANŞE
CILINDRICE ……. 69
4. VEDEREA FRONTALĂ A UNEI FLANŞE OVALE ……. 72
5. COTAREA DESENULUI ……. 74
REPREZENTAREA ARBORILOR ……. 76
2. DEFINIREA STRATURILOR DE DESENARE ……. 77
3. DESENAREA ARBORELUI ……. 78
COTAREA ARBORELUI ……. 81
REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR PRIN CANELURI ……. 84
2. REALIZAREA DESENULUI DE EXECUŢIE PENTRU
UN ARBORE CU CANELURI DREPTUNGHIULARE ……. 84
2.1. Realizarea vederii laterale ……. 85
2.2. Realizarea secţiunii frontale ……. 90
REPREZENTAREA UNEI ROŢI DE CUREA ……. 94
2. REALIZAREA DESENULUI ROŢII DE CUREA ……. 95
REPREZENTAREA ROŢILOR DINŢATE ……. 100
2. TRASAREA PROFILULUI DINTELUI ……. 101
3. REPREZENTAREA ŞI COTAREA ROŢILOR
DINŢATE CILINDRICE ……. 104
ÎNTOCMIREA DESENULUI DE ANSAMBLU ……. 110
2. REALIZAREA PIESELOR COMPONENTE ALE
ANSAMBLULUI ……. 112
3. ASAMBLAREA COMPONENTELOR ……. 116
MODELAREA 3D ……. 118
2. REALIZAREA UNUI MODEL 3D ……. 118
REALIZAREA DOCUMENTATIEI ……. 137
2. OBŢINEREA PROIECŢIILOR ÎN SPAŢIUL MODEL ……. 138
3. OBŢINEREA PROIECŢIILOR ÎN SPAŢIUL HÂRTIE ……. 140
4. TIPĂRIREA DESENELOR ……. 147
LISTA UZUALĂ A COMENZILOR AUTOCAD ……. 150
ANEXE ……. 159
BIBLIOGRAFIE ……. 180
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. CAD
Termenul CAD are un caracter polisemantic, el reprezentând prescurtarea de

la diverşi termeni ce sunt utilizaţi în limba engleză: Computer Aided/Assisted
Drawing/Design/Drafting. Aceasta este şi explicaţia pentru care acest termen e
intraductibil în limba română, specialiştii folosindu-l ca atare.
În general CAD se referă la procesul de utilizare a calculatorului la asistarea
în creaţia, modificarea şi reprezentarea unui desen sau proiect. Din această definire,
CAD reprezintă mult mai mult decât un sofisticat program de calculator pentru
reprezentări grafice.
În literatura anglo-saxonă această aparentă confuzie este exploatată, pentru a
evidenţia permanent legătura indisolubilă care există în inginerie între proiectare şi
desenare.
Uneori când este nevoie să se evidenţieze cele două componente ale sale, cea
de proiectare şi cea de desenare, se mai foloseşte acronimul CADD - Computer
Aided Design and Drawing.
Activitatea de proiectare asistată de calculator este consecinţa firească a
necesităţii proiectării mai rapide a unor produse de calitate tot mai bună.
Programele CAD sunt destinate cu precădere realizării desenelor din domeniul
tehnic, în ultima vreme căpătând însă şi numeroase valenţe estetice sau chiar
artistice.
Prin funcţiile lor, ele oferă posibilitatea construirii modelului, îmbunătăţirea
lui prin operaţii interactive, testarea acestuia cu ajutorul unor simulatoare şi apoi
realizarea fazelor de postprocesare: crearea listei de componente şi materiale,
generarea automată a tehnologiei şi a comenzilor numerice pentru maşinile unelte
cu comandă program.
Sistemele grafice interactive integrează metodele ştiinţelor tehnice,
matematicii aplicate şi informaticii într-un sistem complex, posibil doar datorită
puterii de procesare, preciziei şi capacităţii de memorare ale calculatoarelor.
CAD-ul a devenit o adevărată industrie cu cifră de afaceri de mai multe
miliarde de dolari, de care sunt legate mari firme producătoare de software,
distribuitori, grupuri de cercetare-dezvoltare, organizaţii de standardizare, centre de
instruire şi învăţământ, editori de cărţi şi reviste, producători de bunuri şi servicii,
industrii şi servicii speciale.
10 Vieru I., Clenci A., Tabacu Şt. AUTOCAD - APLICAŢII PRACTICE
2. PROIECTARE ASISTATĂ
Reprezentările grafice pe calculator din epoca noastră, realizate prin diferite

metode şi tehnici care asigură transformarea datelor din memoria calculatorului în
imagini pe ecran (şi reciproc), servesc nu numai pentru comunicarea umană, dar
s-au dovedit a fi şi cel mai flexibil şi mai puternic mod de comunicare dintre
oameni şi sistemele de calcul electronic (a se vedea şi succesul interfeţelor grafice
ale sistemelor de operare şi aplicaţiilor de orice natură).
Primele aplicaţii CAD şi-au făcut apariţia la începutul anilor 60. Au urmat
apoi sisteme de proiectare proprii la marii producători de automobile General
Motors şi Renault. Treptat au apărut case de software care s-au specializat în
realizarea de astfel de programe, din ce în ce mai performante. Ele erau destinate
exclusiv calculatoarelor foarte performante.
Apariţia calculatoarelor personale a fost privită la început cu neîncredere de
marile case de software. Însă "explozia" pieţei acestora, determinată de preţul
redus, ca şi de performanţele în continuu progres au condus la reconsiderarea
atitudinii producătorilor de programe. Aşa se explică faptul că oferta actuală pentru
programele de grafică interactivă include practic toate tipurile de calculatoare,
cuplate sau nu în reţea, cu totalitatea sistemelor de operare existente.
Domeniile de aplicabilitate ale programelor CAD actuale sunt numeroase:
desene tehnice, planuri de montaj, ilustraţii tehnice, scheme electrice, circuite
electronice, arhitectură, planuri de construcţie, cartografie, multimedia.
Desenele pot fi vizualizate, pot fi corectate, modificate sau dezvoltate, pentru
ca în final să fie desenate pe hârtie la plotter sau imprimantă, ori exportate către un
alt program pentru realizarea de calcule inginereşti, pentru obţinerea rapidă a unui
prototip sau pentru fabricarea cu ajutorul unei maşini unelte cu comandă numerică.
Pentru că volumul de calcul ca şi cantitatea de informaţie care trebuie
accesată sunt foarte mari, cerinţele hardware impuse calculatoarelor sunt de
asemenea ridicate.
Atunci când calculatorul este folosit pentru producerea unor vederi şi secţiuni
ortogonale tradiţionale, prin CAD se înţelege (cel puţin în proiectarea mecanică)
computer aided drafting, adică desenare (schiţare) asistată. Dacă sunt implicate şi
posibilităţile şi utilizările 3D (ale modelelor spaţiale), conceptul computer aided
design devine sinonim cu computer aided modelling – modelare asistată de
calculator.
Desenarea asistată de calculator creşte performanţele şi viteza de realizare ale
proiectării tradiţionale. Un desen, fie că este o vedere sau o secţiune, este în esenţă
o colecţie de linii, drepte, arce, elipse, etc. În general, fiecare element reprezintă o
succesiune de primitive fiind redat în conformitate cu modelul bazat pe calculator
al desenului. O primitivă poate fi imaginată ca o procedură care generează o formă
geometrică particulară atunci când se dau valori pentru anumite argumente
predefinite. Numele acestor proceduri, împreună cu valorile corespunzătoare ale
argumentelor lor, trebuie să fie introduse în ordine de operator.
Noţiuni introductive 11
Facilităţile cu care sunt realizate acestea, împreună cu flexibilitatea editării

(facilităţile de a modifica un desen existent), definesc cât de "prietenos" faţă de
utilizator este un anumit sistem.
Un bun sistem de desenare 2D trebuie să-i permită desenatorului să lucreze
pe ecran cu aproximativ aceeaşi metodologie pe care ar fi utilizat-o la planşetă,
simultan cu valorificarea deplină a avantajelor oferite de sistemul de calcul în ceea
ce priveşte posibilităţile grafice şi capacităţile de manevrare a datelor. Acestea pot
fi obţinute prin utilizarea de elemente hardware1 (mouse, tabletă grafică, light pen2,
joystick3) şi software4 corespunzătoare. Caracteristici, precum zooming
(modificarea scării de reprezentare), panning (deplasarea zonei reprezentate) şi
windowing (reprezentarea doar a conţinutului unei zone dreptunghiulare) au
devenit comune chiar şi la sistemele mici. Acelaşi lucru se poate spune despre
acţiuni ca mutarea, copierea, rotirea, oglindirea sau scalarea elementelor selectate.
Cotarea, realizarea tabelelor de componenţă, haşurarea au devenit operaţii aproape
automate. Pentru obţinerea acestora şi a multor alte efecte, sunt folosite tehnici
software speciale, cele mai importante dintre acestea fiind menţionate în
continuare:
- layering este tehnica separării diferitelor clase de date pe straturi

separate, care pot fi reprezentate în mod individual sau în orice
combinaţie dorită; aceasta este complet similară cu utilizarea foliilor
transparente suprapuse; sistemele moderne mari pot oferi mii de straturi;
tehnica straturilor îl ajută pe operator să distingă mai uşor printre
diferitele tipuri de date;
- rubber banding, tehnica "benzilor de cauciuc", dă posibilitatea liniilor
să se comporte precum nişte fâşii de cauciuc elastice articulate în anumite
puncte (argumente ale primitivelor ce compun linia); mutarea unui astfel
de punct deformează linia în aceeaşi manieră în care deplasarea unui
reazem ar produce încovoierea unei benzi din cauciuc, ceea ce le conferă
aspect natural;
- scanning sau object snap, alegerea punctelor caracteristice ale liniilor
(capăt, centru, mijloc intersecţie, etc.) care sunt cele mai apropiate de
poziţia curentă a cursorului, este o tehnică foarte folositoare care, cuplată
cu disponibilitatea construirii liniilor, permite o introducere a punctelor
rapidă şi naturală, fără a fi utilizată tastatura pentru specificarea
coordonatelor punctelor.
1
echipamentele calculatorului.
2
tip de digitizor, utilizat pentru indicare pe eran.
3
dispozitiv de intrare folosit (mai ales la jocuri) pentru indicarea unor deplasări sau acţiuni.
4
programele, datele şi rezulatele.
3. AutoCAD
Programul AutoCAD este un produs al firmei americane Autodesk şi este

una din cele mai cunoscute şi răspândite aplicaţii CAD pentru calculatoare
personale. De la lansarea în 1982, programul a fost vândut până în anul 1990 în
mai mult de 250000 exemplare, pentru ca în 1999 să depăşească 2 milioane de
instalări.
Se poate spune că AutoCAD este unul dintre cele mai generale programe
CAD, el fiind utilizat de proiectanţi din domenii extrem de diverse. Pe baza lui au
fost dezvoltate numeroase module: simplificate (AutoCAD LT, AutoSketch), cu
preţuri mai reduse, sau specializate (3D Studio, Animator, AutoVision, Generic
CADD, Cyberspace Developer Kit, Aemulus, IGES, AutoSurf, Designer, AEC,
AME, Mechanical Desktop, ManufacturingExpert), care îi îmbogăţesc şi
perfecţionează utilizările. Autodesk, gigantul californian, cu cei 1600 de angajaţi,
3000 de distribuitori şi 2000 centre de instruire, este al şaselea producător de
software pentru PC din lume.
Printre calităţile programului AutoCAD pot fi amintite:
• numeroase posibilităţi de creare şi editare a desenelor;
• precizie de calcul (numerele sunt memorate cu 16 cifre semnificative
exacte);
• compatibilitate cu un mare număr de periferice grafice: monitoare,
digitizoare, plottere, imprimante;
• multiple posibilităţi de transpunere pe hârtie a desenelor;
• utilizarea a numeroase tipuri de linie şi culori;
• cotări automate ale obiectelor selectate;
• haşurări ale suprafeţelor închise cu numeroase modele;
• varietatea aplicaţiilor cu care poate intra în relaţie;
• numeroase posibilităţi de configurare;
• facilităţi pentru lucrul in echipă;
• conceperea de simboluri şi biblioteci de simboluri;
• selectarea oricărui sistem de măsură şi a formatului paginii de desen;
• arhitectură deschisă a sistemului, care permite realizarea de programe
aplicative conexe şi care îmbină facilităţile grafice oferite de AutoCAD,
cu mijloacele oferite de limbajele de programare “C”, “AutoLISP” şi
“Visual Basic for Applications” (calcule matematice, definirea de funcţii
în vederea parametrizării desenelor, modificării meniurilor, etc.).
În prezent firma Autodesk este cel mai mare furnizor de software de
proiectare pentru PC din lume cu mai mult de patru milioane de clienţi din 150 de
ţări. Produsele companiei sunt folosite pentru grafică 2D şi 3D în multe activităţi
de proiectare, în arhitectură, inginerie civilă şi mecanică, cartografie, producţii de
film şi video, precum şi în dezvoltarea de jocuri video şi conţinut Web. AutoCAD
este disponibil pe toate tipurile de calculatoare; individuale sau conectate în reţea,
acoperind mai mult de jumătate din piaţa mondială de produse CAD pentru PC, iar
interfaţa cu utilizatorul este disponibilă în 17 limbi.
Succesul enorm de marketing şi impactul pe care AutoCAD-ul l-a avut
asupra CAD-ului i-a făcut pe mulţi producători de programe să facă referinţă la
AutoCAD pentru a-şi prezenta produsele.
Firma Autodesk a reuşit să facă să se confunde proiectarea asistată de
calculator pentru utilizatorii de PC cu AutoCAD-ul.
Iată un scurt istoric al celor mai importante momente ale Autodesk-ului:

- 1982 - se înfiinţează Autodesk Inc, cu un capital de $59.030;
apare AutoCAD v1.0 ($1000) rulând pe sisteme Z80 (apare 80286);
- 1983 - apare AutoCAD v1.3: suport pentru plotare, comanda Change
(apare DOS 3.0);
- apare AutoCAD-ul în versiunea germană şi franceză; apare AutoCAD
v1.4;
- 1984 - apare AutoCAD v2.0: text cu fonturi multiple, Osnap, layer-e
definibile de utilizator, suport pentru tabletă digitizoare;
- 1985 - apare AutoCAD v2.1 (Intel produce 80386; apare Windows 1.0);
apare AutoCAD v2.18 cu AutoLISP;
- 1986 - apare AutoCAD v2.5: Zoom dinamic, help sensibil la context,
tipuri de linii şi hardlock;
- apare AutoSketch 1.0; AutoCAD-ul ajunge la 50.000 de copii
vândute;
- 1987 - AutoCAD 2.6: primele entităţi 3D, cotare asociativă (apare MS-
DOS 3.3 şi Windows 2.0);
- apare AutoCAD 9.0 (noua numerotare): meniuri desfăşurabile,
casete de dialog (mouse obligatoriu);
- 1988 - apare AutoCAD R10: desenare 3D, DOS extender, DXF, sistemul
UCS (AutoCAD depăşeşte 100.000 copii vândute); apare AutoSolid (MS-DOS
ajunge la 4.01);
- 1989 - apare AutoCAD 10 pentru Macintosh (Autodesk cumpără Generic
Software şi Generic CADD);
- peste 600 de aplicaţii dezvoltate de parteneri pentru AutoCAD
- apare Autodesk Animator 1.0;
- 1990 - apare AutoCAD 11: revoluţia PaperSpace, Xref, suport pentru
reţea; apare 3D Studio şi HyperChem - program de modelare moleculară;
- 1991 - apare AutoShade 2.0 şi Autodesk Animator Pro (MS-DOS 5.0);
Autodesk şi ESRI creează împreună ArcCAD;
- 1992 - firma A&C International devine distribuitorul autorizat pentru
România al Autodesk-ului;
-1993 - AutoCAD 12 migrează sub Windows;
- apare AutoCAD LT ($495) şi 3D Studio Release 3 (Intel lansează
Pentium-ul);
- MS-DOS ajunge la 6.0 şi apare Windows NT;
- 1994 - 3D Studio ajunge la vestitul R4; se lansează AutoCAD R13: 3D

bazat pe ACIS, interfaţă Windows mult îmbunătăţită;
- 1995 - apare Animator Studio (se lansează Windows 95); apare driver-ul
WHIP;
- se lansează Autodesk View şi AutoCAD LT R2;
- 1996 - este achiziţionat Softdesk (devine o divizie a Autodesk-ului);
se intensifică acţiunile antipirat pentru soft;
-Kinetix devine divizie Autodesk şi se lansează 3D Studio MAX;
- 1997 - se lansează AutoCAD R14 (şi la doar câteva zile şi în România):
foarte rapid, manevrează bine bitmap-uri, compatibil web; apare 3D Studio MAX
R2 (Intel lansează Pentium II);
-1998 - Autodesk Inc. îşi exprimă dorinţa de a sprijini eforturile făcute
de autorităţile române în direcţia modernizării ţării, pentru crearea Societăţii
Informaţionale;
- la mai puţin de doi ani de la lansarea pe piaţă a primei versiuni a
pachetului Autodesk Mechanical Desktop (AMD), numărul licenţelor vândute în
ţara noastră trece de 350.
- 1999 - AutoCAD-ul ajunge la 2.000.000 de copii vândute;
-Academia americană de film a atribuit premiul "Oscar", la
secţiunea "Efecte speciale", filmului "Gladiatorul", realizat cu ajutorul
programelor Discreet de la Autodesk.
- 2000 - Autodesk înfiinţează compania de internet, RedSpark, Inc.. Se
lansează AutoCAD Mechanical 2000;
- versiunea AutoCAD 2000 aduce proiectarea bazată pe obiecte, o
grafică 3D mai puternică cât şi o interfaţă intuitivă adaptată pentru design;
-AutoCAD 2000 încorporează peste 400 de perfecţionări dar
păstrează un cod compact şi eficient astfel încât cerinţele minime sunt aproape
similare cu cele de la AutoCAD r14.
- 2001 -peste cincizeci de mii de utilizatori s-au abonat la serviciile
furnizate de portalul Point A (http://pointA.autodesk.com), acesta fiind considerat
cel mai mare portal pentru arhitectură, construcţii civile, manufacturing, GIS şi
design industrial. El a fost lansat pentru a-i ajuta pe designeri şi ingineri să
acceseze cu uşurinţă o gamă impresionantă de informaţii despre programele
Autodesk şi să comunice eficient şi rapid cu cei care alcătuiesc comunitatea
specialiştilor în proiectare.
- 2002 - se lansează pe piaţă Autodesk Inventor Series 5.3, destinat atât
utilizatorilor programelor dezvoltate pe platforma AutoCAD, cât şi celor care
doresc un software de proiectare intuitiv şi uşor de învăţat.
- Autodesk încheie un Parteneriat pe termen lung cu Ministerul Educaţiei şi
Cercetării din ţara noastră.
- 2003 - noua familie de produse Autodesk 2004 include DWF 6 (Design

Web Format);
- o platformă îmbunătăţită de publicare a datelor pe internet, ce facilitează
transferul de date în cadrul procesului de design. Noul format oferă fişiere CAD
puternic comprimate, de tip multisheet, non-editabile şi care conţin o cantitate
importantă de metadate.
- Autodesk a înregistrat pentru ultimul trimestru al anului venituri nete de
295 milioane dolari, ceea ce reprezenta o creştere cu peste 196 de milioane faţă de
anul trecut.
- 2004- Autodesk (Nasdaq: ADSK), a anunţat lansarea versiunii 2005 a
produsului AutoCAD şi a celor 11 aplicaţii verticale dezvoltate pe această
platformă. Noua generaţie de software Autodesk oferă soluţii îmbunătăţite pentru
crearea şi administrarea eficientă a datelor de proiectare, oferind totodată
specialiştilor accesul simultan la informaţii. Soluţiile au fost optimizate pentru
companiile ce activează în industria mecanică, în infrastructura (GIS şi inginerie
civilă) şi construcţii.
În România, Autodesk-ul a fost şi este reprezentat de firma A&C
International prin intermediul căreia compania americană a încheiat un Parteneriat
pe termen lung cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, menit să ofere un sprijin
consistent şi de lungă durata proiectului "e-Europe" şi strategiei guvernamentale de
informatizare a societăţii româneşti.
Consecvent acestor obiective, Autodesk a decis să contribuie la
modernizarea dotării materiale din 22 de universităţi de stat, în concordanţă cu
standardele occidentale, prin donaţia a 7724 licenţe software de proiectare, în
valoare comercială de 42 milioane de euro.
De asemenea Autodesk a pus la dispoziţia studenţilor si doctoranzilor
români versiunile educaţionale ale produselor sale, la preţuri preferenţiale.
Prescurtări uzuale
ANSI American National StandardsInstitutul naţional de standarde al

Institute SUA
ASCII American Standard Code for
Standard de reprezentare a
Information Interchange caracterelor alfanumerice
CAAD Computer Aided Architectural Designproiectare arhitecturală asistată de
calculator
CAAT Computer Assisted Audit Techniques tehnici de evaluare asistate de
calculator
CAD Computer Aided Design proiectare asistată de calculator
CADD Computer Aided Designing and proiectare şi desenare asistate de
Drafting calculator
CAE Computer Aided Engineering inginerie asistată de calculator

CAEP Computer Aided Engineerig for inginerie asistată de calculator
Products pentru produse
CAI Computer Aided Instruction instruire asistată de calculator
CAL Computer Aided Learning învăţământ/instruire asistată de
calculator
CAM Computer Aided Manufacturing fabricaţie asistată de calculator
CAO Computer Aided Organisation activităţi organizatorice şi
comerciale asistate de calculator
CAS Computer Aided Styling stilizare asistată de calculator
CAT Computer Aided Testing testare asistată de calculator
CGA Color Grafic Adapter standard de adaptor video pentru
PC
CIM Computer Integrated Manufacturing producţia integrată cu calculatorul
ECAD Electonics CAD proiectare asistată de calculator
pentru domeniul electronicii
FEA Finite Element Analysis (CAE) analiză cu elemente finite (CAE)
FEM Finite Element Method (FEA, CAE) metoda elementelor finite
GIS Geographic Information Systems sisteme informatice geografice
GUI Graphical User Interface interfaţă grafică cu utilizatorul
IGES Initial Graphics Exchange format standard de fişier cu grafică
Specification vectorială (CAD)
MCAD Mechanical Computer Aided Design proiectarea asistată de calculator în
domeniul mecanicii
PDM Product Data Management managementul datelor despre
produsul dezvoltat/realizat/fabricat
PLM Product Life-cycle Management gestionarea ciclului de viaţă al
produsului
(CAD/CAM/CAE/PDM)
RP Rapid Prototyping realizarea rapidă a prototipurilor
STEP Standard for the Exchange of Product standard de modelare geometrică a
model data solidelor (CAD)
VRML Virtual Reality Modeling Language limbaj de modelare a realităţii
virtuale
AutoCAD
COMENZI DE BAZĂ
1. ECRANUL GRAFIC AUTOCAD
Lansarea în execuţie a programului AutoCAD se face prin activarea iconiţei

specifice, din bara de stare sau de pe desktop-ul sistemului de operare, ori prin
lansarea în execuţie a fişierului acad.exe. Se începe astfel un desen nou cu
denumirea „Drawing1.dwg” ce se poate păstra sau modifica atunci când se
salvează fişierul.
În figura 1 se prezintă ecranul grafic AutoCAD.
meniuri
bara cu instrumente
cursorul grafic
zona de desenare
sistemul de coordonate
bara de stare
linia de comandă
Fig.1 Ecranul grafic AutoCAD
Aici se disting mai multe zone după cum urmează:

• Meniurile: organizează funcţiile şi comenzile AutoCAD funcţie de
acţiunile acestora;
• Bara cu instrumente: pentru o apelare rapidă a comenzilor AutoCAD.

Organizarea acestora este asemănătoare cu cea a meniurilor;
• Zona de desenare: zona destinată reprezentării grafice;
• Cursorul grafic: indică poziţia punctului curent;
• Sistemul de coordonate: oferă informaţii despre planul curent de
desenare;
• Bara de stare: furnizează informaţii despre nivelul de interacţiune
oferit de AutoCAD utilizatorului.
• Linia de comandă: locul unde se introduc comenzile, cu ajutorul
tastaturii.
2. ELEMENTE DE BAZĂ
2.1. Sisteme de coordonate
Indiferent de genul de desen care se realizează cu sistemul AutoCAD, este

nevoie de o metodă sistematică de specificare a punctelor. Punctele definesc
începutul, mijlocul şi sfârşitul liniilor, centrele cercurilor şi ale arcelor de cerc,
axele unei elipse şi aşa mai departe. Capacitatea de a poziţiona punctele cu precizie
este foarte importantă. Când o comandă din AutoCAD invită să se precizeze un
punct, există posibilitatea să fie indicat pe ecran cu ajutorul mouse-ului sau al altui
dispozitiv de indicare sau să se specifice coordonatele în linia de comandă. Pentru
introducerea punctelor, AutoCAD foloseşte un sistem tridimensional de coordonate
carteziene (rectangulare). Poziţia unui punct se stabileşte prin specificarea distanţei
şi a direcţiei sale faţă de o origine determinată de intersecţia a trei axe
perpendiculare: OX, OY şi O Z şi care are coordonatele: 0,0,0.
2.2. Metode de introducere a coordonatelor unui punct
Desenele realizate cu sistemul AutoCAD cuprind în majoritate, indiferent

de complexitatea lor, câteva obiecte AutoCAD elementare, cum ar fi linii, cercuri
sau texte. Pentru desenarea acestor obiecte, trebuiesc introduse punctele care să
indice poziţia, dimensiunea şi direcţia. Şi în operaţiile de editare apare necesitatea
introducerii unor puncte. În AutoCAD există patru modalităţi de introducere a
punctelor sau a coordonatelor:
• Utilizarea coordonatelor absolute;
• Utilizarea coordonatelor relative;
• Introducerea directă a distanţei;
• Afişarea coordonatelor.
2.2.1. Utilizarea coordonatelor absolute
Coordonatele rectangulare absolute sunt raportate întotdeauna faţă de

origine (0,0,0). Coordonatele se introduc de la tastatură scriind valorile cotelor
Comenzi de bază. 19
pentru axele OX, OY şi OZ, separate prin virgulă. În situaţia în care punctul se
găseşte în planul XOY atunci se introduc numai valorile pentru axa OX şi OY, iar
în cazul unei reprezentări tridimensionale se introduc valori pentru toate cele trei
axe OX, OY respectiv OZ.
Valorile introduse pot fi pozitive şi/sau negative. Pentru introducerea unei
valori pozitive nu este necesară introducerea semnului “+”. În schimb pentru
valorile negative este necesară introducerea semnului “-” (ex. -1,2 sau 2,-5,9).
Coordonatele polare absolute determină o poziţie raportată de asemenea la
originea sistemului bidimensional (în poziţia iniţială acesta se află în colţul din
stânga jos), dar specificarea acesteia se face printr-o distanţă şi un unghi. Valorile
distanţei şi unghiului sunt separate de o paranteză unghiulară stânga “<” fără spaţii:
distanţă<unghi (de exemplu, 25<135)
Unghiurile pozitive sunt măsurate în sens invers acelor de ceasornic,
pornind de la direcţia corespunzătoare valorii de 0 grade, care este, în mod
prestabilit, direcţia pozitivă a axei OX.
2.2.2. Utilizarea coordonatelor relative
De obicei, în cadrul unui desen, după fixarea punctului de început al unei

linii, se poate stabili poziţia faţă de acesta a punctului următor, fie sub forma
distanţelor măsurate pe axele OX şi OY, fie sub forma distanţei directe şi a
unghiului. Coordonatele relative nu respectă poziţia faţă de punctul de origine ci
faţă de ultimul punct desenat. Această metodă este mult mai directă şi poate fi
utilizată atât în cazul coordonatelor rectangulare, cât şi al coordonatelor polare.
Coordonatele relative pot fi diferenţiate de cele absolute prin simbolul “@” care
precede valorile. De exemplu, @2.5,2 reprezintă coordonate rectangulare relative şi
@2<30 coordonate polare relative.
2.2.3. Introducerea directă a distanţelor
AutoCAD-ul permite specificarea coordonatelor relative şi prin

introducerea directă a distanţelor. Pentru utilizarea acestei metode este necesară
activarea modului ORTHO (direcţii ortogonale).
Se specifică un punct prin mutarea mouse-ului pentru a specifica direcţia şi
se introduce distanţa la care va fi desenat următorul punct.
2.2.4. Afişarea coordonatelor
Fereastra de afişare a coordonatelor este plasată la capătul din stânga al

barei de stare (v. fig.2)
Fig. 2 Fereastra de afişare

3. ENTITĂŢI SIMPLE
3.1. Linia
Pentru activarea comenzii se poate folosi una din cele două variante:
• Pictograma
• Comanda: LINE (origine/From, destinaţie/To)
Linia de
Fig. 3 Linia de comandă

Se poate desena un singur segment sau o serie de mai multe segmente.
Exemplu: (desenarea unei linii - fig.4)
Fig. 45 Desenarea unui segment

Opţiunile comenzii Line sunt:
• From point (punctul iniţial- first point). La prompt-ul6 From point, se
introduce coordonatele punctului de start al primului segment de
dreaptă.
• Continue (în continuare). Dacă se apăsă tasta Enter la prompt-ul
From point, segmentul de dreaptă va începe din punctul de sfârşit al
ultimei linii (sau ultimului arc) desenate.
• To point (următorul punct - next point). La prompt-ul To point,
trebuiesc introduse coordonatele punctului de capăt al segmentului de
dreaptă, ce pleacă din punctul precedent.
• Undo (anulează). Se poate tasta U (Undo) la orice prompt To point
pentru a şterge ultimul segment de dreaptă desenat. Prin repetarea
5
Fişierul de ajutor (Help) al AutoCAD-ului
6
mesajul afişat la linia de comandă
acestei opţiuni, segmentele de dreaptă sunt şterse în ordinea inversă a

desenării lor.
• Close (închide). La prompt-ul To point, se poate tasta C (Close) pentru
a închide o serie de două sau mai multe segmente de dreaptă. Această
comandă are ca efect desenarea unei linii care uneşte ultimul punct de
capăt cu primul punct al seriei de segmente.
3.2. Cercul
• Pictograma
• Comanda: CIRCLE (origine, raza sau diametrul, v. fig.5 şi fig.6)
Fig. 5 Desenarea unui cerc
Opţiunile comenzii CIRCLE sunt:

• Center point (centrul cercului). Se specifică coordonatele sau
selectează punctul de centru, după care comanda CIRCLE solicită
precizarea razei sau diametrului.
• Radius (raza). Dacă se alege Center point, se utilizează apoi opţiunea
Radius pentru a introduce valoarea razei sau se selectează două puncte
pentru a specifica lungimea acesteia.
• Diameter (diametrul). Dacă se alege Center point, se utilizează apoi
opţiunea Diameter pentru a furniza diametrul.
• 3P (3 Points – 3 puncte). Utilizarea acestei opţiuni necesită
introducerea coordonatelor sau a selectarea a trei puncte ale
circumferinţei.
• 2P (2 Points – 2 puncte). Se selectează două puncte diametral opuse de
pe circumferinţă.
• TTR (Tangent-Tangent-Radius – două obiecte tangente şi rază). Se

aleg două linii, arce sau cercuri (sau o combinaţie a acestora) care sunt
tangente la cercul care se va desena. Apoi, se specifică raza cercului.
Fig. 6 Accesarea comenzii Circle din meniul Draw
3.3. Arcul
• Pictograma
• Comanda: ARC ( sau accesare din meniul principal conform figurii 7)
Opţiunile comenzii ARC sunt:

• 3-Points (3 puncte). Prin această metodă, este creat un arc care trece
prin trei puncte specificate. Primul punct este considerat punctul de
început, al doilea este punctul de sfârşit, iar cel de-al treilea poate fi
orice punct dintre primele două. Aceasta este metoda prestabilită de
desenare a arcelor de cerc.
• Start, Center (punctul de început şi centrul). Această metodă necesită
specificarea punctului de început şi a centrului arcului. A treia
informaţie poate furniza punctul de sfârşit, unghiul al centru sau
lungimea coardei care subîntinde arcul. Dacă unghiul la centru este
pozitiv, arcul este desenat în sens invers acelor de ceasornic; dacă
unghiul este negativ, arcul este desenat în sensul acelor de ceasornic.
Dacă lungimea coardei are o valoare pozitivă, este desenat un arc
minor (mai mic de 180 de grade), iar dacă are o valoare negativă, este
desenat un arc major (mai mare de 180 de grade).
Fig. 7 Accesarea comenzii Arc din meniul Draw
• Start, End (punctul de început şi punctul de sfârşit). Această opţiune

permite să se indice punctele de început şi de sfârşit, iar apoi să se
specifice modul în care va fi desenat arcul. Pentru definirea arcului, se
poate folosi un unghi, o direcţie, raza sau punctul de centru. Când se
introduce un unghi pozitiv, AutoCAD desenează un arc în sens invers
acelor de ceasornic. Dacă unghiul are o valoare negativă, este desenat
un arc în senul acelor de ceasornic. Dacă se optează pentru specificarea
razei, AutoCAD va desena întotdeauna arcele în sens invers acelor de
ceasornic. Introducerea unei raze cu valoare negativă forţează
desenarea unui arc major, iar o rază pozitivă determină desenarea unui
arc minor.
• Center, Start (centrul şi punctul de început). Această metodă permite
să se indice mai întâi centrul arcului şi apoi punctul de început. Pentru
desenarea arcului, trebuie să se mai specifice unghiul, lungimea
coardei sau punctul de sfârşit. O valoare negativă pentru lungimea

coardei determină desenarea unui arc major, iar o valoare pozitivă
creează un arc minor. Dacă se furnizează un unghi, o valoare negativă
determină desenarea unui arc în sensul acelor de ceasornic, iar o
valoare pozitivă determină desenarea arcului în sens invers acelor de
ceasornic.
• Continue (în continuare). Aceasta este varianta prestabilită. Se poate
selecta această opţiune apăsând Enter la apariţia primului prompt
pentru arc. Este desenat un nou arc, tangent la ultima linie (sau arc)
desenată.
3.4. Poligonul
• Pictograma:
• Comanda: POLYGON
Se pot desena poligoane cu 3 până la 1024 de laturi.

Opţiunile comenzii POLYGON sunt:
• Number of sides (număr de laturi): La apariţia acestui prompt se
introduce numărul de laturi ( 3 ≤ n ≤ 1024 ).
• Edge/Center of polygon (latura/ centrul poligonului): Opţiunea oferă
posibilitatea definirii poligonului prin specificarea centrului său sau
prin specificarea capetelor unei laturi.
• Inscribed in circle/Circumscribed about circle (înscris în cerc/
circumscris unui cerc). Dacă se specifică centrul unui poligon, prin
selectarea opţiunii înscris în cerc, toate vârfurile poligonului vor fi pe
cerc, respectiv prin selectarea opţiunii circumscris unui cerc toate
mijloacele laturilor poligonului vor fi pe cerc.
• First point of edge, Second point of edge (primul capăt al laturii, al
doilea capăt al laturii). Continuare a opţiunii 2 a comenzii în cazul în
care se alege ca metodă de definire a poligonului o latură a sa prin care
se cere să se specifice punctele de capăt ale laturii.
4. UNELTE DE LUCRU
4.1. Sistemul ortogonal

Comanda: ORTHO / sau se apasă tasta F8
Modul Ortho permite desenarea de linii ortogonale. Cursorul de pe ecran se

poate deplasa numai vertical sau orizontal faţă de sistemul de coordonate curent şi
faţă de unghiul de desenare al grilei.
4.2. Grila de desenare
Comanda: GRID /sau se apasă tasta F7
Pentru uşurarea introducerii punctelor obiectelor, AutoCAD oferă

posibilitatea construirii unei reţele de puncte spaţiate conform valorilor introduse în
casetele de editare XSpacing şi YSpacing.
De obicei, spaţierea grilei de puncte vizibile se corelează cu cea a reţelei de
punctele de salt (Snap) invizibile (fig.8).
Pentru a deschide caseta de dialog ce permite modificarea spaţierii pe
orizontală şi verticală se alege meniul Tools>Drafting Settings (AutoCAD 2000,
v. fig.9) sau tastând la linia de comandă:
DDRMODES.
Fig. 8 Reţeaua GRID

Relaţia de 1:1 a reţelei de salt se
poate modifica atribuind explicit alte
valori, diferite de 0 pentru XSpacing
respectiv YSpacing (v. fig. 10).
Fig. 9 Selectarea comenzii din meniul Tools

Fig. 10 Caseta de dialog DRAFTING SETTINGS
4.3. Saltul la grila de desenare
Comanda: SNAP /sau se apasă tasta F9
Cursorul este forţat să se deplaseze incremental, de-a lungul sau de-a latul
unei reţele de puncte de “salt”. De obicei această reţea de “salt” corespunde cu
grila de desenare prezentată anterior. Valorile de “salt” pot fi alese independent de
cele ale reţelei de desenare. Indiferent de densitatea punctelor reţelei grid, originea
şi unghiul acestei grile sunt identice cu cele ale reţelei snap.
Starea (activat/dezactivat) poate fi determinată prin consultarea barei de
stare a AutoCAD, conform figurii 11.
off on
off on
Fig. 11.Identificarea stării de lucru.

sus AutoCAD 14, jos AutoCAD 2000
4.4. Saltul la obiecte
Comanda: OSNAP /sau se apasă tasta F3
Indiferent de cât de atent alegeţi intervalele snap sau cât de des le

schimbaţi, este puţin probabil ca toate punctele desenului pe care-l realizaţi să
coincidă cu punctele de salt. Acest lucru este foarte important atunci când desenul
conţine o mulţime de obiecte sau caracteristici geometrice importante, cum ar fi
punctele de sfârşit, centrele cercurilor, punctul de intersecţie a două obiecte, cu
care doriţi să corelaţi alte obiecte ale desenului. AutoCAD oferă mijloace de
identificare a acestor puncte geometrice. În AutoCAD această facilitate se numeşte
Object Snap (salt la obiecte) sau mai pe scurt Osnap. Modurile de salt la obiecte
sunt prezentate în figura 12 şi detaliate în tabelul 1.
Comenzi:
END ENDPOINT
INS INSERT
INT
INTERSECTIO
N
MID MIDPOINT
CEN CENTER
NEA NEAREST
NOD NODE
QUA QUADRANT
PER
PERPENDICUL
AR
TAN TANGENT
Fig. 12. Modurile OSNAP
Saltul la obiecte poate fi folosit şi în timp ce se desenează noi obiecte,

astfel ca puncte ale acestora să fie puncte ale geometriei existente:
Command: line <Enter>

LINE Specify first point: 100,100 <Enter>
Specify next point or [Undo]: @50,50 <Enter>
Specify next point or [Undo]: <Enter>
LINE Specify first point: mid <Enter>
of (se alege cu mouse-ul mijlocul liniei construite)
Tabelul 1 Modurile OSNAP
Modul prescurtare Semnificaţia
OSNAP
Endpoint end Găseşte capătul unei linii sau al unui arc
Midpoint mid Găseşte punctul de mijloc al unei linii sau al unui arc
Center cen Găseşte centrul unui cerc sau al unui arc de cerc
Node node Localizează un obiect punct
Quadrant qua Găseşte pe un cerc sau pe un arc de cerc, punctul cel
mai apropiat, situat la 0,90,180 sau 270 de grade faţă
de sistemul UCS
Intersection int Localizează intersecţia dintre două linii, arce, cercuri
sau dintre orice combinaţii ale acestora
Extension ext O linie temporară de extensie este afişată atunci când
cursorul trece peste punctele de capăt ale unui obiect
pentru a desena din punctul curent până în puncul
aflat pe linia de extensie
Insertion ins Găseşte punctul de inserare al obiectelor de tip text şi
al referinţelor de bloc
Perpendicular per Returnează punctul de intersecţie al obiectului selectat
cu o linie perpendiculară pe acel obiect, coborâtă din
punctul curent
Tangent tan Găseşte punctul aparţinând cercului sau arcului
selectat, care, împreună cu punctul curent determină
tangenta la obiectul respectiv
Nearest nea Găseşte punctul aparţinând unui obiect care se află cel
mai aproape de punctul selectat
Apparent appint Localizează intersecţia dintre două obiecte care în
intersection spaţiul 3D nu se intersectează dar ele par a se
intersecta în vederea curentă
Parallel par Desenează un vector paralel cu altul de fiecare dată
când la linia de comandă este cerut cel de-al doilea
punct al vectorului
From from Permite definirea unor puncte în raport cu un punct de
referinţă temporar
None non Anulează modurile Osnap active
5. ŞTERGEREA OBIECTELOR
Linia de comandă: ERASE
Cu ajutorul comenzii ERASE, se pot elimina obiectele selectate dintr-un

desen. Comanda începe prin afişarea prompt-ului Select Objects, pentru a semnala
intrarea în procesul de selectare a obiectelor.
După selectarea, cu ajutorul mouse-lui, a obiectelor care se doresc să fie
îndepărtate se apasă tasta Enter, sau bara de spaţiu.
Această comandă se poate finaliza şi prin apăsarea butonului din dreapta al
mouse-lui.
6. UNELTE DE EDITARE ŞI MODIFICARE
6.1. Retezarea obiectelor
Comanda: TRIM
Această comandă permite retezarea obiectele după un contur existent.

Procesul începe prin selectarea obiectului care defineşte conturul, numit muchie
tăietoare (cutting edge) după care se va selecta obiectul care va fi retezat de
muchia/iile tăietoare selectate la pasul anterior.
Observaţie: orice obiect contur, cum ar fi linia, cercul, arcul de cerc poate fi atât
muchie tăietoare cât şi obiect retezat.
muchii taietoare
linia ce va fi retezata
inainte dupa
Fig. 13. Acţiunea comenzii TRIM

6.2. Extinderea obiectelor
Linia de comandă: EXTEND
Comanda permite alungirea unui obiect contur până la o margine

existentă. EXTEND şi TRIM sunt comenzi complementare, aşa încât au
aceleaşi opţiuni.
Primul pas este alegerea marginilor (boundary edges), iar cel de-al
doilea pas este alegerea obiectelor ce vor fi alungite până când ele ating
graniţele anterior alese (v. fig.14).
Comanda, ca şi cea precedentă, pentru a prelungi un element îl
parcurge de două ori, în direcţii opuse, din punctul specificat până la
mijlocul elementului sau al unui capăt al acestuia. În acest mod se
depistează care jumătate a elementului se alungeşte.
Selecţia capătului ce trebuie prelungit se face într-o zonă situată între
jumătatea elementului şi capătul ce trebuie extins.
margine/granita
linia ce va fi extinsa
inainte dupa
Fig. 14. Acţiunea comenzii EXTEND

CONSTRUCŢII GEOMETRICE I
1. INTRODUCERE
Pentru realizarea unor construcţii geometrice se pot accesa comenzile de

desenare utilizând bara cu instrumente Draw, prezentată în figura 1.
Lin Construction Circle

Fig. 1 Bara cu instrumente Draw
Sistemul afişează un dialog după cum urmează:
Command: _line Specify first point(from point): (coordonate (x, y))
Specify next point or [Undo] (to point): (coordonate (x, y) sau
coordonate relative(@dx,dy))
Command: _circle Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan

tan radius)]: (coord (x,y) ale centrului)
Specify radius of circle or [Diameter]: (valoarea razei, etc).
Atunci când o comandă de desenare este activă,

se pot selecta rapid modurile OSNAP, folosind
meniul cursor care este prezentat în figura 2.
Pentru afişarea acestui meniu se acţionează
butonul din dreapta al mouse-ului, având în acelaşi
timp tasta <Shift> apăsată.
De asemenea se poate utiliza bara cu
instrumente Object Snap prezentată în figura 3.
Redarea acestei bare pe ecran se face accesând
fereastra Toolbars din meniul
principal, utilizând comenzile:
View>Toolbars, după care se
selectează opţiunea Object
Snap.
Prin acţionarea tastei
<F3> se pot dezactiva/reactiva
modurile OSNAP, configurate
la un moment dat, fără
pierderea parametrilor
acestora.
Fig. 2 Meniul cursor Fig. 3 Instrumente OSNAP
2. PROBLEMA NUMĂRUL 1 - Împărţirea unui unghi în două părţi egale
2.1. Metoda I
Se selectează Endpoint şi Intersection din caseta de dialog OSNAP Settings
Cercul 6 Dreapta 1
Cercul 4
9
2
Dreapta 10 / bisectoarea
7
Cercul 8
Dreapta 3
Fig. 4 Problema nr. 1- M e t o d a I
Command: line <Enter> (se desenează dreapta 1 din figura 4)
Line from point: 100,100 <Enter>
To point: @80,20 <Enter>
To point: <Enter>
Command: line <Enter> (se desenează dreapta 3)

Line from point: end <Enter> (se foloseşte una din modalităţile de
indicare a punctului de capăt)
of: (se selecteză punctul 2)
To point:@80,-20 <Enter>
To point:<Enter>
Command: circle <Enter> (se desenează cercul 4)

3P/2P/TTR/<Center point> int <Enter>
of: (se selectează punctul 2)
Diameter/<Radius>:30 <Enter>


Diameter/<Radius>: 12 <Enter>
Command: line <Enter> (se desenează dreapta 10–bisectoarea)

Line from point: end <Enter>
Construcţii geometrice I 33
To point: int <Enter>

of: (se selectează punctul 9)
To point:<Enter>
2.2. Metoda II
2
Dreapta
3 Dreapta 6
Dreapta 9
Dreapta 7
1 8
Dreapta 5
Fig. 5 Problema nr. 1- Metoda II

4

From point:(se alege un punct oarecare, de exemplu punctul 1 din
figura 5) <Enter>
To point: (se alege punctul 2) <Enter>
To point: <Enter>
Command:line <Enter> (se desenează dreapta 5)

From point: end <Enter>
of: (se alege punctul 1) <Enter>
To point: (se alege punctul 4) < Enter>
To point: <Enter>
Command: offset <Enter> (se desenează dreptele 6 şi 7)

Specify offset distance or [Through] <1.0000>: (se introduce o
valoare astfel încât dreapta 6 să se afle la o distanţă
corespunzătoare între dreptele 3 şi 5, sau se stabileşte această
distanţă prin indicarea pe ecran a două puncte cu ajutorul butonului
din stânga al mouse-ului)
Specify second point: (se indică un punct prin deplasează cursorul
spre centrul bisectoarea unghiului)
Select object to offset or <exit>: (se selectează dreapta 3)
Specify point on side to offset: (se selectează cu ajutorul mouse-
lui un punct oarecare situat in interiorul unghiului)
Select object to offset or <exit>:(se selectează dreapta 5)
Specify point on side to offset: (se indică un punct prin deplasează
cursorul spre centrul bisectoarea unghiului)
Select object to offset or <exit>: <Enter>
Command: line <Enter> (se desenează dreapta 9 – bisectoarea)

From point: int <Enter>
Of: (se selectează punctul 1)

Of: (se selectează punctul 8); To point: <Enter>
2.3. Metoda III
2
Dreapta 3
XLine 6
Dreapta 5
1
Fig. 6 Problema nr. 1 - Metoda III
Se desenează dreptele 3 şi 5 ca în cazul anterior
Command: xline (se desenează bisectoarea - dreapta 6-fig.6)

Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset<From point>: <B> (se apasă tasta <B>
corespunzător selectării opţiunii Bisect) <Enter>
Angle vertex point: (se selectează punctul 1)
Angle start point: (se selectează punctul 2)
Angle end point: (se selectează punctul 4)
Angle end point: <Enter>
2.4. Metoda IV
Trasarea bisectoarei când vârful unghiului este în afara spaţiului de
desenare (se utilizează metoda offset – v. fig. 7)
2 Dreapta 7
Dreapta 3
Dreapta 12
11
1
1
Dreapta 9
4
Dreapta 6 5 Dreapta 8
Fig. 7 Problema nr. 1 - Metoda IV

3. PROBLEMA NUMĂRUL 2 - Găsirea centrului unui cerc
Centrul cercului coincide cu intersecţia diagonalelor dreptunghiului 9-5-8-

11, înscris în cercul 1 (v. fig. 8).
6
Dreapta 10
8
Dreapta 7
11
Dreapta 12
Cercul 1
5
3
2 9 3
Dreapta 4
Fig. 8 Problema nr. 2

Command: F8 (se selectează modul de lucru ORTHO)
Command: <ortho on>
Command: circle <Enter> (se desenează cercul 1, din figura 7)

3P/2P/TTR/<Center point> (se alege un punct oarecare)
Diameter/<Radius> (se alege o dimensiune oarecare) <Enter>
Command: line <Enter> (se desenează dreapta orizontală 4)

From point: (se alege un punct oarecare situat sub centrul cercului,
punctul 2-fig. 7)
To point:(se alege un punct oarecare, de exemplu punctul 3)
To point: <Enter>
Command: line <Enter> (se desenează dreapta verticală 7)

of: (se alege punctul 5)
To point:(se alege un punct oarecare, de exemplu punctul 6)
To point: <Enter>

Of: (se alege punctul 8)
To point: int
To point: <Enter>
Pentru finalizare, se va continua cu trasarea unei alte linii verticale, având

punctul de start punctul 9, după care, folosind punctul de intersecţie rezultat
(punctul 11), se va trasa dreapta 12 (cea de-a doua diagonală). Intersecţia acesteia
cu dreapta 10 reprezintă centrul cercului.
4. PROBLEMA NUMĂRUL 3 - Trasarea unei paralele la o dreaptă, la o

distanţă dată
Se selectează Endpoint, Intersection, Near din caseta de dialog OSNAP

Settings. Modul Near indică apropierea de un obiect desenat anterior (v. fig. 9).
Dreapta10
14
Cercul 8 13 10
2
12
8
6
11 5
9 Cercul 5
4
1 3 Dreapta 1 1
7 Cercul 4 Cercul 9
Cercul 2 Cercul 3
XLine 8
XLine 7
Command:F8 (se deselecteză modul de lucru ORTHO v. fig 10 )
Modul de lucru ORTHO selectat Modul de lucru ORTHO nu este

selectat
Fig. 10 Identificarea stării de lucru

Command: line <Enter> (se trasează dreapta 1)
From point:(se alege un punct oarecare, punctul 1 din figura 9)
To point:(se alege un punct punctul 2)
To point: <Enter>

3P/2P/TTR/<Center point> near <Enter>
of: (se deplasează mouse-ul în apropierea dreptei 1 şi se alege un
punct oarecare de pe aceasta - punctul 3)
Diameter/<Radius>: (se alege o dimensiune oarecare) <Enter>
Observaţie: Atunci când se alege valoarea razei se ţine cont de încadrarea în
limitele desenului (ex. R=10).

of:(se deplasează mouse-ul în apropierea dreptei 1 şi se alege un
punct oarecare de pe aceasta - punctul 4)
Diameter/<Radius>:<raza cercului anterior> <Enter>
În acest caz apare o valoare între paranteze. Este raza

cercului desenat anterior. În consecinţă, nu se mai
face dimensionare cu ajutorului mouse-ului, ci se
apasă direct <Enter>

of: (se alege punctul 5 procedând în aceeaşi manieră…)
Diameter/<Radius>: (raza cercului anterior) <Enter>

of: (se alege punctul 6 procedând în aceeaşi manieră)
Diameter/<Radius>: (raza cercului anterior) <Enter>
Command: xline <Enter> (se desenează linia ajutătoare 7)

Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset/<From point> int <Enter>
Of: (se selecteză punctul 7)
Through point: int <Enter> Of: (se selectează punctul 8)
Through point: <Enter>
Command: xline <Enter> (se desenează linia ajutătoare 8)

Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset/<From point> int <Enter>
Of: (se selecteză punctul 9)
Through point: int <Enter> Of: (se selectează punctul 10)
Through point: <Enter>


Observaţie : Ultimele două cercuri au raza, R = 20, impusă deoarece aceasta este
distanţa la care vom trasa dreapta paralelă.
Command: line <Enter> (se trasează dreapta 10)

Of: (se alege punctul 13)
Of: ( se alege punctul 14)
To point: <Enter>
5. PROBLEMA NUMĂRUL 4 - Trasarea cercului înscris într-un triunghi

oarecare
Această problemă se propune ca temă de casă (v. fig.11).
Constructin Line 6
2 Cercul 7
5 Dreapta 2
Dreapta 4
1 Dreapta 3
1 3
Construction Line 4 Construction Line 5
Indicaţii:
Comenzi utile: line, xline, circle

line - a se avea în vedere saltul la capătul segmentului;
xline – se alege trasarea bisectoarei unui unghi ( v. problema 1, metoda 3);
circle – pentru centru se selectează punctul 4 (int), iar pentru raza punctul 5 (int).
6. PROBLEMA NUMĂRUL 5 -Trasarea cercului circumscris unui triunghi

oarecare
Această problemă se propune ca temă de casă.
Cercul 5
Construction Line 7 Dreapta 2

Construction Line 8
2
8
6
5
Dreapta 1
Construction Line 9
1 7
10 9
3
Cercul
Dreapta 3
4
Cercul 10
Cercul 6
Indicaţii:
Se trasează un triunghi oarecare (v.fig.12). Centrul cercului circumscris

triunghiului se află la intersecţia mediatoarelor. Pentru a le trasa se construiesc
cercurile 4 – 6, ce au aceeaşi rază. (v. problema 3).
Se construiesc liniile ajutătoare 7 - 9. Centrul cercului circumscris se găseşte la
intersecţia acestor linii ajutătoare.
CONSTRUCŢII GEOMETRICE II
1. PROBLEMA NUMĂRUL 1 - Împărţirea unui segment dat în părţi egale

sau proporţionale
1.1. Metoda I - Utilizând proprietatea de asemănare a triunghiurilor

Segmentele: 1-2, 2-3, 3-4 şi 4-5, sunt egale ca lungime cu raza R a
cercurilor de construcţie, după cum se observă în figura 1. Astfel segmentul 1-6 va
fi împărţit în 4 segmente egale prin trasarea paralelelor la segmentul 5-6 prin
punctele 4, 3 şi 2.
Cercul 6 Dreapta 2
Cercul 5
Cercul 4
5
4
3
2
1 6
Dreapta 7
Dreapta 1
Cercul 3
Rezolvare AutoCAD:
• Se selectează modurile ENDpoint şi INTersection cu ajutorul comenzii

OSNAP

From point: (click stânga mouse oriunde în zona de desenare)
To point: (click stânga mouse oriunde în zona de desenare)
To point: <Enter>
Construcţii geometrice II 41

From point: end
of: (se deplasează cu mouse-ul în vecinătatea punctului 1,
după care se face click stânga)
To point:(click stînga mouse oriunde în zona de desenare)
To point: <Enter>
Command: circle (se desenează cercul 3)
3P/2P/TTR/<Center point>: int <Enter>
of (se deplasează mouse-ul în vecinătatea punctului 1, după
care se face click stânga)
Observaţie: Când se alege valoarea razei se ţine cont de încadrarea în limitele de

desenare – ex. R=50)

care se face click stânga )
Aceastã valoare numericã este

raza ultimului cerc desenat.
Diameter/<Radius>: <50> <Enter> (se acceptă pentru raza

acestui cerc valoarea 50)

Diameter/<Radius>: <50> <Enter>

Diameter/<Radius>: <50> <Enter>

From point: end
of: (se deplasează mouse-ul în vecinătatea punctului 6, după
To point: int
of : (se deplasează mouse-ul în vecinătatea punctului 5, după
To point: <Enter>
Command: copy <Enter> (se face o copiere multiplă a dreptei 3

prin punctele 4, 3 şi 2)
Select objects: (se face selecţia dreptei 7 cu ajutorul
mouse-ului)
Select objects: <Enter> (operaţia de selectare s-a încheiat)
Specify base point or displacemet, or [Multiple]: M <Enter>
Specify base point: (cu mouse-ul se va selecta punctul 5, ca
punct de referinţă folosind modul snap INT sau END)
Specify second point of displacement: (cu mouse-ul vor fi
selectate punctele 4, 3 şi 2, ca puncte destinaţie, folosind
modul snap INT sau CEN), <Enter>
Command: erase <Enter> (cele 4 cercuri vor fi şterse)

Select objects: (selecţia se face cu mouse-ul)
Select objects: <Enter> (operaţia de selectare s-a încheiat,
de asemenea şi operaţia de ştergere, efectul acestei comenzi
fiind ilustrat în figura de mai jos)
Dreapta 1
9 8 7
a
b
c
Fig. 2 “Cosmetizarea” desenului
Următoarea operaţie este “cosmetizarea” desenului, conform figurii 2.
Se va folosi comanda TRIM pentru a şterge segmentele a, b şi c, ce

depăşesc dreapta 1.
Aşadar:
Command: trim <Enter>
Select cutting edges (trebuie selectată muchia tăietoare)
Select objects: (va fi selectată dreapta 1 cu mouse-ul)

Select objects: <Enter>
Select object to trim: (se vor selecta, cu ajutorul
mouse-ului, cele trei segmente: a, b şi c) <Enter>.
Operaţia de “cosmetizare” a desenului se poate face şi cu comanda
BREAK. Comanda BREAK îndepărtează fragmente ale unui obiect sau separă o
entitate în 2 părţi, fără a îndepărta vreuna dintre ele. În continuare, se va folosi
această ultimă posibilitate a acestei comenzi pentru a separa segmentele a, b şi c de
dreptele ce le conţin. Odată această separare fiind făcută, se poate uza de comanda
ERASE pentru a le îndepărta.
Command: break <Enter>
Select object: (cu mouse-ul se va selecta dreapta ce conţine
segmentul a)
Specify second break point or [First]: f (se alege această
opţiune deoarece trebuie specificat primul punct din zona de
întrerupere)
Specify first break point: int <Enter>
Specify second break point:@ (semnificaţia acestui simbol
este că cel de-al doilea punct de spargere – break – coincide
cu primul, rezultând astfel separarea segmentului a) <Enter>
În aceeaşi manieră se vor separa şi celelalte două segmente. Pentru a
finaliza desenul, aceste 3 segmente vor fi şterse cu comanda ERASE:
Command:erase <Enter> (cele 3 segmente vor fi şterse)
Select objects: (selecţia se face cu mouse-ul)
Select objects: <Enter>(operaţia de selectare s-a încheiat,
de asemenea şi operaţia de ştergere).
Pentru verificare, se va folosi comanda DIST, cu ajutorul căreia vor fi

afişate lungimile segmentelor rezultate prin această metodă.
Command: dist <Enter>
Specify first point: (folosind unul din modurile SNAP
cunoscute se alege punctul 1)
Specify second point: (se va alege punctul 9)
Distance=59.8967, Angle in XY plane=0, Angle from XY plane=0,
DeltaX=59.8967, DeltaY=0, DeltaZ=0.
Command: dist <Enter>

Specify first point: (folosind unul din modurile SNAP
cunoscute se alege punctul 9)
Specify second point: (se va alege punctul 8)
Distance=59.8967, Angle in XY plane=0, Angle from XY plane=0,
DeltaX=59.8967, DeltaY=0, DeltaZ=0.
Operaţia se repetă şi pentru celelalte 2 segmente şi, în final, se observă

dacă s-au făcut sau nu greşeli.
1.2. Metoda II - folosind comanda DIVIDE
Cu această comandă se realizează împărţirea unei entităţi de tip Line, Pline, Arc
sau Circle în părţi egale:
Command: divide <Enter>

Select object to divide: (se selectează dreapta 1, făcând
click stînga pe ea)
Enter the number of segments or [Block]:4 <Enter>
Pentru ca rezultatele comenzii DIVIDE să fie vizibile, trebuie modificat
modul de afişare al entităţii de tip POINT. Aceasta se face efectuând click stânga
pe Point Style din meniul Format, după care se alege modul de afişare al entităţii
de tip POINT (v. fig.3)
Click stînga
Fig. 3 Modul de afişare al entităţilor de tip POINT

În figura 4 se poate vedea, rezultatul comenzii DIVIDE:
Dreapta 1, împărţită în 4 segmente

egale cu comanda DIVIDE
Entităţi de tip POINT
Fig. 4 Rezultatul comenzii DIVIDE
2. PROBLEMA NUMĂRUL 2 - Calcularea ariei şi perimetrului unui poligon
Un triunghi are vârfurile A(-2, -1), B(3, 5) şi C(@-2, -3). Să se calculeze

perimetrul, aria triunghiului şi coordonatele absolute ale punctului C.
Relaţiile folosite pentru obţinerea soluţiei sunt:
AB + BC + CA
p= [m] – pentru semiperimetru;
2
Distanţa(A,B) = AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 [m];
Aria(∆ABC) = p ( p − AB)( p − BC )( p − CA) [m2];

XC=XB+dxC; YC=YB+dyC [m]
Rezolvare AutoCAD:
Command: pline <Enter> (se desenează triunghiul ABC; în
finalul comenzii, se va obţine o singură entitate – de tip
polyline – formată din 3 segmente: AB, BC, CA)
Specify start point: -2,-1 <Enter>
Current line-width is 0.0000
Specify next point or
[Arc/Close/Halfwidth/ Length/Undo/Width]: w (se va modifica
grosimea poliliniei)
Specify starting width <0.000>: 0.05 <Enter>
Specify ending width <0.05>: <Enter> (se acceptă valoarea

implicită de 0.05)
[Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: 3,5 <Enter>
[Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @-2,-3 <Enter>
[Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: c <Enter> (închide
conturul)
În urma acestei comenzi a rezultat triunghiul din figura 5:
Command: area (comanda returnează aria şi perimetrul unui

poligon) <Enter>
Specify first corner point or (Object/Add/Substract): o
(opţiune necesară pentru a selecta rapid entitatea de tip
polilinie)
Select objects: (se selectează polilinia în orice zonă a sa)
Area=1.5000, Perimeter=15.6584
Polyline’s width ignored in area calculation. (grosimea
poliliniei a fost ignorată la calculul ariei)
Command: id (comanda returnează coordonatele carteziene ale

unui punct) <Enter>
Specify point: (folosind unul din modurile SNAP - ENDpoint,
INTersection - cunoscute se alege punctul C)
X=1.0000, Y=2.0000, Z=0.0000.
3. PROBLEMA NUMĂRUL 3 - Construcţia poligoanelor regulate
3.1. Metoda I
Această problemă se propune ca temă de casă, pentru care se dau

următoarele indicaţii:
- triunghiul echilateral se construieşte prin împărţirea cercului, în care este înscris,
în şase părţi egale şi unirea vârfurilor din două în două;
- pătratul se construieşte prin trasarea a două diametre perpendiculare, în cercul în
care este înscris (se va folosi modul SNAP QUAdrant);
- hexagonul are latura egală cu raza cercului circumscris şi se construieşte prin
împărţirea cercului în şase părţi egale, care determină vârfurile sale.
3.2. Metoda II
Problema se rezolvă foarte simplu folosind comanda POLYGON:

Command: polygon <Enter>
Enter number of sides <4>: 6 (numărul de laturi) <Enter>
Specify center of polygon or [Edge]: (click stânga în spaţiul
de desenare)
Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed in circle]
<I>: <Enter> (se acceptă opţiunea implicită, adică hexagonul
va fi înscris într-un cerc de rază ce va fi dată)
Specify the radius of the circle: 50 <Enter>
Pătratul circumscrie cercul

Triunghiul circumscrie cercul. Hexagonul
Se va alege opţiunea C circumscrie cercul
Triunghiul este înscris în cerc. Hexagonul este

Se va alege opţiunea I Pătratul este înscris în cerc înscris în cerc

CONSTRUCŢII GEOMETRICE III
1. TANGENTE
1.1. PROBLEMA NUMĂRUL 1 - Construcţia tangentelor comune exterioare

la două cercuri exterioare date
Rezolvare: Pentru aflarea punctelor de tangenţă la cercurile exterioare1 şi 2

din figura 1, se procedează în felul următor: Pe centrul O2 se trasează un cerc
ajutător concentric a cărui rază R3 este egală cu diferenţa R2-R1.
Se unesc printr-un segment de dreaptă centrele O2 şi O1. Prin construirea
mediatoarei acestui segment se obţine punctul O3 situat la mijlocul acestui
segment. Se trasează un cerc cu centrul în O3 şi cu raza egală cu jumătate din
lungimea segmentul ce uneşte centrele O1 şi O2.
Linia 7 Linia 11
Cercul 5
Cercul 2
Cercul 3
Cercul 1 pct. 9 Cercul 6

O1 O3 O2
pct. 10
Cercul 8 Linia 12
Linia 4

La intersecţia acestui cerc cu cercul ajutător se obţin două puncte. Prin unirea
acestor puncte cu punctul O1 se obţin tangentele la cercul ajutător, care sunt
corespunzător paralele cu tangentele exterioare căutate:
Command: c <Enter> (se construieşte cercul 1 din figura 1)

CIRCLE Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan
radius)]: 100,100 <Enter> (precizare-punctul O1)
Specify radius of circle or [Diameter] <60.0000>: d <Enter>
Construcţii geometrice III 49
Specify diameter of circle <120.0000>: 50 <Enter>
Command: c <Enter> (se construieşte cercul 2)

radius)]: 200,100 <Enter> (punctul O2)
Command: c <Enter> (se construieşte cercul ajutător-3)

radius)]: cen <Enter>
of (se selectează centrul cercului 2)
Command: line <Enter> (se construieşte linia ce uneşte centrele

cercurilor – linia 4)
LINE Specify first point: cen <Enter>
of (selecţie-punctul O1)
Specify next point or [Undo]: (selecţie-punctul O2)
Command: c <Enter> (se construiesc cercurile ajutătoare pentru

trasarea mediatoarei segmentului O102 – linia 4)
(se construieşte cercul ajutător 5)
Command: c <Enter> (se construieşte cercul ajutător 6)

Command: line <Enter> (se construieşte mediatoarea segmentului ce

uneşte centrele cercurilor 1 şi 2 - linia 7)
LINE Specify first point: int <Enter>
of (intersecţia cercurilor 5 şi 6 – sus)
Specify next point or [Undo]: int <Enter>
of (intersecţia cercurilor 5 şi 6 – jos)
Command: c <Enter> (se construieşte cercul cu centrul în O3)

radius)]: int <Enter>
of(se selectează punctul O3 – intersecţia dintre linia 4 şi linia 7)
Specify radius of circle or [Diameter] <60.0000>: cen <Enter>
of(se selectează - O1, precizând astfel valoarea razei)
Command: line <Enter> (se construieşte tangenta-linia 11)

of (punctul O1)
Specify next point or [Undo]: int <Enter> of(punctul 9)
Command: line <Enter> (se construieşte tangenta-linia 12)
LINE Specify first point: cen <Enter> of (punctul O1)
Specify next point or [Undo]: int <Enter> of (punctul 10)
Xline 13
Xline 15
Line 21
17
19
O1 O2 O2
20
18
Xline 16 Line 22 Xline 14
Fig.2 Construcţia tangentelor comune exterioare
Se construiesc două drepte din punctul O2 ce trec prin punctele 9 şi 10, de

pe cercul ajutător 3, care intersectează cercul 2 în punctele de tangenţă 17 şi 18
redate în figura 2. Cele două drepte 13 şi 14 se copiază apoi în punctul O1 şi
determină prin intersectarea cercului 1 următoarele puncte de tangenţă, respectiv
19 şi 20, conform figurii 2.
Command: xline <Enter> (se construiesc liniile ajutătoare xline 13
şi xline 14 - v. fig. 2)
Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: cen <Enter>
of (se alege centrul O2)
Specify through point: int <Enter>
of (se alege punctul 9)
Specify through point: <Enter>
Command: copy <Enter> (se copiază cele doua drepte ajutătoare din
punctul O2 în punctul O1, obţinându-se Xline 15 Xline 16)
Select objects: 1 found (se selectează Xline 13)
Select objects: 1 found, 2 total (se selectează Xline 14)
Specify base point or displacement, or [Multiple]: cen
of (se selectează cercul 6)

Specify second point of displacement or <use first point as
displacement>: cen <Enter> of (se selectează cercul 1)
Command: line <Enter> (se trasează tangenta exterioară – linia 21)

of (se alege puctul 17)
of (se alege puctul 19)
Command: line <Enter> (se trasează tangenta exterioară – linia 22)

1.2. PROBLEMA NUMĂRUL 2 - Construcţia tangentelor comune interioare

la două cercuri exterioare date
Rezolvare: Pentru găsirea punctelor de tangenţă la cercurile exterioare, se

procedează în felul următor: Pe centrul O2 se trasează un cerc ajutător concentric a
cărui rază R3 este egală cu suma R2+R1. Se unesc printr-un segment de dreaptă
centrul O2 şi centrul O1. Prin construirea mediatoarei acestui segment se obţine
punctul O3 situat la mijlocul acestui segment. Se trasează un cerc cu centrul în O3 şi
care trece prin O1 şi O2. La intersecţia acestui cerc cu cercul ajutător se obţin două
puncte. Prin unirea acestora cu punctul O1 se obţin tangentele la cercul ajutător,
care sunt corespunzător paralele cu tangentele interioare căutate:
Linia 14
Cercul 1 Cercul 3
pct. 11
Linia 7 pct. 8
Cercul
O1 O3 O2
Cercul
Linia
pct. 9
Cercul 6 pct. 12 Cercul 5
Linia 13 Cercul 10

Command: c <Enter> (se construieşte cercul 1, din figura 3)

radius)]: 100,100 <Enter> of (punctul O1)
Command: c <Enter> (acum se construieşte cercul 2)

radius)]: 200,100 <Enter> of (punctul O2)
Command: c <Enter> (se construieşte cercul ajutător 3)

radius)]: cen <Enter> of (punctul O2)
Command: line <Enter> (se construieşte linia 4)

LINE Specify first point: cen <Enter> of (punctul O1)
Specify next point or [Undo]: cen <Enter> of (punctul O2)
Command: c <Enter> (se construieşte cercul suplimentar 5)

Command: c <Enter> (se construieşte cercul suplimentar 6)


of (punctul 8 – intersecţia cercurilor suplimentare 5 şi 6 - sus)
of (punctul 9 – intersecţia cercurilor suplimentare 5 şi 6 - jos)

radius)]: int <Enter> of (punctul O3)
Specify radius of circle or [Diameter] <60.0000>: cen <Enter>
of (punctul O1)
Command: xline <Enter> (se construieşte linia ajutătoare 15 din

figura 4)
Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: cen <Enter>
of (punctul O2)
of (punctul 11 – intersecţia dintre cercurile 3 şi 10 - sus)
of (punctul 12 – intersecţia dintre cercurile 3 şi 10 - jos)

Specify through point: <Enter>
Command: copy <Enter> (se copiază cele două drepte ajutătoare din
punctul O2 în punctul O1, obţinându-se Xline 17 Xline 18)
Select objects: 1 found (se selectează Xline 15)
Select objects: 1 found, 2 total (se selectează Xline 16)
Specify base point or displacement, or [Multiple]: cen
of (se selectează cercul 2)
Specify second point of displacement or <use first point as
displacement>: cen <Enter> of (se selectează cercul 1)
Xline 17 Xline 16
Linia 23
Fig. 4 Construcţia tangentelor comune interioare
pct.11
pct.15 pct.20
O1 O2
pct.16
pct.22
pct.12
Xline 18 Linia 24 Xline 15
Fig. 4 Construcţia tangentelor comune interioare

Command: line <Enter> (se construieşte tangenta 24)
LINE Specify first point: int <Enter> of (punctul 15)
Command: line <Enter> (se construieşte tangenta 24)

LINE Specify first point: int <Enter> of (punctul 16)
2. RACORDĂRI
Prin racordări se înţelege unirea a două linii (drepte sau curbe) cu o altă
linie (în cele mai multe cazuri o curbă), în aşa fel încât să formeze o trecere
continuă de la o linie la alta. Linia de racordare este tangentă la liniile date în
punctele de racordare. Racordările sunt curent utilizate în proiectarea formelor
constructive ale pieselor tehnice, întâlnite în sectorul construcţii de maşini şi utilaj
tehnologic, construcţii aerospaţiale şi instalaţii (exemple: contururile şi unele
detalii de formă ale batiurilor maşinilor-unelte, lagărelor, roţilor pentru curea sau
cablu, corpurile armăturilor pentru circulaţia fluidelor, etc.)
2.1. PROBLEMA NUMĂRUL 3 - Construcţia racordării dreptelor concurente

printr-un arc de cerc de rază R
Linia 2 Cercul 5
Linia 8 O2
Cercul 9
O4
Cercul 3
O1
O3
Cercul 6
Cercul 4 Linia 1 Linia 7
Se pune problema racordării dreptelor 1 şi 2 din figura 3, cu un arc de cerc

de rază R ( R=30 mm):
Command: line <Enter> (se construieşte linia 1 din figura 5)

Specify next point or [Undo]: @100<50 <Enter>

radius)]: int <Enter> of (se alege punctul O1)
Specify radius of circle or [Diameter]: 75 <Enter>

Specify radius of circle or [Diameter] <75.0000>: 30 <Enter>

Specify radius of circle or [Diameter] <30.0000>: <Enter>

Specify radius of circle or [Diameter] <30.0000>: <Enter>

LINE Specify first point: tan <Enter>
to (un punct de tangenţă pe cercul 4)
Specify next point or [Undo]: tan <Enter>

LINE Specify first point: tan <Enter>
to (un punct de tangenta pe cercul 4)
Specify next point or [Undo]: tan <Enter>
Command: c <Enter> (se construieşte cercul de racordare, R=30)

CIRCLE Specify center point
for circle or [3P/2P/Ttr
(tan tan radius)]: int
<Enter>
of (punctul O3 – intersecţia
liniiler 7 şi 8)
Specify radius of circle or
[Diameter] <30.0000>:
<Enter>
Pentru evidenţierea racor-

dări se poate utiliza comanda
TRIM.
După aplicarea acestei
comenzi asupra liniilor şi cercului
de racordat se obţine imaginea din
figura 6.
Fig. 6 Imaginea ce se obţine după utilizarea comenzii TRIM
2.2. PROBLEMA NUMĂRUL 4 – Racordarea unei drepte cu un cerc

printr-un arc de cerc de rază dată, tangent exterior cercului dat
Se consideră un cerc cu centrul O1 (cercul 1) şi o dreaptă (linia

2),dispuse aşa după cum se observă în figura 6.
Se cere construcţia racordului cercului de rază R cu dreapta printr-un
arc de cerc de rază R1 tangent exterior la cercul dat (R= 25 mm, R1= 15 mm).
Cercul 1 Cercul 7
Linia 8
O1
Linia 10 Cercul 6
pct. 9 Linia 2
pct. 11
Cercul 12 pct. 3 pct. 5 pct. 4
Command: c <Enter> (se construieşte cercul 1 din figura 7)

radius)]: 100,100 <Enter> (cerntrul cercului O1)

radius)]: mid <Enter>

of (se alege punctul O1)

of(se alege centrul cercului 6)
Specify next point or [Undo]: <Ortho on>

Command: <Ortho off>

Command: c <Enter> (se construieşte cercul de racordare – cercul 11)
radius)]: int
of (se alege punctul 11 – intersecţia dintre cercul 7 şi linia 10)
Specify radius of circle or [Diameter] <40.0000>: d
Specify diameter of circle <80.0000>: 30 (rezultatul se prezintă în
figura 8).
Fig. 8 Rezultatul obţinut după racordare
Pentru a desena un colţ rotunjit în AutoCAD se foloseşte comanda

FILLET (v. fig. 9). De obicei prima etapă în utilizarea acestei comenzi este
stabilirea razei de racordare a celor două obiecte. Pentru a stabili valoarea acestui
parametru după introducerea comenzii FILLET se alege opţiunea R (radius):
Command: fillet <Enter>

Current settings: Mode = TRIM, Radius = 10.0000
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: R <Enter>
Specify fillet radius <10.0000>: 20 <Enter>
Odată stabilită valoarea razei de racordare a obiectelor la următoarea

apelare a comenzii se aleg obiectele care trebuiesc racordate cu un arc de cerc.
Valoarea razei arcului de racordare se menţine până la o viitoare

modificare a valorii acesteia. Pentru a modifica numai valoarea razei de racordare
se poate utiliza comanda FILLETRAD, care permite modificarea variabilei de
sistem în care este stocată valoarea razei de racordare.
Command: filletrad <Enter>

Enter new value for FILLETRAD <20.0000>: 10 <Enter>
Command:
Command: line <Enter> (se desenează linia 1 din figura 9)

Specify next point or [Undo]: @100<35 <Enter>
Command: line <Enter> (se desenează linia 2)

Specify next point or [Undo]: @100<-15 <Enter>
Command: fillet <Enter> (se stabileşte valoarea razei de racordare)

Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: r <Enter>
Command:fillet <Enter> (se racordează cele două obiecte)

Select first object or [Polyline/Radius/Trim]:(linia 1)
Select second object: (se selectează apoi linia 2)
Înainte de racordare După racordare
Linia 1
Linia 2
Fig. 9 Racordarea a două entităţi utilizând comanda FILLET
DETERMINAREA CARACTERISTICILOR SUPRAFEŢELOR
PLANE CU AJUTORUL REGIUNILOR
1. INTRODUCERE
În cadrul solicitărilor de întindere, compresiune şi forfecare, dimensiunile

şi forma secţiunii transversale ale barelor se iau în consideraţie în calcule prin
expresia ariei secţiunii. În cadrul solicitărilor de încovoiere şi răsucire, se întâlnesc
alte mărimi geometrice, cunoscute sub denumirea de momente statice şi momente
de inerţie.
Momentul static al unei suprafeţe în raport cu o axă este egal cu
produsul dintre aria suprafaţei şi distanţa de la centrul de greutate al acesteia la
acea axă.
Sx = yG.A, Sy = xG.A, [m3] (1)
Dacă axele în raport cu care se calculează momentele statice trec prin
centrul de greutate al suprafeţei, valoarea acestor momente este egală cu zero.
Aşadar, momentele statice în raport cu axele de simetrie sunt nule.
În concluzie, pentru determinarea momentelor statice este nevoie de
cunoaşterea poziţiei centrului de greutate şi a ariei suprafeţei.
În plus, în rezistenţa materialelor se mai întâlnesc momente de inerţie ale
figurilor plane, reprezentate de secţiunile normale pe axa longitudinală a barelor.
Momentele de inerţie se clasifică după cum urmează:
- momente de inerţie axiale (faţă de o axă);
- momente de inerţie centrifugale (faţă de două axe);
- momente de inerţie polare (faţă de un punct).
Prin definiţie, momentul axial al unei suprafeţe în raport cu o axă Ox
(figura 1) se exprimă cu relaţia:
∫ y dA ,
2 [m4]
Ix =
A
(2)
Ţinând seama de faptul că în relaţia 2, y este la puterea a doua, momentele
de inerţie axiale sunt totdeauna pozitive şi diferite de zero.
Momentul de inerţie centrifugal al unei suprafeţe plane (v. fig.1) se
defineşte în felul următor:
I xy =
∫ xydA , [m4] (3)
A
Deoarece coordonatele elementului de suprafaţă dA intră în relaţia 3 la
puterea întâi, momentele de inerţie centrifugale pot fi negative, pozitive sau nule.
Momentul de inerţie polar se calculează în raport cu un punct din plan
numit pol. În figura 1 s-a ales ca pol originea O a sistemului de coordonate.
Momentul de inerţie polar al suprafeţei de arie A în raport cu acest pol se defineşte

cu relaţia:
∫r
2 [m4]
Ip = dA , (4)
A
Dar r2 = x2 + y2, astfel că relaţia 3 devine:
∫r ∫ (x
Ip = 2 dA = 2 + y 2 )dA =
A A
(5)
∫ ∫
2 2
= x dA + y dA = I x + I y
A A
Rezultă că momentul de inerţie
polar este egal cu suma momentelor de
inerţie axiale, faţă de axele perpendiculare
ce se intersectează în polul considerat. Fig. 1 Calculul momentelor de inerţie
Momentele de inerţie principale şi direcţiile principale
Prin originea sistemului de coordonate adoptat trec două axe faţă de care
momentul de inerţie înregistrează valorile extreme (maxime şi minime). Aceste
momente de inerţie poartă denumirea de momente de inerţie principale.
La secţiunile simetrice, pentru determinarea direcţiilor principale se ţine
seama că axele de simetrie sunt axe principale de inerţie. În raport cu direcţiile
principale, momentul de inerţie centrifugal este egal cu zero.
Raza de inerţie sau raza de giraţie
Se determină cu ajutorul relaţiilor:
Ix Iy
ix = , iy = , [m] (6)
A A
Modulul de rezistenţă axial sau polar
Se numeşte modul de rezistenţă al unei suprafeţe în raport cu o axă,
raportul dintre momentul de inerţie şi distanţa maximă de la marginea secţiunii la
aceea axă.
Ix Iy
Wx = , Wy = , [m3] (7)
y max x max
Pentru suprafeţe circulare sau inelare, se foloseşte noţiunea de modul de
rezistenţă polar, care este definit în felul următor:
Ip
Wp = , (8)
R
unde R este raza maximă a suprafeţei respective.
Dacă în cazul formelor geometrice simple, există formule de calcul pentru
mărimile prezentate anterior, lucrurile se complică pentru formele geometrice
complexe, când sunt necesare operaţii de discretizare, ce măresc timpul afectat
etapei de calcul. Pentru accelerarea procesului de proiectare, în ceea ce priveşte
Determinarea caracteristicilor suprafeţelor plane cu ajutorul regiunilor 61
obţinerea caracteristicilor geometrice ale suprafeţelor plane, se poate utiliza

noţiunea de regiune (REGION), specifică programului AutoCAD.
Aşadar, dacă pentru orice contur închis, realizat cu polilinie (PLINE), se
pot determina aria (AREA) şi perimetrul (PERIMETER), folosind comanda
AREA, cu ajutorul regiunilor (regiunile sunt suprafeţe închise), se pot determina,
în plus, următoarele:
- BOUNDING BOX – “căsuţă” ce încadrează cel mai strâns suprafaţa
desenată;
- CENTROID – coordonatele centrului de greutate;
- MOMENTS OF INERTIA – momentele de inerţie axiale faţă de axele
UCS-ului curent (X şi Y);
- PRODUCT OF INERTIA – momentul de inerţie centrifugal;
- RADII OF GYRATION – raza de inerţie;
- PRINCIPAL MOMENTS AND X-Y DIRECTIONS ABOUT CENTROID
– momentele de inerţie principale şi direcţiile principale.
2. PROBLEMA NUMĂRUL 1
Să se găsească caracteristicile geometrice în raport cu centrul de greutate

pentru dreptunghiul din figura 2.
Etapa următoare desenării suprafeţei (se poate folosi atât LINE cât şi
PLINE), este transformarea acesteia în regiune. Se procedează în felul următor:
Command: region <Enter>

Select objects: 1 found (se selecteaz•, una câte una, entit••ile ce
compun suprafa•a)
Select objects: 1 found, 2 total
Select objects: (evident selec•ia se poate face cu orice op•iune:
window, crossing etc.)
1 loop extracted.
1 Region created.
Comanda REGION se poate lansa şi prin intermediul mouse-ului din meniu:
DRAW → REGION.
Pentru determinarea caracteristicilor geometrice se foloseşte opţiunea Mass

Properties din meniul TOOLS >Inquiry (figura 3), după care se selectează
regiunea.
Fig. 3 Accesarea opţiunii Mass Properties utilizând meniul TOOLS
Programul va afişa un raport ce poate fi salvat în format text :

Command: _massprop
Select objects: 1 found
---------------- REGIONS ----------------
Area: 250.0000
Perimeter: 110.0000
Bounding box: X: -25.0000 -- 25.0000
Y: -2.5000 -- 2.5000
Centroid: X: 0.0000
Y: 0.0000
Moments of inertia: X: 520.8333
Y: 52083.3333
Product of inertia: XY:0.0000
Radii of gyration: X: 1.4434
Y: 14.4338
Principal moments and X-Y directions about centroid:
I: 520.8333 along [1.0000 0.0000]
J: 52083.3333 along [0.0000 1.0000]
Write analysis to a file? [Yes/No] <N>: Y <Enter>, dup• care se va
furniza programului numele fi•ierului.
Pentru verificare, se vor folosi relaţiile binecunoscute:

Determinarea caracteristicilor suprafeţelor plane cu ajutorul regiunilor 63
b ⋅ h3 h ⋅ b3
Ix = sau Iy = (9)
12 12
Efectuând calculele, obţinem:
- momentele axiale de inerţie:
50 ⋅ 53 5 ⋅ 50 3
Ix = = 520,83 mm4 şi I y = = 52083,33 mm4;
12 12
- ţinând cont că aceste calcule s-au făcut faţă de axele de simetrie, acestea fiind în
acelaşi timp şi axe principale de inerţie, momentul de inerţie centrifugal este egal
cu zero;
- razele de inerţie:
Ix 520,83 Iy 52083,33
ix = = = 1,443 mm şi i y = = = 14.4337 mm;
A 250 A 250
- la secţiunile simetrice, axele de simetrie sunt axe principale de inerţie, astfel că
momentele principale de inerţie sunt cele axiale calculate faţă de axele de simetrie.
În situaţia în care sistemul de coordonate din figura 2 ar fi rotit faţă de axa
Oz cu 300 (v. fig. 4), atunci rezultatele ar fi oarecum diferite:
---------------- REGIONS ----------------
Area: 250.0000
Perimeter: 110.0000
Bounding box: X: -22.9006 -- 22.9006
Y: -14.6651 -- 14.6651
Centroid: X: 0.0000
Y: 0.0000
Y: 39192.7083
Product of inertia: XY: -22327.2174
Y: 12.5208
I: 520.8333 along [0.8660 -0.5000]
J: 52083.3333 along [0.5000 0.8660]
Evident, momentele axiale de inerţie sunt diferite. Momentele principale de
inerţie rămân identice cu cele de la
pasul anterior. Diferă însă direcţiile
axelor principale de inerţie, după cum
indică relaţiile următoare:
I(Ox) = 1. cos 300 = 0.866;
I(Oy) = -1. sin 300 = -0.5;
J(Ox) = 1. sin 300 = 0.5;
J(Oy) = 1. cos 300 = 0.866.
Fig. 4 Rotirea sistemului de coordonate cu 300
3. PROBLEMA NUMĂRUL 2
Să se găsească caracteristicile geometrice, în raport cu centrul de greutate,

ale următoarei forme geometrice simple prezentată în figura 5.
Singura diferenţă faţă de exemplul anterior este obţinerea suprafeţei

haşurate. Aceasta se face prin recurgerea la operaţia logică de diferenţă (Subtract) -
Meniu: MODIFY > Solids Editing > Subtract:
Command: _subtract <Enter>
Select solids and regions to subtract from ..
Select objects: 1 found (se va selecta triunghiul exterior)
Select solids and regions to subtract ..
Select objects: 1 found (se va selecta triunghiul interior)
În acest moment, se pot determina caracteristicile geometrice în raport cu
centrul de greutate, folosind comanda Mass Properties:
Command: _massprop <Enter>

Select objects: Specify opposite corner: 0 found
---------------- REGIONS ----------------
Area: 3716.4466
Perimeter: 412.9385
Bounding box: X: -50.0000 -- 50.0000
Y: -28.8675 -- 57.7350
Centroid: X: 0.0000
Y: 0.0000
Y: 1767980.8892
Product of inertia: XY: 0.0000
Y: 21.8110
I: 1767980.8892 along [0.4878 -0.8730]
J: 1767980.8892 along [0.8730 0.4878]
REPREZENTAREA FLANŞELOR
1. INTRODUCERE
Flanşele sunt elemente de maşini care permit asamblarea demontabilă a

două tronsoane de conductă sau două piese ale unei maşini. La flanşele cilindrice,
pătrate, triunghiulare, centrele găurilor de prindere sunt dispuse pe un cerc, numit
cerc purtător al centrelor, comun cu centru geometric al flanşei, trasat cu linie-
punct subţire. Raza de rotunjire a colţurilor flanşelor (pătrate, triunghiulare, ovale,
dreptunghiulare), de obicei, trebuie să fie egală cu diametrul găurii de prindere.
Pentru reprezentarea flanşelor în desen se folosesc de obicei, două proiecţii (o
vedere – una din reprezentările din fig. 1a sau fig. 1b şi o secţiune - fig. 2), astfel
încât să apară pe desen toate detaliile de formă şi constructive.
Cotele care se înscriu pe desenul unei flanşe sunt: diametrul nominal,
diametrul cercului purtător al centrelor, diametrul găurilor de prindere, diametrul
exterior al flanşei, unghiul poziţiei găurilor de prindere faţă de axa de simetrie a
flanşei, grosimea flanşei, raza de rotunjire a colţurilor flanşei.
a b
a b
Fig. 1 Vederea frontală pentru o flanşă cilindrică (a) şi pentru o
flanşă ovală (b)
2. REPREZENTAREA SECŢIUNII UNEI FLANŞE
Fig. 2 Secţiune printr-o flanşă
În figura 2 este redată o secţiune printr-o flanşă, care se poate realiza astfel:
Command: Limits <Enter> (se stabileşte formatul de desenare)

ON/OFF/<Lower left corner> <0.0000, 0.0000>: 0,0 <Enter>
Upper right corner <420.0000, 297.0000>: 420,297 <Enter>
Command: Zoom <Enter> (pentru a se vedea pe ecran până la

limitele de desenare stabilite mai sus)
All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale(X/XP)/Window/<Realt
ime>: a <Enter>
Command: UCS <Enter> (pentru a se desena conturul exterior

prima etapă este aceea a deplasării originii sistemului de
coordonate (UCS) din poziţia iniţială (0,0) într-o poziţie
convenabilă desenării).
Origin/ZAxis/3point/OBject/View/X/Y/Z/Prev/Restore/Save/Del/?
/<World>: O <Enter> (se alege Origin-litera O)
Origin point <0,0,0>: 50,100 <Enter>
Reprezentarea flanşelor 67
Command: line <Enter> (se trasează axa de simetrie a

profilului)
From point: -3,0 <Enter>
To point: <Enter>
2 3
4
5
1 6
Fig. 3 Desenarea conturului flanşei
Command: pline <Enter> (se desenează conturul din figura 3)

From point: 0,20 <Enter>
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: w
Starting width <0.0000>: .5 <Enter>
Ending width <0.5000>: .5 <Enter>
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endp…>: @0,40 <Enter>
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endp…>: @0,-30 <Enter>
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endp…>: @0,-10 <Enter>
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endp…>: c <Enter>
a) distanţe egale b) distanţe diferite
Fig. 4 Posibilităţi de teşire a colţurilor

Command: chamfer <Enter> (colţurile 1, 6 se vor teşi 2x45•)

(TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 10.0000, Dist2 = 10.0000
Polyline/Distance/Angle/Trim/Method/<Select first line>: D
<Enter> (prima etapă constă în alegerea distanţelor pe care
se va efectua teşirea)
Enter first chamfer distance <10.0000>: 2 <Enter>
Enter second chamfer distance <1.0000>: 2 <Enter>
Command: chamfer <Enter> (se face teşitura din colţul 1)

Polyline/Distance/Angle/Trim/Method/<Select first line>:
(se alege cu mouse-ul linia dintre colţurile 1 şi 2)
Select second line: (se alege cu mouse-ul linia dintre
colţurile 1 şi 6)
Command: chamfer <Enter> (se face teşitura din colţul 6)

Polyline/Distance/Angle/Trim/Method/<Select first line>:
(se alege cu mouse-ul linia dintre colţurile 5 şi 6)
Select second line: (se alege cu mouse-ul linia dintre
colţurile 1 şi 6)
Command: fillet <Enter> (în colţul 4 se va face o racordare

cu R=10)
(TRIM mode) Current fillet radius = 10.0000
Polyline/Radius/Trim/<Select first object>: R <Enter>
(prima etapă constă în alegerea razei de racordare)
Enter fillet radius <10.0000>: 10 <Enter>
Command: fillet <Enter> (efectuarea racordării)

Polyline/Radius/Trim/<Select first object>: (se alege cu
mouse-ul linia dintre colţurile 3 şi 4)
Select second object: (se alege cu ajutorul mouseului linia
dintre colţurile 4 şi 5)
Command: mirror <Enter> (deoarece profilul are simetrie,

pentru completare se recurge la oglindirea profilului
desenat)
Select objects: (se alege cu mouse-ul profilul desenat. Se
face click stânga pe una dintre liniile acestuia.)
First point of mirror line: end <Enter>
Of: (se alege cu mouse-ul capătul din stânga al axei de
simetrie)
Second point: end <Enter>
Of: (se alege cu mouse-ul capătul din dreapta al axei de
simetrie)
Delete old objects? <N> <Enter>
3. VEDEREA FRONTALĂ A UNEI FLANŞE CILINDRICE
Se desenează vederea frontală a flanşei cilindrice (v. fig.1a):
Fig. 5 Desenarea vederii frontale a flanşei cilindrice
Command: UCS <Enter> (pentru a se desena vederea din figura 5, şi în

acest caz originea sistemul de coordonate se va deplasa. Primul pas
este, însă, aducerea originii acestuia la parametrii iniţiali, adică
în colţul din stânga jos).
Origin/ZAxis/3point/OBject/View/X/Y/Z/Prev/Restore/Save/Del/?/<World
>: <Enter> (se restaurează originea sistemului de coordonate)
Command: UCS <Enter> (se mută originea sistemului de coordonate).

Origin/ZAxis/3point/OBject/View/X/Y/Z/Prev/Restore/Save/Del/?/<World
>: O <Enter> (se alege Origin - litera O)
Command: circle <Enter> (cercul exterior)

CIRCLE 3P/2P/TTR/<Center point>: 0,0 <Enter>
Command: circle <Enter> (cercul interior)

Diameter/<Radius> <60.0000>: 20 <Enter>
Command: circle <Enter> (cercul corespunzător teşiturii)
Command: circle <Enter> (cercul găurilor de prindere)

Command: line <Enter> (se desenează o verticală ce va fi folosită

pentru a determina centrul cercului găurii de prindere)
To point: <Enter>
Command: circle <Enter> (cercul găurilor de prindere)

CIRCLE 3P/2P/TTR/<Center point>: int <Enter>
Of: (Se alege intersecţia dintre cercul găurilor de prindere şi
linia verticală ce tocmai a fost trasată).
Command: array <Enter> (se face o copiere a cercului găurii de

prindere şi a liniei)
Select objects: (se selectează cercul găurii de prindere şi linia
verticală. Obs. A nu se confunda cu cercul purtător al centrelor
găurilor de prindere.)
Rectangular or Polar array (<R>/P): P <Enter>
Base/<Specify center point of array>: cen <Enter>
Of: (se alege centrul cercului exterior)
Number of items: 4 <Enter> (Numărul de copieri)
Angle to fill (+=ccw, -=cw) <360>: <Enter>
Rotate objects as they are copied? <Y> <Enter>
Modificarea tipului de linie se poate face accesând din meniul principal

succesiune de comenzi: Format>Linetype, şi apare caseta de dialog din figura 6.
Se apasă butonul
Load
Fig. 6 Caseta de dialog Linetype

În continuare se apasă butonul Load şi apare caseta de dialog din figura 7.
Se selectează tipul ISO dash dot
Fig. 7 Caseta de dialog pentru alegerea tipului de linie
Se selectează tipul de linie ISO dash dot (v. fig. 7), după care se apasă
butonul OK pentru fiecare dintre cele două ferestre deschise. Modificarea efectivă a
tipului liniei se face selectându-se liniile ale căror proprietăţi se doresc a fi
modificate iar apoi se accesează din meniul principal succesiune de comenzi:
Modifay>Properties.
1 2
Fig. 8 Caseta de dialog pentru modificarea proprietăţilor

Apare caseta de dialog prezentată în figura 8, se selectează în următoarea

ordine:
1- Linetype;
2- se apasă butonul care apare în partea dreaptă;
3- se selectează tipul de linie dorit.
După care se închide caseta de dialog, făcând click pe butonul de închidere
al ferestrei acesteia, şi se apasă de două ori tasta ESC.
Se face menţiunea că tot astfel pot fi modificate şi celelalte proprietăţi ale
entităţilor care sunt afişate în caseta de dialog Properties din figura 8.
4. VEDEREA FRONTALĂ A UNEI FLANŞE OVALE
În continuare se trece la reprezentarea vederii frontale a flanşei

ovale (v. fig.1b).
Partea superioară a flanşei
Cercul găurilor de prindere
(φ100)
Cercul φ 40
Cercul φ60
Partea inferioară a flanşei
Fig. 10 Desenarea vederii frontale a flanşei ovale
Command: UCS <Enter> (şi în acest caz pentru desenarea

vederii din figura 10, originea sistemul de coordonate va fi
deplasată. Primul pas este, însă, aducerea originii acestuia
la parametrii iniţiali).
/<World>: <Enter> (se restaurează originea sistemului de
coordonate)
Command: UCS <Enter> (se mută originea sistemului de

coordonate).
/<World>: O <Enter> (se alege Origin-litera O)
Command: circle <Enter> (cercul exterior 60)

Command: circle <Enter> (cercul interior)
Command: circle <Enter> (cercul corespunzător teşiturii)

Command: circle <Enter> (cercul găurilor de prindere(R=50))

Command: line <Enter> (se desenează o verticală ce va fi

folosită pentru determinarea centrului găurii de prindere)
To point: <Enter>
Command: circle <Enter> (cercul găuri superioare de prindere)

Of: se alege intersecţia dintre cercul purtător al centrelor
găurilor de prindere(R=50) şi linia verticală ce tocmai a
fost trasată).
Command: circle <Enter> (cercul ce defineşte flanşa in partea

superioară)
Of: (se selectează acelaşi punct ca la pasul anterior,
cercurile fiind concentrice).
Command: line <Enter> (se desenează o verticală ce va fi
folosită pentru a determina centrul cercului găurii de
prindere inferioare)
To point: @0,-63 <Enter>
To point: <Enter>
Command: circle <Enter> (cercul găuri inferioare de prindere)

Of: (se alege intersecţia dintre cercul purtător al centrelor

găurilor de prindere(R=50) şi linia verticală ce tocmai a
fost trasată).
Command: circle <Enter> (cercul ce defineşte flanşa in partea

superioară)
Of: (se selectează acelaşi punct ca la pasul anterior,
cercurile fiind concentrice).
Command: line <Enter> (se duc cele patru drepte tangente

între cercul de 60 şi cele două cecuri ce definesc flanşa în
partea superioară şi inferioară)
From point: tan <Enter>
To: (se alege cercul cu 60)
To point: tan <Enter>
To: (se alege unul din cercurile desenate concentric cu
cercul găurilor de prinde)
To point: <Enter>
Se repetă această operaţie pentru a desena toate cele patru drepte tangente.
Observaţie: Pentru “cosmetizarea” desenului se va folosi comanda TRIM,
până se obţine imaginea din figura 10.
5. COTAREA DESENULUI
Cotarea reprezintă operaţia de înscriere pe desen a dimensiunilor formelor

geometrice simple din care este alcătuită piesa, precum şi a celor care definesc
poziţia reciprocă a acestora sau a pieselor componente ale unui ansamblu.
O modalitate rapidă de cotare a desenului o reprezintă utilizarea barei cu
instrumente Dimension prezentată în figura 11.
Cotarea razelor
Cotare liniară Cotarea diametrelor
Fig. 11 Bara cu instrumente DIMENSION

Se activează butonul corespunzător tipului de cotare dorit şi apoi se selectează

elementul de cotat (pentru raze şi diametre), sau extremităţile acestuia (pentru
cotele liniare).
Pentru a aduce pe ecran bara cu instrumente Dimension se foloseşte din
meniu următoarea succesiune de comenzi: View>Toolbars, care duce la apariţia
casetei de dialog Toolbars prezentată în figura 12.
Se activează
butonul
Dimension
Fig. 12 Caseta de dialog TOOLBARS
În această casetă se activează apoi butonul Dimension (v-fig.12).

Cotele introduse în desen pot fi apoi editate. Pentru aceasta, o metodă
simplă constă în utilizarea grip-urilor.
Astfel, prin selectarea cotei şi tragere de grip-urile acesteia, se pot
modifica poziţiile textului cotei, ale liniilor ajutătoare, liniei de cotă etc. Înlocuirea
textului cotei se poate obţine şi prin comanda DDEDIT.
De asemenea editarea cotelor se poate realiza utilizând comanda
DIMEDIT. Aceasta permite schimbarea textului cotei, rotirea acestuia, readucerea
în poziţie iniţială sau înclinarea liniilor ajutătoare ale cotei.
Pentru a roti sau modifica textul cotei, este necesar mai întâi să se
definească modificarea dorită (de exemplu unghiul de rotaţie pentru text) şi apoi se
selectează dimensiunile asupra cărora operează modificarea.
Dacă se doreşte definirea unui nou stil de cotare, sau modificarea unuia
existent se pot utiliza comenzile DDIM sau DIMSTYLE.
Se continuă desenul pentru redarea cotelor ca în figura 1.
Temă de casă: Exersarea comenzilor prezentate pentru editarea cotelor şi

modificarea stilului de cotare.
REPREZENTAREA ARBORILOR
1. INTRODUCERE
Arborii sunt organe de maşini folosite pentru transmiterea momentelor de

torsiune şi sprijinirea altor organe aflate în mişcare de rotaţie.
Arborii sunt solicitaţi atât la torsiune, cât şi la încovoiere, datorită forţelor
şi greutăţilor elementelor de transmisie fixate pe aceştia (de ex. arborii de la
reductoarele de turaţie).
Din punct de vedere funcţional, se deosebesc arborii folosiţi la transmiterea
mişcării de rotaţie (arborii drepţi) şi arborii folosiţi la transformarea mişcării de
translaţie în mişcare de rotaţie (arborii cotiţi).
În această lucrare se utilizează ca metodă de eficientizare a lucrului, aceea
a straturilor de desenare (layer). În figura 1 este prezentat schematic modul de
Stratul 1 Stratul 2
Vedere axonometrică Vedere din faţă
Final Strat 1 Strat 2
Fig. 1. Compunerea straturilor de desenare

lucru cu straturile de desenare.
Pentru început se definesc parametrii iniţiali (comanda LIMITS), după

care urmează stabilirea straturilor de desenare (comanda LAYER – prin
parcurgerea etapelor prezentate în figura 2).
Command: limits ((0,0)/(210,297))
Command: zoom (All)
2. DEFINIREA STRATURILOR DE DESENARE
Reprezentarea arborilor 77
Command: layer <Enter>
Apasă
Pentru definirea unui nou layer se apasă butonul New
Culoare Tipul liniei

Numele stratului nou
Pentru fiecare strat creat se atribuie, câte un nume, o

culoare şi un tip de linie
Se generează şi celelalte straturi de desenare
La final apasă
Fig. 2 Generarea straturilor de desenare

Pentru stabilirea stratului curent de lucru, se procedează ca în figura 3:
Se apasă aici cu mouse-ul
şi alege stratul de desenare dorit !
Fig. 3 Stabilirea stratului curent de lucru
Se încarcă apoi tipul de linie DASHDOT, necesar pentru a desena axa de

simetrie:

To point: <Enter>
După ce se desenează axa de simetrie se trece la desenarea conturului

arborelui, alegându-se ca strat curent de desenare stratul “Cont” ( v. fig. 3)
3. DESENAREA ARBORELUI
Command: pline <Enter>

From point: 65,115
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: W
Starting width <127.7693>: 0.1
Ending width <0.5000>: 0.1
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: @-7,0
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: @0,30
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: @-0.5,0

Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: @0.5,0
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: @0,1.5
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: @0,9.5
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: A
Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second
pt/Undo/Width/<Endpoint of arc>: A
Included angle: 180
Center/Radius/<Endpoint>: @0,1
pt/Undo/Width/<Endpoint of arc>: L
pt/Undo/Width/<Endpoint of arc>: A
Included angle: 180
Center/Radius/<Endpoint>: @0,1
Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width/<Endpoint of line>: <Enter>
Linia 6
Linia 7
Linia 5
Linia 8
Linia 4 Linia 3
Linia 9
Punctul 1
Linia 1
Linia 2
Punctul 2
Fig. 4 Desenarea conturului arborelui
Realizarea teşiturilor arborelui se face utilizând comanda CHAMFER:
Command: chamfer
Polyline/Distance/Angle/Trim/Method/<Select first line>: D
Enter first chamfer distance <10.0000>: 1
Enter second chamfer distance <1.0000>: <Enter>
Command: chamfer
Polyline/Distance/Angle/Trim/Method/<Select first line>: (se
selectează inia 1)
Select second line: (selecţie-linia 2)
Command: chamfer
Polyline/Distance/Angle/Trim/Method/<Select first line>: (selecţie-
linia 3)
Select second line:(selecţie-linia 4)
Command: chamfer
linia 4)
Command: chamfer
linia 6)
Se trece acum la realizarea racordărilor:

Command: fillet
Polyline/Radius/Trim/<Select first object>: R
Enter fillet radius <10.0000>: 2
Command: fillet
Polyline/Radius/Trim/<Select first object>: (selecţie-linia 8)
Select second object: (selecţie-linia 5)
Command: fillet
Polyline/Radius/Trim/<Select first object>: (selecţie-linia 3)
Select second object: (selecţie-linia 9)
Pentru desenarea diametrului de divizare se alege ca strat curent de desenare “ax”
Command: id (poziţionare în punctul 1 din figura 5)

Point: int
of X = 48.5000 Y = 191.0000 Z = 0.0000
Command: line
From point: @2,-5
To point: @0,30
Punctul 1 To point: <Enter>
Fig. 5 Desenarea diametrului de divizare

Se trece apoi la desenarea canalului de pană:
Command: id
Point: int
of X = 65.0000 Y = 115.0000 Z = 0.0000
Command: pline
From point: @0,5
pt/Undo/Width/<Endpoint of arc>: CE
Center point: @0,2.5
Angle/Length/<End point>: A
Included angle: -90
pt/Undo/Width/<Endpoint of arc>: @2.5,2.5
Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/R
adius/Second pt/Undo/Width/<Endpoint of arc>:
<Enter>
Pentru realizarea întregului contur se foloseşte

comanda mirror (v. fig. 6).
Completarea desenului cu muchiile
transversale se face cu ajutorul comenzii pline,
construindu-se astfel aceste muchii, pentru definirea
completă a desenului.
4.COTAREA ARBORELUI
Cotele care trebuie să definească arborele sunt

prezentate în figura 7.
Fig. 6 Obţinerea conturului exterior

Fig. 7 Cotele arborelui

Cota prezentată în figura 8 indică diametrul arborelui pe al doilea tronson,

în zona de mijloc al acestuia.
Linia 2
Linia 1
Fig. 8 Cotarea liniară pentru diametre
Pentru a indica această cotă, metoda folosită este aceea a utilizării cotării
liniare, textul final fiind compus din valoarea indicată în procesul de cotare
combinată cu un caracter special %%c (caracterul “c” este prescurtare de la
cuvântul circle) care are rolul de a afişa simbolul ∅ înaintea valorii numerice.
Command: dim <Enter>

Dim: hor7 <Enter>
Specify first extension line origin or <select object>: mid
<Enter>
Of (selecţie linia 1 –fig.9)
Specify second extension line origin: mid <Enter>
Of (selecţie linia 2)
Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:t
Enter dimension text <15>: %%c15 <Enter>
Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:
( urmează poziţionarea cu mouse-ul a cotei în zona dorită, şi
fixarea acesteia prin click stânga)
În mod asemănător se procedează şi

pentru indicarea cotei asociată teşiturii
prezentată în figura 9.
Caracterul special fiind în acest caz
%%d (caracterul “d” este prescurtare de la
cuvântul degree - engl. grad).
Fig. 9 Reprezentarea cotei asociată teşiturii
7
hor – pres. horizontal. Cotele se trasează numai pe orizontală.
REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR PRIN CANELURI
1. INTRODUCERE
Asamblările prin caneluri se utilizează pentru transmiterea unor momente

de torsiune mari între arbori şi butuci. Se mai foloseşte acest tip de asamblare şi în
cazul deplasării frecvente axiale a elementului montat pe arbore. Asamblarea prin
caneluri se realizează prin întrepătrunderea canelurilor (proeminenţelor şi
golurilor), care se prevăd pe suprafaţa exterioară a arborelui şi, respectiv, pe
suprafaţa interioară a butucului. Profilul canelurilor poate fi dreptunghiular, în
evolventă sau triunghiular.
Reprezentarea arborilor şi butucilor canelaţi se face astfel:
• În vedere longitudinală, la arborele canelat se reprezintă cu linie continuă
groasă diametrul vârfurilor, cu line subţire diametrul fundurilor, iar
începutul şi sfârşitul ieşirii canelurilor, cu linii subţiri perpendiculare pe
axă;
• În secţiune longitudinală, la arborele canelat se reprezintă cu linie continuă
groasă atât fundul, cât şi vârful canelurilor;
• În proiecţie laterală se reprezintă, atât în secţiune, cât şi în vedere, în mod
simplificat, numai două caneluri alăturate, iar diametrul vârfurilor cu linie
continuă groasă şi diametrul fundurilor cu linie continuă subţire;
• La butucii canelaţi se reprezintă în secţiune longitudinală atât fundul, cât şi
vârfurile canelurilor cu linie continuă groasă, iar în proiecţie laterală, atât
în vedere, cât şi în secţiune, se reprezintă simplificat numai două caneluri
alăturate, diametrul vârfurilor fiind reprezentat cu linie continuă groasă, iar
diametrul fundurilor cu linie continuă subţire;
• În cazul în care canelurile sunt în evolventă, se trece şi diametrul de
divizare cu linie punct subţire, atât în cazul arborilor, cât şi în cazul
butucilor.
Asamblările prin caneluri se reprezintă considerându-se văzut întotdeauna
arborele canelat.
2. REALIZAREA DESENULUI DE EXECUŢIE PENTRU UN ARBORE

CU CANELURI DREPTUNGHIULARE
Se pune problema să se realizeze desenul de execuţie al arborelui cu caneluri

dreptunghiulare, din figura 1.
Pentru început, se alege un format de desenare convenabil (297, 210 – A4
Landscape) cu comanda LIMITS. După care folosind comenzile: ZOOM, ALL
formatul de desenare stabilit anterior este introdus pe ecran.
Reprezentarea asamblărilor prin caneluri 85
Fig. 1 Arbore cu caneluri dreptunghiulare

2.1. Realizarea vederii laterale
Piesa fiind simetrică, se trasează axa de simetrie (LINETYPE

DASHDOT) şi se desenează numai jumătate din profilul piesei, astfel:
Command: pl (comandă prescurtată POLYLINE) <Enter>
Specify start point: NEA <Enter> (se foloseşte modul SNAP de salt
la entitatea cea mai apropiată de cursorul mouse-ului)
to (se deplasează mouse-ul în apropierea axei de simetrie, desenate
anterior, şi se face click stânga)
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: w
<Enter>
Specify starting width <0.000>: 0.1 <Enter>
Specify ending width <0.500>: <Enter> (se acceptă valoarea
implicită)
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @0,30
<Enter>
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @114,
0 <Enter>
<Enter>
<Enter>
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:
<Enter>
Command: cha (comandă prescurtată CHAMFER) <Enter>

Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]: d
<Enter>
Specify first chamfer distance <10.000>: 0.5 <Enter>

Specify second chamfer distance <2.000>: <Enter> (se acceptă
valoarea implicită)
Command: <Enter> (se reia ultima comandă)

Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:
(se selectează cu mouse-ul una din liniile colţului ce
trebuie teşit - v. fig.2)
Select second line: (se selectează cu mouse-ul şi cealaltă
linie)
3 Linia 2 4
2
Linia 1
Fig. 2 Selectare entităţilor

Command: pl <Enter>
Specify start point: INT <Enter>
Of (se selectează cu mouse-ul punctul 3 – figura 2)
Current line-width is 0,500
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: PER
<Enter>
To (se selectează cu mouse-ul axa de simetrie)
<Enter>

Specify start point: INT <Enter>
Of (se selectează cu mouse-ul punctul 4 – figura 2)
PER <Enter>
To (se selectează cu mouse-ul axa de simetrie)
<Enter>
Command: UCS <Enter> (se deplasează originea)

/<World>:O <Enter> (se alege Origin-litera O)
Origin point <0,0,0>: INT <Enter> of (se selectează punctul 1
din figura 2)
Observaţie: În cazul în care simbolul UCS-ului nu s-a deplasat în noua origine,

atunci se poate folosi şi următoarea comandă:
Command: UCSICON <Enter> (engl. Icon = Simbol)

Enter an option [ON/OFf/All/Noorigin/ORigin]<ON>: OR <Enter>
(se deplasează simbolul UCS-ului în originea specificată –
implicit această variabilă are valoarea Noorigin.
Command: line <Enter> (se trasează cu linie subţire, liniile
3 şi 4, corespunzătoare începutului sfârşitului ieşirii
canelurii şi diametrului fundurilor canelurilor – figura 3)
Specify first point: 80,0 <Enter>
Specify next point or [Undo]: @0, 23.5 <Enter>
Specify next point or [Undo]: PER <Enter>
To (se selectează cu mouse-ul linia 1 – fig. 2, 3)
Mai departe, pentru a desena fundul canelurii, în porţiunea de ieşire, se vor

realiza câteva construcţii ajutătoare – conform figurii 3:
• Pornind de la ideea că centrul frezei de tăiere este plasat pe linia ajutătoare
5, aflată la 60 mm de linia 4 (pentru trasarea acesteia se va utiliza comanda
OFFSET), se va desena un cerc de rază egală cu raza frezei (R=60 mm) şi
cu centrul aflat pe linia ajutătoare 5;
• Cu ajutorul comenzii MOVE se va deplasa cercul desenat anterior,
folosind ca punct de bază punctul 5, de tangenţă, iar ca destinaţie punctul 6
Freză, R=60 mm
Linia 5
5 6
Linia 3
Linia 4
Fig. 3 Desenarea canelurii
Command: m (comandă prescurtată MOVE) <Enter>

Select objects: (cu mouse-ul se selectează cercul)
Select objects: <Enter> (pentru că se mută doar cercul)

Specify base point or displacement: (se selectează punctul 5,
folosind modul Snap INT)
Specify second point of displacement: (se selectează punctul
6, folosind modul Snap INT sau END.)
• Se realizează “cosmetizarea” desenului cu ajutorul comenzilor ERASE şi

TRIM:
Command: e (comandă prescurtaă ERASE) <Enter>

Select objects: (se selectează linia 5)
Command: tr (comandă prescurtată TRIM) <Enter>

Select cutting edges…
Select objects: (se selectează cu mouse-ul liniile 2 şi 4)
Select object to trim: (cu mouse-ul se selectează cercul în
partea superioară de câte ori este nevoie)
Select object to trim: <Enter>
Command: line (se va trasa cu linie subţire sfârşitul ieşirii

canelurii)
Specify first point: END <Enter>
Of (se va selecta capătul din dreapta al arcului de cerc)
Specify next point or [Undo]: PER <Enter> To (se va selecta
axa de simetrie)
Command: mi <Enter> (se va oglindi conturul desenat faţă de

axa de simetrie)
Primul colţ al ferestrei
Al doilea colţ al ferestrei
Ferastrã de selecţie de tip

Crossing
Fig. 4 Selecţie cu fereastră de tip Crossing

Select objects: c ( Crossing = fereastră de selecţie a entitătilor

ce o intersectează, conform figurii 4)
Specify first point of mirror line: 0,0 (originea locală)
Specify second point of mirror line: F8 (se activează modul
ortogonal) şi se face click oriunde pe orizontala ce pleacă din
punctul de coordonate 0,0)
Delete source objects [Yes/No] <N>: <Enter>
Pentru a realiza linia de ruptură se va utiliza comanda SPLINE (care

desenează o curbă complexă de gradul 3 sau 4), după cum este indicat în figura 5:
Command: spl (comandă prescurtată SPLINE) <Enter>
Specify first point or [Object]: (cu mouse-ul se va selecta punctul
1 – fig. 5)
Specify next point: (cu mouse-ul, se va indica un punct oarecare 2)
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>: (se va
continua în aceeaşi manieră cu punctele 3, 4 şi 5)
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>: (cu
mouse-ul se va selecta punctul 6, punct ce constituie ultimul vertex
al curbei spline)
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>: <Enter>
Specify start tangent: (se impune condiţie de tangenţă pentru primul
segment al curbei spline - cu mouse-ul se va indica un punct
oarecare în partea superioară primului vertex, astfel încît să
obţinem o construcţie convenabilă)
Specify end tangent: (se impune condiţie de tangenţă pentru ultimul
segment al curbei spline – tot cu mouse-ul se va indica un punct
oarecare în partea inferioară ultimului vertex, astfel încât să
obţinem o construcţie convenabilă)
2
Curbã SPLINE
3
5
6
1, 2, 3, 4, 5, 6 – vertex-uri sau puncte de control
Fig. 5 Desenarea liniei de ruptură

Se poate trece, acum, la desenarea secţiunii. Ţinând cont de regulile de

reprezentare, precizate la începutul lucrării se va începe prin desenarea cercului
exterior, corespunzător diametrului vârfurilor, cu linie continuă groasă, utilizând
comanda DONUT. Aşadar:
Command: do (comandă prescurtată DONUT)
Specify inside diameter of donut <0.500>: 59 <Enter>
Specify outside diameter of donut <1.000>: 60 <Enter>
Specify center of donut or <exit>: .y <Enter>
of END <Enter>
of (se va selecta cu mouse-ul unul din capetele axei de
simetrie – centrul cercului va avea aceeaşi ordonată ca şi
axa de simetrie)
(need XZ) (pentru specificarea celei de-a doua coordonate – X
– se va face click cu mouse-ul undeva în dreapta vederii
anterior desenate)
Specify center of donut or <exit>: <Enter> (se acceptă
opţiunea EXIT, oferită implicit).
2.2. Realizarea secţiunii frontale
Pentru desenarea cercului interior, corespunzător diametrului fundului

canelurilor, se utilizează comanda CIRCLE:
Command:c (comandă prescurtată CIRCLE) <Enter>

Specify center point: CEN <Enter>
Of (se va selecta cercul anterior desenat)
Specify radius of circle or [Diameter]: D
Specify diameter of circle: 47 <Enter>
Cu linie de tip dashdot (linie punct) se vor trasa şi axele de simetrie pentru
secţiune, după care se va deplasa UCS-ul în centrul cercului.
Mai departe se trece la desenarea canelurii.
Command: pl <Enter>
Specify start point: -2.5,0 <Enter>
<Enter>
<Enter>
Command: offset <Enter>

Specify offset distance or [Through]: 5 <Enter>
Select object to offset or <exit>: (se va selecta linia
anterior desenată)
Specify point on side to offset: (se va specifica un punct
oarecare, situat în partea dreaptă a liniei de copiat)

Command: tr <Enter>
Select objects: (se vor selecta cele două cercuri)
Select object to trim: (se vor selecta, pe rând, cele 4 segmente
aflate în interiorul cercului mic şi în exteriorul cercului mare)
Observaţie: Se va renunţa, deocamdată, la reprezentarea simplificată a numai două

caneluri alăturate şi se vor desena toate cele 16 caneluri.
Command: <Enter>
Select objects: (se vor selecta cele două linii rămase în urma
comenzii anterioare)
Select object to trim: (se va selecta cercul mare în afara celor
două linii)
Pentru finalizarea desenului, mai trebuie obţinute toate celelalte 15

caneluri. Aceasta se face utilizând comanda ARRAY:
Cel de-al doilea

Primul colţ al colţ al ferestrei
ferestrei
Fig. 6 Utilizarea comenzii ARRAY
Command: ar (prescurtare de la ARRAY) <Enter> (v. fig. 6)

Select objects: w (Window = fereastră de selecţie a entităţilor ce
sunt complet incluse în ea)
Specify first corner: Specify opposite corner: 3 found
Enter the type of array [Rectangular/Polar] <R>: p <Enter>
Specify center point of array: 0,0 <Enter>
Enter the number of items in the array: 16 <Enter>
2 3
1
Primul colţ al 4
ferestrei
5 6
Al doilea colţ
al ferestrei
Fig. 7 Redare simplificată folosind comanda ERASE
Specify the angle to fill <360>: <Enter> (se acceptă opţiunea

implicită)
Rotate arrayed objects? [Yes/No] <Y>: <Enter> (de asemenea,
se acceptă opţiunea implicită)
Pentru a reveni la standardul de reprezentare, şi anume că se vor desena,

simplificat, doar două caneluri alăturate, vom aplica comanda ERASE:
Command:e <Enter> (v. fig. 7)

Select objects: w (selecţie cu fereastră window)
Command: <Enter> (pentru ştergerea entităţilor rămase:

liniile 1, 2, 3 şi 4 – fig. 7)
Select objects: (se vor selecta cele 4 linii)
Command: do (prescurtare pentru DONUT) <Enter>

Specify inside diameter <59>: <Enter>
Specify outside diameter <60>: <Enter>
Specify center of dount or <exit>: 0,0 <Enter>
Specify center of dount or <exit>: <Enter>
Command: tr (prescurtare pentru TRIM) <Enter>

Select objects: (se vor selecta liniile 5 şi 6)

Select object to trim: (se va selecta cercul mare între cele
două linii)
Se va readuce UCS-ul în originea absolută, după care se va haşura

secţiunea. Pentru a realiza haşurarea se va alege comanda HATCH din meniul
DRAW, care va afişa caseta de dialog din figura 8.
Din această casetă se
va alege pentru modelul de
haşurare, un model definit de
utilizator:
Type - User-defined:
Angle: 45 şi
Spacing: 2,
după care se vor indica, cu
mouse-ul, puncte în interiorul
contururilor de haşurat,
folosind opţiunea Pick Points,
din aceeaşi casetă de dialog.
Se finalizează comanda
apăsând pe butonul OK.
Fig. 8 Caseta de dialog BOUNDARY HATCH
Temă de casă: Să se realizeze desenul de execuţie al butucului canelat din figura 9.
Fig. 9 Butuc canelat

REPREZENTAREA UNEI ROTI DE CUREA
1. INTRODUCERE
Se urmăreşte realizarea desenului roţii de curea prezentată în figura 1.

În această aplicaţie sunt utilizate următoarele comenzi:
• OFFSET – desenează entităţi echidistante cu o entitate selectată;
• ARRAY – realizează multiplicarea polară sau rectangulară a unor
entităţi selectate;
• CHPROP – permite schimbarea proprietăţilor entităţilor;
• POLYGON – permite desenarea poligoanelor regulate.
Fig.1 Roată de curea
Stabilirea formatului de desenare A4 (210 x 297 mm) se face utilizând

comanda LIMITS
Reprezentarea unei roţi de curea 95
…opţiune pentru
2. REALIZAREA DESENULUI ROŢII DE CUREA stabilirea stratului
current de desenare
… pentru definirea noilor
straturi (Layer)
Butoane On/Off şi Freeze/Thaw - Click pentru schimbarea

opţiuni pentru activarea/dezactivarea tipului de linie
straturilor cu efect identic. Singura
deosebire este ca straturile dezactivate
cu opţiunea Freeze nu sunt luate în
considerare la regenerare (Regenerate)
Fig. 2 Caseta de dialog LAYER
Se definesc straturile: CONTUR, AXE, COTE conform figurii 2, folosind

comanda LAYER.
Stratul AXA fiind strat curent, desenarea axelor de simetrie este etapa
următoare (figura 3):
Command: Line <Enter> (sau in formă prescurtată ”L”)
Specify first point: (click stânga, undeva în spaţiul de
desenare)
Se activează modul ORTHO (tasta F8) şi se trasează axa verticală de simetrie.
Specify next point or [Undo]: (click stânga pentru obţinerea axei
verticale)
Specify next point or [Undo]: <Enter> (de la tastatură sau click

dreapta şi <Enter> din meniul apărut)
Se procedează în mod analog pentru obţinerea axei orizontale, după care se

stabileşte stratul CONTUR ca strat curent şi se începe desenarea tuturor cercurilor
ce au centrul în punctul de intersecţie al celor două axe de simetrie ortogonale (v.
fig. 3).
8
1
9
7
2
5 4
Fig. 3 Construcţia elementelor de bază

Command: Circle <Enter> (se desenează cercul 1)
Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr(tan tan
radius)]: INT (de la tastatură, dacă modul OSNAP nu este
activat – v. tasta F3) <Enter> of (se selectează punctul de
intersecţie al celor două axe)
Command: C <Enter> (se desenează cercul 2)

radius)]: @ <Enter> (se selectează automat punctul indicat
anterior)
Command: <Enter> (se desenează cercul 3)

radius)]: @ <Enter>
În mod analog se poate continua cu celelalte 3 cercuri, sau o altă variantă este
folosire comenzii OFFSET (v. fig.3):
Command: o (forma prescurtată a comenzii OFFSET) <Enter>

(se desenează cercul 4 prin copierea echidistantă a cercului 3)
Select object to offset or <exit>: (se selectează cercul 3)
Specify point on side to offset: (se selectează cu mouse-ul
un punct oarecare în interiorul cercului 3)
Select object to offset or <exit>: <Enter>(pentru ieşire).
Se continuă în acelaşi mod pentru ultimele două cercuri, după care se vor
desena liniile 7, 8 şi 9 (v. fig.3).
Command: Line <Enter> (se desenează linia 7)

Specify first point: (se selectează, în mod automat sau nu,
centrul cercurilor cu opţiunea CEN din OSNAP)
Specify next point or [Undo]: @38<120 (coordonate polare)

(se desenează linia 8 prin copierea echidistantă a axei de
simetrie verticale)
Select object to offset or <exit>: (se selectează axa
verticală)
un punct oarecare în stânga axei de simetrie)
Select object to offset or <exit>: <Enter> (pentru ieşire).
Linia 9 se trasează folosind ca punct de start punctul de intersecţie dintre liniile

7 şi 8 şi înclinaţia de 1500 (v. fig.3).
Command: Line <Enter> (se desenează linia 9)

intersecţia dintre liniile 7 şi 8 cu opţiunea INT din OSNAP)
Specify next point or [Undo]: @50<150 (coordonate polare)
Linia 8 este obţinută prin copierea axei verticale de simetrie, drept pentru care
a moştenit şi proprietăţile acesteia. Aceeaş problemă este şi în cazul cercului 4 şi a
liniei 7. Pentru schimbarea acestor proprietăţi se foloseşte comanda CHPROP:
Command:Chprop <Enter>
Select objects: (se selectează linia 8)
Select objects: 1 found <Enter>
Enter property to change
[Color/LAyer/Ltype/ltScale/Lweight/Thickness]:LA <Enter>
Enter new layer name <AXA>: CONTUR <Enter>
Enter property to change
[Color/LAyer/Ltype/ltScale/Lweight/Thickness]: <Enter>
Urmează racordarea liniilor 8 şi 9 cu cercurile 3 şi 5:

Command: fillet <Enter> (sau în formă prescurtată ”f”)
CURRENT SETTINGS: MODE=TRIM, Radius=10
Specify fillet radius <10>: 5 <Enter>
Command: <Enter> (se reia ultima comandă pentru efectuarea

racordării)
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: (se selectează
linia 9 pe segmental care trebuie să rămână)
Select second object: (se selectează cercul 3, în partea sa
dreapta)
Se procedează la fel şi pentru racordarea liniei 8 cu cercul 3, dar şi pentru

racordarea cu R3 a liniilor cu cercul 5. Urmează ştergerea segmentelor de cerc
mărginite de racordări (figura 4)
Command: trim (sau în formă prescurtată ”tr”) <Enter>
Select objects: (se selectează cele patru racordări)
Select object to trim: (se selectează cercurile 3 şi 5 în
exteriorul racordărilor)
Capetele de şurub cu deschiderea pentru cheie de 10 mm şi 8 mm se vor

desena folosind comanda POLYGON (v. fig. 4):
Command: polygon <Enter>
Enter number of sides <4>: 6 <Enter>
Specify center of polygon or [Edge]:(se selectează punctul 1)
Enter an option [Inscribed in cicrcle/Circumscribed about
circle] <I>: c <Enter>
Specify radius of circle: 4 <Enter>
Command: C <Enter> (se desenează cercul 3 - v. fig.4)

radius)]: (se selectează, de asemenea, punctul 1)
Command: Polygon <Enter>

Enter number of sides <4>: 6 <Enter>
Specify center of polygon or [Edge]:(se selectează punctul 2)
Enter an option [Inscribed in cicrcle/Circumscribed about
circle] <I>: c <Enter>
Specify radius of circle: 5 <Enter>
Punctul 3
Punctul 1
Fereastră de
selecţie de tip W
Punctul 2
Cercul 3
Punctul 4
Fig. 4 Desenarea capetelor de şurub
Pentru obţinerea desenului final, mai trebuie realizată multiplicarea polară a

entităţilor cuprinse în fereastra de selecţie de tip Window:
Command: array <Enter>

Select objects: w <Enter>
First corner: (indicare-punctul 3)
Specify opposite corner: (indicare-punctul 4)
Select objects: (se selectează, axa de simetrie înclinată)
<Enter>
Enter the type of array [Rectangular/Polar] [R]: p <Enter>
Specify center point of array: (se selectează centrul
cercurilor concentrice)
Enter the number of items in the array: 6 <Enter>
Specify the angle to fill (+=ccw, -=cw) <360>: <Enter>
Rotate arrayed objects ? [Yes/No] <Y>: <Enter>
Command: regen <Enter>
Regenerating drawing.
REPREZENTAREA ROŢILOR DINŢATE
1. INTRODUCERE
Roţile dinţate sunt organe de maşini constituite din corpuri de rotaţie

(cilindru, con, etc.) prevăzute cu o dantură exterioară sau interioară.
Arborele de la care se transmite mişcarea se numeşte arbore motor sau
conducător, astfel încât dacă roata dinţată este montată pe un astfel de arbore se
numeşte roată dinţată conducătoare. Arborele care primeşte mişcarea se numeşte
arbore condus, iar roata dinţată montată pe un astfel de arbore se numeşte roată
dinţată condusă.
Raportul dintre turaţia roţii dinţate conducătoare (n1) şi turaţia roţii
conduse (n2), dintre numărul de dinţi ai roţii conduse (z2) şi cei ai roţii
conducătoare (z1) sau dintre diametrul roţii conduse (D2) şi diametrul roţii
conducătoare (D1) se numeşte raport de transmitere.
n z D
Aşadar: i tr = 1 = 2 = 2 .
n 2 z1 D1
O roată dinţată este compusă din următoarele părţi principale: coroana
dinţată, butucul, spiţele sau discul (fac legătura dintre butuc şi coroană).
Noţiunile de bază şi definiţiile pentru elementele geometrice ale danturii
sunt date în STAS 915/1-81. Dintre acestea enumerăm următoarele mărimi:
• cercul de vârf, de diametru De;
• cercul de divizare, de diametru Dd, este folosit ca bază pentru măsurarea
parametrilor geometrici ai danturii;
• cercul de fund, de diametru Di;
• cercul de bază, al cărui diametru se notează cu Db, este cercul pe care
rulează dreapta generatoare care dă naştere profilului în evolventă;
• înălţimea dintelui, h;
• grosimea dintelui, sd, reprezintă arcul măsurat pe cercul de divizare ;
• mărimea golului, td, se măsoară pe cercul de divizare, între doi dinţi
alăturaţi;
• pasul circular, p=sd+td, reprezintă lungimea arcului măsurată pe cercul de
divizare între două flancuri consecutive şi orientate în acelaşi sens;
• pasul unghiular, px, reprezintă unghiul la centru corespunzător pasului
circular;
• modulul m este dimensiunea normalizată de bază pentru danturi; este
definit prin relaţia m=Dd/z. Dar πDd=zp => Dd=zp/π => Dd/z = p/π = m;
valorile modulilor sunt date în STAS 822-82. Toate dimensiunile
caracteristice ale danturii se obţin prin înmulţirea modulului cu coeficienţi.
Reprezentarea roţilor dinţate 101
2. TRASAREA PROFILULUI DINTELUI
Forma flancurilor active ale dinţilor conjugaţi este foarte importantă, deoarece
trebuie să asigure valoarea constantă a raportului de transmitere şi continuitatea
angrenării. În acest scop curba după care se construieşte flancul dintelui trebuie să
fie astfel încât normala dusă prin punctual de contact a doi dinţi conjugaţi să treacă
continuu prin punctul de rostogolire, situat la intersecţia cercurilor de rostogolire cu
linia centrelor. Această curbă poate fi o curbă ciclică (cicloida, epicicloida,
hipocicloida, evolventa cercului); dintre acestea, s-a generalizat evolventa datorită
avantajelor pe care le prezintă în execuţie şi în funcţionare.
Pentru trasarea profilului dintelui se porneşte de la modul (stabilit prin calcul),
stabilindu-se mărimile următoarelor elemente geometrice:
π ⋅ Dd
• pasul circular: p= = π⋅m ;
z
p
• grosimea dintelui: sd= ;
2
p
• lărgimea golului: td= ;
2
• înălţimea capului: a=m;
• înălţimea piciorului: b=1,25m;
• înălţimea dintelui: h=a+b=2,25m;
• diametrul cercului de divizare (rostogolire): Dd=mz;
• diametrul cercului de vârf: De=Dd+2a;
• diametrul cercului de fund: Di=Dd-2b;
• diametrul cercului de bază:Db=Ddcosα (α=200 pentru profilul standardizat)
Trasarea profilului se poate realiza printr-o construcţie exactă a evolventei sau

printr-o construcţie aproximativă.
În cele ce urmează vom considera cazul trasării aproximative a profilului unui

dinte, plecând de la datele următoare:
m = 4, z = 40 dinţi, Dd = 160 mm.
Se va proceda în felul următor:
1. se trasează cele patru cercuri (De =168 mm, Dd = 160 mm, Db = 150.35 mm,
Di = 150 mm – valorile sunt stabilite pe baza relaţiilor de mai sus);
Command: C <Enter> (se desenează cercul de vârf)

radius)]: (click undeva în spaţiul de desenare)

(se desenează cercul de divizare prin copierea echidistantă a
cercului de vârf)
Select object to offset or <exit>: (se selectează cercul de
vârf)
un punct oarecare în interiorul cercului de vârf)
În mod analog se continuă pentru ultimele două cercuri, după care se vor
desena axele de simetrie (figura 3).
2. pe cercul de divizare se fixează grosimea sd a dintelui (sd = 6.285 mm);
Mai întîi stabilim unghiul la centru corespunzător acestei grosimi. Aşadar:

Dd
⋅ θ = s d => θ = 0,0785 rad = 4,50.
2
Pornind din centrul cercurilor, se construieşte unghiul de 4,50:
Command: Line <Enter> (Se desenează unghiul de 4,50)

centrul cercurilor cu opţiunea CEN din OSNAP)
Specify next point or [Undo]: @90<87.75 (coordonate polare)
Command: Line <Enter> (continuare)

Specify first point: (se selectează, în acelaşi mod, centrul
cercurilor)
Specify next point or [Undo]: @90<92.25 (coordonate polare)
La intersecţia cercului de divizare cu cele două linii, anterior trasate, vor fi

ataşate două puncte, A şi B (comanda POINT).
3. folosind două puncte oarecare, O1 şi O2, fixate echidistant pe razele OA şi

Dd
OB, se trasează, cu raza R= , un arc de cerc ce determină pe cercul de
4
bază punctele C şi D (figura 1);
Command: Circle <Enter> (se desenează un cerc care determină

la intersecţia cu razele OA şi OB, punctele echidistante O1
şi O2)
radius)]: (se selectează centrul cercurilor)
Command: Point <Enter> (se stabilesc punctele O1 şi O2)

Specify a point: (folosind modul OSNAP INT se selectează
intersecţia dintre cerc şi razele OA şi OB)
Pentru cosmetizarea desenului, se poate şterge sau “trima” cercul anterior

desenat.
Command: Circle <Enter> (se desenează un cerc care determină
prin intersecţia sa cu cercul de bază punctele C şi D)
radius)]: (se selectează punctul O1)
Specify radius of circle or [Diameter]: 40 <Enter> (R=Dd/4)
4. din punctele C şi/sau D, cu raza R=CB sau DA, se trasează arcele de cerc care
determină forma aproximativă a profilului; arcele se continuă din punctele E şi
F, de intersecţie cu cercul de bază şi se racordează la cercul de fund.
Command: Circle <Enter>
radius)]: (se selectează punctul D – de exemplu)
Specify radius of circle or [Diameter]: (se selectează
punctul A)
Cercul de vârf
Cercul de
Cercul 2
Cercul de bază
şi
Cercul de fund
Cercul 1
Fig. 1
Fig. 1 Generarea profilului dintelui
Intersecţia cercului 2 cu cercul de vârf şi cercul de bază determină curba

evolventă. Pentru cosmetizare, urmează:
- ştergerea segmentelor de cerc neimportante, utilizând comanda TRIM;
- oglindirea profilului obţinut, folosind comanda MIRROR;

- de asemenea, trebuie executată o racordare a profilului evolventic la cercul
de fund (comanda FILLET
Profilul evolventic obţinut prin această metodă aproximativă de trasare este

prezentat în figura 2.
Cercul de vârf
Profil evolventic
Racordarea profilului
evolventic la cercul de fund
Cercul de fund
Fig. 2.
Fig. 2 Profilul rezultat al dintelui roţii
3. REPREZENTAREA ŞI COTAREA ROŢILOR DINŢATE CILINDRICE
Pe desenele de execuţie ale roţilor dinţate cilindrice se indică elementele de

bază necesare pentru prelucrarea şi controlul danturii.
În secţiune la o roată dinţată cilindrică se reprezintă cu linie continuă
groasă cercul de vârf şi cercul de fund, considerându-se în mod convenţional că
secţionarea s-a efectuat prin golul dintre doi dinţi alăturaţi. Cercul de divizare se
reprezintă cu o linie punct subţire.
În vedere se reprezintă cu linie continuă groasă cercul de vârf şi cu linie
punct subţire cercul de divizare. Cercul de fund nu se reprezintă.
Pe desenul de execuţie al unei roţi dinţate, în colţul dreapta sus, se
amplasează un tabel în care se înscriu următoarele elemente: modulul, numărul de
dinţi, cremaliera de referinţă, notată conform STAS 821-82, unghiul de înclinare şi
sensul înclinării pentru danturi cu dinţi înclinaţi, diametrul de divizare, deplasarea
specifică a profilului (în cazul lipsei acesteia se va indica valoarea 0), distanţa între
axe şi abaterile limită, date despre roata conjugată etc.
Folosind mijloacele specifice AutoCAD-ului să se deseneze roata dinţată

din figura 3.
Fig. 3 Desen roată dinţată

Etape:
- stabilirea formatului de desenare A4 (210 x 297 mm) (comanda LIMITS);
- definirea straturilor CONTUR, AXE, HASURI şi COTE (comanda LAYER);
- stabilirea stratului AXE, ca strat curent;
- desenarea axei orizontale de simetrie a secţiunii (comanda LINE);
- mutarea UCS-ului la capătul din stânga al acestei axe (comanda UCS, Origin)
- stabilirea stratului CONTUR, ca strat current;
- începerea desenării conturului secţiunii:
Command: Line <Enter>

Specify first point: 0,0 (ţinând cont că s-a deplasat UCS-ul)
Specify next point or [Undo]: 0,84 (coordonate absolute)
Specify next point or [Undo]: @40,0 (coordonate relative)
Specify next point or [Undo]: @0,-84 <Enter> sau <Space>

(se desenează linia corespunzătoare cercului de fund prin
copierea echidistantă a liniei orizontale corespunzătoare
cercului de vârf)
Select object to offset or <exit>: (se selectează linia

orizontală)
un punct oarecare în josul acestei linii)
Select object to offset or <exit>: <Enter> (pentru ieşire)
Command: Line <Enter> (se desenează linia orizontală

corespunzătoare alezajului din butucul roţii)
Specify first point: 0,22.5
Specify next point or [Undo]: @40,0
Command: o <Enter>
(se desenează linia corespunzătoare canalului de pană prin
copierea echidistantă a liniei orizontale alezajului din
butuc)
Specify offset distance or [Through]: 4.1 <Enter>
Select object to offset or <exit>: (se selectează linia
orizontală desenată anterior)
un punct oarecare deasupra acestei linii)
Command: o <Enter> (se desenează linia corespunzătoare

diametrului de divizare prin copierea paralelă a axei
orizontale de simetrie)
Select object to offset or <exit>: (se selectează axa
orizontală de simetrie)
un punct oarecare deasupra acestei linii)
- urmează desenarea conturului secţiunii discului roţii dinţate:
Command: Line <Enter>

Specify first point: 0,65
Specify next point or [Undo]: @14,0
Specify next point or [Undo]: @0,-28.5
Specify next point or [Undo]: @-14,0 <Enter>
Command: mi (forma prescurtată a comenzii MIRROR) <Enter>

Select objects:(se selectează, una câte una, cu mouse-ul, cele trei linii anterior desenate)
Select objects:1 found
Select objects:1 found, 2 total
Select objects:1 found, 3 total
Specify first point of mirror line: 20,0
Specify second point of mirror line: 20,20 (de exemplu)
Delete source objects ? [Yes/No] <No>: <Enter>
Până la acest punct, desenul ar trebui să arate ca în figura 4. Urmează

teşirea şi racordarea muchiilor ca în figura 3.
Command: fillet <Enter> (sau in formă prescurtată ”f”)

CURRENT SETTINGS: MODE=TRIM, Radius=10
Specify fillet radius <10>: 4 <Enter>
Command: <Enter> (se reia ultima comandă pentru efectuarea

racordării)
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: (se selectează
linia corespunzătoare…)
Select second object: (…)
Command: chamfer <Enter> (sau in formă prescurtată ”cha”)

(TRIM Mode) Current chamfer Dist1=10.00 Dist2=10.00
Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]: d
<Enter>
Specify first chamfer distance <10.00>: 2
Specify second chamfer
distance <2.00>: <Enter>
Linia 2
Command: <Enter>
Select first line or
[Polyline/Distance/Angle/Tri
m/Method]: Linia 3
(linia 1 din figura 4) Linia 1
Select second line: (linia
2)
Se procedează la fel şi pentru

teşitura dintre liniile 2 şi 3.
Pentru celelalte teşituri, se
dezactivează opţiunea trim din cadrul
comenzii CHAMFER. Fig. 4 Conturul deFig.
bază
4 al secţiunii roţii
Aşadar:

Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]: t
Enter Trim mode option [Trim/No trim] <Trim>: n
(linia 1 – figura 5)
Select second line:(se selectează, ţinând cont de partea “cu
plin”, linia 2 – figura 5)
Se continuă în mod analog, rezultatul fiind prezentat în figura 6, după care
Linia 2
Linia 1
Fig. 5
Fig. 6
Fig. 5 Realizarea teşiturilor
Fig. 6 Rezultat final al operaţiilor de teşire
va urma cosmetizarea desenului (comanda TRIM pentru ştergerea liniilor inutile şi
comanda LINE pentru trasarea liniilor necesare finalizării secţiunii)
Secţiunea fiind finalizată în partea sa superioară, nu mai rămâne de făcut
decât operaţia de oglindire, folosind comanda MIRROR. În ceea ce priveşte
entităţile de oglindit, vor fi selectate toate, cu excepţia liniei orizontale
corespunzătoare canalului de pană. Secţiunea, în forma finală, este prezentată în
figura 8.
Pentru haşurare,
mai întâi se
stabileşte starea
current pentru
stratul HASURI,
după care din
meniul DRAW, se
alege opţiunea
HATCH…
Va apărea
următoare căsuţă
de dialog (fig. 7)
Ca tip de
haşură se alege
User defined
Fig. 7 Caseta de dialog
Fig.7 pentru haşură
(haşură definită de
utilizator), iar pentru parametri, se alege 450 - înclinarea haşurii şi 2 mm - distanţă

(spaţiere) între liniile haşurii. Urmează indicarea contururilor de haşurat; aceasta se
face cu alegând opţiunea Pick Points, după care, conform figurii 8 se indică, cu
mouse-ul, două puncte în interiorul celor două contururi de haşurat.
click în interiorul click în interiorul

zonei de haşurat zonei de haşurat
Fig. 8 Indicarea zonelor pentru haşură
În vedere, mai întâi va fi desenat cercul de vârf (Φ 168 - comanda

CIRCLE), după care vor urma şi celelalte nouă cercuri folosind comanda
OFFSET.
Pentru trasarea canalului de pană, se copiază, folosind tot comanda
OFFSET, axa de simetrie verticală, după care se şterg segmentele de cerc inutile
(comanda TRIM) şi cele două axe (comanda ERASE). Se finalizează vederea prin
trasarea, cu LINE a flancurilor canalului de pană (figura 9).
Fig. 9 Vedere din lateral a roţii dinţate

ÎNTOCMIREA DESENULUI DE ANSAMBLU
1. INTRODUCERE
Desenul de ansamblu este reprezentarea grafică a unui complex de elemente

(piese) legate organic şi funcţional între ele, alcătuind un aparat, instalaţie, maşină,
etc. Reprezentarea separată a unor grupuri de piese, legate funcţional între ele,
dintr-un ansamblu mai complex poartă denumirea de ansamblu de ordin inferior
sau de subanamblu.
Pe desenul de ansamblu trebuie să se stabilească:

- forma şi poziţia pieselor componente;
- modul de asamblare (montare) – poziţionarea se face cu ajutorul liniilor de
indicaţie şi a numerelor de poziţie; înscrierea pe desen a numerelor de
poziţie se face în ordinea aproximativă a montării sau demontării pieselor
în ansamblul respectiv, în ordinea importanţei părţilor componente ale
ansamblului sau după caracteristici constructive şi funcţionale, etc.
- modul de funcţionare al ansamblului;
- dimensiunile necesare pentru montare şi funcţionare;
- etapele şi succesiunea pieselor la montare etc.
Desenul de ansamblu poate servi şi ca desen de execuţie când reprezentarea

este foarte simplă, caz în care desenul ansamblului va conţine cotarea completă a
tuturor pieselor componente.
Desenul de ansamblu trebuie reprezentat într-un număr minim de proiectii
(vederi sau secţiuni), dar suficiente pentru definirea clară a tuturor elementelor
componente şi a poziţiei relative a acestora.
În proiecţia principală, ansamblul se va reprezenta, de obicei, în poziţie de
funcţionare.
Categoriile de cote ce se înscriu pe desenul de ansamblu sunt:

- cote de gabarit, ce se referă la mărimea ansamblului (lungime, lăţime,
înălţime) şi care pot fi aproximative (apare menţiunea circa);
- cote de legătură, care se referă la elementele de formă ale pieselor
ansamblului prin care se asigură legătura cu ansamblurile sau piesele
învecinate (flanşele, suporturile, părţile terminale filetate, canalele de pană
etc.);
- cote funcţionale, care se dau în special pe desenele de proiect şi se referă
la dimensiunile importante pentru funcţionarea pieselor reprezentate
(diametrele cilindrilor motoarelor, cursele pistoanelor, etc.);
Întocmirea desenului de ansamblu folosind AutoCAD 111
- cote de montaj, ce sunt necesare pentru operaţiile de montaj (inclusiv

notarea rugozităţii suprafeţelor prelucrate);
- alte cote, ce nu rezultă din desenele de execuţie ale pieselor componente.
Sã se realizeze, utilizând programul AutoCAD, desenul de ansamblu prezentat
în figura 1.
Fig.1 Desen de ansamlu

Etape:
- identificarea pieselor componente ale ansamblului (denumire, rol
funcţional, poziţia faţă de piesele învecinate etc.);
- desenarea separat a fiecărei piese;
- definirea straturilor CONTUR, AXE, HASURI şi COTE (comanda
LAYER).
2. REALIZAREA PIESELOR COMPONENTE ALE ANSAMBLULUI
Se începe o nouă sesiune de lucru, pentru reprezentarea piselor componente

după cum urmează (desenul Piese componente ROLA.dwg) :
2.1-se desenează bucşa de bază – figura 2, a;
2.2-se desenează distanţierul – figura 2, b;
a b
Fig. 2 Bucşa de bază şi distanţierul
2.3-se desenează rola – figura 3;
Fig. 3 Rola
2.4-se desenează capacul stâng – figura 4, a;
a Fig.44 Capacul stâng şi rulmentul

Fig.
2.5-se desenează rulmentul – figura 4, b;
2.6-se desenează şaiba Grower – figura 5, a;
2.7-se desenează şurubul – figura 5, b;
Rând pe rând se vor defini 7 blocuri, corespunzătoare pieselor componente.
Se va folosi comanda WBLOCK, ce permite salvarea, sub forma unui fişier
a
b
Fig. 5 Şaibă Grower
Fig.şi5şurubul
extern, a unui grup de entităţi selectate de utilizator.

Aşadar, din desenul Piese componente ROLA.dwg, se va lansa comanda
WBLOCK şi se va defini primul bloc: bucsa de baza.dwg
Command:wblock <Enter> (apare caseta din figura 6)
click pe această iconiţă pentru a

putea indica, folosind mouse-ul,
click pe această
punctul de bază sau de inserţie al
iconiţă pentru a
acestui block
putea face selecţia
entităţilor incluse
în block-ul curent
numele block-ului
pentru finalizare…
Fig. 6 Caseta de dialog WBLOCK

Specify insertion point: (se va selecta punctul 1, de
intersecţie al celor două axe de simetrie – figura 7)
Select objects: c <Enter> (v. figura 7)
fereastră de selecţie de
tip Crossing, pentru
selectarea entităţilor
block-ului
1
Fig.7 Poziţionare punct-bucşă Fig.7


Select object: <Enter>
Se va continua, în mod analog, pentru definirea celorlalte 6 block-uri. Punctele

de inserţie vor fi specificate după cum urmează:
- în cazul distanţierului: punctul 2 (figura 8, a), identic, ca poziţie, în

desenul de ansamblu, cu punctul 1, figura 7
- în cazul rolei: punctul 4 (figura 8, b), identic cu punctul 3, aparţinând
distanţierului (figura 8, a)
5
8 a b
4
Distanţier
Fig. 8Fig. 8 b
şi rolă
6
- în cazul capacului stâng: punctul 6 (figura

9), identic cu punctul 5, aparţinând rolei
(figura 8, b);
7
- în cazul şaibei Grower: punctul 9 (figura
10a), identic cu punctul 8, aparţinând
Fig. 9 capacului
(figura 9);
Fig. 9 Puncte caracteristice-
capac - în cazul şurubului: punctul 11 (figura 10b),
identic cu punctul 10, aparţinând şaibei
12
11
10 9
a b c
Fig.puncte:
Fig.10 Poziţionare 10 şaibă-şurub-rulment
(figura 10a);
- în cazul rulmentului: punctul 12 (figura 10c), identic cu punctul 7,

aparţinând capacului (figura 9);
3. ASAMBLAREA COMPONENTELOR
Se începe un nou desen pentru asamblarea componentelor (ROLA

ASAMBLATA.dwg).
Utilizarea comenzii WBLOCK, a permis salvarea unui grup de entităţi
selectate de utilizator, sub forma unui fişier extern, de tip *.DWG. Acest grup de
entităţi a primit denumirea de block . Utilitatea acestor block-uri constă în aceea că
se pot insera şi constringe unul faţă de celălalt, astfel încât să se poată obţine un
desen de ansamblu. Asamblarea componentelor (deci a block-urilor) se face
folosind comanda INSERT, care deschide caseta de dialog din figura 11.
opţiune activată pentru editarea blocului inserat (editarea este

posibilă după ce blocul este descompus – explodat – în entităţi
Fig. 11 Caseta de dialog INSERT

Specify insertion point for block: (click undeva în spaţiul

de desenare)
Specify scale factor for XYZ axes: 1 <Enter> (datorită
opţiunilor activate din căsuţa de dialog trebuie specificat
un factor de scară – subunitar pentru micşorare, unitar
pentru păstrarea dimensiunilor, supraunitar pentru mărire)
Specify rotation angle <0>: <Enter> (inserarea poate să fie
realizată şi într-o poziţie înclinată – în acest caz se va
specifica un unghi, diferit de 00, măsurat în sens
trigonometric)
Urmează, pe rând şi ţinând cont de punctele de inserţie specificate anterior,

inserarea distanţierului, rolei, capacului stânga, şaibei Grower, surubului şi a
rulmentului. În cazul inserării şaibei şi a şurubului mai trebuie ţinut cont şi de
faptul că ele au fost desenate la o scară mărită (scara 5:1 pentru şaibă şi 3:1 pentru
şurub). În consecinţă, la inserarea lor se va indica un factor de scară de 1/5=0,2
pentru şaibă şi de 1/3=0,3(3) pentru şurub.
Pentru completarea desenului mai trebuie realizată şi operaţia de oglindire
(comanda MIRROR) pentru capac stânga, şaibă Grower, şurub şi rulment. În
scopul uşurării selectării entităţilor de oglindit, cele patru blocuri vor fi inserate
fără a li se aplica operaţia de explodare (v. opţiunea EXPLODE din căsuţa de
dialog INSERT).
Desenul de
ansamblu, la acest
stadiu este prezentat
în figura 12:
Pentru editarea
desenului (ştergerea
liniilor ascunse sau
suprapuse –
comenzile ERASE
Zonă şi TRIM), mai întâi
Zonă nefinisată se aplică comanda
nefinisată EXPLODE block-
urilor inserate fără
Zonă această opţiune,
nefinisată după care se va
Zonă “finisa” desenul (v.
nefinisată Fig. 1).
Fig. 12 Roată asamblată

MODELAREA 3D
1. INTRODUCERE
Sistemul AutoCAD poate fi utilizat la realizarea desenelor 2D, dar şi pentru

modelarea 3D, adică în scopul obţinerii unor obiecte virtuale tridimensionale.
Modelarea 3D prezintă în principal următoarele avantaje:
• După realizarea obiectului se pot obţine apoi în mod automat toate
proiecţiile, respectiv vederile şi secţiunile obiectului modelat;
• Muchiile invizibile pot fi eliminate complet sau pot fi prezentate cu linie
punctată, comutarea putând fi posibilă oricând;
• Cotarea se realizează comod pe fiecare proiecţie separat, lucrând pe figuri
plane;
• Se pot adăuga oricând noi proiecţii sau pot fi eliminate unele din cele deja
realizate;
• Se poate realiza automat actualizarea oricărei proiecţii în concordanţă cu
noua înfăţişare a obiectului;
• Permite calcularea rapidă a proprietăţilor de masă: centru de greutate,
momente de inerţie, masă etc;
• Modelul 3D poate fi exportat spre analiză sau dezvoltare către alte sisteme
de tip CAD/CAM/CAE.
Se recomandă ca modelele să fie realizate pe cât este posibil respectând
ordinea operaţiilor tehnologice care sunt utilizate la obţinerea pieselor.
2. REALIZAREA UNUI MODEL 3D
Pentru exemplificarea tehnicilor de modelare a obiectelor solide în

AutoCAD, se prezintă în continuare o succesiune posibilă de operaţii pentru
obţinerea piesei din figura 1. Se începe cu desenarea conturului flanşei orizontale:
Command: L (comandă prescurtată pentru LINE)

Specify next point or [Undo]: 40,40 <Enter>
Specify next point or [Undo]: '_pan (pentru o mai bună vizualizare a
liniei create, se accesează comanda PAN din meniul VIEW,
deplasându-se linia creată în zona centrală a ecranului; se continuă
cu desenarea conturului).
Specify next point or [Close/Undo]: 40,-40 <Enter>
Specify next point or [Close/Undo]: 0,-40 <Enter>
Specify next point or [Close/Undo]: <Enter> (se iese din comanda
line)
Modelarea 3D 119
Fig. 1 Piesa de modelat

Se continuă cu trasarea unui cerc cu rază de 17,5 aflat la distanţa de 47,5
unităţi pe axa OX, obţinându-se figura 2a:
Command: c (comandă prescurtată pentru circle)

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]:
47.5,0 <Enter>
Specify radius of circle or [Diameter]: 17.5
a b
Fig. 2 Realizarea primei jumătăţi a conturului

Utilizând comanda TRIM se obţine desenul din figura 2b:
Command: tr (comandă prescurtată pentru trim) <Enter> sau <Space>

Current settings: Projection=UCS Edge=None
Select cutting edges ...
(se selectează cercul şi segmentul cu care se intersecteaz• acesta)
Select objects: 1 found (selectare cerc)
Select objects: 1 found, 2 total (selectare segment)
(se selectează apoi elementele ce trebuie înlăturate, respectiv
arcul de cerc 1 şi segmentul 2, (v. fig.2))
Select object to trim or [Project/Edge/Undo]:(selectare element 1)
Select object to trim or [Project/Edge/Undo]:(selectare element 2)
Select object to trim or [Project/Edge/Undo]: <Enter> (pentru a
ieşi din funcţia trim)
Se continuă cu racordarea conturului înainte de a se crea modelul solid,

deoarece razele sunt obţinute pe piesă în urma procesului de matriţare, deci nu
sunt obţinute pe baza unor prelucrări ulterioare; aceasta atât pentru a ţine cont de
recomandarea privind respectarea tehnologiei de fabricaţie a piesei, cât şi pentru că
în acest caz această metodă este mai simplă şi mai rapidă.
Segmentele 1 şi 2 se vor racorda cu o rază de 2,5 iar segmentele 3 şi 4 cu o
rază de 9. Arcul de cerc va fi racordat la ambele capete cu o rază de 4, după cum se
observă în figurile 3a şi 3b:
3
4
a b
Fig. 3 Realizarea racordărilor
Modelarea 3D 121
Command: f <Enter> (comandă prescurtată pentru fillet)

FILLET
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: r <Enter> (se
tastează litera r urmată de comanda Enter, pentru a putea
modifica valoarea razei propuse)
Specify fillet radius <10.0000>: 2.5 <Enter> (se introduce
valoarea racordării)
Command: <Enter> (pentru reluarea ultimei comenzi, în cazul de
faţă fillet)
Command:
FILLET
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: (selectare
element 1-fig.3a)
Select second object: (selectare element 2)
Command: <Enter>
FILLET
Command: <Enter>
Command:
FILLET
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: (selectare
element 3)
Command: <Enter>
Command:
FILLET
Command: <Enter>
Command:
FILLET
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]:
Select second object: (selectare arc de cerc)
Command: <Enter>
Command:
FILLET
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]:
Select second object: (selectare arc de cerc)
După realizarea racordărilor rezultă conturul redat în figura 3b, care va fi

copiat simetric faţă de axa OY folosind comanda MIRROR. Se obţine astfel şi
cealaltă jumătate a flanşei, rezultat prezentat în figura 4.
Command: mi <Enter> (comandă prescurtată pentru mirror)

Select objects: (se selectează toate elementele figurii, de
exemplu printr-o fereastră)
Specify opposite corner: 9 found
Select objects: <Enter> (se tastează Enter după selecţie, astfel
sistemul „înţelege” că nu se mai sunt şi alte elemente de
selectat)
Specify first point of mirror line: (se cere precizarea axei
faţă de care să se facă oglindirea, în cazul de faţă axa fiind
OY se indică punctul 1-fig.4)
Specify second point of mirror line:(se indică punctul 2)
Delete source objects? [Yes/No] <N>: <Enter> (sistemul cere
precizarea dacă oglindirea se face cu sau fără ştergerea
obiectului sursă, opţiunea No fiind implicită)
Fig. 4 Obţinerea conturului simetric
Urmează obţinerea primului element solid care se va face printr-o operaţie

de extrudare, folosind comanda EXTRUDE. Însă pentru aceasta este necesară
mai întâi selectarea obiectelor desenate pentru a forma o regiune (un profil
continuu); în acest scop se foloseşte comanda REGION.
Command: reg <Enter> (comandă prescurtată pentru region)
Select objects: Specify opposite corner: 18 found (selecţie prin
fereastră a întregului contur)
1 loop extracted.
1 Region created.
Modelarea 3D 123
Command: ext <Enter> (comandă prescurtată pentru extrude)

Current wire frame density: ISOLINES=4
Select objects: 1 found (se selectează profilul prin indicarea
unui punct cu mouse-ul pe o zonă a acestuia)
Select objects: <Enter> (se confirmă selecţia)
Specify height of extrusion or [Path]: 12 (se specifică
înălţimea pe care va fi extrudat profilul)
Specify angle of taper for extrusion <0>: <Enter> (se acceptă
valoarea 0 pentru unghiul de înclinare al extrudării)
Se obţine astfel placa din figura 5, care are o grosime de 12 unităţi, plecând de
la profilul 2D desenat anterior.
Obţinerea acestei vederi se

face prin intermediul comenzii
View, urmată de opţiunile:
3D Views şi SW Isometric,
după cum se poate observa în
figura 6.
Revenirea la vederea
anterioară se poate face
utilizând opţiunile 3D Views şi
Top.
Fig. 5 Rezultat obţinut după aplicarea
funcţiei
Acelaşi efect se poate obţine utilizând comanda vpoint cu specificarea

coordonatelor 0, 0, 1 care specifică poziţia „privitorului”.
Fig.6 Utilizarea opţiunii SW Isometric

Înainte de continuarea modelării, se precizează că în AutoCAD contururile

2D ce stau la baza operaţiilor specifice 3D (EXTRUDE, REVOLVE, etc) trebuie
să fie plasate numai în planul XOY; deci, pentru realizarea părţii cilindrice (v. fig.
1), este nevoie de realizarea conturului 2D într-un plan perpendicular pe actualul
plan XOY. Pentru aceasta, sistemul actual de coordonate va trebui rotit cu 900, în
jurul axei OX; astfel, axa OY va lua locul axei OZ. Etapa următoare rotirii
sistemului de coordonate este desenarea profilului rectangular, care se va face în
noul plan XOY.
Pentru rotirea sistemului de coordonate se va folosi comanda UCS:
Command: ucs <Enter>

Current ucs name: *TOP*
Enter an option[New/Move/orthoGraphic/Prev/Restore/Save/Del/Apply/?/
World]
<World>: n <Enter>
Specify origin of new UCS or [ZAxis/3point/OBject/Face/View/X/Y/Z]
<0,0,0>: x <Enter>
Specify rotation angle about X axis <90>: <Enter> (se acceptă
valoarea de 90 propusă de sistem).
De asemenea, se face precizarea că sensul pozitiv de rotire se găseşte prin

regula mâinii drepte sau regula filetului.
Se trece, acum, la o vizualizare din lateral a modelului folosind, de
exemplu, succesiunea de comenzii View > 3Dviews > Right, după care – utilizând
comenzile ZOOM şi PAN – se aduce vederea într-o poziţie corespunzătoare
pentru a putea desena profilul rectangular, corespunzător părţii cilindrice a piesei,
notat cu 1 în figura 7.
Fig. 7 Realizarea părţii cilindrice a piesei

Modelarea 3D 125
Desenarea acestuia se realizează cu următoarea succesiune de comenzi:
Command: LINE <Enter>

Specify next point or [Close/Undo]: 17,30 <Enter>
Specify next point or [Close/Undo]: C (prin tastarea literei C se
închide profilul).
Se realizează o teşitură de 3x450 în dreptul umărului „a” al profilului

(v. fig. 7), folosind comanda CHAMFER:
Command: chamfer <Enter>
Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:d <Enter>
(se optează pentru definirea teşituri prin distanţă)
Specify first chamfer distance <10.0000>: 3 <Enter> (se precizează
valoarea primei distanţe ce defineşte teşitura)
Specify second chamfer distance <3.0000>: <Enter> (se acceptă
valoarea propusă pentru a doua distanţă, adică 3)
Command: <Enter> (pentru reluarea ultimei comenzi)
CHAMFER
(se selectează segmentul „a” al umărului)
Select second line: (se selectează segmentul b al umărului)
Se urmăreşte ca partea cilindrică să se obţină prin rotirea profilului 1

(v. fig. 7) cu un unghi de 3600, în jurul axei OY.
Pentru aceasta este necesar ca profilul creat să fie transformat în regiune,
după care se foloseşte comanda REVOLVE:
Command: REGION <Enter>
Select objects: Specify opposite corner: 7 found (selecţie prin
fereastră a profilului creat)
Select objects: <Enter> (confirmarea selecţiei)
1 loop extracted.
1 Region created.
Command: REVOLVE <Enter>

Select objects: 1 found (se selectează profilul)
(Sistemul cere apoi definirea axei de revoluţie; se optează pentru
definirea acesteia prin indicarea coordonatelor a două puncte ale
acesteia)
Specify start point for axis of revolution or
define axis by [Object/X (axis)/Y (axis)]: 0,0 <Enter>
Specify endpoint of axis: 0,10 <Enter>
Specify angle of revolution <360>: <Enter>(se acceptă valoarea de

360 pentru unghiul de rotaţie).
Rezultatul obţinut este prezentat în figura 8, care reprezintă o vedere din

lateral (fig. 8a) a celor două elemente construite, cât şi o vedere izometrică (fig.
8b), ce se obţine din meniul derulant cu succesiunea de comenzi: View > 3D View
> Sw Isometric.
Revenirea la vederea anterioară se poate face fie accesând comanda
UNDO, fie utilizând de exemplu comenzile: View > 3D View > Right.
Se remarcă faptul că modelul obţinut conţine doi solizi (corespunzători
celor două operaţii utilizate: extrude şi revolve). Pentru ca aceştia să formeze o
singură piesă, este necesar să se utilizeze comanda de adunare logică UNION.
a b
Fig. 8 Efectul comenzilor de vizualizare
Command: UNION
Select objects: 1 found (se selectează un element care aparţine
primului corp)
Select objects: 1 found, 2 total (se selectează un element care
aparţine celui de al doilea corp)
Pentru obţinerea găurii centrale, se va construi un cilindru interior care va

fi scăzut din corpul creat anterior, folosind comanda SUBTRACT.
Mai întâi, se aduce sistemul de coordonate cu axa OZ verticală, pentru
aceasta, axa OX fiind rotită cu un unghi de -900:
Command: UCS <Enter>
Current ucs name: *RIGHT*
World]
<World>: n <Enter>
Modelarea 3D 127

<0,0,0>: x <Enter>
Specify rotation angle about X axis <90>: -90 <Enter>
Acum se poate construi cilindrul interior care are raza de 11,5 şi înălţimea
de 49 unităţi; pentru aceasta există mai multe metode:
• folosirea comenzii CYLINDER
• extrudarea unui cerc cu raza de 11,5 pe o lungime de 49 (EXTRUDE);
• rotirea unui dreptunghi având lungimea de 11,5 şi lăţimea de 49
(REVOLVE);
Se optează pentru prima variantă:
Command: CYLINDER <Enter>

Specify center point for base of cylinder or [Elliptical] <0,0,0>:
<Enter> (se aceptă poziţia propusă)
Specify radius for base of cylinder or [Diameter]: 11.5 <Enter>
Specify height of cylinder or [Center of other end]: 49 <Enter>
Comanda CYLINDER mai poate fi accesată şi din meniul derulant: Draw

> Solids > Cylinder.
Etapa următoare, de găurire efectivă, se realizează prin „scăderea”
cilindrului creat anterior din modelul de bază (comanda SUBTRACT):
Command: SUBTRACT
Select objects: 1 found (se selectează corpul din care se va scădea
cilindrul)
Select solids and regions to subtract ..
Select objects: 1 found (se selectează cilindrul care se scade)
Pentru a pune în evidenţă rezultatul obţinut, modelul poate fi vizualizat
Fig. 9 Modelul după aplicarea funcţiei SUBTRACT

ca „solid cu umbre” (shade), folosind din meniul derulant succesiunea de comenzi:

View > Shade > Flat Shaded.
De asemenea, se poate folosi comanda 3DOrbit, care permite operaţii de
vizualizare spaţială în timp real (View > 3D Orbit), după care deplasând mouse-ul,
ţinând apăsat tot timpul butonul din partea stângă, se poate roti modelul creat în
poziţia dorită după cum se observă în figura 9.
Obiectul selectat este încadrat într-un cerc („orbită”), al cărui centru este
punctul fix spre care se priveşte („ţinta”). Punctul din care se priveşte („camera”)
poate fi schimbat prin deplasarea cursorului. Atunci când comanda este activă,
utilizând butonul drept al mouse-ului se poate obţine un meniu flotant care permite
diferite operaţii asupra obiectului selectat cum ar fi: focalizare, panoramare,
umbrire, alegerea unei proiecţii paralele sau în perspectivă etc.
Revenirea la vizualizarea anterioară de tip „cadru de sârmă” (wireframe)

se face accesând comenzile: View > Shade > 3D Wirefarame.
În continuare, pe modelul solid se va aplica operaţia de teşire a muchiilor,
aplicând funcţia CHAMFER. Pentru muchiile 1 şi 2, valoarea teşiturilor este de
2x450, iar pentru muchia 3 fiind de 1x450 (v. figura 10). De reţinut că la teşirea
muchiilor corpurilor solide nu se poate folosii opţiunea ANGLE, care oferă în plan
posibilitatea realizării teşiturii prin indicarea unei dimensiuni liniare şi a unghiului
de teşire.
Racordarea muchiei 4 se va face folosind funcţia FILLET.
1
3
Fig. 10 Teşirea şi racordarea muchiilor pe modelul solid

Modelarea 3D 129
Command: CHAMFER <Enter>

Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]: (se
selectează muchia 1)
Base surface selection...
Enter surface selection option [Next/OK (current)] <OK>:<Enter>
Specify base surface chamfer distance <3.0000>: 2 <Enter>
Specify other surface chamfer distance <3.0000>: 2 <Enter>
Select an edge or [Loop]: (se selectează din nou muchia 1)
Select an edge or [Loop]: <Enter>
Command: <Enter>
Command:CHAMFER
Specify base surface chamfer distance <2.0000>:<Enter>
Specify other surface chamfer distance <2.0000>:<Enter>
Command: <Enter>
CHAMFER
Specify base surface chamfer distance <2.0000>: 1 <Enter>
Specify other surface chamfer distance <2.0000>: 1 <Enter>
Se trece la realizarea racordării muchiei 4:

Command: FILLET <Enter>
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: (se selectează muchia
4)
Enter fillet radius <4.0000>: 6 <Enter>
Select an edge or [Chain/Radius]: <Enter>
1 edge(s) selected for fillet.
Găurile de prindere ale flanşei vor fi realizate prin extragerea unor cilindri
obţinuţi folosind funcţia REVOLVE pentru un contur creat cu funcţia LINE.
Pentru aceasta se aduce modelul într-o vedere laterală folosind de exemplu
comenzile: View > 3DViews > Right. Se mută apoi sistemul de coordonate,
folosind comanda UCS, în punctul de coordonate (-30, 0, -30):
Current ucs name: *RIGHT*
World] <World>: n <Enter>
<0,0,0>: -30,0,-30 <Enter>
Folosind comenzile de vizualizare, se aduce modelul într-o poziţie
corespunzătoare pentru a putea urmări trasarea conturului exterior 1 al găurii, după
cum se observă în figura 11.
Apelând funcţia LINE se trasează conturul exterior pentru gaură:
Command: LINE <Enter>
Specify first point: 0,0

Specify next point or [Close/Undo]: 4.65,1 <Enter>
Specify next point or [Close/Undo]: 4.65,0 <Enter>
Specify next point or [Close/Undo]: c (se închide conturul)
1
3
Fig. 11 Conturul exterior al găurilor de prindere
Se teşesc muchiile 2 şi 3 la valoarea 0,5x300, folosind opţiunea ANGLE a

funcţiei CHAMFER:
Command: CHAMFER <Enter>
Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:a <Enter>
Modelarea 3D 131
Specify chamfer length on the first line <2.5000>: 0.5 <Enter>

Specify chamfer angle from the first line <60>: 30 <Enter>
Command: <Enter>
CHAMFER
(TRIM mode) Current chamfer Length = 0.5000, Angle = 30
selectează linia 2-fig.3)
Select second line: (se selectează linia 3)
Înainte de a aplica comanda REVOLVE se foloseşte funcţia REGION:
Command: REGION
Select objects: (se selectează conturul desenat printr-o fereastră)
Specify opposite corner: 7 found
1 loop extracted.
1 Region created.
Command: REVOLVE
Select objects: (se selectează conturul desenat) 1 found
Specify start point for axis of revolution or
define axis by [Object/X (axis)/Y (axis)]: Y (se indică axa OY ca
axă de revoluţie)
Specify angle of revolution <360>: <Enter>
Pentru o vizualizare mai bună, se foloseşte din meniu succesiunea de

comenzi: View > 3D View > Sw Isometric. Se aduce UCS-ul în locaţia iniţială
folosind comanda UCS:

Current ucs name: *NO NAME*
World] <World>: <Enter>.
Folosind comanda ARRAY, se multiplică ultimul corp obţinut, utilizând

opţiunea de multiplicare rectangulară, având distanţa de 60 între rânduri şi coloane:
Command: ARRAY
Select objects: 1 found <Enter>
Select objects: (se selectează o muchie a conturului 1)
Enter the type of array [Rectangular/Polar] <R>: <Enter> (se acceptă
opţiunea de multiplicare rectangulară)
Enter the number of rows (---) <1>: 2 <Enter> (nr. de rânduri:2)
Enter the number of columns (|||) <1> 2 <Enter>(nr. de coloane:2)
Enter the distance between rows or specify unit cell (---):60<Enter>
(se specifică distanţă dintre rânduri)
Specify the distance between columns (|||): 60 <Enter>(se specifică
distanţă dintre coloane)
Se obţine astfel imaginea prezentată în figura 12.

Fig. 12 Multiplicarea găurilor folosind comanda ARRAY
Folosind comanda SUBTRACT, din modelul de bază se scad cilindri

creaţi pentru realizarea găurilor:
Command: SUBTRACT
Select objects: 1 found (se selectează solidul principal)
Select solids and regions to subtract .. (se selectează, pe rând,
cei patru cilindri creaţi
pentru realizarea găurilor)
Select objects: 1 found, 2
total
total
total
Pentru îmbunătăţirea calităţii

imaginii, se poate alege din
meniul principal următoarea
succesiune de comenzi: View >
Render > Render (v. figura 13).
Fig. 13 Utilizarea opţiunii RENDER

Modelarea 3D 133
Se selectează cu ajutorul mouse-ului butonul Render şi cu această ultimă

operaţie se obţine piesa prezentată în figura 1.
Revenirea la reprezentarea obiectului în modul wireframe se face accesând
oricare dintre comenzile pentru vizualizare.
Se poate obţine secţionarea cu un plan a modelului solid. Pentru aceasta se
foloseşte comanda SLICE (v. fig. 14), dialogul comenzii fiind următorul:
Command: SLICE <Enter>

Select objects: 1 found (se selectează solidul)
Specify first point on slicing plane by
[Object/Zaxis/View/XY/YZ/ZX/3points] <3points>: ZX (se defineşte
planul de secţiune ca fiind un plan paralel cu planul ZOX al UCS-
ului curent)
Specify a point on the ZX-plane <0,0,0>: <Enter> (se acceptă
originea sistemului de coordonate ca punct al planului)
Specify a point on desired side of the plane or [keep Both sides]:
(se indică partea din solid care se vrea a se păstra după secţionare
- de exemplu, cea din stânga).
Fig.14 Secţionarea modelului folosind comanda SLICE
Pentru obţinerea altor tipuri de secţiuni decât cele plane, se pot folosi
diferite operaţii de extragere (comanda SUBTRACT) din modelul solid, a unor
părţi definite de alte solide (paralelipiped, cilindru, etc.).
Dacă se doreşte obţinerea unei secţiuni propriu-zise, se foloseşte comanda
SECTION, care creează o secţiune plană, obţinută prin secţionarea solidului cu un
plan (v. fig. 15).
Pentru aceasta se anulează efectul comenzii anterioare (SLICE) folosind

comanda UNDO, după care se trece la realizarea unei secţiuni 2D, folosind
comanda SECTION.
Dialogul comenzii este asemănător cu cel de la comanda SLICE:
Command: SECTION <Enter>
Specify first point on Section plane by
[Object/Zaxis/View/XY/YZ/ZX/3points] <3points>: ZX
Specify a point on the ZX-plane <0,0,0>: <Enter>
Se poate crea un layer în care să plasăm secţiunea obţinută, iar după

„îngheţarea” layer-ului de bază se obţine imaginea din figura 15.
Fig. 15 Realizarea unei secţiuni utilizând comanda SECTION
Se aduce secţiunea în vedere plană, folosind de exemplu din meniul

principal succesiunea de comenzi: View > 3D View > Front.
Putem acum lucra asupra acestei secţiuni, punând cote şi trasând linii
suplimentare, astfel ca aceasta să arate ca în figura 16.
Pentru a putea reprezenta şi celelalte valori ale cotelor ce definesc modelul

se pot folosii de exemplu comenzile: View > 3DViews > Top.
Acum se poate crea un nou layer în care se definesc cotele ca în figura 17.
Modelarea 3D 135
Fig. 16 Secţiune prin piesă
Fig. 17 Vedere de sus

Modelul fiind realizat, se poate pune acum problema găsirii proprietăţilor

de masă: masă (m), volum (V), centru de greutate, momente de inerţie axiale (Jx, Jy,
Jz) sau centrifugale (Jxy, Jyz, Jzx), raze de giraţie (ix, iy, iz), momente principale de
inerţie (J1, J2, J3) şi direcţia axelor principale de inerţie faţă de un sistem de
coordonate cu originea în centrul de greutate (momente centrale şi principale de
inerţie). Pentru aceasta se foloseşte aceeaşi succesiune de comenzi ca şi în cazul
regiunilor 2D: opţiunea Mass Properties din meniul TOOLS > Inquiry. Se
reaminteşte faptul că rezultatele afişate de AutoCAD sunt calculate prin raportare la
sistemul de coordonate şi în unităţile de măsură folosite.
Aşadar, în situaţia de faţă (modelul fiind solid la nivel tridimensional), s-au
obţinut următoarele date:
.
Mass: 87922.7829 (m = • V; •ACAD = 1 => m = V)
Volume: 87922.7829
Bounding box: X: -40.0000 -- 40.0000
Y: -40.0000 -- 40.0000
Z: 0.0000 -- 49.0000
Centroid: X: 0.0000
Y: 0.1658
Z: 12.0079
Y: 57977287.2419
Z: 74391464.2108
(J• =
∫
l 2 ⋅ dm , J[kg.m2])
Products of inertia: XY: 18.7135 ( D)
YZ: 87473.3061
ZX: -9.1583
Y: 25.6790
Z: 29.0878
Principal moments and X-Y-Z directions about centroid:
I: 52250334.3595 along [1.0000 0.0000 0.0000]
J: 45299506.1868 along [0.0000 1.0000 -0.0030]
K: 74389310.3842 along [0.0000 0.0030 1.0000]
Se remarcă următoarele:
1. valorile obţinute pentru masă, respectiv pentru volum, sunt identice;
- explicaţia constă în faptul că AutoCAD-ul consideră o densitate implicită
egală cu unitatea;
- evident, este suficientă multiplicarea volumului cu densitatea reală (ex.
ρOL = 7800 kg/m3 = 7,8.10-6 kg/mm3) pentru a obţine masa corpului
(m=ρOL.V = 7,8.10-6 . 87922,7829 = 0,685 kg);
2. în acelaşi mod, obţinerea valorilor reale pentru momentele de inerţie este
condiţionată de multiplicarea valorilor furnizate de AutoCAD cu valoarea
densităţii – J[kg.m2];
3. triedrul ortogonal format din axele principale de inerţie furnizate de
AutoCAD are originea în centrul de greutate, aşa încât momentele de inerţie
calculate faţă de aceste axe nu reprezintă altceva decât momente de inerţie
centrale şi principale (momente de inerţie ce înregistrează valorile extreme –
maxime sau minime – în raport cu axe ce trec prin centrul de greutate al
solidului).
REALIZAREA DOCUMENTAŢIEI
1. INTRODUCERE
Sistemul AutoCAD oferă posibilitatea lucrului în două moduri

conceptual diferite, numite spaţiu model (Model space) şi respectiv spaţiu
hârtie (Paper space). Spaţiul model reprezintă cadrul specific modelării
obiectelor, existând însă anumite restricţii în momentul în care se pune
problema tipăririi desenului obţinut.
În spaţiul model se pot crea mai multe ferestre de afişare (viewports)
alăturate folosind comanda Vports. Vizualizarea modelului în aceste
ferestre poate fi modificată folosind comenzile de vizualizare: 3Dorbit,
Plan, Dview, Vpoint, etc. Trebuie menţionat faptul că la un moment dat
numai o fereastră este activă şi orice modificare făcută aici asupra modelului
se reflectă automat în celelalte ferestre.
De asemenea, din spaţiul model se poate tipări numai conţinutul
ferestrei active la momentul respectiv.
Spaţiul hârtie este special conceput pentru a facilita tipărirea, de aici
se poate tipări întreaga configuraţie a desenului cu toate ferestrele de afişare.
Uzual se lucrează în spaţiul model pentru a crea desenul, iar apoi în
spaţiul hârtie, acesta este pregătit pentru tipărire. La începerea unei noi
sesiuni de lucru, sistemul generează automat un spaţiu model şi două
machete de tipărire, denumite Layout1 şi Layout2.
Prin acţionarea cu butonul dreapta al mouse-ului deasupra butonului
Layout din linia de stare este afişat un meniu care permite crearea, ştergerea,
copierea, redenumirea sau salvarea unei machete sub un alt nume.
Opţiunile sunt următoarele:
• New layout - crearea unei noi machete;
• From template - importarea unei machete dintr-un fişier şablon;
• Delete - ştergerea machetei;
• Rename- redenumirea machetei;
• Move or Copy - schimbarea ordinii machetelor;
• Select All Layouts - selectarea tuturor machetelor;
• Plot - plotarea unei machete.
Gestionarea machetelor layout se poate realiza şi folosind comenzile
Layout sau Layoutwizard. Cu ajutorul comenzii Layoutwizard se creează o nouă
machetă, căreia i se pot asocia: tipul imprimantei, limitele (mărimea foii de hârtie),
unităţile de măsură, orientarea formatului, structura ferestrelor de afişare.
Pentru accesul la spaţiul hârtie, variabila de sistem Tilemode trebuie să

prezinte valoarea 0, valoarea 1 fiind pentru spaţiul model. Controlul asupra
variabilei Tilemode se poate realiza prin comanda Tilemode sau prin acţionarea
butoanelor Model şi Layout din linia de stare. Trecerea de la spaţiul model la
spaţiul hârtie şi invers se poate face şi prin utilizarea comenzilor Pspace, respectiv
Mspace.
2. OBŢINEREA PROIECŢIILOR ÎN SPAŢIUL MODEL
Proiecţiile ortogonale şi izometrice ale modelului solid pot fi dispuse în

diferite ferestre ale desenului, numite Viewports. Desenul poate fi împărţit în mai
multe ferestre adiacente, a căror configuraţie poate fi stabilită folosind comanda
Vports.
Această comandă poate fi accesată şi din meniul principal:
View>Viewports>New Viewports. Prin intermediul casetei de dialog a comenzii
se pot stabili: numele noii configuraţii, numărul şi poziţia în desen a ferestrelor
viewports, tipul proiecţiei pentru fiecare fereastră.
Considerând modelul creat în capitolul anterior, redat în vedere izometrică
şi folosind comanda Vports, se obţine fereastra din figura 1.
Fig. 1 Caseta de dialog Viewports
În această fereastră opţiunile sunt:

• din lista Standard viewports se alege de exemplu configuraţia Three Left;
Realizarea documentaţiei 139
• din lista Apply to: se stabileşte opţiunea display, adică aplicarea

configuraţiei întregului spaţiu afişat; dacă s-ar fi ales opţiunea Current
Viewport, configuraţia ar fi fost aplicată unei ferestre existente;
• din lista Setup se alege opţiunea 3D, pentru a permite o reprezentare
tridimensională a modelului;
• din lista Change view to se aleg proiecţiile piesei pentru fiecare fereastră
(numele proiecţiilor corespunde sistemului american de proiecţie)
• aceste configurări se pot previzualiza în fereastra Preview a casetei de
dialog.
În urma acestor opţiuni rezultă imaginea prezentată în figura 2, în care
Fig.2 Ferestre viewports în spaţiul model

pentru fiecare fereastră s-a folosit comanda de vizualizare Zoom, cu opţiunea
0.9XP. De asemenea, pentru o fereastră selectată, se pot folosi şi alte opţiuni ale
comenzilor de vizualizare rezultând astfel imaginea dorită.
Prin comanda VPLAYER se poate fixa starea layer-elor în raport cu fereastra
curentă.
Configuraţia ferestrelor poate fi controlată şi direct, folosind comanda
-VPORTS, care are următoarele opţiuni:
Save- salvează o configuraţie de ferestre viewports;
Restore - restaurează o configuraţie de ferestre;
Delete - elimină din desen o configuraţie de ferestre;
Join - uneşte două ferestre adiacente într-una singură;
Single- reafişează desenul într-o singură fereastră, realizată pe baza
ferestrei active în momentul acţiunii comenzii;
2/3/4 - împarte fereastra curentă în 2, 3, respectiv 4 ferestre;

? - afişează numele configuraţiilor salvate.
Revenirea la imaginea iniţială se poate face tastând în linia de comandă: SI

(de la opţiunea SIngle).
3. OBŢINEREA PROIECŢIILOR ÎN SPAŢIUL HÂRTIE
La prima acţionare a butonului Layout din linia de stare, apare caseta de

dialog Page Setup prezentată în figura 3.
Fig. 3 Caseta de dialog Page Setup
Această fereastră controlează informaţiile referitoare la configuraţia

formatului de hârtie pe care va fi tipărit desenul cât şi informaţii privind
dispozitivul folosit pentru imprimare.
Acţionând butonul Layout Settings la opţiunea Paper Size se alege
formatul standardizat ISO A2, după care se apasă butonul de acceptare OK.
Fereastra Page Setup poate fi activată oricând se doreşte aceasta, din

meniul principal File.
În spaţiul hârtie ferestrele sunt obiecte dimensionale cărora li se pot aplica
oricare din comenzile de editare cunoscute. Astfel pot fi redimensionate prin
selectare şi tragere de grip-urile acestora, pot fi scalate, şterse, multiplicate
matriceal etc.
În continuare, se selectează conţinutul ferestrei obţinute şi se apelează
comanda ERASE, pentru ştergerea acesteia. După care se pot crea ferestre multiple
flotante utilizând comanda MVIEW:
Command: MVIEW <Enter>

Specify corner of viewport or
[ON/OFF/Fit/Hideplot/Lock/Object/Polygonal/Restore/2/3/4]
<Fit>: 3 <Enter> (se optează pentru un număr de 3 ferestre)
Enter viewport arrangement
[Horizontal/Vertical/Above/Below/Left/Right] <Right>: <Enter>
Specify first corner or [Fit] <Fit>: <Enter>
Se obţine astfel imaginea prezentată în figura 4.
Fig. 4 Ferestre obţinute utilizând comanda MVIEW
Pentru a obţine reprezentarea din figura 5, se execută dublu click în prima

fereastră, cu butonul stâng al mouse-ului, pentru ca aceasta să devină activă şi se
alege din meniul principal comenzile: View>3DViews>Front, apoi se selectează

fereastra de jos şi se folosesc comenzile: View>3DViews> Top. Pentru fereastra
Fig. 5 Proiecţii ale modelului

din partea dreaptă s-a folosit opţiunea Render pentru vizualizare.
O altă modalitate de obţinere a proiecţiilor în spaţiul hârtie, o reprezintă
utilizarea perechii de comenzi SOLVIEW şi SOLDRAW.
Folosind aceste comenzi se pot obţine atât proiecţiile principale cât şi
proiecţiile ortogonale particulare, pe direcţii definite de utilizator.
La aplicarea comenzii SOLVIEW sunt create automat layer-e pentru
fiecare proiecţie, fiecare dintre acestea având numele format din numele proiecţiei
respective, alături de unul dintre următoarele sufixe:
• VIS - pentru layer-e care conţin linii vizibile;
• HID - pentru layer-e care conţin linii ascunse;
• DIM - pentru layer-e care conţin cote;
• HAT- pentru layer-e care conţin haşuri.
Comanda SOLVIEW generează informaţii ce vor fi folosite de comanda
SOLDRAW pentru a genera efectiv desenul.
Se fac aici două observaţii importante şi anume:
• Nu se recomandă să se păstreze informaţii permanente despre desen în
layer-ele create automat de comanda SOLVIEW, pentru că acestea sunt
şterse şi actualizate la aplicarea comenzii SOLDRAW (deci informaţia
depozitată aici se pierde);
• Comanda SOLDRAW se poate aplica numai ferestrelor create cu comanda

SOLVIEW (deci nu poate fi aplicată ferestrelor create cu comanda
MVIEW);
• Toate opţiunile ferestrei SOLVIEW necesită denumirea noii ferestre
flotante care este generată, indiferent că este secţiune sau proiecţie
principală.
După ce se intră în spaţiul hârtie prin acţionarea butonului Layout1 din bara de
stare, fereastra flotantă automat inserată poate fi acceptată, micşorată, mutată sau
eliminată ca orice obiect din spaţiul bidimensional. Să presupunem că nu se doreşte
această reprezentare ci ştergerea ei; pentru aceasta se selectează chenarul care
mărgineşte fereastra şi se apasă tasta DELETE.
Astfel spaţiul hârtie este pregătit pentru inserarea unei noi configuraţii de
ferestre flotante dorite de utilizator. În spaţiul model, se verifică poziţia sistemului
de coordonate curent UCS. Dacă este necesar, se aliniază acesta astfel încât planul
XOY să devină paralel cu planul necesar obţinerii proiecţiei principale a solidului.
Prin comanda UCSICON se controlează apoi starea de vizibilitate pentru
simbolul sistemului de coordonate.
În spaţiul hârtie se lansează comanda SOLVIEW:
Command: SOLVIEW <Enter>

Enter an option [Ucs/Ortho/Auxiliary/Section]: U <Enter> (se
optează pentru o proiecţie principală, după UCS)
Enter an option [Named/World/?/Current] <Current>:<Enter>
Enter view scale <1>:<Enter>
Specify view center: (se indică un punct cu mouse-ul pe
hârtia virtuală acolo unde se doreşte a fi centrul vederii,
de exemplu punctul 1 din figura 6)
Specify view center <specify viewport>:(acest punct poate fi
reselectat până când utilizatorul este mulţumit de amplasarea
proiecţiei principale)
Specify view center <specify viewport>:<Enter>
Specify first corner of viewport: (se indică colţul 2 al
viitoarei ferestre)
Specify opposite corner of viewport:(se indică colţul 3)
Enter view name: PRIN (se dă un nume acestei vederi)
UCSVIEW = 1 UCS will be saved with view
Enter an option [Ucs/Ortho/Auxiliary/Section]: <Enter>
În spaţiul hârtie a apărut fereastra flotantă A (fig.6) care conţine proiecţia

principală. Această fereastră poate fi activată ca spaţiu model, având posibilitatea
modificării modelului virtual tridimensional. Pentru a obţine fereastra B din figura
7 se reintră în ultima comandă folosită:
Command: <Enter>
Command:
SOLVIEW
Enter an option [Ucs/Ortho/Auxiliary/Section]: O (prin
opţiunea Ortho se acceptă crearea unei proiecţii ortogonale
secundară, pornind de la fereastra ce conţine proiecţia

principală).
Specify side of viewport to project: (se indică punctul 1 din
figura 7, astfel se specifică partea dinspre care să fie
făcută proiecţia)
Specify view center: (se cere la fel ca la vederea principală
punctul central al vederii, se indică punctul 2)
Specify view center <specify viewport>: <Enter> (se acceptă
poziţia punctului centrului ferestrei)
Specify first corner of viewport: (se indică punctul 3 ca
fiind primul colt al noii ferestre)
Specify opposite corner of viewport: (se indică punctul 4
care defineşte colţul opus al ferestrei)
Enter view name: SEC (se dă un nume vederii secundare create)
Enter an option [Ucs/Ortho/Auxiliary/Section]: <Enter>(se
iese din comandă).
2
A
Fig. 6 Crearea primei ferestre
Pentru a crea fereastra C din figura 8, care redă o vedere generală a

modelului, se trece în spaţiul model, unde folosind comanda UCS se roteşte
sistemul de coordonate după cele trei axe, de exemplu cu câte 100. Această vedere
este însă opţională pentru redarea 2D a modelului, după regulile desenului tehnic.
Se revine acum în spaţiul hârtie unde se lansează din nou comanda
SOLVIEW, pentru a crea cu opţiunea U o nouă fereastră principală, care va
conţine vederea generală a modelului:
Command: SOLVIEW <Enter>

Enter an option [Ucs/Ortho/Auxiliary/Section]: U <Enter>
Enter an option
[Named/World/?/Current] <Current>: <Enter>
Enter view scale <1>: <Enter>
Specify view center: (indicare centrului ferestrei)
Specify view center <specify viewport>: <Enter>
3
B
Fig. 7 Crearea celei de a doua ferestre

Specify first corner of viewport: (indicarea primului colţ al
ferestrei)
Specify opposite corner of viewport: (indicarea colţului opus al
ferestrei)
Enter view name: GEN (se dă un nume pentru fereastra C fig.8)
<Enter>
Rezultă astfel vederea redată în fereastra C din figura 8.

Folosind comanda MVSETUP ferestrele pot fi scalate şi aliniate:
Command: MVSETUP <Enter>

Initializing...
Enter an option [Align/Create/Scale viewports/Options/Title
block/Undo]: S <Enter> (selectare opţiune scalare)
Select the viewports to scale...
Select objects: 1 found (se selectează fereastrele A şi B)

Set zoom scale factors for viewports.
Interactively/<Uniform>: <Enter>
Set the ratio of paper space units to model space units...
Enter the number of paper space units <1.0>: <Enter>
Enter the number of model space units <1.0>: <Enter>
block/Undo]: A <Enter> (selectare opţiune aliniere)
Enter an option [Angled/Horizontal/Vertical alignment/Rotate
view/Undo]: <Enter>
block/Undo]: <Enter>
Chenarul şi indicatorul pot fi importate dintr-un fişier declarat prototip,

acesta fiind ales ca desen sursă la deschiderea noului fişier AutoCAD, astfel că
spaţiul hârtie al noului desen va conţine aceleaşi elemente ca şi desenul prototip.
Din lista layer-elor se alege ca layer-ul viewports să fie OFF pentru a
ascunde chenarul ferestrelor, iar layer-ele cu terminaţia HID pot fi modificate
pentru o vizualizare corespunzătoare.
Astfel desenul este practic pregătit pentru adăugarea cotelor şi a celorlalte
elemente necesare pentru reprezentarea bidimensională standardizată.
Fig. 8 Crearea celei de a treia ferestre

4. TIPĂRIREA DESENELOR
Pentru imprimarea documentaţiei este necesară în prealabil instalarea în

AutoCAD a driver-ului pentru dispozitivul folosit, care poate fi un plotter sau chiar
o imprimantă pentru formatele mai mici.
Prin machetă de tipărire se înţelege o pagină pregătită pentru tipărire,
fiecare machetă putând fi asociată cu un anumit dispozitiv de imprimare şi cu o
anumită configuraţie de pagină.
Tipărirea desenelor se obţine folosind comanda PLOT, care poate fi dată
prin tastarea directă a numelui comenzii, selectarea comenzii din meniul derulant
File, sau selectarea pictogramei comenzii din linia de comenzi standard. De
asemenea, se mai poate folosi şi combinaţia de taste <Ctrl>+<P>.
Comanda afişează caseta de dialog Plot din figura 9, care are următoarele
opţiuni:
Fig. 9 Caseta de dialog Plot
Layout Name – indică macheta de tipărire curentă;

Page Setup Name – afişează configuraţiile de pagină care au fost salvate;
Full Preview – previzualizează desenul ce urmează a fi tipărit;
Partial Preview – previzualizează suprafaţa efectivă care va fi tipărită.
La opţiunea Plot Device a casetei de dialog Plot (fig. 9) se pot stabili

caracteristicile legate de dispozitivul de tipărire, prin următoarele rubrici:
Plotter Configuration – afişează dispozitivele de tipărire instalate în sistem;
Properties – afişează o casetă de dialog prin care se poate modifica sau
vizualiza configuraţia curentă de plotare;
Hints – afişează informaţii despre dispozitivul de tipărire;
Plot Style Table – stabileşte printr-o casetă de dialog grosimea linilor în funcţie
de culoarea atribuită acestora;
Plot stamp – permite amplasarea unui marcaj într-un colţ al fiecărui desen
tipărit;
What to Plot – stabileşte ce anume se tipăreşte;
Number of Copies – stabileşte numărul de copii care se vor tipări;
Plot to File – permite copierea într-un fişier care va fi tipărit ulterior (se va
avea în vedere să fie declarat tipul dispozitivului cu care se va face tipărirea).
Fig. 10 Stabilirea configuraţiei şi suprafeţei desenului tipărit
La opţiunea Plot Settings a casetei Plot se pot stabili parametri, privind

configuraţia şi suprafaţa desenului tipărit, după cum se observă în figura 10.
Aici opţiunile sunt:
Plot Device – afişează numele dispozitivului de tipărire curent;
Paper Size – afişează lista formatelor disponibile;

Printable Area – afişează spaţiul util pentru tipărire;
Drawing Orientation – stabileşte orientarea desenului în cadrul formatului;
Plot Area – stabileşte porţiunea din desen care va fi tipărită după cum
urmează:
Layout – se tipăreşte tot ce se află în interiorul marginilor
formatului de hârtie selectat;
Limits – se tipăreşte tot ce se află în interiorul marginilor definite
prin limitele desenului (specifică tipăriri din spaţiul model);
Extents – tipăreşte porţiunea ocupată efectiv de desen;
Display – tipăreşte imaginea din fereastra de afişare curentă;
View – tipăreşte o vedere salvată anterior prin comanda View;
Window – tipăreşte o porţiune din desen definită printr-o fereastră;
Plot Scale – controlează scara la care se tipăreşte;
Plot Offset – poziţionează suprafaţa care va fi tipărită în raport cu formatul de
hârtie ales;
Plot Options – stabileşte opţiuni privind stilul de plotare şi grosimea de linie:
Plot with Lineweights – tipăreşte cu grosime de linie;
Plot with Plot Styles – tipăreşte folosind un stil de plotare definit
anterior;
Plot Paperspace Last – tipăreşte mai întâi conţinutul spaţiului
model şi apoi ceea ce se află în spaţiul hârtie;
Hide Objects – nu tipăreşte liniile ascunse din spaţiul hârtie;
Astfel, pentru tipărirea unui desen se pot folosi următoarele comenzi:
• Se dă comanda PLOT;
• Din caseta de dialog Plot, cu opţiunea Plot Device se alege dispozitivul de
tipărire;
• Opţional din secţiunea Plot Style Table, se alege un stil de tipărire
(accesând butonul New);
• Opţional prin acţionarea butonului On din opţiunea Plot Stamp, se alege
marcajul dorit;
• Se acţionează butonul Plot Settings;
• Din opţiunile Paper Size şi Paper Units se stabilesc formatul de desen şi
unităţile de măsură;
• Din opţiunea Plot Scale se alege scara de plotare;
• Din opţiunea Plot Area se alege porţiunea din desen care se va tipări;
• Se acţionează butonul Full Preview;
• Dacă este ceea ce se doreşte a fi tipărit, prin acţionarea butonului din
dreapta al mouse-ului se alege opţiunea Plot, dacă nu este ceea ce trebuie,
se alege opţiunea Exit şi se revine la forma anterioară alegând alţi
parametri
LISTA UZUALĂ A COMENZILOR AUTOCAD
Comanda Opţiune Descrierea comenzii
APERTURE Dimensionează căsuţa de selecţie a entităţilor AutoCAD, latura fiind cuprinsă între 1
şi 50 de pixeli.
ARC Desenează un arc de cerc

comandă A Unghi la centru.
prescurtată: CE Coordonatele centrului.
(a) D Direcţia de start (arcul va fi tangent la linia ce uneşte punctul de start cu punctul ce
EN trebuie specificat la opţiunea D).
L Punctul de sfârşit al arcului.
R Lungimea corzii subîntinsă de arc.
Raza arcului de cerc.
AREA Calculează aria şi perimetrul

(aa) Corner Points - delimitate de puncte;
O - delimitate de un cerc sau polilinie;
S Extrage din total, perimetrul şi aria unei entităţi selectate.
A Adaugă la total, perimetrul şi aria unei entităţi selectate.
ARRAY Multiplicare polară sau rectangulară a unor entităţi selectate.

(ar) R Multiplicare rectangulară, pe linii şi coloane.
P Multiplicare polară, pe un arc de cerc dat
BLOCK Defineşte un grup de obiecte ca o unitate distinctă, ce poate fi inserată ulterior în

(b) acelaşi desen
Block name Permite denumirea blocului şi selectarea entităţilor care fac parte din el.
BREAK Rupe o entitate de tip linie, cerc, arc, polilinie sau urmă:
(br) F Două puncte de rupere.
Second Point Punct final de rupere, considerând că punctul de start al rupturii coincide cu cel folosit
pentru selecţia entităţii.
CHAMFER Teşeşte intersecţia a două linii sau două segmente de polilinie:

(cha) D Mărimi (distanţe) de teşire.
P Teşirea colţurilor unei polilinii.
A Înclinarea (unghi) teşiturii
T Se stabileşte înlăturarea sau păstrarea colţului teşit
M Metoda de teşire (cu distanţe sau cu unghi)
Lista uzuală a comenzilor AutoCAD 151
CHPROP Schimbă proprietăţile entităţilor:

(ch) C - culoarea;
LA - stratul;
LT - tipul de linie;
T - grosimea entităţii;
LW - grosimea peniţei de plotter;
S - scara liniilor diferite de tipul continuu.
CIRCLE Desenează un cerc:

(c) 3P - prin trei puncte;
2P - prin două puncte diametrale;
TTR - tangent la două drepte şi cu o rază dată.
Point Centrul cercului.
D/R Diametrul/raza cercului.
COLOR Defineşte culoarea de desenare a entităţilor.

(col)
COPY Dublează una sau mai multe entităţi.

(cp) sau (co) Point Punctul de bază al deplasării.
M Dublarea repetată a entităţilor.
DIM Porneşte modul de dimensionare (cotare), ce conţine:

(d) ALI - cotarea liniară aliniată;
ANG - cotarea unghiulară;
BAS - cotarea succesivă;
CEN - marcarea centrului;
DIA - cotare diametru;
EXI - ieşirea din modul de dimensionare;
HOR - cotarea liniară orizontală;
LEA - desenarea unei linii de indicare a unui text;
RAD - cotare rază
ROT - cotarea liniară sub un unghi specificat;
UND - anularea ultimei opţiuni executate;
VER - cotarea liniară verticală;
NEW - modificarea textului dintr-o dimensiune selectată.
DIST Măsoară unghiul şi distanţa dintre două puncte.

(di)
DIVIDE Divide o entitate într-un număr specificat de părţi egale.

(div) Number Număr părţi.
B Bloc de inserat.
DTEXT Desenează un text într-o poziţie şi mărime dorită.

A Aliniază textul între două puncte prin modificarea mărimii literelor.
C Centrează textul în jurul unui punct pe orizontală.
F Aliniază textul între două puncte prin modificarea lăţimii literelor.
M Centrează textul în jurul unui punct pe verticală şi orizontală.
R Aliniază textul la dreapta.
S Selectează un stil din text.
ELLIPSE Desenează o elipsă.

(el) Point Punctul de început al primei semiaxe.
C Centrul elipsei.
Distance Mărimea celeilalte semiaxe.
R Unghiul dintre cerc şi proiecţia sa pe plan (elipsă).
ERASE Şterge entităţile selectate.

(e) L Şterge ultima entitate selectată.
EXPLODE Divide o polilinie, cotă sau bloc în entităţi simple.

(x)
EXTEND Prelungeşte o entitate până la cea mai apropiată frontieră selectată.

(ex)
FILLET Racordează două entităţi de tip: arc de cerc, cerc, linie şi polilinie.
(f) P Racordează toate colţurile unei polilinii.
R Dimensionează raza de racordare.
GRID Afişează o reţea matricială de puncte echidistanţate de utilizator.

Number Distanţa dintre două puncte.
ON Activează reţeaua de puncte.
OFF Dezactivează reţeaua de puncte.
S Distanţa dintre puncte egală cu cea specificată în SNAP.
A Dimensionează distanţe diferite pe X şi Y între puncte.
HATCH Haşurare în diferite moduri.

(-h) ? Afişează tipurile disponibile de haşură.
Name Specifică tipul de haşură dorit
U Redefineşte tipul de haşură.
Stile Asignează tipul de haşură un anumit stil.
ID Returnează coordonatele unui punct specificat

INSERT Inserează în desenul curent un alt desen sau bloc, într-o anumită poziţie.
(i) ? Afişează o listă a blocurilor definite în desenul curent.
Name Numele desenului sau blocului.
LAYER Crează şi editează straturi în desenul curent.

(la) ? Afişează o listă cu caracteristicile straturilor definite.
M Creează un nou strat şi-l face strat curent.
S Setează un strat ca strat curent.
N Creează noi straturi.
ON Activează un strat.
OFF Dezactivează un strat.
C Asignează o anumită culoare unui strat.
L Asignează un tip de linie unui strat.
F Face un strat invizibil.
T Face un strat vizibil.
LIMITS Modifică şi controlează limitele de desenare.

ON Activează verificarea limitelor, deci nu se poate desena în afara lor.
OFF Dezactivează verificarea.
Corner Coordonatele punctului de colţ.
LINE Desenează o linie.

(l)
LINETYPE Defineşte şi încarcă tipuri de linii.

(lt) ? Listează tipurile de linie predefinite.
C Creează un nou tip de linie.
L Încarcă un tip de linie definit.
S Setează un tip de linie pentru entităţile ce se vor desena.
LIST Listează informaţii de bază despre entităţile selectate.

(li), (ls)
MIRROR Creează o copie simetrică faţă de o dreaptă a entităţilor selectate.

(mi)
MOVE Mută entităţile desenate într-o poziţie selectată de utilizator.

(m)
OFFSET Desenează entităţile echidistante cu o entitate selectată.

(o) Distance Distanţa de echidistanţiere.
T Echidistantă trasată printr-un anumit punct.
OOPS Restaurează ultima entitate sau grup de entităţi şterse.
ORTHO Determină ca liniile, poliliniile sau urmele desenate să fie doar orizontale sau
( tasta F8) verticale.
ON Activare mod.
OFF Dezactivare mod.
OSNAP Permite selectarea unor anumite puncte cu anumite proprietăţi.

(os) CEN Centrul unei entităţi de tip cerc, arc de cerc, poligon.
END Sfârşitul unei entităţi de tip linie, arc de cerc, polilinie.
INS Punct de inserare a unui bloc, shape sau text.
INT Punct de intersecţie între două entităţi.
MID Punct de mijloc al unei entităţi de tip linie, arc de cerc, polilinie deschisă.
NEA Punctul cel mai apropiat ce aparţine unei entităţi de tip linie, arc de cerc sau cerc.
NOD Puncte definite strategic în blocuri.
PER Punctul ce reprezintă piciorul perpendicularei duse dintr-un punct pe o entitate.
QUA Punct de delimitare a cadrelor unui cerc sau arc de cerc.
QUI Selectare rapidă prin preluarea primului punct ce respectă o anumită condiţie.
TAN Punct de tangentă la un cerc sau arc de cerc.
NON Dezactivează modul de selectare.
PAN Mută fereastra de afişare.

(p)
PEDIT Permite modificarea unor entităţi de tip polilinie.

(pe) C Închide o polilinie.
O Deschide o polilinie.
J Uneşte două polilinii într-una singură.
W Defineşte grosimea unei polilinii.
F Înlocuieşte segmentele poliliniei prin arce de cerc.
S Realizează cea mai bună aproximare a poliliniei prin curbe.
D Se revine la reprezentarea poliliniei prin segmente.
U Anulează ultima opţiune executată.
X Ieşire din comanda PEDIT
PLINE Desenează o polilinie.

(pl) Modul LINE (desenează polilinii) are opţiunile:
A - trece în modul ARC (desenare poliarce);
C - închide polilinia printr-un segment;
H - defineşte grosimea poliniei prin specificare de semigrosimi;
L - polilinie definită prin lungime;
U - anulează execuţia ultimei opţiuni;
W - defineşte grosimea poliliniei;
A Modul ARC (desenează poliarce) are opţiunile:
CE - defineşte unghiul la centru;
CL - defineşte centrul arcului;
D - închide polinia printr-un arc;
H - defineşte direcţia arcului;
L - defineşte grosimea prin specificarea semigrosimii;
R - trece în modul LINE;
S - defineşte raza cercului;
U - defineşte al doilea punct;
W - anulează ultima opţiune executată
- defineşte grosimea poliarcului.
PLOT Imprimă un desen la plotter.

D Imprimă imaginea afişată pe terminal
E Imprimă o zonă suficient de mare ca să cuprindă întregul desen.
L Imprimă zona cuprinsă între limitele de desenare.
V Imprimă o imagine anterior salvată.
W Imprimă desenul dintr-o fereastră definită de utilizator
POINT Desenează puncte singulare.
POLYGON Desenează poligoane regulate.

E Cere centrul laturii.
Point Centrul poligonului.
PURGE Şterge din desen elementele neutilizate:

B - blocuri;
LA - straturi;
LT - tipuri de linii;
SH - forme(shape);
ST - tipuri de text(styles);
A - toate elementele neutilizate.
QTEXT Înlocuieşte un text scris cu un dreptunghi pentru a creşte viteza.

ON Înlocuire activată
OFF Înlocuire dezactivată
REDO Reface o operaţie anulată cu comanda UNDO sau U.
REDRAW Redesenează imaginea afişată curăţând ecranul.

(r)
REGEN Regenerează imaginea curentă şi o reafişează.

(re) Entităţile desenate sunt recalculate.
ROTATE Roteşte entităţile selectate.

(ro) R Afişează unghiul de referinţă curent şi cere un unghi de referinţă.
RSCRIPT Reexecută un set de comenzi predefinite de utilizator.
SCALE Modifică scara de desenare a entităţilor selectate.

(sc) R Cere lungimea de referinţă curentă şi noua lungime de referinţă,
SCRIPT Execută automat un set de comenzi predefinite de utilizator.

(scr)
SELECT Selectează un set de entităţi pentru utilizare în comenzi ulterioare.

Selectează o singură entitate.
O Selectează toate entităţile cuprinse total într-o fereastră predefinită.
W Selectează ultima entitate desenată.
L Selectează ultimul set de entităţi anterior selectate.
P Selectează toate entităţile care au măcar un punct cuprins într-o fereastră predefinită.
C Dacă al doilea colţ al ferestrei definite este la dreapta primului colţ aria de selecţie este
BOX de tip WINDOW, dacă este la stânga aria de selecţie este de tip CROSSING.
AU Dacă punctul de selectare nu aparţine unei entităţi se lansează în execuţie opţiunea
SI BOX.
M Procesul de selectare încetează odată cu selectarea a cel puţin o entitate.
R Selectare multiplă de entităţi fără reafişarea prompter-ului.
A Deselectează entităţile selectate din greşeală.
Revenire în modul de selecţie.
SKETCH Permite desenarea de mână.

P Ridică sau coboară creionul de desenare.
X Salvează segmentele de linie desenate şi iese din comandă.
Q Ieşire din comandă fără salvare.
R Salvează segmentele de linie desenate, dar nu părăseşte comanda.
E Şterge segmentele de linie în sens invers desenării.
C Permite selectarea ultimului punct desenat.
SNAP Creează o reţea de puncte echidistante.

(sn) Deplasarea cursorului grafic, se realizează în mod automat din punct în punct.
ON Activare reţea.
OFF Dezactivare reţea.
A Se pot defini distanţe diferite pe X şi Y între puncte.
R Se poate roti reţeaua de puncte.
S Se poate trece de la modul standard la modul isometric şi invers.
I Trecerea la modul isometric.
S Trecerea la modul standard.
SOLID Se pot desena poligoane umplute.

(so)
STRETCH Permite modificarea unor entităţi menţinând fixe punctele

(s) de contact ale acestora cu alte entităţi.
TEXT Desenează un text într-o poziţie şi mărime dorită.

A Aliniază textul între două puncte prin modificarea mărimii literelor.
C Centrează textul în jurul unui punct pe orizontală.
F Aliniază textul între două puncte prin modificarea lăţimii literelor.
M Centrează textul în jurul unui punct pe verticală şi orizontală.
R Aliniază textul la dreapta.
S Selectează un stil de text.
TRACE Desenează urme (linii) de o anumită grosime.
TRIM Şterge porţiuni ale entităţilor selectate traversate de o frontieră.

(tr)
UCS Permite poziţionarea originii sistemului de coordonate

(AutoCAD O Setează punctul de origine menţinând direcţia axelor X, Y şi Z.
versiunea 14) ZA Setează punctul de origine şi direcţia pozitivă a axei Z
3 Setează punctul de origine şi direcţia pozitivă a axei X şi planul pozitiv X,Y
E Defineşte UCS-ul după direcţia unei entităţi selectate.
V Defineşte un nou UCS paralel cu ecranul. Punctul de origine rămâne nemodificat.
X Roteşte UCS-ul curent în jurul axei X.
Y Roteşte UCS-ul curent în jurul axei Y.
Z Roteşte UCS-ul curent în jurul axei Z.
P Face întoarcerea la un UCS anterior salvat.
S Salvează UCS-ul curent sub un nume specificat.
D Şterge un UCS salvat.
? Afişează caracteristicile UCS-urilor salvate.
UNDO Anulează efectul unui grup de comenzi anterioare.

(u) B Permite deplasare la marcatorul anterior.
A Activează toate opţiunile.
N Dezactivează comenzile U şi UNDO.
O Permite anularea doar a ultimei comenzi.
E Plasează un marcator ce semnalează terminarea unui grup de comenzi
Number Numărul de comenzi ce trebuie anulate.
UNITS Controlează formatul de afişare al coordonatelor, distanţelor şi unghiurilor.

(un)
WBLOCK Salvează entităţile selectate sub forma unui bloc într-un fişier pe disc.
(w)
ZOOM Măreşte sau micşorează o zonă de imagine afişată.

(z) A Afişează întreaga zonă cuprinsă între limitele de desenare.
C Afişează o zonă centrată în jurul unui punct predefinit.
D Este afişat desenul realizat şi peste acesta este indicată zona precedentului ZOOM.
E Această zonă poate fi mutată şi redefinită ca mărime.
L Afişează întreaga suprafaţă de desenare indiferent de amplasarea entităţilor desenate.
P Cere amplasarea colţului din stânga jos al ferestrei de afişare.
W Restaurează imaginea obţinută cu precedentul ZOOM.
Number Permite definirea ferestrei de afişare prin specificarea a două puncte diagonal opuse.
Reprezintă un factor de scară.
ANEXE
DESENE REALIZATE ÎN AUTOCAD
(Pag.160…179)
BIBLIOGRAFIE
1. Burchard, B., Pitzer, D., ş.a., – Secrete Autocad 14 – Ed. Teora, 1998;
2. Dale, C., Niţulescu, Th., Precupeţu, P., – Desen tehnic industrial pentru construcţii de maşini – Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1990
3. Dobrotă, V., - Rezistenţa materialelor - Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1982;
4. Husein, Gh., Tudose, M., – Desen tehnic de specialitate– Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992;
5. Popa, D., Popa C., – Proiectarea asistată în ingineria mecanică – Ed. Tehnică, Bucureşti 2003;
6. Preda, I., – Inginerie Asistată pentru Autovehicule – Ed. Universităţii Transilvania, Braşov, 1998;
7. Roşca, S.,A., – Bazele proiectării asistate de calculator – Reprografia Universităţii Craiova, 2001;
8. Simion, I., – AutoCAD 2000–Aplicaţii – Ed. Teora, Bucureşti 2000;
9. Simion, I., – AutoCAD 2002 pentru ingineri – Ed. Teora, Bucureşti 2003;
10. Tabacu, Şt., Clenci, A. – Grafică pe calculator. AutoCAD-aplicaţii practice – Ed. Universităţii din
Piteşti, 2001.
11. *** – Colecţia MaxCAD
12. *** – Manualul inginerului mecanic – Ed. Tehnică, Bucureşti, 1972;

AutoCAD Aplicatii Practice

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AutoCAD Aplicatii Practice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IONEL VIERU ADRIAN CLENCI ŞTEFAN TABACU

Editura Universităţii din Piteşti 2004

Editura Universităţii din Piteşti 2004

Bun de tipar: 15.12.2004

II. Tabacu Ştefan

Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor care doresc să cunoască şi să utilizeze

Având convingerea că lucrarea este în continuare perfectibilă, autorii rămân

NOŢIUNI INTRODUCTIVE ……. 9

Termenul CAD are un caracter polisemantic, el reprezentând prescurtarea de

Reprezentările grafice pe calculator din epoca noastră, realizate prin diferite

Facilităţile cu care sunt realizate acestea, împreună cu flexibilitatea editării

- layering este tehnica separării diferitelor clase de date pe straturi

Programul AutoCAD este un produs al firmei americane Autodesk şi este

Iată un scurt istoric al celor mai importante momente ale Autodesk-ului:

- MS-DOS ajunge la 6.0 şi apare Windows NT;

- 1994 - 3D Studio ajunge la vestitul R4; se lansează AutoCAD R13: 3D

- 2003 - noua familie de produse Autodesk 2004 include DWF 6 (Design

ANSI American National StandardsInstitutul naţional de standarde al

CAE Computer Aided Engineering inginerie asistată de calculator

1. ECRANUL GRAFIC AUTOCAD

Lansarea în execuţie a programului AutoCAD se face prin activarea iconiţei

Fig.1 Ecranul grafic AutoCAD

Aici se disting mai multe zone după cum urmează:

• Bara cu instrumente: pentru o apelare rapidă a comenzilor AutoCAD.

2.1. Sisteme de coordonate

Indiferent de genul de desen care se realizează cu sistemul AutoCAD, este

2.2. Metode de introducere a coordonatelor unui punct

Desenele realizate cu sistemul AutoCAD cuprind în majoritate, indiferent

2.2.1. Utilizarea coordonatelor absolute

Coordonatele rectangulare absolute sunt raportate întotdeauna faţă de

2.2.2. Utilizarea coordonatelor relative

De obicei, în cadrul unui desen, după fixarea punctului de început al unei

2.2.3. Introducerea directă a distanţelor

AutoCAD-ul permite specificarea coordonatelor relative şi prin

2.2.4. Afişarea coordonatelor

Fereastra de afişare a coordonatelor este plasată la capătul din stânga al

Fig. 2 Fereastra de afişare

Fig. 3 Linia de comandă

Fig. 45 Desenarea unui segment

acestei opţiuni, segmentele de dreaptă sunt şterse în ordinea inversă a

Fig. 5 Desenarea unui cerc

Opţiunile comenzii CIRCLE sunt:

• TTR (Tangent-Tangent-Radius – două obiecte tangente şi rază). Se

Fig. 6 Accesarea comenzii Circle din meniul Draw

Opţiunile comenzii ARC sunt:

Fig. 7 Accesarea comenzii Arc din meniul Draw

• Start, End (punctul de început şi punctul de sfârşit). Această opţiune

coardei sau punctul de sfârşit. O valoare negativă pentru lungimea

Se pot desena poligoane cu 3 până la 1024 de laturi.

4.1. Sistemul ortogonal

Modul Ortho permite desenarea de linii ortogonale. Cursorul de pe ecran se

4.2. Grila de desenare

Comanda: GRID /sau se apasă tasta F7

Pentru uşurarea introducerii punctelor obiectelor, AutoCAD oferă

Fig. 8 Reţeaua GRID

Fig. 9 Selectarea comenzii din meniul Tools

Fig. 10 Caseta de dialog DRAFTING SETTINGS

4.3. Saltul la grila de desenare

Comanda: SNAP /sau se apasă tasta F9

Fig. 11.Identificarea stării de lucru.

4.4. Saltul la obiecte

Comanda: OSNAP /sau se apasă tasta F3

Indiferent de cât de atent alegeţi intervalele snap sau cât de des le

Fig. 12. Modurile OSNAP