STATUL ROMAN MODERN DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZARE

Secolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea au marcat intrarea societatii romanesti intr-o noua faza a evolutiei sale istorice, identificata prin aparitia semnelor certe ale modernizarii si afirmarii constiintei nationale. Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a fost imaginat ca proiect politic de generatii intregi de ganditori sau de practicieni ai politicii. Acest proiect a inceput sa se contureze in secolul al XVIII-lea, devenind din ce in ce mai complex. A fost formulat, initial, ca alternativa la regimul fanariot si a avut o importanta conotatie nationala. Proiectul politic a avut drept forme de manifestare memoriile boieresti si proiectele de reforma, care erau trimise Marilor Puteri, dar si revolutiile (1821 si 1848). Toate aceste manifestari vizau, in primul rand, reorganizarea administrativa, prin instituirea unui sistem modern de retribuire a dregatorilor, un sistem fiscal rational si eficient, liberalizarea comertului, dezvoltarea invatamantului si libertatea cuvantului. In ceea ce priveste forma de guvernamant, majoritatea autorilor opteaza pentru un regim monarhic in varianta sa romaneasca, respectiv domnia. Ca tipuri de regim monarhic, se propun absolutismul, cu varianta despotismului luminat sau domnia constitutionala. Din punctul de vedere al statutului juridico-politic, se cerea inlaturarea regimului fanariot si, implicit, atunonomia, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca prin Proiectul de la Sistov din 1791 si chiar independenta prin Act de unire si independenta propus de Ion Campineanu, in anul 1839. Gandirea politica a generat la inceputul secolului al XIX-lea un adevarat program de reforme si de emancipare nationala, care contureaza proiectul statului roman modern. Programele revolutiilor din 1821 si 1848 au contribuit la clarificarea acestui proiect. Revolutia de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu a condus la elaborarea unor acte ce reflectau contradictiile politice si militare. Cererile norodului romanesc (16 februarie 1821) reprezinta principalul document programatic al acestei miscari revolutionare. Acesta continea principii moderne precum numirea in functii dupa merit, libertatea comertului, defiintarea vamilor interne, invatamant obligatoriu. Miscarea de la 1821 a avut drept urmare sfarsitul regimului fanariot si revenirea la domniile pamantene, astfel incat in Tara Romaneasca a fost desemnat domn Dimitrie Ghica (1831), inlocuit mai apoi de Gh. Bibescu (1842), si in Moldova Sandu Sturdza (1832).

Acte fundamentale pentru Principate, Regulamentele Organice aveau rol de Constitutie si au pus in aplicare multe dintre ideile memoriilor boieresti. Acestea au intrat in vigoare la 1 iulie 1831, in Tara Romaneasca, si la 1 ianuarie 1832, in Moldova, si au fost ulterior inlocuite prin Conventia de la Paris. Insa, in 1834 au fost numiti de catre Rusia si Turcia (nu alesi, cum prevedeau Regulamentele Organice), Al. Ghica in Tara Romaneasca si Mihail Sturdza in Moldova. Aceste domnii poarta denumirea de regulamentare, desi au fost vehement contestate in epoca. Revolutia de la 1848 din Tarile Romane se inscrie in valul de miscari revolutionare care a cuprins primavara anului respectiv si a avut cauze multiple: sociale, politice si nationale. In Moldova, a avut un caracter moderat iar cererile revolutionarilor au stat la baza programului numit Petitia Proclamatie. Acest document programatic avea drept obiective reforma scolilor, siguranta personala, de fapt, imbunatatirea traiului, in general. In Tara Romaneasca, miscarea revolutionara a dus la instaurarea unui regim revolutionar, care a durat pana in septembrie 1848. La 9 iunie, la Islaz, s-a prezentat programul Proclamatia de la Islaz, document ce prevedea desfiintarea clacii, improprietarirea taranilor (prin despagubire), desfiintarea privilegiilor boieresti, libertatea comertului, domn reprezentativ ales pe cinci ani si chiar autonomia. In Transilvania, aspectele sociale si politice au fost amplificate de dorinta romanilor de a obtine emanciparea nationala. Intre 3-5 mai, la Adunarea de la Blaj, a fost adoptat documentul programatic intitulat Petitia Nationala prin care se cerea independenta nationala, drepturi politice pentru romani, desfiintarea iobagiei fara nicio despagubire, recunoasterea limbii romane ca limba oficiala si recunoasterea Bisericii Ortodoxe. Miscarea revolutionara de la 1848 a avut drept urmare faptul ca s-a format constiinta nationala, romanii din Transilvania au ajuns sa-si afirme drepturile ca natiune iar programul revolutiilor din Moldova si Tara Romaneasca va deveni programul politic al Romaniei moderne. Izbucnirea Razboiului Crimeii (1853 - 1856), intre Rusia si Imperiul Otoman, si sustinerea acestuia de catre Marile Puteri, au afectat spatiul romanesc. La Cogresul de pace de la Paris, cele sapte tari participante au avut atitudini diferite, in functie de propriile interese, si s-au impartit in doua tabere: pro (Franta, Rusia, Prusia, Sardinia, initial si Anglia) si contra (Austria si Imperiul Otoman). Deciziile adoptate prin acest congres prevedeau infiintarea a doua adunari ad-hoc (la Iasi si la Bucuresti), cu scopul de a-i consulta pe romani in privinta unirii, inlaturarea protectoratului tarist si inlocuirea acestuia cu garantia colectiva a Marilor Puteri, revizuirea Regulamentelor Organice si libertatea navigatiei pe Dunare.

Desi alegerile ad-hoc din Moldova au fost falsificate de reprezentantul turcilor, Nicoale Vogoride, ambele adunari au adoptat propuneri asemanatoare, intre care unirea Principatelor intr-un stat sub numele de Romania, aducerea pe tronul tarii a unui print strain, autonomie, neutralitate si o noua adunare. In 1958, la Conferinta Marilor Puteri de la Paris, s-a aprobat la 7/19 august documentul Conventia de la Paris, cu rol de Constitutie, care oferea Principatelor o noua organizare interna (doi domni, doua guverne, doua adunari si doua institutii comune la Focsani: Comisia Centrala, cu rol legislativ, si Inalta Curte de Justitie si Casatie, cu rol judecatoresc). In ceea ce priveste dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la alegerile organizate la cele doua adunari, a fost ales un singur candidat, colonelul Al. I. Cuza, acesta fiind ales atat ca domn al Moldovei, pe 5 ianuarie 1859, cat si ca domn al Tarii Romanesti, la 24 ianuarie 1859, fiind acceptat chiar si de conservatori. Alegerea lui Cuza a insemnat triumful fortelor politice care militau pentru modernizare societatii. Unirea a fost infaptuita, insa recunoscuta de catre Marile Puteri abia in anul 1861, iar prima adunare unica si primul guvern incep sa functioneze din ianuarie 1862. La Conferinta de la Paris din 1859, Marile Puteri au recunoscut dubla alegere, iar in 1861 au acceptat chiar unirea deplina, insa numai pe timpul domniei lui Cuza. Pe plan intern, a fost initiat un amplu program de consolidare a unirii, intrucat s-au unificat serviciile de vama, s-a centralizat administratia telegrafului, s-au unificat armatele si reprezentantele diplomatice. In prima perioada (1862 - 1863) s-a luat decizia de a seculariza averile manastiresti, adica trecerea la stat a proprietatilor bisericilor, actiune ce a avut atat importanta economica, deoarece s-au adus proprietati in custodia statului, cat si importanta de afirmare, intrucat nu s-a tinut cont de protestele Rusiei si ale Imperiului Otoman. In cea de-a doua perioada (1863 - 1865), in data de 2 mai, Cuza a dat lovitura de stat, prin care a instituit un regim autoritar (desi Adunarea daduse vot de blam guvernului, Cuza a pastrat guvernul si a dizolvat Parlamentul). Aceasta actiune a avut drept cauza faptul ca guvernul fusese demis de Parlament, care nu era de acord cu propunerea legii agrare si faptul ca Parlamentul era dominat de conservatori (mari proprietari de pamant), iar acestia nu ar fi acceptat realizarea reformelor. Una dintre reforme a constat in adoptarea unei noi Constitutii, prin actul numit Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris, care extindea substantial atributiile domnitorului, instituia Parlamentul bicameral (apare Corpul Ponderator) si, desi, exista separatia puterilor in stat, domnitorul le controleaza.

Reforma electorala a constat in faptul ca a scazut censul pentru a permite unui numar cat mai mai de cetateni sa voteze. Reforma agrara prevedea desfiintarea clacii si improprietarirea taranilor prin despagubiri, in functie de numarul de ??? Legea instructiunii publice sau reforma invatamantului prevedea invatamant primar gratuit si obligatoriu, legea armatei, infiintare Codului Civil si Penal. Importanta domniei lui Cuza a constat in faptul ca domnitorul a pus in aplicare, prin reformele realizate, multe dintre ideile elitei romanesti din secolul al XIX-lea, exprimate prin memoriile boieresti sau programele revolutionare. La 11 februarie 1866, Al. I. Cuza a fost obligat sa abdice de catre o alianta formata din liberali si conservatori, supranumita Monstruoasa Coalitie, din cauza domniei autoritare a lui Cuza, din cauza dorintei de a aduce un print strain si de teama ca domnitorul Cuza intentioneaza sa instituie o domnie ereditara.