ŢARA MEA, MOLDOVA- MAMĂ

Sala este pregătită de sărbătoare.

Mă-ntrebi Ţara ce este?..
Ascultă-al meu răspuns:
E doina de pe creste,
E codru-n basme-ascuns,
Stejaru-n el ce creşte
Cu ulmul şi arţarii,
Un deal, un rîu cu peşte
Şi grînele pe arii;
Cetăţi privind la lună,
Zăpezi prin vii tăcute...
Acestea împreună
Şi încă multe,multe...
I prezentator: Bună ziua.
II prezentator: Bine v-am găsit în acest local drag sufletului fiecăruia dintre noi.
I prez.: Sîntem bucuroşi să vă vedem aici la o oră plăcută de răgaz cu genericul:
II prez.: Ţara mea, Moldova-mamă,
Vatra doinelor străbune,
Ca un strugure de poamă
Stai pe harta lumii.
I prez.:Unde-am zis întîi cuvîntul
Şi-am simţit sub tălpi pămîntul,
Unde-i soarele mai mare
Şi măicuţa ce mă are.
II prez.:Unde ochiul mi se pierde,
Între şes şi codrul verde.
Unde bolta-i mai albastră:
Acolo e Ţara noastră.
I prez.:Patria- este un loc pitoresc,ascuns în sînul dealurilor;
II prez.:Unde stejarii vînjoşi stau mereu de veghe;
I prez.: Unde soarele luminează la fel ca o mamă iubitoare,care te aşteaptă mereu
pe prispa casei;
II prez.: Unde ţi-ai petrecut cele mai fericite şi tainice clipe-copilăria.
I prez.: Patria-sînt lanurile de grîne, unde te jucai adesea fiind copil;
II prez.: Este izvorul dulce a cărui apă îţi potoleşte setea pînă şi în cele mai
călduroase veri;
I prez.: Este soba,de care te rezemi atunci,cînd afară e ger aprig;
II prez.: Este şcoala,care îţi deschide toate drumurile în viaţă.
I prez.: Patria-este ţinutul unde te-ai trezit pe lume;
II prez.: Unde adormeai în braţele calde ale bunicii,ascultînd basmele ei.
I prez.: Patria- este meleagul, unde eşti iubit şi iubeşti,unde te aşteaptă mereu cei
dragi.
II prez.: Patria- e inima ta.
I prez.: Patria- eşti chiar tu.
II prez.:Dragi spectatori şi spectatoare,
Părinţi şi învăţătoare,
Copii mai mici,copii mai mari,
Chiar şi voi foştii şcolari,
Vă urăm:”Bine-aţi venit,
La un spectacol inedit!”
I prez.: Emoţia ne este mare,
Actorii îndată vor sosi,
Dar crainicul vă linişteşte,
Nu disperaţi,vă rog zîmbiţi,
Fiţi veseli,bine dispuşi să fiţi,
Să rîdeţi,să aplaudaţi,
Dacă vreţi cu noi cîntaţi.
Elevii intră cu cîntecul” Bună ziua,bun găsit”:
Bună ziua,bun găsit,hei,hei,dorule,
De departe n-am venit,hei,hei,dorule,
Ci venim din şcoala mea,hei,hei,dorule
Cu gîndul de-a prezenta,hei,hei,dorule.
Şi v-aducem voie bună,hei,hei,dorule,
Zîmbete şi zi senină,hei,hei,dorule,
Vă chemăm la sărbătoare,hei,hei,dorule,
Închinată Moldovioarei,hei,hei,dorule.
Elev;Bun găsit,dragi spectatori,
Astăzi clasa noastră.
O serbare-a pregătit
Pentru Dumneavoastră.
Elev:Dintre toate cîte sînt
Sărbători pe-acest pămînt.
Nu e alta mai frumoasă,
Decît despre Moldova noastră.
Elev:Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe dealuri şi văi,
Cu fete,cu flori la ureche,
Cu mîndri şi ageri flăcăi.
Elev:Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Cînd rîde cu rîs tineresc,
Cînd rîde grădina, cînd plouă
Şi florile cînd înfloresc.
I prez.:Fiecare ţară îşi are imnul să[Link] ţării noastre este „Limba noastră”pe
versurile
marelui poet Alexei Mateevici.
(se cîntă două strofe)
Elev:Scump ni-i plaiul ce-l iubim.
Elev:Sfînt ni-i graiul ce-l vorbim.
Elev:Drag ni-i traiul ce-l trăim.
Elev:Cu mămica şi tăticul,
Cu bunica şi bunicul.
Elev:Cu tot neamul grămăjoară
La un colţ frumos de ţară.
Elev:Am o casă printre ramuri,
Am un sat întreg de neamuri,
Am un codru,o cîmpie,
Am un grai ce-mi place mie.
Elev:Am un plai ca din poveste,
Altul mai frumos nu este.
El mi-i drag pînă la stele
Şi pîn-dincolo de ele.
Cîntecul „Moldova” (de Vitalie Dani).(Doi elevi din clasele mai mari,foştii
mei elevi,au dansat în timp ce copiii cîntau. )
[Link]-i scump pămîntul din străbuni lăsat
Cu nuci rotaţi,cu poamă fragă,
Cu obiceiuri sfinte de la sat
Şi gingaşi prunci în leagăn.
Aici eu m-am născut,mi-i casa mea,
De-aici nu voi pleca vreodată
Şi cine te-a iubit,Moldova mea,
Vrăjit rămine viaţa toată.
R-n:
Leagănul meu –e Moldova,
Sufletul meu –e Moldova,
Dragostea mea –e Moldova,
Glaiul şi slova –dulcele rai.
[Link] chipul tău coboară rază-mi
Şi veşnic să lucească,
Şi zîmbetul pe feţe la copii
Mereu să înflorească.
Mă rog să fie pace-n ţara mea,
Să se-mplinească bobu-n pîine
Şi o credinţă-n suflet să ne dea-
Lumina cea divină.
R-n.

Elev:E pace în iarbă,

E linişte-n frunză,
Munceşte pămîntul
Făr-să se-auză.
Elev:Domol curge Nistrul
Din munte spre mare,
 Spun unii că-i mic,
Pentru mine e mare.
Elev:Mi-i casa Moldova,
Pămîntul mi-i sfînt,
Să-l apăr de rele,
Prin muncă să-l cînt.
Elev:Şi codrii frumoşii
În zările-albastre,
Doinească-ne neamul
Şi faptele noastre.
I prez.:Într-adevăr,avem o ţară ca în poveste.
II prez.:Ţara mea e o comoară, care trebuie preţuită de toţi.
I prez.:Ţara mea este o gură de rai.
II prez.:Aceasta este Ţara mea.
II prez.:De aceea îţi vine să spui:
Mîndră-i ţărişoara mea,
Moldovioară,mîndră stea.
Elev:În ţara mea Moldova
Speranţele-s în floare.
Elev:În ţara mea Moldova,
Avem atîta soare.
Elev:În ţara mea Moldova,
E iarba mătăsoasă.
Elev:În ţara mea Moldova,
E vorba mai duioasă.
Elev:În ţara mea Moldova,
Pămîntu-i meşter faur.
Elev:Nimic în lume nu-i mai bun
Ca pîinea de acasă,
Ca doina cea străbună,
Ca datina frumoasă.
Elev:În ţările străine
Nici pîinea nu e pîine,
Nici cîntecul nu-i cîntec,
Nici doina nu te-alină.
Elev:Pămînt din rai,
Meleag străbun
Cu farmec şi belşug din plin,
Cu oameni buni şi gospodari.
Elev:E frumoasă şi bogată,
Ţara-n care locuiesc,
N-aş dori să plec vreodată
În altă ţară să trăiesc.
Elev:Cred că-n lumea asta mare
Sînt şi alte frumuseţi,
 Însă îmi iubesc mai tare
Plaiul unde eu trăiesc.
Elev:Bogăţii în lume-s multe,
Poate oameni mai frumoşi,
Dar din toate- eu anume
Îmi iubesc ai mei strămoşi.
Elev:Am o ţară-aşa bogată,
Nu e alta-n lumea toată,
Mai frumoasă,mai aleasă-
E mîndră ca o mireasă.
Elev:Din orice colţ al lumii
Încoace aş zbura,
Cu sufletul,cu gîndul
Aici e ţara mea.
Cîntecul „Ţărisoara mea”
1.O,Moldovioară,ţară mare,
Moldovă,plai frumos.
Tu eşti o rază,tu eşti soare
Eşti pomul cel mai umbros.
Tu eşti o pasăre ce cîntă,
Tu eşti o frunză din pom,
Tu eşti o doină ce te cîntă
Oameni din moşi-strămoşi.
R-n:
O, ţărişoara mea,
O, Moldovioara mea,
Graiul tău este cel dulce
Eu de aici nu mă voi duce.
[Link] eşti o limbă a noastră scumpă,
Eşti şi izvorul cel lin.
Tu eşti o ţară care-i ruptă
Din al cerului senin.
O,Moldovioară,eşti lumină,
Eşti o cerească stea,
Eşti o poiană cu flori plină,
Eşti fericirea mea.
R-n.

I prez.:Dacă m-ar întreba cineva:care este pămîntul cel mai drag inimii mele, voi
răspunde- Moldova.
II prez.: Iubesc din tot sufletul acest pămînt bogat şi roditor,cu oameni buni la
suflet şi muncitori.
Elev:În Moldova m-am născut
Şi aici eu am crescut,
Lîngă scumpii mei părinţi,
 Care-mi sînt ca nişte sfinţi.
Elev:Moldova e ţara mea,
Rîbniţa-mi-i baştina,
Eu aicea am crescut
Lîngă Nistrul cel cărunt.
Elev:În Moldova eu trăiesc,
Patria mult mi-o iubesc,
Cît de rău n-ar fi în ea,
Eu,oricum,nu plec din ţara mea.
Elev:Căci ţin mult la graiul meu,
Care de-a-nvăţa nu-i greu,
E frumos şi luminat,
Te încîntă neapărat.
Elev:Patrie,eşti cînt de ciocîrlie
Şi murmur de izvor,
Un ocean de dor
În clipa mea pustie.
Elev:Eşti floarea dimineţii
Prea plină de visare,
Cînd strălucitul soare
Redă un farmec vieţii.
Elev:Eşti doina nemuririi,
Ce-alunecă spre seară,
În iz de primăvară
Pe cerul fericirii.
Elev:Eşti limba mea divină,
Trecutul de baladă,
Credinţa- o cascadă
De muguri de lumină.
Elev:Eşti versul meu senin
De pace şi iubire,
Pe care ţi-l închin
Cu dor de veşnicie.
I prez.:Limba este cea mai valoroasă ramură a înţelepciunii,tezaurul care vine din
timpurile cele mai îndepărtate ale neamului nostru.
II prez.:Ea este o carte din care învăţăm nobleţea,omenia.
I prez.:Graiul matern este unul dintre cele mai preţioase daruri dumnezeieşti.
II prez.:El întruchipează icoana sufletului,oglinda intuiţiei.
I prez.:Limba este valoarea sacră a unui popor,o podoabă rară.
Elev:Limba noastră-i apă vie,
Apa satului cel sfînt.
Limba-i graiul ciocîrliei
Ce se-nalţă cu avînt.
Elev:Limba noastră este floarea,
Cea crescută de bunel,
 S-o vorbim frumos,copile,
Să păstrăm aroma ei.
Elev:Limba noastră este pîinea,
Aburindă la cuptor,
Ea-i puterea sufletescă
A întregului popor.
Elev:Limba mea sfătoasă,
Creangă ce-a iubit-o
Şi-a înaripat-o-n
Vers Alecsandri.
Eminescu forma
Ţi-a desăvîrşit-o
În cultura limbii
Spre a ne mîndri.
Cîntecul „Planeta limbii”
1. De ce oare inima mă doare,
De ce oare nu mai pot cînta,
De ce oare unora le pare,
Că-au rămas stăpîni în ţara mea.
R-n:
Împreună cu colegii mei de clasă
Mă voi duce în vacanţă undeva,
Pe-o planetă unde să te simţi acasă,
Cînd vorbeşti cu cineva în limba ta.
2. Codru-mi cîntă-n limba păsărească,
Omul cîntă-n limba din străbuni,
Datoria lui e s-o păzească
De cotropitori şi de furtuni.
R-n:
Împreună cu colegii mei de şcoală
Mă voi duce în vacanţă undeva,
Pe-o planetă unde limba n-o să moară,
Pentru că nu vom permite aşa ceva.
3. Neamul meu coboară din poveste,
Ţara mea e-un colţişor de rai,
Dacă demnitatea îţi lipseşte,
S-ar putea nici viitor să n-ai.
R.n:
Împreună cu poporul meu cuminte
Vom rămîne aici la bine şi nevoi,
Pentru că planeta limbii noastre sfinte,
E ascunsă aici în inimă la noi.
Elev:Moldova mea-din apus la răsărit
Nicicînd să te iubesc n-am încetat.
O, nu-nzadar o lume te-a-ndrăgit
 Cu vii şi arbori,oameni talentaţi.
Elev:Pe hartă eşti ca strugurul de poamă,
Cu multe boabe dulci şi aurii,
Tu eşti a noastră pătimita mamă
Şi nu ne părăseşti în vitrigii.
Elev:Pămînt bogat în codri ca-n poveste
Şi cu livezi de-a pururi roditoare,
Ca tine altul nicăieri nu este,
Atît de blînd şi luminat de soare.
Elev:Moldova mea de Ştefan cîrmuită,
Ţară de Jos numită-n ani frumoşi,
De-oriunde-aş fi,la tine-ntinerită
Eu mă îmtorc să-i cînt pe-ai tăi strămoşi.
I prez.:Patria-de unde-ncepe?
Elev:De la firul ierbii verde
Ce veghează-al casei prag.
De la omul ce mi-e drag.
II prez.:Patria-de unde-ncepe?
Elev:De la primul pas prin iarbă,
De la scumpii mamă,tată,
Din viu grai copilăresc,
De la cei ce îi iubesc.
I prez.:Patria-de unde-ncepe?
Elev:De la pragul părintesc,
De la nucul din grădină,
Care permanent suspină
A copii ce nu sosesc.
II prez.:Cine oare nu pricepe?
Patria-de unde-ncepe?
Elev:De la floarea din grădină,
De la cerul cu lumină,
De la-l inimii fior,
De la tot ce-nseamnă Dor.
Elev:De la locuri scumpe mie,
De la vînturi din cîmpie,
De la pagina-ndrăgită, .
De la Ţara mea iubită.
Cîntecul „Dragă mi-i şi mult mi-i drag”
Dragă mi-i şi mult mi-i drag,
Să trăiesc pe-acest meleag,
Unde luce soarele
Şi şoptesc izvoarele.
Dragă mi-i pămîntul meu,
Unde pot cînta şi eu:
Viile şi văile,
 Cerul şi cu stelele.
Dragă mi-i să ies în zori,
Între spice,între flori
Şi lucrînd cîmpiile
S-aud ciocîrliile.
S-ascult ciocîrliile,
S-adun bucuriile,
Dragă mi-i şi mult mi-i drag
Să trăiesc pe-acest meleag.

Elev:Dragă mi-i de mic Moldova,

Drag pămîntul,dragă vorba.
Oamenii şi-al ei meleag,
Tot ce are ea mi-i drag.
Elev:Patria – e un grai,
E o gură de rai.
Noi o iubim
Şi cu ea ne mîndrim.
Elev:Ai şi codri,şi cîmpii,
Ai şi doine,poezii,
Raze mii lucesc sub soare,
Ţara mea în veci nu moare.
I prez.:Ţin iar în mînă condeiul
Şi scriu despre scumpa mea ţară.
E ţara în care poetul
Doreşte să stea şi să moară.
II prez.:În inima codrului falnic
Vreau veşnic să stau şi s-ascult,
Aşa cum stătea Eminescu
Cînd iarba i-a fost aşternut.
Elev:S-ascult cum în limba-mi cea dragă,
Vorbesc ciocîrliile-n zbor,
Iar sus,pe bolta cea-naltă
Pluteşte uşor un nor.
Elev:Şi zumzetul drag de albine
Şi freamătul frunzelor verzi,
Patria mea e o melodie
Ce-n suflet mereu o păstrezi.
Cîntecul „În limba ta”
În aceeasi limbă
Toata lumea plînge,
În aceeasi limbă
Rîde un pămînt.
Ci doar în limba ta
Durerea poti s-o mîngîi,
 Iar bucuria
S-o preschimbi în cînt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prînzul e mai prînz.
Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plîns.
Iar cînd nu poţi
Nici plînge si nici rîde,
Cînd nu poţi mîngîia
Şi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.

Elev:Viitoru-ncepe azi
Pe-ale tale văi nistrene,
Făurit de Feţi-Frumoşi
Şi Ilene-Cosînzene.
Elev:Nu-ţi găsesc asemănare,
Plai de dealuri şi cîmpii,
Plai de doine şi de hore
De Ioni şi de Marii.
Elev:Cîţi feciori de-ai tăi prin veacuri,
Apărîndu-te de rău,
Au murit,cu spada-n mînă,
Îngînînd numele tău.
Elev:Te visează,te aud
Întru a mi te cunoaşte,
Toţi acei care au fost,
Toţi acei ce se vor naşte.
Elev:Din orice colţ al lumii,
Încoace vei zbura,
Cu sufletul,cu găndul-
Aici e ţara ta.
Elev:Numai în ţara asta,
Stejarii cei înalţi
Şi florile din luncă
Îţi sînt surori şi fraţi.
Elev:Şi inima îţi bate,
De parcă-ar repeta:
 Eşti om şi eşti acasă,
Numai în ţara ta.
Elev:Ţara noastră-i minunată,
Mai frumoasă ca-n poveşti,
Cum o alta-n lumea toată,
Nicăieri nu mai găseşti.
Elev;Ea ca mama ne iubeşte,
Ea de toate ne-a adus,
Ea ne-nvaţă şi ne creşte
Şi ni-i dragă de nespus.
Elev:Îmi iubesc pămîntul meu
Şi mă rog lui Dumnezeu,
Să dea cuget şi lumină
În a Patriei grădină.
I prez.:Patria-a zis un om;
II prez.:Patria-a zis un altul;
I prez..Patria-a zis al treilea;
II prez.:Şi s-a născut un popor;
I prez.:Patrie-a zis un popor;
II prez.:Şi poporul a devenit nemuritor.
Elev:Patria e plaiul
Unde m-am născut.
Elev:Patria e locul
Unde am crescut.
Elev:Aici e ţara mea
Unde am copilărit.
Elev:Aici e locul scump
Pe care îl iubesc.
Elev:Ţara mea e ţară sfîntă,
Tot ce are mă încîntă,
Codrul verde,deal,vîlcea:
Asta este ţara mea.
Elev:Iată,duce o cărare
Peste deal în depărtare,
Peste zările senine,
Ţara mea de-acolo vine.
Elev:Peste lunci,peste ponoare
Luminează sfîntul soare,
Ziua toată el munceşte,
Neamul,ţara încălzeşte,
Pacea-n lume,rod să crească:
Asta este ţara noastră.
Cîntecul „Hora din Moldova” (de Nelly Ciobanu) cîntecul este interpretat de
două mămici,care au participat la serbare
 Peste dealuri peste văi
Duce vîntul hora noastră
Şoapta plină de văpăi
Revărsată peste zări
Şai la lai la...duce zborul,
Şai la lai la… duce dorul
Dans de foc al iubirii joc
E hora din Moldova.
Cînd o iubeşti te răsfaţă,
Cînd o-nvîrteşti îţi dă viaţă,
Toţi cu foc se avîntă-n joc
E cu noroc.
Foaie verde-a bobului, măi
Hop hop şi-aşa
Păi jucaţi hora neamului
Şi zii mai tare lăutare
Să se-audă-n lumea mare
Joacă hora mic si mare
Hop şi-aşa măi.
Peste văi, peste mări
Tot cu drag ne-nvîrte ea
Hora din străbuni,
Vatra plaiului,
Joc a neamului.

I prez.:A avea o Patrie înseamnă a avea totul-trecut,prezent,viitor.

II prez.:A avea o Patrie înseamnă a avea permanent bucurie şi fericire.
Elev:Să trăieşti,Moldovă,
Casa noastră sfîntă.
Elev:Unde neamul plînge,
Unde neamul cîntă.
Elev:Unde pruncul creşte
Şi învaţă graiul.
Elev:Unde mai doineşte
Fluierul şi naiul.
Elev:Să trăieşti,Moldovă,
Şi să treci prin soarte.
Elev:Soarele cum trece,
Soare peste moarte.
Elev:Să te ştim Măicuţă
Cît o fi să fie,
Astă lume mare,
Astă veşnicie.
Elev:Vreau să cînt şi să trăiesc,
 Ţara mea să mi-o iubesc,
Să-mi cînt neamul strămoşesc,
Cît mai am să vieţuiesc.
Cîntecul „Să ne fie casa casă”
Să trăiască,să-nflorească,
S-o păziţi,să ne păzească,
Vatra cea care ne poartă
Prin istorie şi soartă.
R-n:
Să ne fie casa casă
Luminoasă şi frumoasă,
Să ne-ajungă azi şi mîine
Bucăţica cea de pîine.
Elev:Atît mi-e de-ajuns pentru trai:
O ţară,o casă,un grai.
Dar nu orice ţară frumoasă,
Ci ţara în care-s acasă.
Elev:O casă în care să-mi vină,
Din liniştea ţării lumină.
Un grai-din născare ales,
În ţară şi-n casă-nţeles.
Toţi:O ţară,o casă,un grai-
Atît mi-e de-ajuns pentru trai.
I prez.:De Moldova am să cînt
Cît voi fi eu pe pămînt:
Elev:Leagăn pentru spicul plin;
Elev:Albie de rîu senin;
Elev:Vatra pentru paşnic joc;
Elev:Cu tot neamul la un loc;
Elev:Lut în care îşi dau mîna;
Elev:Omul şi cu rădăcina;
Elev:Pat în care dorm copiii;
Elev: Mulţi ca strugurii în vie;
Elev:Unde-n cercuri rîndunica;
Elev:Zboară toată ziulica;
Elev:Iar măicuţa,tatăl meu;
Elev:Pîinea cresc,să cresc şi eu.
II prez.:De Moldova am să cînt
Cît voi fi eu pe pămînt.
Toţi:Ea mă-nvaţă să iubesc
Tot pămîntul omenesc!
Cîntecul „Cît trăim pe acest pămînt”.
Cît trăim pe acest pămînt
Mai avem un lucru sfînt,
O cîmpie ,un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cît avem o ţară sfîntă
Şi un nai care mai cîntă,
Cît părinţii vii ne sînt
Mai există ceva sfînt.
Cît pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cît trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cît Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pămînt,
Mai exista ceva sfînt.
Cît avem un sat departe
Şi un grai fără de moarte
Cît ai cui zice părinte,
Mai exista lucruri sfinte.
Cît durea-ne-vor izvoare,
Ori un cîntec ce dispare,
Cît mai avem ceva sfînt
Vom trăi pe-acest pamînt.