TEMA

turbinelor eoliene

0
 CUPRINS

ARGUMENT 3
1.NOȚIUNI GENERALE 4
1.1.CE SUNT TURBINELE EOLIENE 4
1.2.CARACTERISTICI GENERALE ALE TURBINELOR EOLIENE 4
MODERNE
1.2.1.AVANTAJE 5
1.2.2.DEZAVANTAJE 5
2.COMPONENTELE UNEI TURBINE 7
EOLIENE
3. CLASIFICAREA TURBINELOR EOLIENE 18
4. MODUL DE FUNCȚIONARE A UNEI TURBINE EOLIENE 20
5. CONCLUZII 21
BIBLIOGRAFIE 22
ANEXE 23

1
 ARGUMENT

Vântul este mișcarea aerului datorată maselor de aer cu temperaturi diferite. Temperaturile
diferite sunt cauzate de masele de apă și pământ care absorb diferit căldura soarelui. La scară globală
mișcările masive de aer sunt cauzate de diferența de temperatură între pământul de la Ecuator și cel
apropiat de poli. Deoarece vântul va bate cât timp soarele va încălzi Pământul este o sursă de energie
regenerabilă.
Energia eoliană este energia conținută de forța vântului ce bate pe suprafața pământului.
Exploatată, ea poate fi transformată în energie mecanică pentru pomparea apei, sau măcinarea grâului,
la mori ce functionează cu ajutorul vântului. Prin conectarea unui rotor la un generator electric,
turbinele de vânt moderne transformă energia eoliană, ce învârte rotorul, în energie electrică.
Moara de vânt este strămosul generatoarelor eoliene. Ea a apărut în Evul Mediu în Europa. Ea
a funcționat la început cu ax vertical. Mai târziu, morile se orientau după direcția vântului și au fost
puse pânze pentru a capta mai bine energia vântului. Prima moara de vânt cu pale profilate a apărut în
secolul doisprezece. Chiar dacă era foarte simplă, este totuși vorba de prima cercetare aerodinamică a
palelor. Acestea au fost utilizate în principal pentru pomparea apei sau pentru măcinarea grâului.
Revolutia industrială a oferit un nou început pentru morile de vânt, prin apariția de noi
materiale. În consecintă, utilizarea metalului a permis modificarea formei turnului și creșterea
considerabilă a mașinilor pe care le numim pe scurt „eoliene”. Evolutia electricității în secolul XX a
determinat apariția primelor eoliene moderne. Este studiat profilul palelor, iar inginerii se inspiră după
profilul aripilor de avion.
Centralele eoliene sunt grupuri de turbine eoliene, plasate în apropiere unele de altele cu
scopul de a produce electricitate din energia eoliană. Turbinele eoliene sunt conectate la un sistem de
tensiune medie ce este apoi transformat în curent de înaltă tensiune prin intermediul unui
transformator, pentru a putea fi livrat în sistemele de distribuire a electricitătii.
Zonele prielnice instalării centralelor eoliene depind de viteza vântului (minim 15 km/h) în
regiune pe toată perioada anului, altitudine (o înăltime mai mare înseamnă o viteză mai mare a
vântului, datorită vâscozitătii reduse a vântului), relief si temperatură (temperaturile scăzute necesită
lichide de lubrifiere cu punct de înghetare scăzut, materiale mai rezistente si chiar sisteme de încălzire
a turbinei eoliene).

2
 1.NOȚIUNI GENERALE

1.1. CE SUNT TURBINELE EOLIENE

Energia eoliană este una din cele mai vechi surse de energie nepoluantă. Drept sursă
energetică vântul este cunoscut omenirii de 10.000 de ani.
Încă de la orizontul civilizaţiei noastre energia vântului se utiliza în navigaţia maritimă.
Se presupune că egiptenii străvechi mergeau cu pânze cu 5.000 de ani în urmă. În jurul
anului 700 pe teritoriul Afganistanului se utilizau maşini eoliene cu axă verticală de rotaţie pentru
măcinarea grăunţelor. Cunoscutele instalaţii eoliene (mori cu elicele conectate la turn) asigurau
funcţionarea unor sisteme de irigare pe insula Creta din Marea Mediterană. Morile pentru măcinarea
boabelor, care funcţionau pe baza vântului, sunt una din cele mai mari performanţe a secolelor medii.
În perioada Renaşterii, inventatori celebrii precum Leonardo da Vinci s-au interesat foarte
intens de morile de vânt, ceea ce a condus la numeroase inovaţii, înmulțindu-se astfel treptat in
Europa.Sistemele eoliene sau morile de vânt devin tot mai cunoscute ca soluţie alternativă de
producere a energiei electrice.
La nivel rezidenţial, o turbină poate să asigure necesarul de electricitate dacă este corect
proiectată, dimensionată şi poziţionată într-o zonă ferită de obstacole şi cu potenţial eolian ridicat.
Turbinele eoliene sunt echipamente ce transformă energia cinetică a vântului în energie
mecanică. Energia mecanică este transformată mai departe în energie electrică. Aceasta este livrată în
reţeaua publică de electricitate, stocată în acumulatori sau consumată direct prin încălzirea unor
rezistenţe electrice.
În consecinţă, utilizarea metalului a permis modificarea formei turnului şi creşterea
considerabilă a maşinilor pe care le numim astazi pe scurt "eoliene".

1.2. CARACTERISTICI GENERALE ALE TURBINELOR EOLIENE MODERNE

Destinate fie instalărilor restrânse (ori chiar individuale), fie fermelor mari (ocupând zone
largi de teren, ori în largul apropiat al mărilor/oceanelor), turbinele eoliene cunosc astăzi, după doar
câteva decenii de evoluţie, o gamă largă de tipuri şi dimensiuni.

3
 Referindu-ne doar la agregatele de putere mare, vom observa firul evolutiv: dacă în 1996
turbina eoliană depăşea, cu eforturi, limita de un megawatt, astăzi s-a ajuns la o putere instalată 6 MW
(şi la un diametru al elicelor de 150 de metri).
În principiu, captarea energiei vântului la nivelul unei turbine se întâmplă astfel: suflul
aerului roteşte elicea, aceasta, la rândul ei, antrenează un generator electric rotativ, iar curentul
electric alternativ produs este, eventual, convertit în curent continuu şi retransformat în curent
alternativ de 50/60Hz compatibil cu reţeaua electrică (la care turbina este cuplată). Deci o serie de
transformări de energii, cărora proiectanţii/producătorii sunt chemaţi să le asigure un cât mai bun
randament.

1.2.1 AVANTAJELE TURBINELOR EOLIENE

 Energia eoliană este un tip de energie regenerabilă, ceea ce înseamnă că pământul „produce”
vânt constant, gratuit și fără a afecta mediul.
 Turbinele eoliene pot înlocui cu succes centralele termice, reducând astfel emisiile de gaze
cu efect de seră.
 Energia produsă este disponibilă practic pe toată suprafața pământului. Undeva vântul este
mai slab, undeva este mai puternic, dar cert e faptul că el există peste tot.
 Turbinele eoliene nu emit substanțe nocive în timpul funcționării.
 Generatoarele eoliene sunt amplasate pe stâlpi și ocupă un spațiu foarte mic. Aceast lucru
permițând instalarea lor lângă alte clădiri.
 Energia eoliană va fi deosebit de binevenită în locurile aflate la distanță mare de orașe sau
alte așezări și în cazul în care livrarea energiei electrice e mai dificil de asigurat.
 Producerea și utilizarea turbinelor eoliene reprezintă noi locuri de muncă.
 Ca și alte surse alternative de energie, energia eoliană reduce dependența de firmele sau de
persoanele fizice care dețin companiile de petrol și gaz. Astfel, se creează o concurență din
care au de câștigat doar cetățenii simpli, ea fiind destul de ieftină si foarte avantajoasă din
punct de vedere economic.

1.2.2 DEZAVANTAJELE TURBINELOR EOLIENE

 Puterea vântului este destul de schimbătoare și adesea imprevizibilă. Din acest motiv necesită
utilizarea unui buffer suplimentar pentru a acumula excesul de energie electrică. Această

4
 problemă poate fi rezolvată și prin introducerea tehnologiei Smart Grid – un sistem inteligent
de distribuție a energiei electrice produse către consumatori, în funcție de nevoile acestora.
 Suma ce trebuie investită într-o astfel de instalație eolianăeste foarte mare. Pentru o centrală
de 1 MW este nevoie de circa 1 milion de dolari.
 Teritoriul acoperit cu instalații eoliene este destul de mare. Și din acest motiv, distanța de la o
centrală până la consumator poate presupune cheltuieli suplimentare de transportare.
 Păstrarea excesului de energie produsă de turbinele eoliene necesită soluții suplimentare:
procurarea unor baterii sau convertoare în care ea va putea fi stocată.
 Turbinele eoliene produc zgomot comparabil cu sunetul unui vehicul care se deplasează cu o
viteză de 70 kilometri pe oră, ceea ce creează disconfort pentru oameni ce locuiesc prin
preajmă.
 Se crede că turbina poate interfera negativ și afecta undele radio și de televiziune.

FIGURA 1. Zonă cu potențial eolian

5
 2. COMPONENTELE UNEI TURBINE EOLIENE
O turbină eoliană simplă are in componență trei părti importante:

 Palele rotorului (ele captează energia vântului si o transmit rotorului),

 Axa rotorului (face legătura dintre rotor si generator) și
 Generatorul (dispozitiv simplu care foloseste proprietătile inductiei electromagnetice pentru

a produce curent electric).

FIGURA 2. Părți componente
Totuși, majoritatea turbinelor eoliene sunt mai complexe. În cadrul acestora vom găsi
următoarele componente:
 Butucul rotorului;
 Paletele;
 Nacela;
 Pilonul;
 Arborele principal (de turatie redusă);
 Multiplicatorul de turație cu roți dințate;
 Dispozitivul de frânare;

6
  Arborele de turație ridicată;
 Generatorul electric;
 Sistemul de răcire al generatorului electric;
 Sistemul de pivotare;
 Giureta;
 Anemometrul;
 Sistemul de control (controller);
 Bateriile de stocare.

1. Butucul rotorului – are rolul de a permite montarea paletelor turbinei si este montat pe
arborele principal al turbinei eoliene.

FIGURA 3. Butucul rotorului

2. Paletele– reprezintă unele dintre cele mai importante componente ale turbinelor eoliene si
impreună cu butucul alcătuiesc rotorul turbinei.Sunt realizate cu aceleasi tehnologii utilizate si
în industria aeronautica, din materiale compozite, care să asigure simultan rezistenta mecanică,
flexibilitate, elasticitate si greutate redusă. Uneori se utilizează lemnul. În figurile (4 și 5) sunt
prezentate două palete de turbine eoliene de mari dimensiuni.

7
 FIGURA 4 Paletă de turbine eoliană

FIGURA 5 Paletă de turbină eoliană

3. Nacela– are rolul de a proteja componentele turbinei eoliene, care se montează în interiorul
acesteia și anume: arborele prinicipal, multiplicatorul de turație, dispozitivul de frânare, arborele
de turație ridicată, generatorul electric, sistemul de răcire al generatorului electric si sistemul de
pivotare.În figurile (6 si 7) sunt prezentate două nacele de mari dimensiuni.

8
 FIGURA 6 Nacela unei turbine eoliene de 2 MW

FIGURA 7 Montajul unei nacele

4. Pilonul - are rolul de a susţine turbina eoliană şi de a permite accesul în vederea exploatării şi
executării operaţiilor de întreţinere, respectiv reparaţii. În interiorul pilonilor sunt montate atât
reţeaua de distribuţie a energiei electrice produse de turbina eoliană, cât şi scările de acces spre
nacelă. În figura 8 este prezentată fundatia unui pilon iar in figura 9, este prezentat un tronson
de pilon pentru sustinerea unei turbine eoliene.

9
 FIGURA 8 Fundația unui pilon de turbină eoliană

FIGURA 9 Tronson al unui pilon

5. Arborele principal - are turaţie redusă şi transmite mişcarea de rotaţie, de la butucul turbinei la
multiplicatorul de turaţie cu roţi dinţate. În funcţie de tipul turbinei eoliene, turaţia arborelui
principal poate să varieze între 20…400 rot/min.

10
 FIGURA 10 Arborele principal

6. Multiplicatorul de turaţie cu roţi dinţate – are rolul de a mări turaţia de la valoarea redusă a
arborelui principal, la valoarea ridicată de care are nevoie generatorul de curent electric. În
figura 11 pe arborele principal, este montat şi multiplicatorul de turaţie.

FIGURA 11 Multiplicator de turație eolian

11
7. Dispozitivul de frânare - este un dispozitiv de siguranţă şi se montează pe arborele de turaţie
ridicată, între multiplicatorul de turaţie şi generatorul electric. Viteza de rotaţie a turbinei este
menţinută constantă prin reglarea unghiului de înclinare a paletelor în funcţie de viteza vântului
şi nu prin frânarea arborelui secundar al turbinei. Dispozitivul de frânare (cel mai adesea
hidraulic, iar uneori mecanic) este utilizat numai în cazul în care mecanismul de reglare a
unghiului de înclinare a paletelor nu funcţionează corect, sau pentru frânarea completă a
turbinei în cazul în care se efectuează operaţii de întreţinere sau reparaţii. În figura 12 este
prezentat principiul de funcționare al mecanismului , iar in figura 13 este prezentat un asemenea
mecanism.

FIGURA 12 Principiul de funcționare al frânei

FIGURA 13 Dispozitiv de frânare eolian

8. Arborele de turație ridicată - denumit şi arbore secundar sau cuplaj, are rolul de a transmite
mişcarea de la multiplicatorul de turaţie la generatorul electric. Turaţia acestui arbore, ca şi cea

12
 a generatorului electric, are valori între 1200…1800 rot/min. În figura 14 este prezentat un
arbore de turaţie ridicată, montat pe multiplicatorul de turaţie.

FIGURA 14 Arbore de turaţie ridicată

9. Generatorul electric - are rolul de a converti energia mecanică a arborelui de turaţie ridicată al
turbinei eoliene, în energie electrică. Spirele rotorului se rotesc în câmpul magnetic generat de
stator şi astfel, în spire se induce curent electric.
Există atât generatoare electrice care furnizează curent continuu (de regulă pentru aplicaţii
casnice şi turbine de dimensiuni reduse), cât şi generatoare electrice de curent alternativ într-o
gamă extrem de variată de puteri.
În figura 15 este prezentat generatorul electric al unei turbine eoliene de 5 MW.

FIGURA 15 Generator electric eolian de 5 MW

13
10. Sistemul de racire al generatorului electric preia excesul de căldură produs în timpul
funcţionării acestuia. În figura 15 se observă că răcirea este asigurată de un ventilator
centrifugal, iar generatoarele de putere mai redusă au răcirea asigurată de ventilatoare axiale.
Uneori sistemul de răcire al generatoarelor electrice este proiectat să funcţioneze cu apă de
răcire, caz în care există un circuit suplimentar pentru răcirea apei.

11. Sistemul de pivotare- are rolul de a permite orientarea turbinei după direcţia vântului.
Componentele principale ale acestui sistem sunt motorul de pivotare şi elementul de transmisie
a mişcării. Ambele componente au prevăzute elemente de angrenare cu roţi dinţate. Acest
mecanism este antrenat în mişcare cu ajutorul unui sistem automatizat, la orice schimbare a
direcţiei vântului, sesizată de giruetă.
În figura16 este prezentat motorul sistemului de pivotare, iar în figura 17 elementul de
transmisie.

FIGURA 16 Motorul sistemului de pivotare

14
 FIGURA 17 Elementul de transmisie al sistemului de pivotare

12. Girueta - este montată pe nacelă şi are rolul de a se orienta în permanenţă după direcţia
vântului. La schimbarea direcţiei vântului, girueta comandă automat intrarea în funcţiune a
sistemului de pivotare al turbinei. În cazul turbinelor de dimensiuni reduse, nacela este rotită
automat după direcţia vintului cu ajutorul giruetei, fără a fi necesară prezenţa unui sistem
suplimentar de pivotare. În figura 18 este prezentată o giruetă.

FIGURA 18 Giruetă

13. Anemometrul - este un dispozitiv pentru măsurarea vitezei vântului. Acest aparat este montat
pe nacelă şi comandă pornirea turbinei eoliene când viteza vântului depăşeşte 3…4m/s,
respectiv oprirea turbinei eoliene când viteza vântului depăşeşte 25m/s. În figura 19 este
prezentat un anemometru cu cupe.

15
 FIGURA 19 Anemometrul cu cupe

14. Controller-ul -este calculatorul principal al unei turbine eoliene, care cel puţin în cazul
turbinelor de puteri mari, este integrat într-o reţea de calculatoare, care controlează buna
funcţionare a tuturor componentelor. De regulă controler-ul este amplasat în nacelă, iar alte
calculatoare pot fi amplasate inclusiv la baza pilonilor.

FIGURA 20 Sistemul de control

15. Bateriile de stocare - Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp. Pe timpul
iernii, când vânturile sunt mai puternice, acest procent crește simțitor.
Pentru a ne permite utilizarea permanenta a electricitatii de la turbinele eoliene trebuie folosit un
acumulator ce ne va permite numeroase cicluri de încărcare-descărcare. Acumulatorii eolieni
sunt construiți din materiale de înaltă densitate care le oferă o durată de viață foarte mare.
Bateriile ne vor ajuta să folosim energia stocată și în zilele în care turbina nu va produce energie
din cauza lipsei vântului.

16
 FIGURA 21 Baterii de stocare a energiei

3. CLASIFICAREA TURBINELOR EOLIENE

Turbinele eoliene pot fi clasificate după mai multe criterii, în continuare fiind prezentate doar
câteva dintre acestea:
 După puterea electrică furnizată
- turbine de putere redusă (sub 100kW) utilizate în principal pentru uz casnic, agricol, etc.;
- turbine de putere mare (peste 100kW) utilizate pentru furnizarea energiei electrice în
sistemele energetice naţionale.
 După direcţia de orientare a axei
- turbine cu axă orizontală (cele mai răspândite) având axa paralelă cu direcţia vântului;
- turbine cu axă verticală (aflate în stadiu de cercetare) având axa perpendiculară pe direcţia
vântului.
 După modul de amplasare a paletelor
- în contra vântului (vântul întâlneşte întâi paletele şi apoi nacela) – “upwind”;
- în direcţia vântului (vântul întâlneşte întâi nacela şi apoi paletele) – “downwind”.
 După numărul de palete
- cu două palete;
- cu trei palete (cele mai răspândite).
 După locul de amplasare
- amplasare terestră;
- amplasare marină.
1. Turbine eoliene cu ax orizontal: Funcţionarea eolienelor cu ax orizontal se bazează pe
principiul morilor de vânt. Rotorul acestor eoliene are trei pale cu un anumit profil aerodinamic,
deoarece se obţine un bun compromis între coeficientul de putere, cost şi viteza de rotaţie a
captorului eolian, ca şi o ameliorare a aspectului estetic, faţă de rotorul cu două pale. Eolienele
cu ax orizontal sunt cele mai utilizate, deoarece randamentul lor aerodinamic este superior celui

17
 al eolienelor cu ax vertical, sunt mai puţin supuse unor solicitări mecanice importante şi au un
cost mai redus.

FIGURA 22 Turbină eoliană cu ax orizontal

2. Turbine eoliene cu ax vertical: Tipul acesta de turbină eoliană sunt indicate in cazul
construcțiilor civile individuale înalte. Ele pot fi montate pe partea superioară a unor asemenea
clădiri, reușind să acopere în bună măsură consumul de energie electrică al acesteia. Ele sunt un
tip de turbine eoliene unde arborele rotorului principal este aşezat pe verticală. Printre avantajele
acestui aranjament, sunt că generatoarele și cutiile de viteze pot fi plasat aproape de sol, şi că
turbinele nu trebuie să se poziţioneze în vânt.

FIGURA 23 Turbină eoliană cu ax vertical

3. Turbină eoliană Maglev: Turbina eoliană Maglev este un produs care foloseste levitația
magnetică pentru a susține lamele verticale fără a mai fi nevoie de un suport asa cum se
întamplă la turbinele eoliene tradiționale. Turbina foloseste magneți permanenți din neodymium
cunoscuți si ca supermagneți. Prin acest sistem practic se elimină frecarea iar turbina va avea o
durată de viață mai mare și un cost mic de exploatare. Avantajul este că funcționează de la o

18
 viteză a vântului de numai 1.5 metri pe secundă si chiar la viteze a vântului ce depășesc 40
m/s.O singură turbină Maglev poate genera 1 GW (gigawatt) de energie suficientă pentru
750.000 de case față de 5 MW căt produce o turbină clasică de dimensiuni mari. Costurile de
operare sunt cu 50% mai mici față de turbinele eoliene clasice iar durata estimată de viață a unei
turbine eoliene Maglev e de 500 ani.

FIGURA 24 Turbină eoliană Maglev

4. MODUL DE FUNCȚIONARE A UNEI TURBINE EOLIENE

 La exterior, o turbină eoliană pare simplu alcătuită. Pe turnul metalic infipt in pământ este
montată o nacelă conectată la un rotor format din trei pale. Aceste pale sunt fixate pe un hub
(rotor) ce „extrage” energia cinetică a vântului si o transformă in energie mecanică. Atunci
când bate vântul, rotorul se învârte, activând astfel generatorul electric ce converteste, printr-
un amplificator mecanic de turatie, energia mecanică in energie electrică.
 Energia electrică produsa de nacelă este apoi transmisă spre pamant prin cabluri electrice, iar
mai departe aceasta ajunge intr-o statie de distributie conectată la reteaua nationala de
transport. De aici, energia electrică ajunge la consumatorii finali (publici, industriali si in
casele oamenilor).

19
 FIGURA 31 Schema funcționarii unei turbine eoliene

5. CONCLUZII

Energia eoliană a fost folosită de om pe parcursul a mii de ani. De peste 3000 de ani, morile
de vânt sunt folosite pentru măcinat sau pomparea apei. Astăzi, in secolul informaticii, al energiei
nucleare si electricitații, mii de mori de vânt sunt folosit pe diferite continente pentru pomparea apei și
a petrolului, pentru irigare sau producerea energiei mecanice în scopul acționarii mecanismelor.
Electricitatea poate fi obținută folosind diferite metode, dar absolut toate necesită
combustibil in cele mai multe cazuri de origine fosilă: cărbune, gaz natural, petrol, uranium sau
plutoniu la centralele termonucleare.Prin ardere sau in rezultatul fisiunii nucleare, energia primară
inglobată in combustibil se transformă in energie termică.

20
 Proiectată in mod special pentru fiecare tip de combustibil, turbina antrenează generatorul
care produce electricitate.În acest context, electricitatea produsă de vânt nu se deosebește de cea
produsă din combustibil fosil sau nuclear.
Vântul, in calitate de combustibil manifestă un avantaj esențial: este fără plată și nu
polueaza mediul ambiant. Expresia ‚utilizarea energiei eoliene’ semnifică, in primul rând, energia
electrică nonpoluantă produsă la o scara semnificativă de ‚morile de vant’ moderne numite și turbine
eoliene.
În prezent, aplicațiile energiei eoliene presupun generarea de elctricitate, cu turbine eoliene
care operează in paralel cu sisteme de rețea sau de utilitate, in locații mai îndepărtate, în paralel cu
motoare alimentate cu combustibili fosili.
Utilitațile electrice au flexibilitatea de a accepta o contribuțiie de aproximativ 20% din
sistemele de energie eoliană. Sistemele combinate de tip Eolian-Diesel pot oferi o economie de
combustibili mai mare de 50 %.
Producerea de electricitate cu ajutorul vântului este o industrie destul de nouă. În unele țări,
energia eoliană concurează deja cu energia produsă din combustibilul fosil si energia nucleară, chiar
fără a considera beneficiile energiei eoliene pentru mediu.
Producția de energie eoliană continuă să se imbunătățească prin reducerea costurilor și a
creșterii eficienței.

BIBLIOGRAFIE

1. www.ewea.org – European Wind Energy Association

2. www.wikipedia.org/energie_eoliană

3. www.romstal.ro/instalatii_eoliene

4. www.greenly.ro/turbine_eoliene

5. Energia – problemă globală Ed. Tehnică, București

21
6. Turbine eoliene – V. Emil Lucian Ed. Universitară

7. Tehnica utilizarii energiei eoliene – H. Crome Ed. MAST

ANEXE
Clasificare

22
23
Componente turbină eoliană

Turbină eoliană Maglev

24
 Un nou design al turbinelor numit “livadă eoliană”
Forma lamelor turbinei este aceea de elicoidale conice, inspirate de către designul velelor bărcilor de
curse, şi sunt capabile să îşi menţină funcţionalitatea chiar şi în condiţii de vânt puternic. Acestea
dispersează aerul într-o aşa manieră încât păsările nu sunt atrase în interior.

Turbină eoliană Liam F1, silențioasă și cu un randament mare

25
Design de turbină eoliană sub forma unui copac conceput de o companie franceză

26