Manual Salvamari

Manual de Prim Ajutor si Suport Vital Primar
ESCUELA MADRILEA DE SOCORRISMO Y FORMACIN SANITARIA
Primeros auxilios y soporte vital bsico
Introducere: Acest manual se doreste a fi doar o referinta pentru urmarea cursurilor de PRIM AJUTOR SI SUPORT VITAL PRIMAR. In concluzie, el nu trebuie sa inlocuiasca manualele mai specializate; studentul va trebui sa-l considere un ghid in timpul cursurilor si un element ajutator studiului. Se stabilesc, impartite in module, temele care apar in legea pentru predarea primului ajutor si cateva elemente de suport si activitati adresate studentului. Obiectivul general al activitatii: - Adoptarea cunostintelor primare de prevenire a accidentelor, in special in mediul sportiv si in cel acvatic. - Cunoasterea sistemelor de emergenta - Prezentarea etapelor de evaluare si actiune in situatia unor accidente si in cazul accidentatilor - Inzestrarea studentilor cu cunostintele teoretice si pregatirea abilitatilor proprii in aplicarea primului ajutor si a suportului vital primar. - Imobolizarea si transportul accidentatilor si bolnavilor - Pregatirea studentului pentru a putea dezvolta un protocol initial de actiune in fata accidentelor din incintele sportive si/sau din mediul acvatic. Obiective specifice ale activitatii - Prevenirea elementara a accidentelor si a patologiilor in activitatile sportive - Prevenirea elementara a accidentelor si a patologiilor in mediul acvatic - Analiza corecta a situatiei de actionare, pentru stabilirea rapida a unui plan optim de actiune - Evaluarea bolnavilor si a accidentatilor stabilind etapele si protocolul care trebuie urmat - Activarea sistemelor de emergenta - Aplicarea primului ajutor bolnavilor si accidentatilor cu scopul de a mentine constantele vitale - Aplicarea primului ajutor accidentatilor pentru a opri o hemoragie - Aplicarea primului ajutor accidentatilor pentru a elibera caile aeriene obstructionate - Realizarea primului ajutor pentru imobilizarea si transportarea, in cele mai bune conditii de siguranta, a bolnavilor si a accidentatilor - Aproprierea cunostintelor de material primar si avansat utilizat in suportul vital - Inzestrarea de cunostinte pentru elaborarea unui protocol de actiune preventiva si asistenta in incintele sportive si acvatice.
2
Cuprins
CUPRINS................................................................................................................................................3
1. INTRODUCERE SI OBSERVATII GENERALE .............................................................. 4

Dr. Pablo Gasque Celma 1. 2. 3. 4. 5. 6. DIAGNOSTICARE SI APLICARE RCP..............................................................................22 Dr. Rubn Snchez Martn HEMORAGII.............................................................................................................................36 Dr. Rubn Snchez Martn URGENTE SI EMERGENTE TRAUMATOLOGICE..........................................................44 Dr. Rubn Snchez Martn si Dr. Raquel Montero Antn URGENTE SI EMERGENTE MEDIO-AMBIENTALE.......................................................69 Dr. Alberto Lam Melndez si Dr. Pablo Gasque Celma URGENTE SI EMERGENTE MEDICALE............................................................................97 Dr. Rubn Snchez Martn si Dr. Nieves Lpez Barrera URGENTE SI EMERGENTE OBSTETRICE SI PEDIATRICE........................................117 Dr. Rubn Snchez Martn si Dr. Yolanda Beatriz Snchez Fernndez
7. TRANSPORT SANITAR...........................................................................................................133
Dr. Rubn Snchez Martn si Dr. Pablo Gasque Celma
8. URGENTE SI EMERGENTE COLECTIVE...........................................................................143

Dr. Rubn Snchez Martn si Dr. Pablo Gasque Celma 9. URGENTE SI EMERGENTE SPORTIVE..............................................................................148 Dr. Pablo Gasque Celma
BIBLIOGRAFIE.....................................................................164
3
1.
Introducere si observatii generale Continut teoretic: Conceptul de urgente, emergente si catastrofe. Lantul de asistenta. Organizarea sistemelor de emergenta din Comunitatea Madrid. Etica profesionala. Responsabilitati si cadru legal. Fundamente de anatomie si fiziologie. Terminologie medico-sanitara. Acces la pacient. Tehnici de autoprotectie. Faze de asistenta. Suport vital Primar si Avansat.
Obiective: Cunoasterea conceptelor de baza in urgente si emergente Activarea sistemelor de emergente, in special in zona in care ne aflam, comunitatea Madrid Informarea reanimatorului de realitatile profesionale si legale ale activitatii sale Stabilirea bazelor anatomo-fiziologice pentru intelegerea ulterioara a actiunilor care trebuie realizate Facilitarea de cunostinte legate de accesul inicial la accidentat sau la bolnav Cunoasterea conceptelor de suport vital. Continut practic:

Simularea activarii sistemelor de emergente Autoprotectia Cunoasterea materialului utilizat in suportul vital: Material pentru actionare asupra cailor aeriene Alte materiale
Conceptul de urgenta, emergente si catastrofe. Lantul de asistenta. URGENTE: Situatie care, fara a fi vorba despre un risc imediat, presupune o interventie medicala prin natura ei sau prin simptome. EMERGENTA: Situatie care pune in pericol viata pacientului si presupune o interventie medicala specializata si imediata. CATASTROFA: Catastrofa inseamna doborare sau distrugere si se refera la partea finala a unui eveniment care influenteaza in mod profund ordinea normala a lucrurilor. Actiunea noastra in fata catastrofelor se va directiona spre atenuarea efectelor devastatoare ale acestora si minimalizarea consecintelor individuale, de grup si sociale pe care aceste situatii le creeaza. Clasificare: 1) Dezastre naturale a) Telurice sau tectonice i) Cutremure ii) Eruptii vulcanice
4
iii) Cutremur marin b) Topologice i) Alunecari ii) Avalanse iii) Aluviuni c) Meteorologice si/sau hidrologice i) Furtuni, inundatii ii) Tornade, uragane si cicloane iii) Hula iv) Seceta d) Biologice i) Flagel 2) Dezastre artificiale
a) Accidente i) De transport ii) Maritime iii) Aeriene iv) Terestre (sosea sau cale ferata) b) Altele i) Prabusiri de constructii ii) Surpari iii) Incendii iv) Explozii v) Substante toxice in apa sau alimente vi) Contaminari bruste sau continue c) Razboi
LANTUL DE ASISTENTA: Secventa de actiuni favorabile care faciliteaza posibilitatile de supravietuire ale unei persoane care se afla intr-o situatie de emergente sanitara. Presupune recunoasterea situatiei si activarea din timp a sistemului de emergente medicale, initierea manevrelor de suport sau RCP primar pana la sosirea unei echipe speciale care sa permita realizarea unui diagnostic electrocardiografic (EKG) si aplicarea unui tratament adecvat, cu spitalizare ulterioara, daca este cazul Organizarea sistemelor de emergenta in Comunitatea Madrid. Madrid 112. Serviciul 1-1-2 din Comunitatea Madrid consta, practic, in: Receptionarea telefoanelor de urgenta, la numarul 1-1-2, realizate de cetateni din zona teritoriala a Comunitatii Madrid si, printre ele, acelea care presupun interventie sanitara, stingerea incendiilor si salvari, siguranta publica, protectie civila, indiferent de Administratia Publica insarcinata cu acordarea materialelor pentru asistenta necesara. Tratamentul si evaluarea telefoanelor de urgenta, la numarul unic 1-1-2, conform directivelor de actionare aprobate de organele competente in materie de protectia cetateanului din cadrul Comunitatii Madrid, si in acord cu conventiile de colaborare care se stabilesc cu Administratiile publice sau entitatile competente pentru acordarea de material de asistenta sau, in acest caz, cu protocoalele aprobate de Consiliul competent al Comunitatii Madrid. Transmiterea cererii de asistenta catre serviciile competente pentru acordarea de material, contribuind, in acest caz, la coordonarea acestora Crearea si mentinerea fiselor legate de reclamantii de asistenta de urgenta si de persoanele a caror activitate sau locatie pot sa determine modul in care trebuie sa se actioneze asistenta respectiva. Date care trebuie furnizate in cazul activarii sistemelor de emergenta: De unde sunati? Locul si numarul de telefon. Ce s-a intamplat? Motivul apelului. Cate pesoane sunt ranite? In ce stare se afla?
5
etc.?
Unde s-a intamplat si cum se ajunge acolo? Exista cadre sanitare, pompieri, politisti,
6
Etica profesionala. Responsabilitati si cadru legal. Reanimatorul, ca oricare alt cetatean, este obligat sa acorde ajutor in cazul unor situatii care afecteaza integritatea sau pun in pericol viata, si cu atat mai mult atunci cand activitatea sa profesionala presupune o astfel de interventie. Prin decretul nr. 80/1998, din 14 mai, al Consiliului de Sanatate si Servicii Sociale, prin care se reglementeaza conditiile igienico-sanitare ale piscinelor publice din Comunitatea Madrid, se stabileste ca in toate piscinele trebuie sa existe un serviciu de salvamari cu un grad de cunostinte suficient in materie de acordare de Prim Ajutor, a carui formare va fi acreditata de organismul competenent, de accea trebuie sa dispuna de o formare teoretica si practica solida, incluzand si o diploma prevazuta de legislatia in vigoare (in cazul primului ajutor acvatic conform ordinului 481/2002 al Consiliului de Sanatate al Comunitatii Madrid). Aceste cunostinte trebuie innoite si actualizate periodic. In responsabilitatea sa intra prevenirea, supravegherea si ingrijirea, precum si ajutorul acordat accidentatului, exceptand cazul in care sunt prezente cadre sanitare de rang mai mare. In acest caz, reanimatorul trebuie sa isi ofere ajutorul si colaborarea si sa urmeze instructiunile acestora. Din punct de vedere etic, actiunile sale trebuie sa se incadreze in limitele corecte, sa actioneze corespunzator si sa incerce sa o faca bine; sa nu faca nimic incorect sau care, chiar daca este adecvat, sa nu stie sa faca. Nu trebuie sa-si supraevalueze functiile. Obligatiile salvamarului. Salvamarul trebuie identificat in mod corect. 1. Prevenirea Verificarea instalatiilor aflate la dispozitie, incluzand verificarea perfectei stari a piscinelor si a zonelor acvatice Evaluarea situatiilor din apropierea raurilor, baltilor, marii semnaland si recomandand sau nu baia. Analizarea posibilelor pericole din incintele sau in zonele acvatice naturale Verificarea starii perfecte a materialelor Verificarea echipamentului de baza si a medicamentelor din trusa sanitara de emergenta care trebuie sa intruneasca toate conditiile necesare Identificarea posibilelor puncte care pot cauza accidente Informarea despre situatiile frecvente de risc in mediul acvatic Analizarea starii fizice in legatura cu posibilele interventii si realizarea antrenamentului adecvat Verificarea cunostintelor si realizarea cursurilor de actualizare profesionala adecvate. Verificarea starii materialului folosit la salvare, cu mentinerea sa adecvata. 2. Supravegherea 2.1. Analizarea instalatiilor si/sau zonelor acvatice naturale, selectionand local optim pentru supraveghere. 2.2. Supravegherea sistematica a portiunii de apa desemnate. 2.3. Evaluarea situatiei, a mediului, a tipului de accidente si a situatiei generale dinainte de interventie. 3. Interventia 3.1. Observarea posibilului accidentat, luand punctele de referinta necesare 3.2. Analizarea rapida a situatiei
7
3.3. Evaluarea mijloacelor necesare penru realizarea interventiei 3.4. Executia tehicilor adecvate de intrare in apa 3.5. Cunoasterea si aplicarea tehnicilor de apropiere de victima 3.6. Evaluarea victimei 3.7. Contactul adecvat cu victima 3.8. Prinderea victimei 3.9. Tehnici de remorcare a victimei 3.10. Tehnici de extragere a victimei 3.11. Aplicarea primului ajutor 3.12. Activarea sistemelor de emergente si evacuare. In cazul interventiei, este important sa se dispuna de cat mai multe date legate de accident: despre locul in care s-a petrecut, ora si succesiune intamplarilor, numele martorilor, persoanele afectate. Cel care acorda primal ajutor ar putea sa fie chemat pentru o expunere ulterioara.
8
Fundamente de anatomie si fiziologie. Terminologie medico-sanitara. Corpul uman se imparte in trei parti: Cap. Trunchi. Extremitati. La randul lor, fiecare dintre ele se divide astfel: Capul: este situat in partea superioara a corpului si este format dintr-o carcasa sferoidala de oase plane unde sunt inchise organele cele mai delicate, cum este centrul de control, de inregistrare si procesare a tuturor datelor numit encefal. Pivoteaza pe coloana vertebrala (cervicala) si executa miscari de rotatie cu ajutorul muschilor gatului. In partea dinainte, denumita fata, se afla alte organe importante care impreuna, compun simturi, ca de exemplu vazul, auzul, echilibrul, mirosul si gustul. Capul se imparte in doua zone bine diferentiate: craniul si fata sau masivul facial. Craniul Limite: bolta craniana, baza craniului. Parti interesante: encefalul (creierul si cerebelul), bulbul rahidian Masivul facial sau fata. Ochii Parti interesante: pupila, corneea, cristalinul, irisul. Alte parti: lacrima, pleoapa, spranceana, genela, canalul lacrimal Auzul Parti interesante: canalul auditiv, melcul, trompa lui Eustachio.
urechea, timpanul,
Nasul Parti interesante: fosele nazale, peretele nazal, pituitara, mucoasa.
9
Gura Parti interesante: buzele, palatina, mucoasa, amigdalele, glota, laringele, traheea,
mandibula, dintii, barbia, bolta limba, saliva, faringele, epiglota, esofagul.
Partea superioara a capului este acoperita cu piele si, in general, cu par, acest ansamblu purtand numele de pielea capului. Toate oasele care compun capul sunt fixe, fara miscari articulare, cu exceptia sus numitului maxilar inferior sau mandibulei, cel mai proeminent punct central al sau numindu-se barbie. Partea superioara din fata se numeste frunte; fiecare parte laterala a fruntii, situata de ambele parti ale fetei, deasupra comisurii oculare, poarta numele de tampla. Partea postero-inferioara a capului, situata sub baza craniana, se numeste ceafa; partea anteroinferioara, situata sub mandibula, se numeste gatlej. Partea care inconjura, impreuna cu cele sus mentionate, formeaza o ingustare care uneste capul cu trunchiul si se numeste gat. Prin gat trec vertebrele cervicale, situate in partea posterioara, care sustin capul de spina dorsala si prin interiorul acesteia trece un important fascicul nervos denumit maduva spinarii. In interiorul gatului se afla doua canale care, plecand de la faringe, fac legatura cu aparatul respirator si digestiv si poarta numele de trahee si esofag. De asemeni, se afla aici doua mari vase sanguine care, situate de ambele parti, iriga encefalul si fata, si se numesc jugulara si carotida. Trunchiul Trunchiul este cea mai mare parte a corpului si contine organe si viscere importante cum sunt cele care alcatuiesc aparatul respirator si pe cel circulator. De asemeni, tot aici se afla si organele care alcatuiesc aparatul digestiv si sistemul reproducator, printre altele, si are doua parti: Cutia toracica: Este partea superioara. Este protejata de o carcasa formata din coaste si separata de abdomen prin muschiul numit diafragma. Cu ea se unesc extremitatile superioare sau bratele. Zona din fata: piept sau tors. Zona din spate: spate sau parte dorsala. Oase: coaste, stern, clavicula, colana vertebrala (cervicala si dorsala). Muschi (intern): diafragma. Organe: plamanii, inima. Alte organe pline ale abdomenului situate la adapostul partii inferioare a coastelor: ficatul, vezicula biliara, pancreasul, splina, rinichii. Abdomenul: Este partea inferioara. Cu el se unesc extremitatile inferioare sau picioarele. Punctul sau central este ombilicul. Zona antero-superioara: epigastrul. Zona antero-inferioara: stomac.
10
Zona dorsala: regiunea lombara. Zona postero-inferioara: muschii gluteali (fesele) Zona inferioara: organele genitale, anusul. Oase: coloana vertebrala (lombara si sacrala), soldurile (ilion, ischion si pubis). Organe cavitare: stomacul, intestinele (gros si subtire), vezica urinara. Organe pline: ficatul, pancreasul, splina, vezicula biliara, rinichii. Alte parti interesante: aparatul reproducator.

Extremitatile Sunt mase musculare alungite si articulate care se continua din trunchi. La oameni, extremitatile au functii concrete: Superioare sau brate: pentru a lua sau a manevra obiecte si a le identifica prin simtul tactil. Parti interesante: umar, Prat, cot, antebrat, incheietura, mana, degete. Inferioare sau picioare: pentru a ridica trunchiul si pentru mers. Parti interesante: solduri, muschi, genunchi, picior, glezna, laba piciorului, degete. Tesuturi, organe, sisteme si aparate Celula este cea mai mica unitate de viata. Diferite clase de celule realizeaza functii specifice, iar atunci cand se grupeaza in celule de acelasi tip constituie un tesut. In corp exista sase clase de tesuturi: Tesutul de acoperire: pielea si mucoasele. Tesutul conjunctiv: capsule articulare si sustinerea diverselor organe. Sangele: singurul tesut format din tesuturi diferite. Tesutul muscular. Tesutul nervos. Tesutul glandular. Un grup de tesuturi diferite, organizate global pentru realizarea unei anumite functii formeaza o masa care se numeste organ. Grupul de organe care lucreaza impreuna pentru indeplinirea unei functii specifice se numeste aparat, iar cele care realizeaza o functie complexa poarta numele de sistem. Toate sistemele si aparatele formeaza impreuna CORPUL UMAN, a carui principala componenta este apa, continuta in proportie de 80%. Aparate si Sisteme ale Corpului Uman Printre diversele aparate (A) si sisteme (S) care alcatuiesc corpul uman avem: S. Nervos, A. Respirator, A. Circulator, S. Osteoarticular, S. Muscular, A. Locomotor, S. Linfatic, A. Digestiv, A. Urinar, S. Endocrin, A. Reproducator, S. Excretor. Impartirea topografica: Aparatele si sistemele se impart topografic in felul urmator: Capul Bolta craniana sau craniul: Encefalul (sistemul nervos central) Masivul facial sau fata: Simturile (sistemul nervos senzitiv) Trunchiul Toracele: Respirator. Circulator. Abdomenul: Digestiv. Urinar. Reproducator. Endocrin. Extremitatile: Locomotor si sistemul nervos periferic.
11
Sistemul osteoarticular si muscular Sistemul ostoarticular este format din oase, articulatiile acestora si ligamentele. Sistemul muscular este format din muschi si tendoane, care le unesc cu oasele. Toate aceste sisteme alcatuiesc Aparatul Locomotor. Scheletul Reprezinta carcasa corpului uman si are rol de sustinere. Este format din 206 oase si din tesuturile conjunctive care le tin unite. Oasele, in functie de zona in care se afla sau de rolul pe care il indeplinesc, pot fi: Lungi Scurte Late Principalul suport al corpului, coloana vertebrala, este flexibila dar foarte puternica si este alcatuita din vertebre, oase cuplate unele cu altele si separate prin niste pernite care atenueaza miscarile. Are diverse curburi naturale care permit o mai mare flexibilitate. Oasele pe care trebuie sa le cunoastem si sa le identificam in mod corect sunt: Crneo y maxilar inferior. Coastele, sterul si Craniul si maxilarul claviculele inferior Humerus, cubitus si radius Coloana vertebrala: Solduri (ilion, ischion si vertebrele cervicale (7), dorsale (12), pubis) lombare (5) si pelviene (sacrale si Fmur, rotula, tibie si coccisul) peroneu Cartilagiile sunt mai putin consistente decat oasele chiar daca sunt unite cu acestea, cum este de exemplu partea externa a nasului sau apendicele xifoid, in stern. Articulatiile Sunt conexiunile dintre diferite oase; permit miscari normale si le evita pe cele anormale. Articulatiile pot fi: Fara miscare: Craniul Cu miscare: Toate extremitatile Articulatiile mobile sunt alcatuite din doua elemente: Suprafete articulare: extremitatile osoase. Capsula articulara si ligamente ale articulatiei. Cavitate articulara: contine lichid sinovial. Anexe: rotula, menisc. Sistemul muscular Are un rol concret: oasele un se pot misca decat atunci cand sunt impulsionate; un tesut gros, format din benzi, denumit muschi, realizeaza aceasta functie. Muschii pe care ii putem controla se numesc voluntari; sunt formati dintr-un tip special de celule alungite cu aspect de striatii care se unesc de oase prin tendoane.
12
Nu putem controla toti muschii corpului; exista o musculatura involuntara, care se regaseste in organele corpului si in vasele sanguine si realizeaza toate miscarile involuntare ale corpului, cum ar fi bataia inimii, respiratia sau digestia. Muschii se misca atunci cand primesc un ordin din creier sub forma unui impuls electric. Aparatul circulator poate fi considerat un sistem de pompare permanenta, in circuit inchis, format din: Motor: Inima: Inima este un muschi gol, situat in interiorul toracelui intre ambii plamani; este separata printr-un perete in doua parti total independente, stanga si dreapta. Ambele parti prezinta doua cavitati superioare denumite auricule si alte doua inferioare, ventricule. Conducte sau vasele sanguine: Artere. Vene. Capilare. Fluid: Sangele. Circulatia sanguina produce un circuit complet al sangelui la fiecare 22 de secunde, ceea ce presupune un debit aproximativ de 800 de litri pe ora (la o persoana de 80 de ani, debitul este de 560.640.000 litri sau 560.640 m3). Circulatia care pleaca din partea dreapta asigura oxigenarea sangelui; se numeste Circulatie Pulmonara sau Circulatie Mica. Circulatia care pleaca din partea stanga, asigura circulatia prin toate organele corpului uman; se numeste Circulatie Mare. Pentru mobilizarea sangelui, si pentru ca acesta sa realizeze aceste trasee, este necesar ca inima sa aiba niste miscari sau batai, care sunt: Contractia sau sistola. Dilatatia sau diastola. Inima se comporta ca o pompa aspirantrefulanta, cu un numar de 60-80 de batai pe minut la un adult si putin mai rapid la un copil (80-100) si chiar mai mult la bebelusi (100-120).
13
Bataile cardiace se transmit peretilor arterelor, producandu-se, prin presiune, o relaxare a peretelui elastic; aceasta relaxare se poate simti prin palpare: este vorba despre puls.
Corpul uman contine sange intr-o cantitate care variaza de la 4,5 pana la 5,5 litri, fiind compus din: O parte lichida: plasma. O parte solida: celulele sanguine. Aceste celule sunt: Hematitele sau globulele rosii. Numarul lor este de la 4 pana la 5 milioane pe milimetru cub de sange. Ele transporta oxigenul. Leucocitele sau globulele albe, de la 6.500 pana la 7.000 pe milimetru cub de sange. Au rol defensiv. Plachetele sau trombocitele, de la 200.000 pana la 300.000 pe milimetru cub de sange. Intervin in coagularea sangelui. SISTEMUL RESPIRATOR Corpul uman utilizeaza energia obtinuta din alimente, dar pentru asta are nevoie de oxigen, care se afla in aer amestecat cu alte gaze. Aparatul respirator este ansamblul de structuri a carui functie este aceea de a alimenta organismul cu oxigen, in special creierul, prin incorporarea aerului bogat in oxigen si prin expulzarea aerului imbogatit cu bioxid de carbon. Este alcatuit din doua parti: caile aeriene, cu fosele nazale si conducte, si plamanii: Fosele nazale (filtreaza, umezesc si incalzesc aerul). Conductele Faringele, laringele (corzile vocale), traheea.. Plamanii Bronhiile, bronhiolele, alveolele pulmonare. Pleura, lobii. Diafragma. Plamanii sunt organe pereche si ocupa ambele jumatati ale cavitatii toracice; sunt despartiti printrun spatiu in care se afla inima si marile vase sanguine (situate usor in partea stanga), astfel ca plamanul stang are doar doi lobi, pe cand cel drept are trei. Ventilatia pulmonara, care consta in intrarea si iesirea aerului in plamani, se realizeaza datorita miscarilor respiratorii de inspiratie si expiratie, de 15 pana la 20 de ori pe minut, in conditii normale la persoana adulta, inhaland o cantitatea aproximativa de 500 de cm3 la fiecare inspiratie.
la o
14
SISTEMUL NERVOS Muschii nu misca in mod intamplator oasele; o fac doar atunci cand primesc un semnal de la creier. Creierul decide realizarea unei miscari atunci cand primeste un semnal care sa solicite acea miscare. Pentru aceasta, se foloseste de nervi. Acesta poarta numele de sistem nervos cerebrospinal, unde este folosit sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. In creier se primeste si se decodifica informatia; daca este necesara inceperea unei actiuni, creierul este cel care hotaraste asta. Este clar ca e nevoie de doua tipuri de nervi: Senzoriali, care conduc mesajele senzatiilor pana la creier. Motori, care conduc mesajele de la creier la periferie. Exista alti nervi care se numesc senzitivi, si care culeg si trimit mai departe informatia receptata de simturi. In cele din urma, ne ramane un alt tip de nervi, si anume aceia care fac parte din sistemul nervos autonom sau vegetativ, iar acestia isi realizeaza functia in mod spontan si involuntar. Sa vedem clasificarea simpla a diverselor tipuri care compun sistemul nervos: CENTRAL Encefalul: creierul, cerebelul, bulbul rahidian, meningele, lichidul cefalorahidian. Maduva spinarii. Anexe ale sistemului nervos central. PERIFERIC Nervi senzoriali (caldura, frig, presiune, durere). Nervi motori. SENZITIV Simturi: auz, echilibru, tact (presiune, temperatura), gust (dulce, amar, sarat, acid), miros (cel mai primitiv dintre simturi VEGETATIV Functii vitale: puls (batai ale inimii), respiratie, temperatura coprului, digestie, etc. Accesul la pacient. Tehnici de autoprotejare. Faze ale asistentei. Evaluarea mediului inconjurator. La sosirea la locul accidentului, inainte de a ne ocupa de posibilele victime, se cuvine ca, timp de cateva momente, sa observam accidentul si imprejurimile acestuia in cautarea unor posibile riscuri care pot pune in pericol propria viata. Este fundamental sa stabilim masurile de autoprotejare necesare, inclusiv utilizarea de manusi pentru a preveni posibilele contaminari. Fara a pierde prea mult timp, e bine sa intrebam martorii, insotitorii, apropiatii si chiar victima insasi despre cele petrecute. In afara de aceasta, cunoscand tipul de accident suferit, vom putea sti cu aproximatie tipul de leziune la care victima a fost supusa. Daca este vorba despre un accident de trafic, vom intreba victima constienta despre numarul de insotitori si despre numele acestora, pentru a cunoaste pozitia sau starea de comotie in care se afla si,
15
in plus, pentru a stabili o relatie si, daca este cazul, vom cauta alte posibile victime in interiorul portbagajului automobilului sau in imprejurimi. Vom observa daca exista scurgeri de lichide inflamabile, materii toxice sau corozive in hainele victimei, obiecte taioase sau ascutite care ar putea sa ne raneasca. Toate acestea vor servi unei asistente optime. Adesea se intampla sa gresim atunci cand intram in contact cu victima, incepand sa evaluam si uitand sa vorbim cu victima si sa o intrebam ce leziuni are. Daca, atunci cand ne apropiem de ea, ne recunoastem si mentinem un ton cordial si amabil in timpul evaluarii, dand mereu informatii despre ceea ce facem, vom obtine nu numai colaborarea din partea sa, dar ii vom inspira si incredere prin stabilirea unei relatii de natura profesionala. Nu trebuie sa uitam ca exista persoane care un ne pot vedea, auzi sau un ne pot vorbi (orbi, surzi, muti, cu dizabilitati) sau, pur si simplu, un inteleg limba pe care o vorbim. In astfel de cazuri trebuie sa incercam sa ne exprimam prin limbajul semnelor. Evaluarea victimei Consta in determinarea starii victimei prin localizarea tuturor leziunilor sale. Pentru aceasta, reevaluam si masuram gradul de cunostinta, respiratia si pulsul si realizam o cercetare rapida, dar ordonata si atenta a intregului corp, in cautare de sange, deformari (excrescente sau goluri), secretii (sudoare, fecale, urina sau varsaturi), anormalitati ale culorii, temperaturii si ale aspectului pielii etc. Daca este posibil, vom utiliza mereu manusi pentru a atinge victima, in scopul de a evita contaminarea noastra sau a lor, indiferent daca aspectul lor pare sanatos. Daca victima poate colabora, o vom intreba ce o deranjeaza, daca are dureri etc., detectand orice problema de orientare sau de memorie inainte de a incepe cercetarea si vom mentine o dicutie informativa lejera despre manevrele pe care le vom face. In aceasta discutie vom tine cont de caracteristicile particulare a fiecarui colectiv (copii, batrani, persoane cu dizabilitati, surzi, muti, straini etc.). Pentru cercetare, ne vom folosi mainile si, in acelasi timp, vom observa zona cercetata. Mainile se vor misca simultan, la ambele capete ale corpului, profitand de simetria acestuia. Vom incepe cercetarea dinspre cap, (craniu si masivul facial, incluzand interiorul gurii), vom cobori spre gat si umeri. Vom continua cu toracele, cercetand sternul si cutia toracica; vom observa abdomenul, fiind atenti la consistenta sa (un abdomen rigid poate indica o leziune interna). Vom cobori spre stomac, observand prezenta fecalelor sau a urinei, in continuare vom cerceta picioarele incepand cu soldurile, continuand cu muschii, genunchii, picioarele, gleznele si talpa piciorului (inclusiv degetele). In ultimul rand, sa nu uitam de extremitatile superioare, incepand cu bratele, coatele si antebratele, trecand apoi la incheieturi si maini (inclusiv degetele). In timpul cercetarii ne vom opri la partile mai complexe si, in fata unei posibile leziuni la una dintre extremitati, o vom putea folosi drept model pe cealalta, caci amandoua sunt simetrice. Daca s-a produs o relaxare a sfincterelor, vom banui o leziune a coloanei si vom evalua mobilitatea (spunandu-i sa miste degetele) si sensibilitatea (prin ciupituri sau intepaturi) extremitatilor.
16
Ulterior, vom evalua din nou respiratia si pulsul, cu scopul de a cunoaste frecventa si puterea acestuia. Vom fi atenti de asemeni la culoarea pielii, la sudoare si la temperatura. A nu se misca, atinge, trage, deplasa un accidentat fara a fi evaluat inainte necesitatea unor astfel de miscari. Evaluati rapid riscurile fata de avantajele unor astfel de actiuni. Considerati miscarea accidentatului drept o necesitate absoluta, fata de un pericol major al acestei miscari. Nu intoarceti accidentatul, nu il rascuciti. Nu ii cereti sa se aseze sau sa se ridice. Exceptand cazul in care situatia nu o permite, acordati primul ajutor in pozitia in care se afla. EVALUAREA SITUATIEI. Nu dati diagnostice. Actionati asupra simptomelor. Pe de alta parte, este de preferat sa se piarda cateva secunde la evaluarea accidentatului decat sa se actioneze in lipsa unui plan minim stabilit. Este vorba despre a sti ceea ce trebuie facut inainte de a incepe actiunea propriu-zisa. Linistiti-i si faceti-i sa se simta confortabil: ajutorul din suflet este, uneori, superior tehnicilor care se pot aplica. Examinati cu delicatete, explicand ceea ce faceti. Ocrotiti-i. NU VA PIERDETI CALMUL. Nu dati de baut celor aflati in stare de inconstienta sau semiinconstienta, cu atat mai putin bauturi alcoolice. Autoprotejarea In cadrul principiilor de actionare, trebuie sa figureze si autoprotejarea. Inainte de a actiona, trebuie sa evaluam propria siguranta. Acest lucru are o relevanta si mai mare in cazul catastrofelor in care se mentine un eventual risc de accident. Daca este posibil, reanimatorul, inainte de a se ocupa de accidentati sau de bolnavi, va folosi manusi (trebuie sa le aiba in mod obligatoriu in trusa de prim ajutor). In cazul in care nu exista manusi, se va evita pe cat posibil contactul cu sange sau cu alte lichide corporale. Doua pungi de plastic pot servi drept manusi improvizate. Instrumentele sau suprafetele care au intrat in contact cu sange sau cu secretii trebuie spalate cu apa, sapun si alcool; suprafetele, cu sapun de casa. Materialele de unica folosinta trebuie asezaste in recipiente adecvate, sau daca nu intr-o punga in care nu trebuie depozitate materiale taioase sau ascutite. Acest material trebuie folosit numai daca esta necesar, evitand realizarea unor manevre care sa afecteze siguranta noastra, cum ar fi reasezarea acelor in ambalajul lor etc.
17
Suport Vital Primar si Avansat Suportul vital primar: toate masurile indreptate spre mentinerea functiilor vitale in situatii de risc iminent pentru viata si prevenirea opririi functiei cardiorespiratorii si formele de acces la Sistemele de Emergenta Medicala. Sansele de supravietuire in cazul unui stop cardiorespirator au fost evaluate in diferite forme (de la 0 la 38%). Exista, totusi, un consens total in ceea ce priveste faptul ca primul factor determinant al sanselor de supravituire il constituie precocitatea cu care victima primeste asistenta adecvata.
Suportul vital primar optimizat sau intrumentalizat urmareste aceeasi secventa care se realizeaza in suportul vital primar fara material, utilizand materialul pentru manevrarea cailor aeriene: este interzisa obstructionarea cailor aeriene prin canula orofaringiana iar ventilarea se realizeaza cu un balon reanimator cu oxigen, si in cazul in care exista secretii sau elemente ciudate, se utilizeaza aspiratorul sau penseta. RCP Avansat, suportul vital cardiac avansat, ACLS. Acesti termeni se refera la incercarea de restabilire a circulatiei spontane, utilizand RCP Primar impreuna cu tehnici avansate de manevrare a cailor aeriene si cu ventilare, defibrilare si folosirea medicatiei i.v. sau endotraheale. Conceptul de Suport Vital este mai amplu decat cel de RCP. Il include pe acesta si, in plus, include actiuni indreptate spre mentinerea functiilor vitale in situatii de emergenta diferite de PCR, prevenirea PCR si cunoasterea metodelor de acces la sistemele de emergenta.
18
2. Diagnostic si aplicarea RCP (resuscitare cardiopulmonara) Continut teoretic: Evaluarea initiala a pacientului Stopul cardiorespirator si RCP
Continut practic: Evaluarea pacientului Starea de cunostinta Caile aeriene Circulatia Aplicarea tehnicilor RCP Activitati modulul 2: Elaboreaza un algoritm de evaluare si aplicare a RCP. DEFINITIE Actualmente se utilizeaza asa numitul stil Utstein pentru a defini stopul cardiorespirator. Oprirea activitatii mecanice cardiace, confirmata prin absenta starii de cunostinta, puls detectabil si respiratie (sau respiratie agonica sau intrerupta). Termenul de resuscitare cardiopulmonara s-a introdus in 1960 cand s-au stabilit tehnicile de suport artificial de respiratie si circulatie. Ansamblu de manevre indreptate spre reversibilitatea stopului cardiorespirator, inlocuind mai intai, pentru ca apoi sa se incerce restabilirea, respiratiei si circulatiei spontane cu scopul de a evita moartea prin leziunea ireversibila a organelor vitale, in special a creierului. Conceptul de resuscitare cardiopulmonara, de la conferinta lui Utstein, este inlocuit cu acela de Suport vital care adauga diagnosticul PCR (stop cardiopulmonar), activarea sistemelor de urgenta medicala si prevenirea stopului cardiorespirator. Consecintele PCR se relationeaza in special cu efectul lipsei de oxigen la nivelul Sistemului Nervos Central (SNC), ceea ce depinde in mod direct de perioada cat dureaza stopul. SISTEMUL NERVOS Muschii nu misca in mod intamplator oasele; o fac doar atunci cand primesc un semnal de la creier. Creierul decide realizarea unei miscari atunci cand primeste un semnal care sa solicite acea miscare. Pentru aceasta, se foloseste de nervi. Acesta poarta numele de sistem nervos cerebrospinal, unde este folosit sistemul nervos central si sistemul nervos periferic. In creier se primeste si se decodifica informatia; daca este necesara inceperea unei actiuni, creierul este cel care hotaraste asta. Este clar ca e nevoie de doua tipuri de nervi:
19
Senzoriali, care conduc mesajele senzatiilor pana la creier. Motori, care conduc mesajele de la creier la periferie. Exista alti nervi care se numesc senzitivi, si care culeg si trimit mai departe informatia receptata de Perioada stopului circulator 5 secunde 10 secunde 15 secunde 30 secunde 40 secunde 60 secunde 5 30 minute 30 60 minute Efectele asupra SNC Fixarea privirii pe linia mediana Pierderea cunostintei Abolirea reflexului cornean Electroencefalograma (EEG) aplatizata Respiratie agonica Apnee si dilatarea pupilara (midriaza) Leziuni cerebrale multifocale Leziuni cerebrale ireversibile
De aceea, cele mai bune rezultate se vor obtine atunci cand persoana care detecteaza stopul cardiorespirator (PCR) initiaza reanimarea cea mai simpla (Suport Vital de Baza) inainte de cele 4 5 minute si se continua cateva minute dupa (8 minute), de catre personalul sanitar calificat cu mijloace tehnice adecvate (Suport Vital Avansat). Exista situatii in care rezistenta cerebrala la anoxie este mai mare, cum ar fi: - Electrocutare - Inec - Hipotermie - Supradoza de droguri depresoare ale Sistemului Nervos Central Copii cu varsta mica EPIDEMIOLOGIE Stopul cardiorespirator (PCR) produc anual intre 300.000 si 400.000 de morti in Statele Unite. In Spania, cifrele sunt cuprinse intre 10.000 si 15.000 de morti pe an. Dintre acestea, mai mult de jumatate (60%) se produc in afara spitalului, mai ales in primele ore de dupa producerea PCR. CAUZE: - Cardiace: 85% din cazuri o Fibrilatie ventriculara o Tahicardie ventriculara fara plus - Necardiace: 15% din cazuri o Stop respirator o Alterarea Sitemului Nervos Central o Factori metabolici: ioni, glicemie o Altele: hemoragie masiva, soc anafilactic, droguri, electrocutare, infectii masive APLICAREA RCP Reanimarea cardiopulmonara trebuie aplicata atunci cand diagnosticam un stop cardiorespirator. Exceptii: - Persoane aflate in stadiul terminal al unei boli incurabile
20
In fata unor semne evidente de moarte biologica Daca PCR dureaza de mai mult de 10 minute fara a primi Suportul Vital de Baza (cu exceptia situatiilor in care creierul este mai rezistent la anoxie) Atunci cand reanimarea cardiopulmonara intarzie actiunea asupra altor victime cu sanse mai mari de supravietuire Existenta unui risc pentru viata reanimatorului Exprimarea clara si legala a dorintei victimei de a un fi reanimata.
INTRERUPEREA RCP Exista o serie de circumstante care ne obliga sa intrerupem manevrele de reanimare cardiopulmonara, dar care nu implica oprirea Suportului Vital de Baza pentru victima. Reinstaurarea functiilor vitale cu un ritm cardiac sustinut cu puls arterial palpabil Atunci cand intervalul dintre initierea Suportului Vital de Baza si a celui Avansat este mai mare de 30 de minute (cu exceptia situatiilor de toleranta mai mare la anoxie: hipotermie, electrocutare, droguri depresoare) Atunci cand, initiata RCP fara succes, se confirma cu certitudine ca s-a initiat cu o intarziere mai mare de 10 minute de la producerea stopului (cu exceptia unei tolerante mai mari la anoxie) Atunci cand suntem inlocuiti de o alta persoana care acorda primul ajutor sau de o persoana sanitara calificata Atunci cand medicul declara moartea victimei Persoana care acorda primul ajutor este extenuata.
FAZELE RESUSCITARII CARDIOPULMONARE Atat autoritatile americane, cat si cele europene, reprezentate de AHA (American Heart Association) si ERC (European Resucitation Council) clasifica reanimarea cardiopulmonara astfel: FAZA I Cuprinde asa numitul Suport Vital de Baza (SVB), care incearca sa substituie functia cardiorespiratorie sistata, facand ca sangele oxigenat sa ajunga la organele vitale. Nu e nevoie de nici un fel de instrument sau medicamente. Ar trebui sa fie cunoscuta de intreaga populatie, iar succesul ei depinde de aplicarea in mai putin de 4 5 minute. FAZA II Cuprinde asa numitul Suport Vital Avansat, care incearca sa restabileasca rapid functia cardiorespiratorie spontana. Aceasta faza presupune personal specializat, cu mijloace adecvate, precum si utilizarea de medicamente. Succesul sau creste daca aplicarea are loc in cele 8 minute ulterioare initierii SVB. FAZA III Cuprinde asa numitul Suport Vital Prelungit sau Ingrijirea Intensiva Post-resuscitare, care incearca sa obtina supravietuirea individului si recuperearea sa functionala. Aceasta faza este specifica centrelor medicale.
21
RECOMANDARI PENTRU SUPORTUL VITAL DE BAZA LA ADULTI (CUNOSTINTA A B C) Plecam de la premisa ca, din punctul de vedere al reanimarii cardiopulmonare, orice individ mai mare de 8 ani, este considerat adult. SIGURANTA Avand in vedere can e aflam in fata unei situatii de alerta extrema, SIGURANTA trebuie sa fie prima noastra premisa. In fata oricarei situatii, primal lucru pe care trebuie sa-l facem este confirmarea sigurantei reanimatorului si a victimei. Pentru propria noastra siguranta, trebuie sa analizam mediul inconjurator, observand posibilele riscuri si utilizand mijloace de protectie cum ar fi manusi, masti, tifon etc. Intotdeauna o victima e mai bine decat doua CUNOSTINTA Examinam victima si asteptam un eventual raspuns, scuturand-o incet de umeri si intreband cu voce tare si sigura: esti bine? Daca raspunde sau se misca, si numai atunci cand siguranta persoanei care acorda primul ajutor si a victimei este asigurata: o Lasam accidentatul in pozitia in care l-am gasit o Verificam starea acestuia reevaluandu-l in mod constant o Cautam ajutor, daca este nevoie. Trimitem pe cineva dupa ajutor. Daca suntem singuri, lasam victima si mergem noi.. Daca nu raspunde: o Strigam!!! cerand ajutor o Daca putem evalua victima din pozitia in care este, nu o miscam. Daca nu o putem evalua, asezam accidentatul cu gura in sus. A (CAILE AERIENE) La o persoana inconstienta, principala cauza a mortii este lipsa permeabilitatii cailor aeriene. Se produce, prin relaxarea musculaturii, caderea limbii in partea din spate, blocand intrarea aerului in plamani. Se asaza mana reanimatorului pe fruntea victimei, inclinandu-i usor capul spre spate; se lasa libere degetul mare si cel aratator pentru a-i acoperi nasal, in cazul in care este necesara o respiratie gura la gura. Se indeparteaza orice obstructionare vizibila a gurii victimei, acest lucru incluzand si proteza deplasata. Nu e recomandabila inlaturarea protezei fixate bine, pentru ca acest lucru ingreuneaza manevrele de ventilare, in cazul in care sunt necesare, prin modificarea anatomiei zonei respective. Varful degetelor celeilalte maini a reanimatorului ramane sub varful barbiei victimei, pentru a o ridica si a putea elibera caile aeriene.
22
Aceasta manevra descrisa mai sus poarta numele de MANEVRA FRUNTE-BARBIE. Este vorba despre cea mai simpla si mai eficace manevra de eliberare a cailor aeriene; dar are dezavantajul ca nu poate fi folosita atunci cand suspectam un traumatism cervical. In cazul in care suspectam o leziune la nivelul gatului, vom realiza eliberarea cailor aeriene fara hiperextensia gatului prin manevre ca: Tractiunea mandibulei: degetul aratator si cel mare ale reanimatorului prind cu varful mandibula si trag de ea in sus - Ridicarea mandibulei: cu degetul aratator al mainii care un sprijina fruntea se radica barbia.
B(RESPIRATIA) Mentinand caile aeriene eliberate, reanimatorul trebuie SA VADA, SA AUDA SI SA SIMTA respiratia victimei. - Sa vada daca pieptul se misca - Sa auda sunete de respiratie la nivelul gurii victimei. Un eventual suierat (sforait) va indica o eliberare deficiente a cailor aeriene - Sa simta aerul expirat de victima in obrazul lor. Aceasta operatiune un trebuie sa ne ia mai mult de 10 secunde pentru a verifica daca victima respira normal. Daca respira normal: victima se asaza in POZITIE LATERALA DE SIGURANTA. Daca suntem singuri cautam ajutor sau daca putem, trimitem pe cineva, in timp ce noi verificam periodic daca victima este stabila Daca nu respira, si incearca cu greu sa respire sau deschide gura din cand in cand: o Reanimatorul trebuie sa trimita pe cineva dupa ajutor; dar daca e singur, va lasa victima si va pleca dupa ajutor o Va incepe respiratia GURA LA GURA cu 2 respiratii usoare (2 secunde) si eficiente, avand grija ca de fiecare data pieptul sa urce si sa coboare. Respiratie gura la gura Baza Prin aceasta manevra incercam sa substituim oxigenarea deficienta a sangelui prin introducerea aerului in plamanii victimei. Concentratia de oxigen din aer este de 21%, in timp ce in aerul expirat ajunge la o concentratie de la 16% la 18%.
23
Volumul Trebuie sa suflam o cantitate suficiente de aer pentru ca toracele victimei sa se ridice; in cifre, acest lucru s-ar traduce prin 10ml/Kg din greutatea accidentatului. Ultimele recomandari internationale ale Suportului Vital de Baza recomanda suflarea unor 1000 cc de aer neimbogatit cu oxigen. Timp si presiune In ciuda realizarii unei corecte eliberari a cailor aeriene, aerul pe care il suflam se duce atat in plamani, prin trahee, cat si in stomac, prin esofag. Aerul care ajunge in stomac provoaca victimei distensie gastrica si vomitare, cu ulterioare probleme de siguranta pentru reanimator si cu posibila trecere a continutului gastric in caile aeriene ale victimei. Pentru a minimaliza toate aceste lucruri, trebuie sa se sufle intr-un ritm constant de 2 secunde, verificand tot timpul daca toracele victimei se ridica. Expiratia este o miscare pasiva. Executarea + Vom mentine o corecta eliberare a cailor aeriene + Cu degetul aratator si cu cel mare ale mainii de pe frunte vom apasa, acoperind narile + Vom inspira profund si ne vom lipi buzele de gura victimei + Vom sufla intr-un ritm constant, aproximativ 2 secunde, pana cand toracele se ridica, asa cum se intampla intr-o respiratie normala + Ne indepartam de gura victimei si mentinand caile aeriene libere observam cum iese aerul si pieptul coboara. + Aceasta manevra se face de doua ori.
Probleme Principalul motiv pentru care nu se obtine o respiratie efectiva este eliberarea deficienta a cailor aeriene. In cazul in care se intampla asa ceva: Vom verifica inca o data gura victimei si vom inlatura orice eventuala obstructionare - Vom verifica din nou extensia adecvata a capului si barbia ridicata - Vom incerca de cel mult 5 ori pentru a obtine 2 respiratii efective - Daca nu reusim sa obtinem respiratiile efective, vom trece la verificarea circulatiei C (CIRCULATIA) Undele de presiune pe care sangele le creeaza in momentul in care trece prin artere poarta numele de puls. Existenta pulsului intr-o artera centrala (cum este carotida din zona gatului sau artera femurala din zona inghinala) presupune un flux suficient de sange catre organele vitale ale organismului nostru. Verificarea existentei sau inexistentei pulsului nu este intotdeauna o manevra simpla, de aceea victima trebuie examinata pentru a cauta semnele unei circulatii optime. Verificarea semnelor de circulatie a sangelui nu trebuie sa dureze mai mult de 10 secunde. + Trebuie sa ne uitam, sa auzim si sa simtim daca exista o respiratie normala, tuse sau miscari ale victimei
24
+ Vom verifica pulsul carotidei cu buricul degetelor aratator si mediu. Arterele carotide pleaca din partile laterale ale gatului si sunt principalele transportatoare de sange spre creier (organul nostru central). Pentru a localiza carotida vom aseza degetele pe cartilajul tiroidian, marul lui Adam si le vom muta spre una din partile laterale ale gatului, pana vom da de muschiul sternocleiomastoidian (care pleaca din spatele urechii, mastoidul, pana la unirea claviculei cu sternul). In acea zona vom regasi pulsul carotid care dispare ultimul in situatiile de activitate cardiaca joasa. Daca exista semne de circulatie a sangelui: vom continua respiratia gura la gura cu un ritm de 10 respiratii pe minut, verificand la fiecare minut semnele de circulatie sangvina Daca nu exista semne de circulatie a sangelui sau daca nu suntem siguri ca exista, trebuie sa incepem apasarile toracice.. Apasarile toracice Baza Este vorba despre o manevra prin care se incearca trimiterea sangelui din toracele pacientului la organele vitale, mentinand astfel o oxigenare minima de urgenta a tesuturilor. Prin elasticitatea cutiei toracice si a plamanilor, apasarile toracice ajuta de asemeni la schimbul de gaze din plamani; prin apasare, aerul bogat in dioxid de carbon iese, si prin relaxare, intra aer bogat in oxigen. In Suportul Vital Primar apasarile se realizeaza cu bratele reanimatorului, in timp ce pentru Suportul Vital Avansat exista masini care optimizeaza apasarile, eliberand mainile reanimatorului pentru alte necesitati. Frecventa Ritmul cardiac normal al unui adult variaza intre 60 si 100 de batai pe minut, existand diferente mari intre indivizi. Avand in vedere ca metodele Suportului Vital nu sunt optime in inlocuirea functiei normale a corpului uman, se recomanda realizarea a 100 de apasari pe minut la un adult. La stopul cardiac se combina apasarile toracice cu respiratiile la un ritm de 15 apasari la 2 respiratii. Se utilizeaza aceasta relatie pentru ca este cea care produce cea mai buna presiune de irigatie cerebrala si coronariana. (Arterele coronariene sunt cele care transporta sangele cu oxigen si substante nutritive la inima). Presiunea La realizarea apasarilor toracice, toracele trebuie sa coboare suficient de mult pentru a putea scoate tot sangele din plamani si din inima si pentru a obtine un puls efectiv. La un adult normal acest lucru presupune coborarea toracelui 4 sau 5 centimetri.
25
Executarea Este foarte important sa localizam in mod corect punctul unde se vor realiza apasarile toracice pentru a optimiza eficienta manevrei si pentru a nu cauza alte leziuni victimei, cum ar fi o fractura costala. + Cu degetul aratator si cu cel mediu ale mainii celei mai apropiate de picioarele victimei identificam capatul coastei inferioare si ne mutam prin alunecare pana la unirea cu sternul, apendicele xifoid + Asezam degetul mediu pe xifoid si aratatorul pe stern + Sprijinind cealalta mana in punctul in care palma se uneste cu incheietura mainii, o mutam prin alunecare pe stern pana cand atingem degetul nostru aratator. Asa vom avea palma mainii in punctul de mijloc al jumatatii inferioare a sternului + Asezam mana care atingea xifoidul peste cea care acum indica punctul de apasare + Nu vom sprijini niciodata degetele mainii, ci doar incheietura interioara mainii pentru a evita exercitarea presiunii in coaste, si leziunea lor. + Ne vom aseza vertical peste pieptul victimei si mentinand un ritm de 100 de apasari pe minut. In timpul decompresiei, mainile nu trebuie inlaturate de pe pieptul victimei. Daca pierdem contactul cu toracele accidentatului, trebuie sa localizam din nou punctul de masaj. Apasarea si decompresia trebuie sa aiba aceeasi durata. Este foarte importanta realizarea optima a acestei manevre, avand in vedere faptul ca executarea sa corecta duce la o eficiente maxima de 40%.
26
Dupa 1 minut de reanimare prin combinarea a 2 respiratii cu 15 apasari toracice, se reevalueaza semnele de circulatie sangvina. Ulterior nu se va mai intrerupe reanimarea.
AJUTORUL Obtinerea unui ajutor este vitala pentru reanimator, deoarece manevrele Suportului Vital de Baza au ca stop mentinerea in cele mai bune conditii a victimei pana la sosirea unitatilor de Suport Vital Avansat, care vor incerca sa recupereze functiile normale ale individului. In cazul in care exista mai mult de un reanimator, unul dintre ei trebuie sa caute ajutor in momentul in care s-a observat ca victima nu respira, timp in care celalalt incepe resuscitarea. Tinand cont de faptul ca principala cauza a stopului cardiorespirator la adulti o reprezinta problemele cardiace si in general acestea se trateaza prin socuri electrice (defibrilatie), un singur reanimator trebuie sa mearga dupa ajutor imediat dupa ce a observat ca victima un respira. Exceptii: In cazul in care cauza probabila a pierderii cunostintei ar fi o problema respiratorie ca: o Traumatism (leziuni) o Inec o Asfixiere o Intoxicatie cu droguri sau alcool o Victima copil sau bebelus reanimatorul trebuie sa duca la bun sfarsit resuscitarea timp de aproximativ un minut inainte de a cauta ajutor.
27
ASFIXIA PRIN OBTURARE Obturatia cailor aeriene este o cauza mai putin frecventa a stopului cardiorespirator, decat sunt actiunile cardiace. La un adult sanatos, fara a fi sub efectul drogurilor depresoare ale Sistemului Nervos Central, exista mecanismo eficiente de aparare pentru evitarea, in majoritatea cazurilor ca obturarea cailor aeriene sa fie completa si fatala. Aceste mecanisme sunt stranutul, pentru caile aeriene superioare, si tusea, pentru caile aeriene inferioare. Se provoaca o crestere a presiunii intratoracice care face ca aerul din plamani sa iasa cu o viteza mai mare, tragand o data cu el obiectul care a cauzat obturarea. In ciuda faptul ca s-a realizat o expiratie fortata, in plamanii nostri ramane mereu o cantitate reziduala de aer, astfel ca, prin manevrele de dezobturare a cailor aeriene, se impinge volumul residual din plamani si se scoate obiectul care a cauzat asfixia. DIAGNOSTIC Momentele anterioare, in care am vazut victima mancand sau copilul juncandu-se cu obiecte mici, ne pot ajuta - Se intampla frecvent ca victima care se sufoca sa duca mainile la gat si sa se agite - In cazul unei obturari partiale a accidentatului, acesta va tusi, auzindu-se o inspiratie cu suierat (sunet muzical atunci cand victima incearca sa ia aer) - Daca obturarea este completa, victima un va putea respira, vorbi sau tusi; fata se va invineti si va sfarsi prin a-si pierde cunostinta. TRATAMENTUL Victima constienta care respira: Avand in vedere ca mecanismul fundamental de aparare al cailor aeriene functioneaza, singurul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa-i spunem sa tuseasca in continuare. Victima constienta cu semne de debilitate sau care inceteaza a mai tusi sau respira: o Vom indeparta orice obiect sau proteza dentara deplasata din gura o Ne vom aseza langa victima, putin in spatele ei o Incercand ca obiectul sa iasa pe gura si nu sa continue sa coboare pe caile aeriene, vom sustine pieptul victimei cu o mana si il vom inclina tare in fata o Vom aplica cel mult 5 palme puternice intre omoplatii victimei, cu incheietura interioara a mainii, incercand ca la fiecare lovitura sa dezobturam caile aeriene.
28
Daca loviturile interscapulare nu au avut efect si victima continua sa fie inconstienta, vom incerca sa solutionam obturarea prin apasari abdominale. o Ne vom aseza in picioare langa victima si putin in spatele ei, cu ambele brate in jurul partii superioare a abdomenului sau o Vom aseza pumnul inchis intre ombilic si partea inferiara a sternului si-l vom sustine cu cealalta mana o O data ce persoana este destul de inclinata in fata, vom impinge brusc inauntru si in sus, incercand sa scoatem obiectul care a cauzat obturarea. Aceasta manevra se repeta de cel mult 5 ori. Daca obturarea nu este solutionata iar victima ramane inconstienta, vom verifica din nou gura in cautarea oricarui obiect care ar putea fi apucat cu degetele, alternand cele 5 palme in spate, cu 5 apasari abdominale. Victima inconstienta Pierderea cunostintei poate produce o diminuarea a tonusului muschilor cailor aeriene, putand astfel sa intre aer in plamani. o Vom deschide caile aeriene inlaturand orice obiect vizibil din gura o Vom asculta, vom vedea si vom simti daca victima respira sau nu o Daca victima un respira vom incerca sa ii dam 2 respiratii gura la gura. Daca respiratiile sunt eficiente dupa 5 incercari: Vom verifica semnele de circulatie sangvina Vom incepe prin apasari toracice si/sau prin respiratii gura la gura, depinzand de situatie Daca respiratiile nu sunt eficiente dupa 5 incercari: Vom incepe, fara a mai cauta semnele circulatiei sangvine, apasarile toracice pentru a incerca eliberarea cailor aeriene Dupa 15 apasari vom verifica gura victimei si vom incerca respiratia gura la gura Vom continua cu cicluri de cate 15 apasari torarice si incercari de respiratie gura la gura pana vom obtine efectul scontat; moment in care vom verifica semnele de circulatie pentru a putea continua cu algoritmul obisnuit, in functie de situatie.
POZITIA LATERALA DE SIGURANTA Organismele internationale competente in materie de Suport Vital nu au ajuns la un consens in ceea ce priveste Pozitia Laterala de Siguranta cea mai adecvata. In acest text ne vom orienta spre cea adoptata de European Resuscitation Council, datorita faptului ca este mai usoara, mai efectiva si se bucura de un consens mai mare la nivel european.
Pentru realizarea acestei manevre trebuie, presupunem ca avem o victima inconstienta, cu respiratie si semne de circulatie sangvina, care sta cu gura in sus (in decubit dorsal) cu ambele picioare drepte. Daca cel accidentat ar purta ochelari ar trebui sa ii dam jos in primul moment.
Procedura + Vom ingenunchia langa victima + Asezam bratul cel mai apropiat de reanimator in unghi drept cu corpul victimei, avand cotul indoit si palma mainii in puntul cel mai de sus + Trecem celalalt brat peste piept, mentinand partea opusa palmei sub obrazul victimei cel mai apropiat de reanimator
29
+ Cu cealalta mana sprijinim piciorul cel mai indepartat de reanimator chiar pe deasupra genunchiului si il ridicam fara a indeparta piciorul de pamant + Tragem de acest picior inspre noi pentru a face ca victima sa se intoarca spre reanimator + Atat sodurile cat si genunchiul si piciorul de deasupra trebuie sa fie indoite in unghi drept + Vom inclina spre spate capul pentru a mentine caile aeriene libere si vom aseza mana sub obraz pentru a mentine capul intins, in cazul in care este necesar Probleme - O data asezata victima in pozitie laterala de siguranta un trebuie sa uitam ca e obligatoriu sa urmarim constantele vitale si sa continuam evaluarea secundara - Trebuie sa verificam circulatia periferica din partea inferioara a bratului si sa micsoram timpul in care bratul este supus unei presiuni pentru a evita problemele decubitului - Pentru sederile in Pozitia Laterala de Siguranta mai mari de 30 de minute trebuie schimbata latura - In fata unei suspiciuni de leziune cervicala, Pozitia Laterala de Siguranta trebuie sa fie executata de cel putin doi reanimatori, mentinandu-se tot timpul axul cap-gat-trunchi. Reanimatorul care controleaza capul si gatul trebuie sa fie cel mai experimentat si cel care dirijeaza manevra.
30
3.
Hemoragii
Continut teoretic: Obiective:

Hemoragii: evaluare si oprime Hemoragii severe
Evaluarea hemoragiilor Aplicarea primului ajutor accidentatilor pentru a opri o hemoragie.
Continut practic: Oprirea hemoragiilor Localizarea anatomica a punctelor de presiune in fata hemoragiilor grave INTRODUCERE In temele anterioare am studiat faptul ca organele au nevoie de oxigen pentru a se hrani. Acesta intra in corpul nostru prin caile aeriene si este repartizat datorita pompei reprezentate de inima. Vehiculul tuturor nutrimentelor de care are nevoie organismul este sangele. Oxigenul este dizolvat in sange intr-o proportie mai mica, si in molecula de hemoglobina a eritrocitelor in cea mai mare parte. Sangele, purtatorul de nutrimente si colectorul de resturi, este impins prin inima spre diferite organe ale corpului si se intoarce tot la inima prin diferentele de presiune. Sangele ramane in vasele sangvine care poarta numele de artere, vene sau capilare. Arterele: sunt vasele care transporta sangele de la inima la tesuturi. Majoritatea transporta sange bogat in oxigen, de un rosu aprins datorita oxidarii hemoglobinei (principalul transporator de oxigen, alcatuind o parte din globulele rosii sau eritrocitele). Ca exceptie de la regula, intalnim arterele pulmonare care
31
transporta sange bogat in dioxid de carbon si sarac in oxigen, de la inima pana la plamani, unde se realizeaza schimbul de gaze. Sunt vase de mare calibru, cu pereti musculari, nervi si cu activitate autonoma. Sangele aflat in ele are o presiune ridicata. Venele: au rolul de a intoarce sangele de la organe spre inima. Majoritatea transporta sange bogat in dioxid de carbon si sarac in oxigen, cu exceptia venelor pulmonare. Sunt vase de calibru relativ mic, cu pereti mai fini, in care sangele are o presiune scazuta in conditii normale. Capilarele: vase de calibru subtire care iriga organele si tesuturile; cu pereti fini pentru a se putea produce schimbulde gaze. Sangele circula foarte lent prin ele, aproape fara presiune. Volumul sangelui la un adult este de 7% din greutatea corporala. La copii este de 8-9%. DEFINITIE Hemoragia este iesirea sangelui din vasele sangvine, drept consecinta a ruperii acidentale sau spontane a acestora. Exista diverse clasificari ale hemoragiilor in functie de medicii care abordeaza aceasta problema. Le vom expune pe cele care au relevanta in manevrele din Suportul Vital Primar. Colegiul American de Chirurgie propune o clasificare a hemoragiilor si a uneia dintre posibilele sale consecinte, socul hemoragic, in functie de cantitatea de sange pierdut. Clasa I: pierderi de pana la 15% din volumul sangvin. De obicei nu apar simptome, si, in majoritatea cazurilor, nici nu necesita asistenta medicala. Clasa II: se pierde de la 15 la 30% din volumul sangvin. Necesita asistenta medicala. Clasa III: se pierde de la 30 la 40% din volumul in circulatie. Necesita asistenta medicala de urgenta. Clasa IV: se pierde mai mult de 40% din sange. Sunt situatii agonice, apropiate de stopul cardiorespirator si de moarte. In functie de vasul din care pleaca hemoragia, avem hemoragii: Arteriale: cele in care sangele tasneste la fiecare constractie cardiaca, de obicei are culoarea rosu aprins iar subiectul este oxigenat corect. Venoase: prin vas se pierde sange in mod constant, are culoarea rosu inchis, din cauza acumularii de dioxid de carbon si a lipsei de oxigen. Capilare: sangerari usoare; au un ton intermediar intre hemoragiile venoase si cele arteriale. Este importanta identificarea tipului de hemoragie, caci cele arteriale sunt mult mai grave, cu o pierdere hematica mai mare intr-un timp mai scurt si cu o hemostaza mai dificila. Hemoragiile, oricare ar fi vasul din care provin si volumul lor, se pot clasifica in functie de locul in care se manifesta, dand nastere la simptome si tratamente diferite. Astfel, putem vorbi despre hemoragii: Externe: vedem sangele care iese printr-o rana sau orificiu natural. Interne: sangele se acumuleaza inauntru organismului. Nu il vedem in mod direct; este vorba despre hematoame, acumulari de sange intraabdominale... Exteriorizate: sangele iese din interior printr-un orificiu natural.
32
OBIECTIVE In fata unor hemoragii, este important ca reanimatorul sa-si mentina calmul, in ciuda faptului ca sangele poate fi socant. NICIODATA nu trebuie schimbata ordinea evaluarii accidentatului, evaluarea si controlul hemoragiilor facand parte din evaluarea secundara, prin controlul ABC-ului. O data asigurate caile aeriene, ventilarea si circulatia victimei, vom incerca sa controlam hemoragia pentru a evita socul hipovolemic sau pentru a-i minimaliza efectele. Trebuie mentinute masurile de igiena de baza pentru evitarea problemelor legate de infectii ale reanimatorului si ale accidentatului. Daca hemoragia este severa vom furniza mijloacele necesare pentru transportul la un centru sanitar. ACTIONAREA IN CAZUL HEMORAGIILOR EXTERNE Masurile de protectie trebuie intensificate prin folosirea unor metode de limitare pentru a evita bolile infecto-contagioase la victima si la reanimator. O data controlat ABC-ul, vom trece la tratarea hemoragiei: Vom aseza sau vom intinde victima in functie de marimea hemoragiei pentru a evita efectele
unui posibil soc. Vom ajuta organismul sa controleze pierderea de sange prin apasare directa cu tifon in punctul care sangereaza, timp de 10 minute. E important sa mentinem presiunea fara a ridica tifonul, pentru a nu rupe coagularea care se formeaza sub tifon. Daca hemoragia se produce la o extremitate, o vom ridica pentru ca aportul de sange sa fie mai mic si starea sangeranda sa poata fi controlata mai usor. Daca in ciuda acestor masuri nu se poate controla starea sangeranda vom cere AJUTOR.
33
O data cerut ajutorul Serviciilor Sanitare, vom continua apasarea directa pe punctul care sangereaza si vom trecela realizarea compresiei arteriale. Vom apasa artera cea mai apropiata de punctul care sangereaza contra unei suprafete osoase, incercand sa micsoram aportul de sange in zona si pierderea sangelui. Astfel, la o hemoragie la mana, vom apasa artera humerala, la inaltimea partii interne a bratului. Exista diferite puncte de presiune care coincid cu punctele pulsului cum ar fi cel radial, cubital, humeral, axilar, inghinal, femural, popliteu, tibial posterior, pediu...
Toate aceste manevre de control al hemoragiilor trebuie realizate urmand ordinea expusa, deoarece pot aparea riscuri. Trebuie sa evaluam mereu ABC-ul, sa controlam pierderea de caldura a victimei si sa mentinem masurile antisoc, favorizand aportul de sange la creier. HEMORAGIA INTERNA In cazul hemoragiilor interne, vasul afectat nu se sparge spre exterior, ci sangele iese din artera, vena sau capilara si se depoziteaza intr-o cavitate a organismului. Principala problema este aceea ca leziunea trece, de multe ori, neobservata. Pentru a ajunge sa diagnosticam o hemoragie interna trebuie sa banuim existenta ei prin mecanismul de producere a leziunii. Astfel, de exemplu, o lovitura puternica in abdomen ne poate indica o posibila hemoragie a unui organ intern. SIMPTOMATOLOGIE Putem sa intalnim o serie de simptome si semne care, impreuna cu mecanismul de producere a leziunii, ne pot ghida spre o hemoragie interna. Acestea pot fi: Paliditatea pielii si a mucoaselor: prin pierderea de sange, organismul reduce aportul catre piele, si aceasta pentru a mentine un aport corect de oxigen in zonele vitale. Piele rece si transpirata: unul dintre simptomele care indica faptul ca persoana intra in stare de soc. Puls rapid si slab, greu de detectat in zona arterelor periferice din cauza scaderii tensiunii arteriale, prin cantitatea mica de sange din interiorul vaselor si nevoia ca aceasta sa fie mai rapida pentru a imparti aceeasi cantitate de oxigen. Respiratie rapida si superficiala: in acord cu cresterea frecventei cardiace. Durere in zona hemoragiei. Sete Confuzie, iritabilitate, enervare din cauza aportului deficient de oxigen la creier. Pierderea cunostintei. Hematom in zona pielii unde s-a produs traumatismul.
34
OBIECTIVE Vom incerca sa cautam ajutor pentru trasnportarea la un centru sanitar si in timp ce acest ajutor ajunge, vom incerca sa prevenim socul hipovolemic si hipotermia. Soc hipovolemic: reprezinta o stare clinica in care cantitatea de sange care ajunge la celule este insuficienta sau inadecvaa pentru ca acestea sa-si poata realiza functiile normale. TRATAMENT + Controlarea cailor aeriene, a respiratiei si a circulatiei (ABC) + Vom desface hainele si obiectele care apasa pentru a usura circulatia sangelui. + In cazul in care nu exista suspiciunea unei leziuni medulare, vom aseza pacientul in pozitie antisoc. In decubit dorsal, cu picioarele ridicate la 45o pentru a usura recircularea venoasa si pentru ca sangele disponibil purtator de oxigen sa ajunga usor la organele vitale cum ar fi creierul, inima si glandele suprarenale. + Evitarea hipotermiei: vom controla pierderea caldurii acoperind pacientul cu o patura sau cu ceva asemanator. + Transportul la un centru sanitar se va face in pozitia adecvata leziunilor suferite. HEMORAGII PRIN ORIFICII NATURALE OTORAGIA Se refera la pierderea de sange pe ureche. In mod normal e vorba despre o hemoragie a urechii externe, dar in cadrul unui traumatism craneoencefalic (TCE) poate fi un semnal de alarma legat de o eventuala fractura a oaselor de la baza craniului. Acest lucru ne obliga sa intensificam masurile de protectie a coloanei si sa transportam bolnavul in Pozitie Laterala de Siguranta pe urechea care sangereaza. Intotdeauna este nevoie de o evaluare clinica. EPISTAXIS Este hemoragia prin fosele nazale. Este vorba despre o hemoragie foarte frecventa si, in majoritatea cazurilor, nu prea grava si autolimitata. Interiorul mucoasei nazale poseda o multitudine de capilare pentru a incalzi si a umidifica aerul care ajunge in plamani, asa numitele plexuri ale lui Kiesselbach. Vorbim despre o hemoragie anterioara atunci cand sangele iese numai prin orificiul nazal, pe cand la cea posterioara sangele curge spre cavitatea bucala in cea mai mare parte. Cea mai intalnita si cea mai putin grava este epistaxis anterioara. Epistaxis Anterioara Posterioar a Traumatism e Pusee hipertesive Uscarea mucoasei Modificar i de coagulare Cauze posibile Umiditate Abuzul de atmosferica decongestionante scazuta nazale Boli ereditar e
Pusee hipertesive
Actionare ABC Apasarea manuala a fosei nazale Amponarea anterioara a fosei care sangereaza cu un tifon imbibat cu H2Os (apa oxigenata)
35
Daca hemoragia nu se opreste sau banuim ca e vorba despre o hemoragie posterioara, vom cere ajutor sau vom transporta victima pentru o evaluare sanitara.
HEMOPTIZIE SI HEMATEMEZA Hemoptizia: este o hemoragie care se exteriorizeaza prin gura, avand originea in aparatul respirator. Apare insotita de tuse. Hematemeza: este o hemoragie care se exteriorizeaza prin gura, avand originea in tubul digestiv. Apare insotita de varsaturi. HEMOPTIZIA Varsaturi cu sange precedate de tuse Sange curat cu miros de oxid Poate avea un aspectspumos, deoarece contine bule de aer. HEMOPTIZIA Controlul semnelor vitale Dieta absoluta Punerea victimei in pozitia semiasezat Transportul la Spital HEMATEMEZA Varsaturi cu sange precedate de ameteli Sange cu resturi alimentare sau sange in zat de cafea Victima poate fi inconstienta
ACTIONARE HEMATEMEZA Controlul semnelor vitale Dieta absoluta Asezarea in PLS Transportul la Spital
ALTE HEMORAGII PRIN ORIFICII NATURALE Melena: hemoragii cu sange negru care se exteriorzeaza prin anus sub forma de sange negru. Este vorba despre sange digerat. Rectoragie: hemoragie prin anus sub forma de sange rosu. Metroragie: hemoragie prin aparatul genital feminin. Diferita de menstruatie. Menoragie: sangerare a aparatului genital feminin. Menstruatii intense sau prelungite. Hematurie: hemoragii prin aparatul genitourinar. Urina este insotita de sange. Aceste hemoragii nu trebuie tamponate si necesita evaluarea de catre cadre sanitare. HEMOSTAZA Organismul nostru poseda o serie de mecanisme cu rolul de a controla hemoragiile, pe care le sprijinim prin manevre de prim ajutor. Pentru controlul hemoragiei intervin peretii vaselor sangvine, plachetele si factorii de coagulare (substante dizolvate in plasma). Hemostaza reprezinta detentia spontana sau artificiala a unui flux sangvin sau a hemoragiei. Cand se produce o leziune vasculara, peretii musculari ai vaselor se contracta pentru a evita iesirea sangelui; in acelasi timp, se elibereaza o serie de substante care atrag plachetele care vor forma un prim tampon sau un tromb alb. Factorii de coagulare initiaza o serie de reactii chimice in cascada care vor forma o coagulare sau un tromb galben, prin care se va evita pierderea de sange si se va produce repararea definitiva a vasului. La rani, acest tromb se identifica drept crusta.
36
4. Urgente si emergente traumatologice
Continut teoretic:

Leziuni ale pielii si ale tesuturilor moi: rani Arsuri Entorse, luxatii si fracturi Amputari. Membru distrus. Traumatisme craneocerebrale Traumatisme faciale si ale gatului Traumatisme vertebro-medulare Traumatisme toracice Traumatisme abdominale si genitourinare Leziuni prin agresiune Electrocutare
Continut practic: Tratarea ranilor si a arsurilor Realizarea principalelor imobilizari Actionarea in cazul persoanelor cu traumatisme
Leziuni ale pielii si ale tesuturilor moi: rani CONCEPT Pielea este organul care acopera intreg corpul. Printre functiile sale se afla aceea de a servi drept bariera de protectie impotriva germenilor, de a conserva caldura corporala etc. Este formata din trei straturi: Epiderma: este stratul superficial al pielii. Nu contine vase sau nervi. Derma: sub stratul anterior; in ea se afla glandele sudoripare si sebacee, precum si radacina parului. Contine vase si nervi. Hipoderma: este stratul cel mai profund al pielii. Contine vase sangvine. Se numeste rana orice pierdere a continuitatii pielii sau a mucoasei secundare a unui traumatism, care produce intreruperea structurii tesuturilor, punand in contact interiorul corpului cu exteriorul. Traumatismul poate cauza leziuni ale organelor sau tesuturilor adiacente: muschi, nervi, vase... Ranile pot fi grave in functie de urmatoarele caracteristici: Profunzime Extindere Localizare: maini, nas, torace, abdomen, articulatii...
37
Murdarie, corpuri straine... Leziuni aparute: hemoragii, fracturi... Semne de infectie: durere, inflamare, supurare...
Tipuri de rani in functie de mecanismul de producere: 1. ABRAZIUNI SAU JULITURI. superficiale. necesita o curatare profunda. 2. INCISIVE. predomina lungimea. curate. produse de obiecte taioase. a se exclude leziunile de structura profunda. sutura primara. 3. ASCUTITE. predomina profunzimea. inalt risc de infectie. protectie antibiotica. a se lasa sase vindece fara sutura. 4. CONTUZII. margini anfractuoase. produse de obiecte tocite. necesita debridare si cicatrizare in faza a doua; a nu se sutura. 5. MUSCATURI. rani foarte contaminate. a se curata intens.
Actionarea in cazul ranilor usoare: Prioritatile sunt: oprirea hemoragiei, prevenirea infectiei si favorizarea cicatrizarii. 1. Mentinerea continua a asepsiei: folosirea unui material steril sau foarte curat, curatarea mainilor celui care acorda primul ajutor, utilizarea manusilor... 2. Incetinirea hemoragiei (daca exista) 3. Curatarea ranii cu apa din belsug si sapun, apa oxigenata sau ser fiziologic, deoarece cea mai importanta este functia de efect mecanic de extragere pentru a indeparta corpurile straine din rana. A se curata dinspre centru spre exteriorul ranii. NICIODATA nu se va folosi vata sau alcool (arde marginile). 4. Oprirea hemoragiei, daca exista, printr-un pansament compresiv si prin ridicarea membrului. 5. Daca separarea de margini este importanta, rana va avea nevoie de sutura facultativ. Daca nu, se va badijona cu un antiseptic si se va lasa sa respire. 6. Se recomanda vaccinarea antitetanos. 7. A NU SE UTILIZA in mod direct peste rana alcool, vata, iod, prafuri sau alifii cu antibiotic; nici batiste, servetele... 8. A NU se sufla peste rana. Actionarea in cazul unei rani grave: Rana grava este aceea care necesita atentie intr-un Centru Sanitar. Sus bordes no se unen y miden de 2 a 3 cm. Mariginile lor nu se unesc si masoara de la 2 la 3 cm. Hemoragia nu se opreste. Lasa sa se vada muschiul sau osul, afectand articulatiile, mainile si pielea. Rani produse cu obiecte ascutite. Strapungeri cu corpuri straine. Muscaturi de persoane sau animale. Rani care, fara un tratament adecvat, pot lasa cicatrici retractile si inestetice, cum sunt ranile faciale. In cazul lor trebuie:
38
1. 2. 3. 4.
Sa efectuam evaluarea initiala a victimei. RCP, daca este nevoie. Sa controlam hemoragia si sa prevenim aparitia socului. Sa acoperim rana cu un bandaj steril si sa incercam sa transportam victima la un centru sanitar in pozitie adecvata, controlandu-i constantele vitale. 5. Sa NU extragem corpurile straine infipte. Sa le fixam cat mai mult posibil infasurandu-le cu tifon de jur imprejur pentru a evita miscarea in timpul transportului si producerea unor noi leziuni in locul ranii provocate de strapungere. CONTUZIA Este leziunea produsa de o forta mecanica ce se produce fara a rupe pielea si poate sa produca striviri sau zdrobiri sau sa ascunda alte leziuni interne grave. Dupa importanta, se clasifica in: Contuzie simpla: grad minim de leziune, provocand o inrosire a pielii, fara complicatii. De ex.: o palma. Primul grad de echimoza: spargerea unor vase mici care da nastere la acumularea de sange (vanatai) aflate in derma. Al doilea grad de hematom: sangele, extravazat intr-o cantitate mare, se acumuleaza in tesutul celular subcutanat (cucui). Al treilea grad: moartea tesuturilor profunde. Dupa un timp, tesuturile profunde ale pielii se necrozeaza, murind din lipsa unui aport nutritiv. In cazul unei contuzii trebuie: 1. Sa imobilizam zona afectata si sa o ridicam. 2. Aplicatii locale reci prin comprese cu apa rece sau gheata (invelita intr-o batista sau punga, pentru a nu atinge pielea direct) pentru a obtine vasoconstrictia sau inchiderea vaselor sangvine si congelarea (anestezia) terminatiilor nervoase de durere. 3. NU intepati hematoamele. Evaluarea de catre personal, deoarece pot exista adesea leziuni interne importante care pot trece neobservate.
39
Arsuri Orice leziune produsa de caldura sub orice forma. Factorii care determina gravitatea unei arsuri sunt:
Profunzimea: conditioneaza cicatrizarea. Extinderea: pericolul de moarte este direct proportional cu suprafata arsa. Localizarea: fata, maini, orificii naturale, genitale etc. Varsta: copii si batrani. Riscuri de infectie: se produc mereu din cauza pierderii pielii. Afectarea cailor aeriene.
In functie de PROFUNZIME, se clasifica in trei grade:

Primul grad sau eritemul: Afectarea epidermei. Se observa o inrosire a pielii. Al doilea grad: afecteaza epiderma si derma. Apar basici. Al treilea grad: afecteaza hipoderma, derma si epiderma si poate afecta muschii, nervii, vasele sangvine etc. Se caracterizeaza printr-o escara de culoare negricioasa sau maroniu inchis. NU sunt dureroase, din cauza distrugerii terminatiilor nervoase de durere.
O metoda rapida de a calcula EXTINDEREA suprafetei arse consta in utilizarea ca unitate de masura a palmei mainii victimei, care echivaleaza cu 1% din suprafata corpului. Consideram grava arsura care afecteaza mai mult de 1% din suprafata corpului, exceptand primul grad. Actionarea in cazul arsurilor: Evaluarea starii generale a victimei (evaluare initiala) si asigurarea constantelor vitale. Racirea imediata a arsurii, punand zona afectata sub un jet de apa rece, cel putin 10 minute sau chiar mai mult, in cazul in care nu dispare durerea. In cazul arsurilor chimice, intervalul se mareste la 15 sau 20 de minute sub jetul de apa. Acoperirea zonei afectate cu bandaje sterile sau daca nu, foarte curate (cearceafuri, invelisuri de perna etc.) si umezite. A NU se aplica creme, prafuri sau orice alt medicament sau produs. A NU se scoate, ca norma generala, hainele victimei, mai ales daca sunt lipite de piele. Vom scoate hainele doar in cazul in care sunt impregnate cu produse caustice sau fierbinti. A NU se da nimic de baut. Daca ii este sete, ii umezim buzele. NU se sparg basicile. Se indeparteaza inelele, ceasurile, bratarile etc.
40
Daca persoana e in flacari, nu ii spunem sa fuga. Stingem flacarile acoperind-o cu o patura sau ceva asemanator sau o facem sa se rostogoleasca pe sol. Daca arsura este extinsa, vom preveni aparitia socului. Transportarea victimei la un centru specializat cat mai repede cu putinta. Acolo se va evalua starea acesteia si i se vor administra lichide.
Rani caustice Se refera la impregnarea pielii cu substante corozive cum ar fi acizi, produse chimice etc. Indepartarea hainelor impregnate. Indepartarea corozivului cu multa apa. Daca a fost produsa de un acid, rana se spala cu o solutie de bicarbonat si apa. A NU se freca. Se va trata apoi ca restul arsurilor: se va acoperi si bolnavul va fi transportat. Entorse, luxatii si fracturi Traumatismele articulare sunt acelea care provoaca leziuni la articulatiile osoase sau la elementele care le compun:
Entorse Consta in separarea momentana a suprafetelor articulare, ceea ce poate produce o destindere a ligamentelor FARA DEPLASAREA EXTREMELOR ARTicULARE. Se poate produce printr-o miscare fortata a articulatiei. Se caracterizeaza prin: Durere intensa si localizata intr-un punct detereminat Inflamarea zonei Impotenta functionala (imposibilitatea realizarii miscarilor proprii ale articulatiei) mai mult sau mai putin vizibila. Cel mai frecvent la nivelul gleznei. In cazul unei entorse trebuie sa: 1. Imobilizam articulatia afectata printr-un bandaj compresiv. 2. Ridicam membrul afectat mentinem in repaos. 3. Aplicatii locale reci. 4. Evaluarea leziunii de catre personal medical.
si il
41
LUXATII SUBLUXATII Leziuni ale aparatului capsulo-ligamentos si periarticular cu DEPLASAREA FRAGMENTELOR, in totalitate la luxatie si partial la subluxatie. Cele mai frecvente sunt luxatiile anterioare de umar si posterioare de cot. Simptomele sunt: Durere puternica Deformare (se compara cu membrul sanatos), din cauza pierderii relatiilor normale de articulatie. Impotenta functionala vizibila. Inflamare. Actionare in cazul unei luxatii: 1. Imobilizarea articulatiei afectate asa cum se afla ea. 2. A NU repune luxatia. 3. Transportul la un centru sanitar pentru repunerea luxatiei si tratament definitiv administrat de personal medical. 4. A NU se da debaut victimei, pentru ca poate avea nevoie de anestezie pentru repunerea luxatiei. 5. Observarea circulatiei periferice, a pulsului, a culorii si a temperaturii extremitatilor.
FRACTURI Pierderea continuitatii oaselor. Acestea se pot produce in urma diferitelor boli sau din cauza unei forte violente. Se pot clasifica in: In functie de acoperirea cutanata: Inchise: existafractra, insa pielea ramane intacta (nu exista rana) Deschise: cauzeaza ruperea pielii (exista rana aproape de centl fracturii). Osul comunica cu exteriorul. Exista riscul unei hemoragii si infectii.
Fata de imobilizarea posterioare: Alineate: fragmentele osoase nu s-au miscat. Deplasate: fragmentele ososase deviaza din cauza tensiunilor musculare.
Simptome ale fracturilor: Durere intensa care creste o data cu imobilizarea zonei. Deformare, desfigurare (in functie de gradul de deviere a fragmentelor), scurtari etc. Inflamarea si aparitia hematoamelor in zona. Impotenta functionala puternica. Complicatii:
42
Leziunea structurilor adiacente: vase sangvine, nervi etc. Pericolele cele mai importante in cazul unei fracturi sunt existenta unei compresii vasculare si/sau nervoase care sa fie prezenta daca nu exista puls periferic, umplerea anormala a capilarelor si temperatura joasa in zona. Hemoragie si soc hipovolemic, din cauza tensiunii vaselor. Infectie (fracturi deschise) din cauza ranii. Soc neurogen.
Mare atentie: Persoanele in varsta pot cadea fara o cauza anume. Intotdeauna trebuie sa se banuiasca existenta unei fracturi de pelvis (sold) sau de femur care a cauzat caderea. De aceea, inainte de a o ridica imediat, trebuie sa ne asiguram de existenta unei astfel de leziuni. Uneori, simptomele sunt vagi, aparand durere la genunchi, in regiunea inghinala sau, pur si simplu, fara o durere initiala. Fractura se detecteaza prin durere la palparea profunda a feselor. Actionare in cazul fracturilor: Evaluarea victimei, fara a o misca, pentru a evita agravarea fracturii. NU se misca accidentatul decat daca este absolut necesar (risc de incendiu etc.). Se indeparteaza inelele, bratarile si ceasurile (in cazul in care sunt afectate extremitatile superioare) care pot agrava in vreun fel circulatia. Cercetarea mobilitatii, a sensibilitatii si a pulsului distal, a culorii si a temperaturii. Acoperirea ranii cu bandaje sterile in cazul fracturilor deschise, inainte de a incepe imobilizarea si oprirea hemoragiei (in acest caz). Imobilizarea zonei fracturii (fara a o repune), inclusiv articulatiile adicente, cu atele tari, evitand intotdeauna miscarile bruste in zona afectata sau miscand-o cu totul sau prin tractiune, daca e necesar. Transportul la un centru sanitar pentru tratament definitiv, cu extremitatile ridicate (fara a fi fost afectate) si imobilizate. Daca fractura este insotita de alte leziuni mai grave, trebuie sa ne ocupam mai intai de acestea, si apoi de fractura.
43
IMOBILIZARI O imobilizare se face cu scopul de a impiedica orice miscare a unei zone lezate, fie ea fractura, entorsa sau luxatie, fara a agrava mai mutl leziunile existente. O imobilizare presupune: o Reducerea durerii o Reducerea leziunilor musculare, nervoase si vasculare o Asezarea victimei in repaos si mai comod Pentru imobilizare se utilizeaza atele, pernite, reviste, batiste triunghiulare, bandaje... Proceduri de imobilizare: 1. Mentinerea ridicata a zonei afectate in timp ce se initiaza metoda de imobilizare aleasa. 2. Acoperirea cu bandaj a ranilor existente. 3. Pernite in zona care se imobilizeaza. 4. Imobilizarea zonei asa cum se afla ea. 5. Imobilizarea articulatiilor superioare si inferioare ale zonei afectate. Principalele imobilizari In extremitatea superioara: A A Esarfe sau contraesarfe sau bandaje largi exterioare. A A Se asaza pernita sub axila. A A Se asaza esarfa, sustinand greutatea bratului lezat. Strangand cu un nod intr-o parte laterala a gatului si lasand degetele mainii mereu la vedere. A A Asezarea unei esarfe peste torace si bratul afectat.
A A
Imobilizarea umarului. 1. Se captuseste materialul pentru imobilizare. 2. Se asaza doua benzi pentur fixarea pe sub brat. 3. Se pune o esarfa si se realizeaza un bandaj larg peste torace si bratul lezat.
C. Imobilizarea cotului. Cotul poate fi: intins sau flexionat. AA Daca e intins de-a lungul corpului, se realizeaza imobilizarea cu ajutorul unei scanduri captusite. AA Daca este flexionat, se realizeaza o esarfa si o contraesarfa la torace si brat..
44
D.
mainii.
Imobilizarea
antebratului,
incheieturii si a asaza antebratului, pe tablii. imobilizeaza
1. Se captuseste materialul si se scandurile pe partea inerioara si exterioara a sustinand cu doua benzi pe care le innodam 2. Se asaza o esarfa si se astfel cotul.
La extremitatea inferioara. Intotdeauna pernite intre ambele picioare Imobilizarea gleznei printr-un bandaj in opt. Infasurarea bandajelor prin golurile naturale ale genunchilor si ale gleznei. Se realizeaza intotdeauna patru noduri pe tabliile pentru fixare. AA Imobilizarea muschiului. Utilizatrea unei tablii si a piciorului sanatas drept atela. Se asaza victima pe spate. a. Se misca piciorul pentru a-l alinia cu cel sanatos. b. Se asaza niste pernite intre picioare. c. Se imobilizeaza gleznele cu bandaje in opt. d. Se trec sapte bezni peste zona lombara, poplitee si glezne. e. Se asaza tablia de la axila pana la talpa piciorului. f. Se innoada benzile pe tablie. Cu atele rigide la ambele capete si prin captusirea lateralelor. Atela externa trebuie sa ajunga mai sus de mijloc, permitandu-se astfel legarea ei de pelvis si de abdomen.
AA Imobilizarea rotulei. Se asaza victima pe spate.
45
Se poate imobiliza apropiind picioarele cu ajutorul unor bandaje largi intotdeauna pe deasupra si pe sub genunchi. Daca se dispune de o tablie, aceasta se asaza cu bandaje, doua pe deasupra si doua pe dedesupt. La inaltimea genunchiului se poate realiza un bandaj in opt pentru imobilizare. A A Imobilizarea gleznei si a talpii piciorului. Pantoful nu trebuie scos, si doar desfacute sireturile. Este suficienta realizarea unui bandaj in opt disnpre patea superioara a gleznei.
46
47
Amputari. Membru distrus Amputari traumatice: Este vorba despre pierderea unuia din membre, sau a unei parti din el, ca o consecinta a unui traumatism. In aceste cazuri se obisnuieste sa se aplice un act reflex de constituire a vaselor sangvine produs de depresie, evitand moartea prin sangerare (desi exista inevitabil o mare pierdere de sange). Dar acest lucru nu se intampla mereu; trebuie evitat socul hipovolemic. Actionarea in cazul amputarilor traumatice: In zona amputarii trebuie controlata hemoragia. Partea amputata se va infasura in bandaje sterile. Se va pune intr-o punga de plastic. Se va pune intr-o alta punga de plastic sau intr-un recipient cu gheata. Va fi transportata impreuna cu ranitul la un centru specializat pentru a fi reimplantat.
Traumatisme craniocerebrale In ultimul timp, acestea reprezinta principala cauza a mortii in accidentele de trafic. Leziunile din aceasta parte a corpului sunt mai grave datorita faptului ca implica centri vitali, cu un risc ridicat pentru viata sau aparitia unor grave sechele. De aceea este foarte importanta descoperirea unei eventuale leziuni medulare si in acest caz pacientul trebuie sa fie miscat cat mai putin posibil. Simptome care pot aprea dupa un TCE: Alterarea starii de cunostinta. Pierderea de sange sau de lichid transparent (cefalorahidian) pe orificiile naturale (urechi, nas). Aparitia de hematoame periorbitale (in jurul ochilor) sau in apofiza mastoidiana (in spatele urechii). Alterari ale marimii si simetriei pupilelor.
48
Prezenta varsaturilor. Dureri de cap.
Cand intalnim un ranit care a suferit un TCE, e posibil sa se observe unul dintre semnele sau simptomele la care se face referire in continuare, inaintea carora trebuie procedat dupa explicatiile care urmeaza, in fiecare caz: 1. Leziunile si ranile la cap, fata sau gat sunt semne indiscutabile ale unei de TCE. Ranile de la cap sangereaza in abundenta, ceea ce poate parea extrem de grav. Atitudinea reanimatorului se va limita in acest caz la aplicarea unui bandaj sau a unui pansament pe rana pana cand ajunge personalul ambulantei. 2. Hemoragiile externe, adica acelea care sunt vizibile la exterior, avand origine interna. Este vorba despre otoragii (pe urechi) y epistaxis (pe nas), si sunt importante pentru ca pot indica o fractura a craniului. Atitudinea in fata acestei situatii trebuie sa fie pasiva : aceste hemoragii NU SE TAMPONEAZA NICIODATA si se are in vedere doar starea ranitului; respiratie, circulatie si starea de cunostinta. 3. Persoanele cu leziuni craneo-cefalice sunt de cele mai multe ori inconstiente, consecinta a leziunilor encefalice. Atitudinea corecta va fi aceea de a avea grija de starea respiratorie a ranitului, observand posibila obstructie a cailor aeriene cu limba persoanei accidentate, prin resturi de sange si secretii sau prin corpuri straine. De asemeni, trebuie sa se observe starea cardio-circulatorie a persoanei accidentate (puls, soc, culoarea pielii si a mucoaselor...). Se va acorda ingrijire in functie de simptome. 4. In nici un caz NU SE MISCA RANITUL, mai ales daca este inconstient, din cauza riscului unor leziuni ale coloanei vertebrale cervicale. Se poate banui o leziune vertebral-medulara la oricare persoana accidentata care: Este inconstienta Are semne de lovituri la cap. Este conducator sau pasager de motocicleta. S-a manifestat la un moment dat, a simtit ceva sau a miscat vreo parte a corpului. In aceste cazuri leziunea gatului trebuie imobilizata iar ranitul nu trebuie mutat in vehiculul propriu. Numai daca au existat varsaturi, se va aseza in pozitie de aparare. Daca poarta cascheta, aceasta nu trebuie scoasa si nici nu trebuie permis ca altcineva sa o scoata, exceptand cazul in care se afla in stop cardio-respirator si este absolut necesar pentru a fi resuscitat. Actionare:

Evaluati situatia victimei. In momentul in care se observa o leziune serioasa a capului sau a coloanei victimei, spuneti-i acesteia sa nu se miste. Stabilizati si sustineti capul si gatul. Sprijiniti-i coatele pe sol pentru a-i stabiliza bratele, sustineti ferm capul cu mainile, sprijinind degetele de-a lungul mandibulei. Cereti unui trecator sa sustina picioarele. Capul si picioarele trebuie sa ramana fixe pana la imobilizarea completa sau pana la sosirea unui ajutor medcal. Evaluati capacitatea de raspuns victimei. Daca nu raspunde, verificati-i respiratia. Daca nu respira, deschideti caile respiratorii tragand de mandibula in fata, cu capul in pozitie neutra (fara sa-l miscati) si verificati inca o data respiratia. Daca respiratia se stabilizeaza, mentineti deschise caile respiratorii tragand de mandibula in fata, fara sa miscati capul din locul sau. Verificati circulatia. Daca victima nu respira, aplicati respiratia artificiala pentru leziunile capului. Se continua imobilizarea spinala.
49
Se urmaresc in continuare constantele vitale. Ranitul se transporta urgent la un centru sanitar, in pozitie laterala de siguranta, daca victima este inconstienta (aceasta manevra cere multa indemanare si trebuie realizata cu ajutorul mai multor persoane). Nu se iriga si nici nu se tamponeaza urechile si nasul. Nu se administreaza medicamente, lichide, bauturi alcoolice, etc.
POLITRAUMATIZATUL Este vorba despre un pacient care, in urma unui traumatism, prezinta leziuni ale mai multor organe, aparate sau sisteme, care il pot expune unui risc vital. Leziunile cele mai frecvente afecteaza de obicei craniul, coloana cerebrala, toracele, abdomenul si membrele, predominante fiind fracturile, hemoragiile, ranile si arsurile. Este necesar sa se efectueze in mod riguros evaluarea initiala a victimei (controlul primar si secundar) cu scopul de a: Determina gradul leziunilor. Stabili prioritatile de actionare. Adopta masurile necesare in fiecare caz. Asigura transportul victimelor la un centru sanitar, in conditii adecvate (suprafata tare si plana). Prioritatile de actionare:
1. Verificarea existentei constantelor vitale si mentinerea lor

a. Cunostinta si caile aeriene b. Respiratie. c. Circulatie. d. Daca este necesar, realizarea RCP. Controlul hemoragiei apoasa si al socului. Mentinerea, in general, a axei cap-gat-trunchi. Stabilizarea fracturilor. Tratarea ranilor si arsurilor. Pregatirea transportului. Evitarea pierderilor de caldura. Reevaluarea periodica.
2. 3. 4. 5. 6. 7.
Traumatisme faciale Prin localizarea acestora se dovedeste ca in multe dintre cazuri e vorba de leziuni complexe, cu risc pentru structurile vitale. Pot compromite functia respiratorie prin obstructia cailor respiratorii si pot provoca hemoragii masive, cu riscul unei leziuni medulare. Actionare: Evaluarea cunostintei.
50
Evaluarea cailor respiratorii: daca exista cea mai mica banuiala de leziune cervicala nu se realizeaza hiperextensia. Caile respiratorii pot fi blocate de dinti sau de corpuri straine. Trebuie cercetata cavitatea bucala si trebuie extrase corpurile straine accesibile: Atentie la realizarea manevrelor care pot perfora sau pot introduce in caile aeriene corpuri straine. Evaluarea circulatiei Oprirea hemoragiilor cu compresii directe: niciodata sa nu se cerceteze ranile din gat, s-ar putea afecta structuri importante.
Leziuni ale dintilor: Trebuie evaluate de specialisti Controlul eventualei hemoragii prin compresiunea cu un pansament In cazul in care dintele sau dintii s-au desprins: se introduc intr-un recipient cu ser fiziologic. Niciodata nu trebuie ca un dinte desprins sa ramana in gura copiilor. Daca exista fracturi de mandibula: I se cere victimei sa inchida gura. Se pune o fasa sub barbie si se leaga in partea superioara a capului prin fata urechilor.
51
Traumatisme vertebro-medulare Sunt leziuni traumatice care afecteaza unul sau mai multe oase sau articulatii care compun coloana vartebrala, incluzand si maduva spinarii. Cele mai frecvente mecanisme de producere sunt: Caderi in picioare de la altitudine mare. Caderi pe fese sau in pozitie de asezat. Lovituri directe la coloana vertebrala. Miscari violente ale gatului. Importanta lor consta in faptul ca pot da nastere la comprimarea (partiala sau totala) a maduvei spinarii. Simptomatologia fracturii: Dureri de ceafa, umeri, spate (in functie de localizarea leziunii). Deformari (greu de apreciat). Contracturi musculara. Simptomatologia leziunii medulare: Imposibilitatea miscarii unuia sau mai multor membre, (a se cerceta). Lipsa (partiala sau totala) a sensibilitatii la unul sau la mai multe membre, (a se cerceta). Mancarimi sau usturimi la degete (maini si/sau picioare). Incontinenta a sfincterelor (fecale, urina) Lipsa reflexelor. Priapism la barbati. Actionare:
1.
Pacientul NU se misca; daca este nevoie, se mentine axa cap-gat-trunchi (aceasta manevra presupune foarte multa experienta si trebuie realizata cu ajutorul mai multor persoane). 2. Se imobilizeaza pacientul inainte de a fi mutat. 3. Se muta pe o suprafata tare si plana. 4. Se urmaresc periodic constantele vitale.
52
Traumatisme toracice A. LEZIUNI NCHISE: - Fracturi de coaste, contuzii si comprimari toracice si pulmonare, fractura de stern. - Apar dureri in locul leziunii, efort si durere in miscarile respiratorii, cianoza (piele vanata din cauza lipsei de oxigenare a sangelui), expectoratii sangvinolente. -Actionare: Victima se pune in pozitie semi-asezata Se supravegheaza constantele vitale. B. LEZIUNI DESCHISE. - Rani penetrante si fracturi deschise. - Rana vizibila in torace, cu dificultate respiratorie, tuse. - Actionare: Nu se ating obiectele infipte. Se tamponeaza oclusiv partial (o parte fara sa fie inchisa). Mutarea urgenta in pozitie semi-asezat. Controlarea semnelor vitale. NU se da de baut victimei. In cazul ranilor penetrante, avem neumotorax deschis sau rana perforanta in torace. Consta in prezenta aerului in cavitatea pleurala, produsa prin intrarea aerului din exterior (rana toracica), provocand o durere intensa si dificultate respiratorie.
53
Traumatisme abdominale si genitourinare Leziuni inchise: Durere abdominala, posibilitatea unei hemoragii interne. Leziuni deschise: Durere abdominala, prezenta unei rani si/sau iesirea viscerelor in exterior, simptome de soc; ale caror complicatii frecvente pot fi: Hemoragie interna: prevenirea socului hipovolemic. Perforarea tubului digestiv Iesirea continutului intestinal Se acopera rana cu un pansament umezit. Se asaza victima culcat, cu picioarele indoite, pentru a diminua presiunea intraabdominala Controlul semnelor vitale.
Actionarea in cazul ranilor abdominale: 1. Se acopera cu un pansament steril (umezit) 2. Se muta urgent in pozitia decubit dorsal cu picioarele indoite. 3. NU SE EXTRAG corpurile straine aflate inauntrul ranii. 4. Continutul intestinal NU SE REINTRODUCE (se acopera cu un pansament steril umed si caldut). 5. NU se da nimic de mancare sau de baut. 6. Se urmaresc periodic constantele vitale.
54
Leziuni prin agresiune
MUSCATURI UMANE Chiar daca pare incredibil, putem fi victima unei muscaturi cauzate de unul dintre noi. Acest fapt este intalnit relativ frecvent la copii si adolescenti, fie din batai, jocuri violente sau acte sexuale extreme. Lunile de vara sunt cele mai propice pentru producerea unor astfel de situatii. Cel mai frecvent, ranile sunt localizate la degetele de la mana, pe gat, pe fata, pe trunchi si, in sfarsit, pe picioare si pe coapse. In saliva umana sunt prezente bacterii care se gasesc si in piele. De aceea exista un anumit risc de infectie, putand sa se produca abcese (colectie purulenta) sau inflamarea ganglionilor limfatici. Locul unde apar cu usurinta infectiile este mana. Aici este frecventa vatamarea oaselor, a tendoanelor si a articulatiilor. Exista si un alt tip de infectii care se pot transmite prin acelasi mecanism, precum S.I.D.A, Hepatita B, Sifilisul, Tuberculoza si Actinomicoza. Tratamentul unei rani provocate de muscatura umana consta in: 1. Curatarea si dezinfectarea leziunii. Spalarea acesteia cu multa apa si sapun. 2. Homeostazia (oprirea hemoragiilor) daca este necesar. 3. Acoperirea cu pansamente sterile. 4. Mentinerea relaxata a zonei si ridicarea ei, apelandu-se la un medic pentru a evalua daca este necesara sutura chirurgicala a ranii si administrarea unui tratament antibiotic.
55
Electrocutare DEFINITIE Se numeste electrocutare moartea reala sau aparenta produsa printr-o descarcare electrica. Termenul fulgerare se refera la cazul in care acea moarte este cauzata de electricitatea atmosferica. ETIOLOGIE Agentul de electrocutare este electricitatea industriala si, in functie de caracteristicile sale se imparte in urmatoarele tipuri: 1. Dupa tensiune a. Joasa tensiune (110-220 V), utilizata pentru iluminare si aparate electrocasnice. b. Tensiune medie (500-800 V), se utilizeaza in industrie. c. Inalta tensiune (800-5000 V), utilizata la caile ferate... 2. Dupa sensul electronilor. a. Continua. b. Alternativa. 3. Frecventa. a. Frecvencta inalta b. Frecvencta joasa. PATOGENIA Efectele electricitatii se pot imparti in: 1. Efecte locale Se datoreaza caldurii create de curent la trecerea prin organism. Asadar, apar leziuni la intrare si la iesire, fiind relationate in mod direct cu timpul de actiune si cu intensitatea. 2. Efecte generale. Intervin urmatorii factori: Durata trecerii curentului. Afectiunea este proportionala cu durata contactului si invers proportionala cu rezistenta zonei afectate (de la mai mare la mai mic, rezistenta structurilor corpului: oase > picioare > vase > nervi). Izolarea corpului: Daca ne comportam ca simpli conductori de lectricitate (haine umede in contact cu solul). Daca suntem izolati, curentul nu va trece iar leziunile vor fi minore sau nu se vor produce. Traiectoria curentului: este greu de prezis chiar daca cele mai obisnuite sunt mana-mana si mana-torace, ambele presupunand riscul de fibrilatie ventriculara. Daca afecteaza capul, se poate produce un stop respirator prin afectarea bulbului, cu importante sechele neurologice. Factori individuali ai victimei.
SIMPTOMATOLOGIE La persoana electrocutata pot fi afectate toate aparatele si sistemele corpului. Leziuni cutanate: se pot vedea cu ochiul liber. Nespecifice: produse de flacari, la aprinderea hainelor, de la flama flash-ului electric. Nu exita diferente fata de alte tipuri de arsuri.
56
Specifice. Sunt acelea a caror recunoastere ne indica in mod precis originea directa a leziunii: o Leziune de intrare: Leziunea are un aspect bine definit, distrusa, ca o piele tabacita cu parti de coagulare si necroza. o Leziune de iesire: In fata expunerii scurte si a tensiunii nu foarte ridicate, intalnim o leziune de tip ulceros, cu centru distrus si margini ridicate. In cazul in care curentul este foarte intens se pot observa mai multe iesiri cu aspect exploziv si cu pierdere de substanta. o Leziuni datorate arcului voltaic. Afecteaza pielea suprafetelor flexoare active: axila, genunchi si incheietura. Leziuni traumatologice cauzate de aruncarea violenta datorata electocutarii la voltaj inalt. Leziuni interne: pulmonare, neurologice, cardiace, abdominale... TRATAMENT DE URGENTA 1. Prim-ajutor: a. Intreruperea curentului. b. c. Se indeparteaza persoana accidentata de langa circuitul electric. Se va utiliza un material neconductor cum ar fi o bucata de lemn uscat. d. Se sting flacarile, daca exista. Acest lucru se va face totdeauna dupa ce se va indeparta persoana accidentata si se va deconecteaza electricitatea. 2. RCP. Trebuie sa ne gandim ca este vorba despre pacienti tineri si puternici, care raspund bine la tratament, si care in mod obisnuit se pot afla in asistolie, si astfel reactia la RCP va fi mai buna. In acest caz se recomanda apelarea la manevrele de RCP de fiecare data cand este posibil, uneori chiar ore, deci se actioneaza cu schimbul. 3. Se acopera zona afectata (orificiile de intrare si iesire). 4. Se evalueaza leziunile traumatologice asociate prin precipitare. 5. Se evalueaza extinderea suprafetei arse a corpului.
57
4. Urgente si emergente medio-ambientale Continut teoretic: Leziuni prin expunere la clor si la alte produse chimice folosite pentru piscine Leziuni prin expunere la caldura Leziuni prin expunere la frig Accidente in mediul acvatic Leziuni prin expunere la radiatii Intepaturi si muscaturi de animale Leziuni prin expunere la fum. Sindromuri de inhalare.
Continut practic
Accidente in mediul acvatic: actionare.
Activitati Modul 5: Un turist te intreaba ce indicatii trebuie sa urmeze pentru a evita o blocare a digestiei.
58
Leziuni prin expunerea la clor i ali produi chimici utilizai n piscine n piscine exist un numr mare de gaze iritante care pot produce afeciuni acute i n anumite cazuri cronice ale sistemului respirator. Produi chimici folosii n piscine: - Clor, sub form de Hipoclorit sodic: folosit mpotriva proliferrii microorganismelor. - Floculant: pentru a falicita eliminarea de particule mici de ctre aparatul de curatat fundul piscinei, particule pentru care depuratorul nu se folosete (sulfat de alumin). - Aldehide. - Stabilizator al ph-ului i al clorului. - Ozon. Dintre toi aceti produi, Clorul este cel care are cele mai multe implicaii asupra snatii. n contact cu contaminanii, el d natere unor subprodui numii cloramine, care dau mirosul i provoac lcrimarea ochilor. Proasta ventilare faciliteaz volatilizarea clorului. n contact cu apa, gazul clor produce clorhidric (HCl), acid hipocloros (HClO) i radicali liberi de oxigen. HCl este foarte iritant i cauzeaz o leziune pe care pacientul o simte imediat. Gazul este insolubil i poate aciona la distan. Leziunile mai grave dureaz de la ore pn la zile de la intoxicaie, i de aceea trebuie inute sub observaie intensiv pentru un anumit timp. Tratamentul piscinelor. Obiective: 1. Sterilizarea apei n scopul de a preveni dezvoltarea bolilor infecioase. 2. Prevenirea creterii algelor. 3. Eliminarea gustului i a mirosurilor dezagreabile. 4. Prevenirea iritrii ochilor i a mucoaselor. 5. Prevenirea formrii de incrustaii calcaroase. 6. Meninerea apei curate i cristaline. 7. Prevenirea coroziunii elementelor metalice ale instalaiei. Cateva probleme: Apa Verde Este cauzat de alge sau de prezena cuprului.Ajustarea pH-ului ntre 7.2 i 7.6 i efectuarea unui tratament de oc. Apa Laptoasa Verificarea nivelelor pH-ului i situarea lor ntre 7.2 i 7.6 Iritarea ochilor Verificarea dac pH-ul este ntre 7.2 i 7.6. Vascozitatea peretilor Cauzat mai ales de nivelul sczut al clorului. Senzatia de alunecos Verificarea nivelului clorului i al pH-ului. Coroziunea acesoriilor si iritarea pielii Cauzate de nivelul sczut al pH-ului apei.
Simptome: lcrimare, arsuri faringiene, inspiratie stridenta, traheobronit cnd expunerea este intens, putnd duce la edem pulmonar n 2 pn la 6 ore. Mod de actionare: Prima msur este izolarea pacientului de sursa de gaze toxice i administrarea de oxigen suplimentar, 10 litri/min prin masc. Eliberarea cii respiratorii: scoaterea detritusului din gura sau nasul pacientului expus la incendii. Dac este necesar, s se fac intubarea endotraheal. Oxigen umed, bronhodilatataor, tratarea cilor respiratorii.
59
Leziuni provocate de expunerea la cldur Corpul uman are o temperatur intern de 37C, n vreme ce temperatura cutanat este de 33,5C. Cldura dobndit i pierdut de corp depinde de factori multipli; dac de produce un dezechilibru, organismul ncearc s-l contracareze meninndu-i temperatura constant. Atunci cnd aceste mecanisme de reglare nu funcioneaz se produce patologia. Temperatura cu care sngele ajunge la hipotalamus va fi principalul determinant al rspunsului corporal la schimbrile climatice. Aceasta d natere la o serie de reacii ca rspuns la creterea temperaturii. Evaporarea este mecanismul principal de control. Cnd temperatura corporal ajunge la un anumit nivel, transpirm; la evaporarea transpiraiei pielea se rcete i aceast rcire se transmite spre esuturi. Cnd temperatura mediului o depete pe cea a corpului, cldura se pierde doar prin evaporarea asociat transpiraiei. Mecanismul principal de diminuare a cldurii este creterea transpirrii. Meninerea sa necesit recuperarea pierderilor de lichide i de ioni de Cl i Na. Dac exerciiul s-ar menine, producia de transpiraie s-ar diminua i temperatura corporal ar crete, n acelai timp producndu-se o vasodilataie cutanat, diminuarea volemiei, a Frecvenei cardiace, a fluxului renal i a ADH-ului. Acest fenomen este cunoscut sub numele de Epuizare prin transpiraie. 1) Crampele cauzate de exerciiul intensiv: exerciiul produce un exces de cldur n organism care se pierde mai ales prin transpiraie ( adic ap i sruri).Cu ct activitatea fizic este mai intens, cu att se transpir mai mult. Se poate ajunge la situaia n care se pierd suficiente ap i sruri nct muchii s fie afectai. Lipsa de sruri provoac proasta funcionare: muchii, n general cei ai braelor i ai picioarelor, devin incapabili s se contracte-relaxeze i sufer un spasm continuu i dureros: o cramp muscular. Acestea se pot produce i ntr-un mediu rece, dac persoana care face exerciiul fizic nu este obinuit cu el sau l practic excesiv. Aceast situaie se agraveaz n cazul n care persoana poart haine groase care mpiedic eliminarea corect a cldurii prin transpiraie, ceea ce face ca organismul s creasc i mai mult producia de transpiraie (se formeaz un cerc vicios care duce la o pierdere mai mare de sruri de fiecare dat). Pentru a evita crampele musculare este ndeajuns s se recupereze lichidele i srurile care s-au pierdut sub form de transpiraie. Pentru aceasta putem consuma anumite buturi izotonice care exist pe pia sau anumite sucuri de fructe. Odat recuperate, spasmele vor disprea i persoana se va ntoarce la normalitate.
BAUTURA IZOTONICA 1 litru de apa curenta 1 lingurita rasa de sare. Se poate folosi si lingurita de saresi de bicarbonat 10 lingurite de zahar
2) Epuizarea extrem cauzat de sucul de la 2-3 lamai sau cldur: este tulburarea cea mai frecvent dintre cele cauzate de cldur, portocale mai ales la persoanele n vrst, care fac tratamente cu diuretice sau care au o afeciune cardiac. Cauza este disfuncia mecanismelor care regleaz temperatura corporal atunci cnd persoana respectiv este expus al o cldur ridicat. Aceasta situaie poate fi detectat repede. Cum se manifest o persoan acre sufer de epuizare prin cldur?
60
Pielea se rcete i transpiraia nu se produce. Persoana poate prezenta o coloraie "grizulie" a pielii. Temperatura corpului nu crete. ncepe cu senzaia de slbiciune sau de ameeal i persoana nu mai poate sta n picioare. Pot aprea ameeli, greuri i vrsturi i se poate ajunge la pierderea cunotinei (leinul sau colapsul). Se aseamn mult cu lipotimia. Durerea de cap, pierderea apetitului i senzaia de "nevoie de a merge la toalet" nsoesc starea de epuizare. Presiunea sanguin scade i pupilele se dilat. Ce trebuie s facem dac cineva sufer de un lein provocat de cldur? Persoana trebuie ntins cu faa n sus sau uor nclinat ntr-un loc ventilat i curat. Trebuie eliberat de haine i trebuie "s i se lase spaiu ca s respire". Trebuie s i se dea s bea lichide. n general ajung aceste msuri. Persoana i revine dup un scurt repaos i nu mai arat nici o tulburare. Dac nu se ntmpl aa, ea trebuie dus la medic pentru o consultaie mai profund. 3) Leziunea care poate cauza combinarea exerciiului fizic intensiv i a temperaturii ridicate: exist trei condiii n care se poate produce aceast leziune: a face sport pe o perioad de timp prelungit sau cu mare intensitate, o temperatur mai mare de 26C i un grad ridicat de umiditate. De obicei sportivii profesioniti sunt expui acestui fenomen, dar i se poate ntmpla oricui. Producia de cldur crete odat cu activitatea metabolic a muchiului scheletic, aa cum se ntmpl n timpul exerciiului. Temperatura corporal este obinut din balansul ntre cldura produs i cea eliminat. Un exerciiu dur poate ridica temperatura rectal la 40C. Trebuie s lum n considerare umiditatea existent. Dac umiditatea atmosferic depete 60% si temperatura ambiental este de peste 32C, sudoarea nu se evapor, iar cldura nu se rspndete. n medii calde, a nu da zahr (sportivilor, de exemplu) ar putea mpiedica mecanismul de termoreglare. Capacitatea de transpirare poate fi inhibat dac nu se consum glucoz, care influeneaz producia de transpiraie. Creterea conductanei cerut cnd este necesar eliminarea cldurii din interiorul corpului se produce prin mrirea fluxului sanguin i detensionarea suprafeei vaselor. Vasodilataia cutanat este responsabil pentru hipovolemia relativ care duce la tahicardie. Dac producia de transpiraie este excesiv iar organismul nu beneficiaz de un aport de lichide, hipovolemia devine real, rezultnd i o cretere a frecvenei, primul mecanism de adaptare la cldur. Factori care predispun apariia sa: Lipsa adaptrii la clima unei zone, alta dect cea de reedin. Vrsta avansat sau obezitatea. Aportul inadecvat de sruri i lichide nainte de nceperea efortului fizic.
Ce observ o persoan care sufer de un astfel de fenomen? Transpiraia excesiv, nsoit de creterea temperaturii corpului. Aceasta poate ajunge pn la 40C. Persoana i poate pierde orientarea spaio-temporal, adic nu mai tie exact cine este i unde se afl. Se poate chiar ca ea s leine, pierzndu-i momentan cunotina si vorbind incoerent.
61
Frisoanele, durerea de cap, btile inimii i respiraia accelerate sunt i ele tipice. Se poate produce o coborre a tensiunii arteriale care cauzeaz att leinul, ca i senzaia de ameeal i de grea, nsoite sau nu de vrsturi i de un mers instabil (ataxie). Ce trebuie s facem ntr-o astfel de situaie? n primul rnd trebuie s verificm starea n care se afl persoana. Dac i-a pierdut cunotina, temperatura sa e ridicat i nu rspunde cu coeren la ntrebrile noastre, trebuie dus la un centru medical. Ceea ce se face n mod normal este recuperarea lichidelor, a zaharurilor i a srurilor care s-au pierdut n timpul exerciiului. Aceste msuri ar fi ndeajuns pentru buna recuperare a oricrei persoane care nu suferea de nici o boal grav anterioar.medicul menine sub observaie pacientul vreme de 36 de ore pentru a se asigura c nu apar complicaii. Dac situaia nu este att de grav, putem aeza persoana ntins i acoperit de prosoape umezite cu ap rece. Alta msur const n masarea braelor i mai ales a picioarelor. Astfel obinem corecta circulaie a sngelui i buna funcionare a inimii. Cum putem evita epuizarea extrem? Se recomand evitarea exerciiului fizic ntre orele de intensitate major a soarelui. Este recomandat ca joggingul s se desfoare nainte de ora 9 sau 10 dimineaa sau dupa 7 sau 8 seara. Este important s bem ap, cam 300 ml (un pahar i jumtate), inainte de nceperea exerciiului. Apoi, pe parcursul lui, trebuie de asemenea s consumm ap sau buturi izotonoce recomandate sportivilor. 4) Insolaia: Medicina nu cunoate cauzele care duc la insolaie. Ceea ce se tie este c temperatura ambiental ridicat i expunerea direct la soare sunt factori care o pot provoca. Dar aceste procese nu o preced n mod necesar. Ea duce la disfuncia multiorganic produs de creterea temperaturii corporale n urma eecului mecanismelor termo-reglatoare, ridicnd temperatura corporal la limite incompatibile cu viaa, producnd o afeciune multisistemic, diferitele organe fiind afectate n mod inegal. Apare mai frecvent ntre primele 24-48 de ore ale unui val de cldur, dat fiind c perioada de aclimatizare este de 4-7 zile. cConsecinele directe ale insolaiei sunt absena transpiraiei i vasoconstricia periferic. Este ca i cum corpul expus unui mediu foarte clduros ar fi incapabil s se rceasc din cauza disfunciei mecanismelor de reglare a temperaturii corporale. Ceva similar se ntmpl atunci cnd sistemul de rcire al unei maini este incapabil s rceasc motorul i acesta se oprete. Cnd mecanismele de rcire nu funcioneaz, temperatura corporal crete n mod periculos, putnd cauza daune grave organelor i sistemelor vitale. n cazuri puin frecvente daunele sunt att de grave nct provoac moartea. Insolaia apare mai ales la persoanele n vrst, suferind de arteroscleroz, de insuficien cardiac congestiv (inima incapabil s fac sngele s circule adecvat), la persoane care fac tratament cu diuretice, la diabetici, la asmatici care folosesc anumite produse farmaceutice ca Ventolin, la alcoolici i la toi cei care sufer de o boal a pielii care ngreuneaz producerea normal a
62
transpiraiei. Toti acetia sunt nepregtii pentru a nfrunta cldura i trebuie s fie foarte precaui n acest tip de mediu. n cazuri izolate, sportivii care fac efort pe parcursul mai multor ore pot prezenta simptomele insolaiei. Cum putem recunoate o persoan care sufer de insolaie? Pielea este cald si uscat; nu transpir. Temperatura corporal este forte ridicat, ca atunci cnd are febr mare. Temperatura poate ajunge pn la 41C. Dac se depete aceast limit pronosticul este ru. Persoana prezint simptomele epuizrii extreme, e incapabil s stea n picioare sau s fac orice alt tip de efort. Uneori i pierde cunotina i lein. n cazuri grave, cel afectat intra n stare de com i poate s moar subit. Insolaia cauzeaz o durere de cap intens, senzaia de ameeal i de slbiciune (ca atunci cnd nu mai putem sta n picioare de oboseal). Respiraia se accelereaz i se face superficial. Apar deranjuri intestinale asemntoare cu cele provocate de diaree i, n anumite cazuri, persoana vorbete incoerent i este dezorientat (de exemplu nu tie s spun unde se afl). Tratamentul trebuie fcut de un medic dintr-un spital. Este necesar deplasarea pacientului n cel mai scurt timp. Dac nu se poate ajunge la spital, trebuie chemat salvarea de urgen (112). Supravieuirea pacientului depinde de rapiditatea cu care acionm. Este o boal care poate fi evitat. Pentru a o evita nu trebuie practicate exerciii fizice pe parcursul orelor de maxim cldur i n zilele cu mare umiditate; dac totui se face un efort fizic intensiv, n ora de dinaintea nceperii lui trebuie consumate mari cantiti de lichide, cel puin 1500 ml de soluie hipotonic i salin (ap, 2,5 gr de glucoz i 0,2 gr de ClNa pentru fiecare 100 ml de ap), evitnd s fi consumat anterior alcool i/sau cafea. Cum putem diminua afeciunile cauzate de o insolaie sever? Cobornd temperatura corpului. Persoana trebuie aezat ntr-un loc rcoros i aerisit. Un aparat de aer condiionat sau un ventilator poate fi de mare ajutor. Persoana trebuie dezbrcat i, dac este posibil, scufundat n ap foate rece, cu ghea, pentru a face ca temperatura corpului ei s coboare sub 38C. Dac nu dispunem de un loc cu baie, putem s-o acoperim cu prosoape sau crpe nmuiate n ap rece. Masajul picioarelor i al braelor poate fie de ajutor pentru inim. O form sever de insolaie poate ajunge s fie mortal. Cteodat, moartea se produce n primele ore i alteori ea poate surveni dup zile sau sptmni. Aceasta se ntmpl cnd apar complicaii la nivelul organelor sau al sistemelor vitale: - Hemoragie difuz la nivelul creierului, al ficatului, al inimii sau al rinichiului, care duneaz esuturilor lor i, la sfrit, funciile lor. - Insuficiena cardiac, renal sau hepatic. - Infarctul acut de miocard. Nici una dintre aceste complicaii nu este frecvent, excepie fcnd cazurile foarte grave sau cele n care aciunea medicului este trzie. De aceea, cel mai important este ca serviciul de urgene s fie anunat imediat. 5) Rash cauzat de cldur: Este cauzat de disfuncia local a mecanismelor protectoare ale transpiraiei, atunci cnd asudarea abundent are loc n ambiente umede i puin ventilate. Este cauzat de blocarea sau inflamarea glandelor sudoripare.
63
6) Sincopa cauzat de cldur: Schimbrile hemodinamice cum ar fi pierderea volumului prin asudare, creterea circulaiei periferice prin vasodilataie etc., provoac hipoperfuzia cerebral, responsabil pentru sincopa prin cldur. Pierderile de ap, clor i sodiu joac un rol secundar, dar recuperarea lor ar putea preveni acest fenomen.
64
Leziuni prin expunerea la frig Practicarea sporturilor legate de munte i modurile diferite pe care el le presupune sunt astzi sursa cea mai important de date pentru acest tip de leziuni. Spania, chiar dac este o ar clduroas i semideertic, este i muntoas, avnd cea de-a doua altitudine medie din Europa, dup Suedia. Aceste leziuni se pot observa i n cazul vagabonzilor n timpul perioadelor de frig intens sau n cazul supravieuitorilor accientelor prin necare. Temperatura axial i bucal este cea mai supus influenelor mediului, cea rectal poate fi modificat de metabolismul colonului iar circulaia venoas a extremitilor inferioare i cea timpanic de temperatura pavilionului auricular i a conductului auditiv extern. De asemenea exist diferene regionale importante, putnd s se gseasc diferene de pn la 10-15C ntre cea existent la nivelul organelor centrale (al inimii, al creierului i al traiectului gastrointestinal) i vrfurile degetelor. Msurarea cea mai fiabil este cea luat n al treilea distal al esofagului, dar i temperatura timpanic este la fel de fiabil i de accesibil. 1) Hipotermia. Cnd temperatura central a corpului uman (rectal, esofagian sau timpanic) coboar mai jos de 35C, se produce o sitauie n care organismul nu este capabil s genereze cldura necesar pentru a garanta meninerea adecvat a funciilor fiziologice. Aceast situaie se numete hipotermie. Clasificarea hipotermiei: Acut, subacut i cronic. Uoar (32-35C)i grav (<32C). La temperaturi mai ridicate de de 32C, manifestrile clinice ale pacienilor se supun mecanismelor fiziologice de termoreglare pentru a reine i genera cldura: tremurat, vasocontricie cutanat, diminuarea perfuziei periferice, creterea fluxului sanguin cerebral, creterea diurezei (diureza provocat de frig), creterea frecvenei cardiace, a frecvenei respiratorii, a volumului cardiac i a tensiunii arteriale. Sub 30-32C, activitatea enzimatic se ncetinete, scade capacitatea de a genera cldur i nivelul contienei se diminueaz progresiv, ducnd pacientul pn la coma profund, i scznd consumul de oxigen att al creierului ct i al mduvei spinrii. Aceasta diminuare a consumului de oxigen al SNC face ca hipotermia s aib un efect preventiv asupra hipoxiei cerebrale i medulare, permind recuperri neurologice complete dup scufundrile n ape ngheate n jurul a 30 minute i dup traumatisme cranioencefalice i medulare grave.
65
Alterrile frecvente i comune n hipotermie Com Deshidratare Diminuarea volumului cardiac Hipotensiune arterial Aritmie cardiac Bradipnee Diminuarea volumului respiratoriu curent Hipoxie Hiperglicemie Diminuarea hormonilor hipofizari Poliurie/insuficien renal Anemie/hemoconcentraie Trombocitopenie Pancreatit Ileus paralitic Ulcerul lui Wischnevsky Diminuarea activitii hepatice Pneumonie Sepsis Alterarea absorbiei medicamentelor
Hipotermia uoar. Semne clinice Alpinistul se plnge de rig i si pierde interesul pentru orice alt activitate n afar de a se nclzi. Dezvolt o atitudine negativ fa d eobiectivele grupului. Incapacitatea de a continua cu restul grupului. Lipsa coordonrii micrilor, a pailor. Posibilitatea apariiei unor frisoane violente. Hipotermia grav. Semne clinice Alpinistul nu mai are grij de autoprotecia contra frigului. Deteriorarea progresiv a funciilor mentale i cerebrale. ncetineala deciziilor. Raionamente incorecte. Deteriorarea memoriei. Disartrie. Ataxie. Disartria. Ataxia. Deseo de dormir. Coma, etc. Disminucin progresiva de las constates vitales: FC, TA, respiracin, etc. Estado de muerte aparente
Prima msur care trebuie s i se aplice unui pacient cu diagnostic sau suspiciune de hipotermie este izolarea de mbrcmintea umed sau ud care poate favoriza agravarea hipotermiei, uscarea lui dac este umed sau ud i izolarea lui de frig, att aezndu-l ntr-un loc mai clduros i mai puin umed, ct i folosind materiale izolante cum ar fi pelerinele de aluminiu sau de plastic aluminizat (polietilen metalizat). Este important s ne amintim c frigul exercit un efect protector asupra hipoxiei cerebrale i medulare i c s-au nregistrat cazuri de persoane care dup mai mult de 30 de minute de stop cardiorespirator au putut fi recuperate fr sechele neurologice. Tratarea hipotermiei la recuperare va depinde n mod esenial de gravitatea hipotermiei, de situarea locului, de posibilitile de evacuare i de prezena personalului medical specializat. De fiecare dat cnd condiiile atmosferice o permit, obiectivul tratamentului pe teren va fi facilitarea evacurii ct mai repede posibil. 2) Degerarea
66
Nu trebuie s confundm degerarea cu procesul iniial: hipotermia sau diminuarea temperaturii corpului prin expunerea prelungit la temperaturi mabiente joase, despre care va fi vorba mai jos. Cnd o persoan este ngheat prin expunerea excesiv la frig, ea prezint urmtoarele simptome: - Amoreal, tremurat (mecanism de aprare pentru a produce cldur). - Somnolen; pierderea vederii. - Instabilitate. - Buimceal i semiincontien. nainte de instalarea degerrii, este posibil ca pielea victimei s aib un aspect normal, dar pe msur ce congelarea progreseaz pielea se face alb sau gri-glbuie, apar amoreala, furnicturile, dorina excesiv de a dormi. Este posibil s apar dureri, dar nu este neaprat. Pot aprea bici. Zonele cele mai afectate sunt de obicei urechile, nasul, degetele, dar poate avea loc i o degerare generalizat. Reguli generale privitoare la degerare: NU se fac frecii locale (nici cu zpad). Zonele degerate devin fragile i se pot desprinde. La fel se ntmpl i cu masajele care, de asemenea, traumatizeaz zona afectat. Se acoper zona afectat cu pelerine sau haine groase. NU trebuie aplicate pungi cu ap cald, nici comprese calde i nici nu trebuie aezat victima aproape de o sob. Cldura excesiv crete daunele asupra esuturilor printr-o vasodilataie brusc. nclzirea lng o surs de cldur, dac se are n vedere faptul c anestezia produs de degerare permite ca apropierea excesiv de flacr s fie nedureroas, are de obicei drept unic efect adugarea unei arsuri reale. Buturile alcoolice produc o vasodilataie care crete pe meoment senzaia de cldur periferic. Dar singurul lucru pe care reuesc s-l fac este distrugerea mecanismului fiziologic de vasoconstricie periferic ce pune n micare organismul pentru a lupta mpotriva frigului i a preveni hipotermia. Acest mecanism sacrific prile aeriene, i chiar cu costul unei amputri ne salveaz viaa. Dac degerarea este generalizat, trebuie procedat astfel: Victima trebuie aezat ntr-o ncpere n care temperatura va fi ridicat treptat, cu cte 2 grade pe or. Sau: Victima va fi mbiat n ap cldu (23 pn la 27 de grade), a crei temperatur va fi ridicat cu 4 grade pe or. Trebuie s i se aplice o cur de urgen n cazul n care exit rni (bici, scuame etc) Dac individul este contient trebuie s i se administreze buturi calde cu mult zahr, dar nu alcoolice: ceai, cafea, sup etc. Cnd a intrat la cldur, trebuie s fie animat ca s fac exerciii cu membrele afectate.
67
Accidente n mediul acvatic Consideraii preventive n activitile acvatice Cu toii suntem expui riscurilor n locurile destinate distraciei n ap, de la nottorul cel mai experimentat i pn la cel mai nepriceput dintre pacienii de la curele de ape. Dar exist anumite rupuri de persoane care, din cauza caracteristicilor lor, sunt mai predispuse accidentrii n ap. a) persoanele cu exces sau caren de greutate: pot suferi o cdere din cauza pierderii forei sau a abilitii. b) copii i btrnii: primii pentru c dezvoltarea lor psihomotorie nu este complet, mai ales cei mai mici de 5 ani, i urmtorii din pricina pierderii forei i a agilitii odat cu naintarea n vrst. Locurile cele mai periculoase pentru ei, pentru c pot suferi o cdere, sunt zonele unde se sparg valurile, stncile i digurile, scrile (n piscine i n parcurile acvatice) i locurile unde se schimb profunzimea. c) persoanele care utilizeaz colace de not pentru a se ajuta: pericolul nu const n folosirea acestor obiecte, ci n deteriorarea lor prin ruptur sau nepare sau pierderea lor sub ap. De fiecare dat cnd o persoan are nevoie s le foloseasc, ea trebuie s se limiteze la locurile unde ajunge cu picioarele. Este bine ca ea s fie supravegheat de alt persoan (care s tie s noate, cel puin) atta timp ct rmne n ap. d) nottorii care folosesc unul dintre tipurile de echipament suplimentar pentru o activitate concret: toate activitile care necesit material auxiliar pentru realizarea lor (scufundri, pescuit submarin etc.) trebuie s se desfoare cu materialul adecvat i n bun stare. Nu este recomandat s se fac baie mbrcat (mbrcmintea ngreuneaz micrile) sau s se foloseasc ochelari de scafandru (risc de lovitur sau de spargere a sticlei) n zonele unde se sparg valurile. Echipamentele mai sofisticate (sticle pentru scufundri, harpoane, ceasuri, plci de windsurf etc.) trebuie s ndeplineasc normele n vigoare si trebuie s fie inspectate periodic pentru a-i proba starea bun de pstrare i funcionare. e) strinii i persoanele care nu provin din locul unde se desfoar baia: cei mai expui, pentru c nu cunosc instalaiile unde se desfoar activitatea acvatic i nici nu neleg avertizrile de pericol sau anunurile verbale ale salvamarilor. f) cei intoxicati cu alcool sau droguri: acest tip de substane altereaz echilibrul, percepia realitii (diminueaz perceperea posibilelor riscuri, fcnd ca persoana s devin imprudent) i facultile fizice (coordonarea micrilor, de exemplu). g) grupurile numeroase de nottori neorganizate: sunt dificil de controlat i n cadrul lor se produc nenumrate micri neateptate care i pot afecta pe ali nottori, din interiorul sau din afara grupului. Adolescenii i mai ales copiii reprezint grupul cu cel mai mare risc din cauza tendinei lor de competiie i a curajului lor.
68
PARTICULARITI ALE NOTTORILOR CU HANDICAP n principiu, aceste persoane nu sunt expuse mai multor accidete dect restul populaiei; dar trebuie ca i noi i ei s fim contieni de faptul c exist anumite limitri n mediul acvatic. Putem s le clasificm n trei categorii n funcie de tipul de handicap de care sufer: a) handicapuri senzoriale: este vorba de persoanele oarbe sau cu miopie sever, surde au cu un grad important de hipoacuzie (diminuare a acuitii auditive), surdomute etc. De obicei folosesc un mediu distinct de comunicare (citesc buzele, limbajul surdomuilor), care trebuie s fie luat n consideraie n caz de urgen. Nu trebuie s se foloseasc instruciuni vagi, ci ct mai concrete posibil. Uneori va i necesar ca mesajul s ie repetat de cteva ori. handicapuri fizice: persoanele care sufer de o anomalie motorie sau lipsa unui membru se mic mai greu n ap (fie c intr sau ies din ea sau noat) i i menin mai greu echilibrul pe mal. n funcie de gradul de handicap al persoanei poate fi recomandat compania unei alte persoane n timpul bii. Handicapuri psihice: sunt persoanele care sufer de paralizie cerebral, retardare mental sau de o boal psihiatric. n aceste cazuri capacitatea lor de comunicare este alterat, fiind posibil ca ei s nu neleag recomandrile sau avertizrile de a evita riscurile. Atunci cnd ncercm s comunicm cu ei trebuie s ne asigurm c neleg ce li se zice. Unii dintre ei, din pricina percepiei lor speciale asupra lucrurilor, pot refuza ajutorul chiar i atunci cnd e necesar.
b)
c)
Cnd cineva trebuie s fie supravegheat n timp ce ac ebaie, trebuie ca aceasta s se fac de la scurt distan, dac este necesar chiar din ap. Avei grij s nu fii distras de altceva, chiar dac neatenia nu dureaz dect cteva secunde. Este bine s cunoatem semnificaia semnelor de avertizare sau de pericol pe care le putem ntani n instalaiile acvatice. Astfel vom evita o speritur i, n cel mai bun dintre cazuri, o ceart din partea salvamarului: Semne de control ale activitilor nautice: 1) de autorizare: indic faptul c este permis o anumit activitatea n mod concret. Sunt simboluri albe pe fond albastru. 2) de interdicie: indic faptul c este interzis orice activitate. Sunt simboluri negre pe fond alb mrginite i traversate de o dung roie. 3) steaguri: Verde: zon de scldat supravegheat, fr pericol. Galben: zon de scldat supravegheat, periculoas. Rou: zon n care scldatul este strict interzis.
CARE SUNT ZONELE CELE MAI PERICULOASE NTR-O PISCIN? - Zonele care nu sunt destinate scldatului, pentru c n ele se fuge, se fac srituri i se joac fr precauii, ceea ce crete riscul de a aluneca, a se lovi sau a suferi o cztur care s provoace un traumatism.
69
- n piscin elementele care cmport riscul major de accidente sunt yonele unde se schimb profunzimea (scri sau rampe), bordurile i obiectele rigide introduse n ap pentru joac (mingii, pistoale cu ap, ochelari de scafandru etc.). - n ceea ce privete piscinele descoperite, pot aprea pericole cnd se dezlnuie o furtun. n acest caz va trebui s se gseasc un refugiu n interiorul unei cldiri (niciodat sub o umbrel sau sub copaci) pn cnd se oprete furtuna sau tunetele. i vntul se poate transforma ntr-un factor de risc, mai ales n parcurile acvatice. n acestea din urm trebuie respectate cu strictee indicaiile de pe instalaii. Pe tobogane trebuie s adoptm poziia de culcat cu faa n sus (n unele cazuri se poate cobor i pe ezut), cu braele i picioarele ncruciate si lipite de corp, cu picioarele n fa (adic trebuie s fie ntotdeauna primele care intr n ap), niciodat nu terbuie s se coboare din doi n doi, iar persoanele care coboar trebuie s trebuie s aib o nlime mai mare de 1,25 m, sunt interzise oprirea la mijlocul unei coborri, ridicarea n picioare sau schimbarea poziiei n timpul traseului descendent sau prinderea altei persoane. De asemenea este recomandat s se evite hainele care au elemente metalice n compoziie sau orice altceva n afara unui costum de baie, la fel ca i utilizarea ochelarilor de baie cu lentile de sticl. Niciodat nu trebuie s ne scldm n bazinele destinate celor care coboar pe tobogane I PE PLAJ? Factori ambientali: trebuie supravegheate starea mrii, vntul, curenii (zonele cele mai periculoase, sunt detectabile pentru c culoarea apei se nchide i apar turbulene) i furtunile (altereaz formarea valurilor i profilul fundului marin nisipos). Factori accidentali: riscul paote fi reprezentat de prezena animalelor periculoase (cum ar fi meduzele), a petelor contaminante (marea neagr, uleiurile, apale reziduale, produii chimici) sau a obiectelor plutitoare (ambarcaiuni sau resturi ale acestora etc.). Valuri: sunt un element esenial al mrii. Pot fi motiv de distracie, dar pot de asemenea s produc situaii de risc. Variaz n funcie de viteza vntului i de profunzimea fundului. Dac valul are panta descendent puin pronunat, se rupe cu moderaie i nu implic pericol. Dac fundul marin coboar brusc i se face repede vizibil (cum se ntmpl n Insulele Canare, de exemplu), valurile se sparg pe un spaiu restrns i o fac violent, mpingnd spre sol pe oricine se afl pe creast i putnd produce traumatisme. Resaca: Este un curent de ap format n apropierea valului. Conine apa valurilor care s-au spart deja i i apa se scurge spre interior n direcie perpendicular sau oblic cu o vitez cu att mai mare cu ct se apropie de mal. Are o form triunghiular cu vrful spre mal. Este o zon foarte in care pericolul peotenial este foarte mare. Cu ct sunt mai multe valuri, cu att fora ei va fi mai mare. De asemenea fora ei este mai mare cnd coboar marea, mai ales n perioadele caarea este puternic. Resaca sap fundul marin: avei grij, pentru c locul unde ntr-o zi ajungem cu picioarele la sol poate deveni a doua zi mult mai adnc. Pentru a recunoate un astfel de curent trebuie s observm crestele valurilor de la un capt la cellalt. Dac ntr-un punct sau zon concret a crestei apare o retregere a acesteia, forma valului devenind mai plan, dedesubt se afl de obicei un curent de resac. n acest zon apa i pierde
70
culoarea i pare tulbure din cauza nisipului pe care n rspndete. De asemenea pot s apar vrtejuri de spum la suprafa. Cnd resaca are mult for se poate auzi de la mal. Traumatisme acvatice Leziunea cea mai frecvent este traumatismul coloanei vertebrale i, n cazul acesteia, traumatismul poriunii care corespunde gtului (coloana cervical). Cauza cea mai frecvent a traumatismului cervical este torsiunea sau rsucirea capului fie cnd intrm n ap (cnd srim de la mare nlime sau de pe o ambarcaiune n micare), fie cnd ne lovim de fund (n zonele de adncime mai mic de 1,5 metri). Zonele unde se schimb adncimea (rcri sau NICIODATA NU SE INTRA CU rampe n piscine, zone cu maree sau cureni puternici), alunecrile, loviturile n ap (de ali nottori sau de CAPUL IN APE NECUNOSCUTE obiecte rigide ca stncile sau plcile de surf, de !!! exemplu) i proasta folosire a atraciilor din parcurile acvatice sunt de obicei alte cauze ale traumatismelor INTOTDEAUNA SE INTRA CU cervicale.
PICIOARELE INAINTE!!!
Consecina cea mai grav a unei lovituri la coloana cervical este paralizia imediat a membrelor, care duce la sufocare dac nu intervine nimeni n ajutorul persoanei. Ce simptome prezint o persoan care a suferit o traum cervical? Primul este durerea n zona gtului i/sau a spatelui, nsoit de o umfltur sau deformare a zonei lovite (cucui nroit). Pate aprea pierderea capacitii locomotoare i/sau sensibilitate sub zona leziunii (n direcia picioarelor), senzaii ciudate n picioare i brae (cum ar fi furnicturile n picioarele adormite; se numete parentezie), dificultate de a respira, scurgerea unui lichid pe urechi (snge, ap) i un ansamblu variabil de simptome neurologice n funcie de gravitatea leziunii (alterarea contienei, convulsii, ameeal, pierderea echilibruluietc Cel mai important n aceste cazuri este s acionm rapid i s anunm serviciile de urgen locale (salvamarii). Nu trebuie s lum iniiativa de resuscitare dac nu avem cunotine de prim ajutor. De exemplu, nu trebuie s ne aruncm la nimereal n ap, pentru c valurile pe care le iscm ar putea agrava leziunea victimei, si nici nu trebuie s o micm dac nu tim cum s o facem (din acelai motiv). Dac persoana poate s ias din ap pe propriile picioare, trebuie s o culcm cu capul i cu spatele sprijinite de o suprafa tare i plan. Trebuie s ncercm s nu o micm i s nu se mite ea, i trebuie s ncercm s o uscm (dac este posibil) sau s o acoperim cu o ptur pentru a evita pierderea de cldur.
71
Da te e pi de m i ol ogic e : - Mor ta l i ta te a m ondia l a pr i n s ufoca r e i n a pa : 2 00 .0 0 0 pe r s oa ne / a n
- Este mult mai frecventa vara. - Se poate produce in orice bazin cu apa, inclusiv in cada de baie de acasa - La fiecare femeie care se sufoca, 3,5 barbati - 60% dintre persoanele care se sufoca un stiu sa procedeze corect in apa - Restul de 40% sufera un accident sau o patologie acuta.
- Ac c i de ntul sa u tr a um a tis m ul c el m a i fr ec v e nt e s te ce l ca re a fe c tea z c ol oa na ve r te bra l (c ol oa na c er v ic a l ).
72
Etape in asistenta unui traumatizat in mediul acvatic
73
Sufocare sau asfixiere in ap Se tie c in ziua de astzi este foarte dificil ca o persoan sa moar sufocat in ap, doar dac nu este surprins brusc de un val de ap care sa o trasc fr ca s mai poat s se salveze, aa cum se ntmpl in ruri de exemplu. Ins, este adevrat c in fiecare an mor in jur de cteva mii de persoane sufocate in ap. Adevrul este ca notul presupune cteva riscuri care pot sa-l surprind pana si pe cel mai experimentat inotator. Ca ntotdeauna, cel mai bine este ca in aceste cazuri s se previn riscurile legate de ap. Astfel vom putea evita punerea in pericol a vieii noastre. Cum se produce sufocarea? O persoan oarecare rezist fr s respire(apnee), adic fr s se produc o reoxigenare care traverseaz sngele, de la 30 pana la 90 de secunde. ncepnd din acest moment creierul ncepe sa sufere de lips de oxigen (anoxie) si prima manifestare care se produce este pierderea contiinei la care se adug lipsa de reflexe voluntare. In primele 4 minute de anoxie contuziile pe care le sufer creierul pot fi reversibile, persoana respectiv putnd sa isi revin fr nici un fel de sechele dac primete aer din nou in plmni. Dar dac anoxia persist, ncep s se produc leziuni ale sistemului nervos care nu mai sunt reversibile, si care vor ramane toat viata (in cazul in care persoana reuete s supravieuiasc). Pe msur ce trece timpul, leziunile cerebrale devin din ce in ce mai severe si afecteaz funciile vitale (precum ar fi respiraia cardiac si ritmul cardiac), pan cnd dup un alt interval de timp se produce moartea prin stop cardiorespirator. Hipotermia (scderea temperaturii corpului sub 36 de grade) prelungete aceste intervaluri de timp, o persoan putnd s supravieuiasc fr leziuni cerebrale ireversibile dup ce a rmas mai mult de 20 de minte sufocat si fr respiraie. Explicaia acestui fapt este simpl: scderea temperaturii in corp frneaz procesele metabolice pn la punctul in care le oprete pur si simplu. Astfel scade si nevoia de oxigen pe care creierul o necesit pentru realizarea acestora. Cum aportul de oxigen este mai sczut dect cel necesar, dar si cererea acestuia este la fel de sczuta, funciile esutului nervos nu sunt afectate si nu se produc leziuni din cauza lipsei de oxigen. Pentru ca acest lucru s se ntmple trebuie ca temperatura apei sa fie sczut (mai joas de 20 de grade), astfel cu cat temperatura este mai sczut cu att aceste cazuri au mai multe anse de a supravieui. In caz de sufocare trebuie sa se acioneze nainte de trecerea unui minut: 1. dup 3 minute ansele de supravieuire sunt de 75% 2. dup 4 minute sunt de 50% 3. dup 5 minute sunt de 25% 4. dup 10 minute ansele sunt nule. Este evident c in cazul sufocrii in ap, cauza care mpiedic oxigenarea sngelui este prezenta apei in plmni. In primul moment victima ncearc s inhaleze aer incercand s se menin la suprafaa cu capul afar din ap. Aceasta faz poate dura aproximativ 1 minut. Odat acest interval de timp trecut si datorit lipsei de oxigen din snge, persoana este incapabil s se mite din cauza pierderii contiinei si se scufund. Din acest moment ncepe numrtoarea invers in ceea ce privete ansele sale de supravieuire fr sechele si tot acum este momentul cnd este imperios necesar prezenta unei persoane cu pregtire care s o scoat din ap si s o reanimeze (resuscitare sau reanimare cardiopulmonar sau, pe intelesul tuturor, respiraie gur la gur). Cum se recunoate o persoan care se neac? Este esenial s se poat recunoate o persoan care se neac, pentru a aciona pe cont propriu (dac avem pregtirea necesar pentru aceasta) sau pentru a alerta sistemele de urgent ale complexului
74
(salvamarii). In oricare dintre situaii TREBUIE ACTIONAT IMEDIAT, de aceea este important s putem recunoate pe cineva care este in stare de sufocare. Nu ntotdeauna este clar c atitudinea unei persoane in ap este cea a uneia care se neac sau care este pe cale de a se neac, de aceea este bine s se ia in seama anumite semne care ne vor face s ne dam seama c ceea ce observam este o situaie periculoas. persoana care noat: stilul de not al fiecruia este foarte diferit, dar in toate cazurile se ntlnesc urmtoarele caracteristici: exist naintare in ap (cu micri coordonate din brae si picioare), controlul respiraiei (exist un ritm de a inspira si a expira) si al situaiei. Poziia corpului in ap este orizontal. La persoanele cu deficiente fizice la membre aceasta stare poate s nu fie att de evident. Pentru a putea s se diferenieze de extenuarea acvatic (starea de lupt sau de agitaie anterioar sufocrii), este nevoie doar de o observare atent pentru un timp, a persoanei. In timp ne vom da seama c se ntrunesc caracteristicile mai sus menionate, dei acestea sunt nsoite de trsturi specifice cauzate de deficienta respectiv.persoana in stare de extenuare acvatic : Persoana continu s respire si cere ajutor dac apa ii permite. Mica braele si picioarele intr-un mod destul de echilibrat pentru a ncerca s se menin la suprafaa si pentru a putea s cear ajutor. naintarea sa in ap este limitat sau nul si poziia este vertical. Se poate ajunge in aceasta stare din cauza oboselii (dup o perioada de timp de not care a depit rezistenta corpului), din cauza frigului, din cauza unei ntinderi musculare sau a unui crcel (ce se datoreaz unui exces de exerciiu sau unei lipse de exerciiu), de fric sau din cauza unei apariii brute patologice (un infarct acut miocardic, de exemplu).victima activ: Victima care nc se menine activ, lupt s respire ncercnd s isi menin capul afar din ap (trgnd capul nspre spate). Are braele pe lng corp dar separate de el fr a fi in stare s le scoat din ap pentru a cere ajutor. Le mic ncercnd sa mping apa in jos (ca si cum ar urca o scar vertical), in timp ce d din picioare intr-un mod necontrolat. Corpul este in poziie vertical si nu exist naintare in ap. In plus, prezint o dificultate clar de a respira si o expresie de team pe chip (cu ochii foarte mari deschii si prul pe fa care ii acoper ochii). Poate interveni si un alt lucru in acesta situaie. Ptrunderea apei pe cile respiratorii poate provoca un spasm (contracie brusca) a glotei (intrarea in trahee care o separa pe aceasta de esofag), ramanand nchisa pentru a se evita ptrunderea apei (evitnd de asemenea si ptrunderea aerului). Acest spasm accelereaz pierderea contiinei si mpiedica persoana sa strige dup ajutor, si prin urmare aceasta poate nu fi remarcata. Temperatura apei favorizeaz acest reflex al glotei (cu cat temperatura este mai joasa cu att este mai posibil spasmul). In momentul in care persoana devine incontienta, glota se redeschide si apa ptrunde in plmni, producndu-se astfel sufocarea. victima pasiv: Este starea in care persoana apare scufundat, incontient si plutind cu fata in jos. Este starea cea mai urgent, mai ales dac avem de-aface si cu stopul cardiac. Persoana se prezint nemicat. Se poate ajunge in aceasta faz din doua cauze, persoana a fost in stare activ de nec si nu a primit ajutor, sau persoana a suferit o patologie brusc cu pierderea contiinei (boal cardiovasculara acut, criz convulsiv, traumatism cranian sau vertebral sau hidrocuccion) In aceasta etap nc se mai poate salva persoana prin serviciile Reanimrii Cardiovasculare.
75
Socul termic In tradiia popular exista un mit care ne spune ca trebuie pstrat un interval de timp dup ce mncam si nainte de a face baie. Acest lucru nu este adevrat sau cel puin nu in totalitate. Se poate foarte bine sa ne splam in timp ce se face digestia fr ca din aceasta cauz sa suferim de soc termic. Problema nu const in a se bga in ap imediat dup ce s-a luat masa sau curnd dup aceasta. Problema este diferena de temperatur care exist intre apa in care facem baie si temperatura mediului de care depinde si cea a pielii noastre. Cnd se produce aceast situaie, care poate inclusiv cauza moartea, in funcie de mprejurrile date? Aceasta apare din cauza unei schimbri brute de temperatura la care este expusa pielea. De exemplu, cnd facem baie in ap, la mai puin de 20 de grade, dup ce am fost expui la soare o bun perioada de timp (la o temperatur de 30 de grade sau chiar mai mare). Nu este nevoie ca aceasta s se ntmple in timp ce are loc digestia unei mese; totui dac cei doi factori se ntlnesc, cel mai probabil este sa fim afectai de soc termic, mai ales in cazul mncrurilor sioase care cer o perioad de digestie mai ndelungat. Ce se ntmpl cnd temperatura pielii variaz brusc? Cnd temperatura pielii scade se produce o contracie a vaselor sngelui, mai precis diametrul acestora scade, ceea ce reduce cantitatea sngelui care traverseaz aceste vase. Acest snge curge nspre vasele din interiorul corpului, cerndui inimii un efort mult mai mare pentru a-l pompa. In funcie de temperatura corpului si de ct de brusc este aceasta diferena, cantitatea sngelui care iese din piele si se ndreapt spre interior variaz. Cu cat diferena este mai mare cu att o mai mare cantitate de snge va fi pompat si inima va fi supus unui si mai mare efort. Cnd inima nu este in stare s pompeze o cantitate de snge att de mare se produce ceea ce numim soc termic. Si ce se ntmpl atunci? Inima, neputnd s pompeze o asemenea cantitate de snge, sufer un colaps, un fel de stop. La puin timp dup aceasta isi reia activitatea, dar in aceast perioad sngele nu a circulat si s-a oprit, iar prima consecina este faptul c sngele nu a circulat in organele corpului, nici in creier care este cel mai afectat de aceasta situaie. In momentul in care se oprete circulaia sngelui se produce un lein sau o pierdere a contiinei. Dac acesta se ntmpl in timpul bii ne confruntam cu o situaie dificil. Cnd inima sufer un soc termic se ntmpla urmtoarele; circulaia sangvin este modificat in ansamblu afectnd de exemplu rinichii care isi nceteaz astfel activitatea de curare a sngelui, sau plmnii, care nu mai oxigeneaz sngele. Toate acestea pot produce moartea, aceasta in funcie de timpul care trece pan ce inima rencepe s pompeze snge. Cum se poate evit un soc termic? Trebuie sa ii dm organismului un timp pentru a se obinui cu temperatura apei. In loc sa ne scufundm dintr-o dat, ca de exemplu cnd plonjm, ar trebui sa folosim duurile complexului. Putem s ncepem prin a ne uda minile care se obinuiesc rapid cu temperatura apei. Odat udate minile putem continua cu ceafa, fata, braele, picioarele si astfel ncet-ncet sfrim prin a ne uda complet. In acest interval de timp, care ar trebui s dureze in jur de un minut sau dou, ii dm corpului timpul necesar pentru a-si reorganiza circulaia sngelui pentru ca temperatura rece s compenseze cu cea de 37 de grade a corpului nostru. Inima va fi capabil s pompeze snge mobilizat si astfel vom reui sa evitm Pe unele plaje exist duuri, dar deocamdat acest lucru nu este generalizat. De aceea la mare, la ruri sau la lacurile de acumulare, procesul de adaptare la temperatura apei poate fi realizat introducnd mai nti picioarele in ap, urmnd ca apoi s ne udam cu minile restul corpului, ncepnd mereu cu ceafa. Cu cat este mai rece apa cu att mai lent trebuie sa realizam procesul mai sus descris. Unele persoane ar putea s sufere o stare asemntoare cu cea a socului termic , care nu este la fel de grav, dar care poate deveni, in funcie de situaia in care are loc (in ap, de exemplu). Este cazul ameelii cauzate de rul de mare. Ameeala este starea de dezorientare, cu lipsa de stabilitate sau
76
mers nesigur si pierderea forelor. Persoana in cauz are pielea palid, asud abundent si prezint greuri si stare de vom. Ameelile pot fi un simptom al unei boli sau pot aprea in mod izolat. Peroanele care sufer de ameeli pot in mai mare msura s fie victime ale unui accident. In ap acestea pot provoca necul. Copii mici sau persoanele in vrst sunt mai predispui la ameeli. Consumul de alcool, mncrurile copioase, unele boli, tensiunea arterial joas, cldura excesiva si cltoriile pe autostrad sau in barc favorizeaz apariia ameelii. Ce putem face pentru cineva care sufer de ameeala? Trebuie sa l aezam culcat, puin in capul oaselor, s-i nlesnim respiraia (trebuie sa fie lent si adnca) desfcndu-i gulerul si lsndu-i aer pentru a respira, s l aezam la umbr, intr-un loc rcoros, s ncercm s l linitim si s ii tamponm fruntea cu un prosop umed. In cteva minte, dac nu sufer de o boal mai grav, isi va reveni. Leziuni din cauza expunerii la raze Leziunile care urmeaz unei doze de raze ionizante care depesc cantitatea acceptat ca normal, si care a afectat ntregul organism sau o parte considerabil a acestuia.. Structura materiei este alctuit din molecule, formate din atomi. Atomul este compus din nucleu si electroni care se rotesc in jurul su. Electronii sunt un fel de nveli in jurul nucleului, care este format din protoni si neutroni. Protonii au o sarcin electric pozitiv; electronii, negativa, in timp ce neutronii se numesc astfel pentru ca nu au sarcina. Unii atomi sunt instabili (numii si radionucleici) si se transform in atomi din alte elemente. In aceast transformare atomii emit radiaii. Aceasta proprietate se numete radioactivitate, iar transformarea de care sufer atomii, dezintegrare. Radiaia se poate defini ca o energie in tranzit dintr-un loc intr-altul. Toate fiinele, inclusiv oamenii, primesc in mod continuu radiaii, care pot fi inofensive, cum ar fi razele soarelui, sau din contr, de-a dreptul nocive, precum radiaiile ionizante. Acestea reprezint un tip special de radiaie cu o energie ridicat, in stare sa de-a da natere particulelor ncrcate -ionii- din atomii in care ptrunde. In majoritatea cazurilor aceste leziuni se produc din cauza accidentelor de munc suferite de angajaii din centralele nucleare, care sunt nu sunt foarte rspndite, din cauza expunerii neobservat a acceleratorilor de particule sau a instrumentelor de diagnostic prin imagine diametrat necorespunztor, sau din cauza accidentelor suferite chiar de centralele nucleare, cum este cazul centralei de la Cernobil, sau ca urmare a armelor de rzboi in cazul populaiei japoneze din Hiroshima si Nagasaki. Cele mai frecvente radiaii emise de atomi sunt particulele: alfa, beta si razele gamma. Se pot clasifica in funcie de diferite criterii. Unul dintre acestea poate fi pe cine afecteaz: dac este vorba chiar de individul care primete radiaia, se numesc efecte somatice, daca afecteaz pe urmaii unei persoane se numesc efecte genetice. De asemenea se pot clasifica in: efecte imediate si ntrziate. -Efecte imediate Acestea variaz de la moartea la cteva zile sau sptmni (in cazul radiaiilor puternice care afecteaz ntreg corpul) pana la o uoar inrosire a pielii (in cazul unei doze care a afectat doar o suprafa mic a corpului pe o perioad scurta de timp). Limitele dozei se bazeaz pe studii realizate de experi si pe recomandri internaional stabilite pentru a se evita producerea efectelor imediate. -Efecte ntrziate Cnd corpul uman este supus unor doze sczute de radiaii sau unei doze mari care ins este primit de-a lungul unui interval mare de timp, nu se produc efecte imediate considerabile, dar, in funcie de doz, este posibil apariia efectelor ntrziate, precum cancerul sau apariia bolilor congenitale.
77
Efectele ntrziate pot fi generate si de alte cauze, att naturale: radiaii solare, defecte ereditare, dar si artificiale: tutunul, infecii chimice, etc. Tocmai de aceea, cnd acestea survin, este complicat s distingem exact cauzele care le provoac. Pentru a evita apariia acestora din cauza radiaiilor, se stabilesc limite de doze bazate pe studii realizate de experi care relaioneaz dozele care se primesc cu numrul de cazuri si probabilitatea apariiei lor. Astfel limitele de doze pentru acest tip de efecte, se stabilete astfel incat probabilitatea s fie nul, adic, mai jos de aceasta doz este improbabil s apra efecte ntrziate ca urmare a radiaiei. Nu toate persoanele dezvolt sindromul complet, care apare doar in cazul unei doze ridicate de iradiere. In funcie de manifestrile clinice, sindromul este clasificat in mai multe etape, astfel incat, in linii mari, s fie posibil intuirea dozei de radiaii primit de individ. Este tiut faptul ca nu toate esuturile au aceeai sensibilitate la radiaiile ionizante, in general celulele cele mai sensibile fiind cele care au un indice de nlocuire mai ridicat. Sindromul se manifest ntotdeauna printr-o stare de indispoziie, caracterizat prin apariia de: -anorexie intens -epuizare -great -febr -voma -dureri abdominale de tip colic -diaree -hiperexcitabilitate. -apatie, Aceste reacii pot aprea la puine minute sau ore de la iradiere, si dispar chiar si spontan intro zi sau dou, dup care se poate s nu mai apar probleme sau s se produc alte reacii, in funcie de doza primit. Tratamentul anterior internrii se va concentra pe selectarea proritatilor celor afectai, operaiuni de decontaminare, tratamentul arsurilor si conditilor de pericol de viat, si curarea gradat.
Intepturi si mucturi cauzate de animale INTEPATURI DE ALBINE, BONDARI, VIESPI SI BARZAUNI Acul acestora este neted si poate fi introdus in repetate rnduri fr ca acest lucru s provoace moartea, veninul pe care l conin are o compoziie care provoac creterea permeabilitii capilare pe zona respectiv producnd durere si hipotensiune. nepturile acestor insecte pot provoca urmtoarele leziuni: 1. reacie local cu umfltura, mncrime si edem care va ceda in decurs de cteva ore. 2. Boli de ser care pot aprea la 14 zile de la intepatur. 3. Soc anafilactic in cazul persoanelor cu alergii la acest tip de venin in cazul in care s-au expus acestui venin nainte. Tratamentul la reaciile locale const in extragerea acului, curarea zonei urmat de aplicare de antiseptic. Albina Acul acesteia are forma dinat si de aceea, in urma intepaturi, rmn pe esutul victimei cu glanda purttoare de venin si pari de mruntaie. Acul trebuie scos cu o penset pentru a se evita comprimarea glandei care produce veninul si inocularea unei cantitati in plus. Trebuie s aflm de la victim ce s-a ntmplat nainte de sensibilizarea cu acest venin pentru a putea preveni apariia unui soc anafilactic.
78
Cum trebuie sa reacionm cnd avem de-a face cu o intepatur? Daca intepatur aparine celei de-a doua categorii (din aprare), trebuie s ncercam s extragem acul din mai multe motive: 5. prezenta sa creste de la sine reacia de inflamare (este un element strin in corp) si neplcerile aferente pe care le produce. 6. putem avea de-a face cu o inoculare de venin (dac nc nu s-a produs aceasta) in cazul in care se sparge punga care l conine. 7. Se poate infecta umfltura (neptura este o posibil poart de intrare pentru microbi). Pentru a extrage acul trebuie s folosim o penset dezinfectat (cu spirt sau ap oxigenat). Trebuie sa fim ateni ca acul s nu se rup (ar putea sa rmn o parte in interiorul pielii, dnd natere la o reacie inflamatorie mai mare si mai suprtoare). De asemenea trebuie sa evitm spargerea pungii cu venin cu penseta, pentru a nu inocula o mai mare cantitate a acestuia in piele. Odat scos acul (dac exist), trebuie sa curm neptura. Pentru aceasta putem folosi ap si spun sau un dezinfectant (BETADIN, clorhexidina, ap oxigenat, spirt sau alt produs asemntor). Pentru a reduce la minim neplcerile cauzate de umfltur putem pune gheat sau un tifon mbibat cu ap rece sau amoniac diluat (nu pur) dei cel mai indicat este aplicarea unei mici cantitati de pomad antihistaminic, care este uor de procurat de la orice farmacie. Daca neptura s-a produs in interiorul gurii, trebuie s aplicam gheat (un cub de gheat va trebui sa fie supt) si s recurgem la un serviciu de urgente deoarece, cum s-a mai spus si mai sus, neptura de albin poate avea in aceste cazuri urmri grave: inflamarea poate s fie mare si poate ajunge s mpiedice respiraia. Se recomanda meninerea zonei unde s-a produs neptura in repaus. Astfel neplcerile cauzate de neptura vor fi minime. Dup cteva zile aceste neplceri vor trece si vom uita evenimentul. Intepturi cauzate de animale marine Meduza: In tentaculele acesteia exist celule care conin venin care se inoculeaz cnd se produce contactul, simptomele care se produc sunt la nivel local, durere intens care se poate iradia, si in unele cazuri exist si riscul de suprainfecie. Nu trebuie s ignorm faptul c aceast intepatur se produce in mare ceea ce nseamn c poate aprea si complicaia: necul victimei. Tratamentul leziunilor locale se realizeaz prin diluarea amoniacului in proporie de 50 %, pomada antiinflamatorie sau frig. Crabul de mare: De obicei neptura se produce cnd clcm peste ei deoarece acetia pot fi intalniti ngropai in nisip, nfigndu-si spinul dorsal unde se intalneste veninul. De cele mai multe ori avem de-a face cu reacii locale. Dac toxina este absorbit poate aprea si o reacie sistemic. Tratamentul local const intr-o cercetare a zonei pentru a se verifica dac nu exist pri din spin ramase nfipte, curarea rnii cu amoniac diluat, apsarea rnii pentru a scdea absortia toxicului, analgezie, antihistaminice si corticoide. Nu trebuie s se aplice saliv sau pmnt pe inteptur pentru c aceasta s-ar putea infecta. Trebuie evitat pe cat posibil scrpinarea sau frecarea intepturi deoarece astfel se reuete doar accentuarea inflamrii si a neplcerilor.
79
MUSCATURI Acestea sunt rni provocate de dinii unui animal sau unui om. Se caracterizeaz prin a fi lacerate, dureroase, prezint hemoragii si uneori soc. O persoan muscat este in pericol de a se infecta (infecii precum tetanos) deoarece gura cinilor este plin de bacterii. Muctura cinilor: Reprezint 90% din mucturi, populaia cea mai afectat o reprezint copii mai mici de 10 ani, extremitile fiind regiunea anatomic cea mai afectata Cea mai mare parte a mucturilor sunt produse de animale de talie mare. Leziunile care pot fi provocate de mucturi de cine pot fi clasificate in: 6. Rni superficiale sau zgrieturi fr pierdere de substan. 7. Rni puntiforme adnci fr pierdere de substan. 8. Rni lacerate cu sfasaiere si cu o clar pierdere de substan. Dei marea parte a mucturilor nu au urmri grave, gura acestor animale ca a tuturora, este contaminat de germeni patogeni si prin urmare oricare ar fi tipul de leziune care s-a produs, acestea trebuie considerate ca rni infectate si ca un posibil foc de infecie, aceasta fiind principala complicaie. Alt aspect de care trebuie inut seama in cazul mucturilor l reprezint riscul apariiei rabiei. Muctura de pisica: Aceste mucturi nu sunt att de des ntlnite ca cele de cine dar prezint aceeai stare neplcuta, tipul de ran nu provoac poriuni mari sfasaiate, dar dat fiind forma specific a dinilor mai fin, aceasta cauzeaz nite rni puntiforme, mai adnci si cu un risc mai mare de infecie. Muctura de om: Ca si in celelalte cazuri de mucturi principala complicaie care apare este infecia datorat prezentei germenilor din saliva in ran. De obicei partea cea mai afectat este mana. In mod normal consultaia este amnata fiindc nu se acorda o suficient important incidentului, si are loc de abia cnd semnele de infecie sunt clare (durere, transpiraie, eritem etc.) Tratament: 8. Curarea rnii cu antiseptic. 9. Sunt rni urate si se vor putea nchide doar cele care au urmri estetice, prin ngrijire si antibioterapie. 10. Administrarea antibioterapiei profilactice in primele zile care se poate ntrerupe dac nu apar semne de inflamare sau infecie. 11. Vaccinare antitetanos. Muctura de arpe: erpii sunt animale calme si in general nu sunt agresive; de obicei fug de oameni. Cnd muca omul o fac instinct de aprare si aproape mereu cnd se afl in mediul lor natural, fie pentru c o persoan a intervenit in drumul lor din ntmplare, fie pentru ca i-a deranjat intr-un fel sau altul. Totui erpii care locuiesc in captivitate sunt responsabili de un numr nsemnat de mucturi, si printre victimele lor se numra veterinari, biologi, paznici ai grdinii zoologice, colecionari sau mblnzitori. Semnele lsate de muctura de arpe veninos se caracterizeaz prin prezenta de mici orificii sngeroase; distanta intre cei doi coli ne indic cat de adnc se afl veninul; adncimea veninului se schimb in funcie de arpe. Semnele mucturii unui arpe neveninos se caracterizeaz printr-o serie de puncte sngeroase in rnduri, paralele si superficiale; nu exist nici inflamaie si nici durere.
INDICATII GENERALE IN CAZUL MUSCATURILOR
80
nainte de a se acorda primul ajutor este necesar identificarea tipului de arpe care a provocat muctura, deoarece aceasta ajut la tratarea care se va realiza la centrul medical. In cazul unei persoane care a fost muscat de un arpe veninos tineti seama de aceste indicaii: Aezai-o jos si linitii-o. Avei grij sa nu se agite pentru ca starea de agitaie accelereaz circulaia ceea ce mrete absorbia veninului. Scoatei-i inelele si toate obiectele care i-ar putea s ii strng partea afectat. Daca avei posibilitatea este bine s splai zona afectat cu multa ap si spun, fr s frecionai. Nu punei gheat. Dac credei c timp de 30 de minute nu va putea sa primeasc ajutor medical specializat, luai in calcul metoda de absortie a rnii cu echipajul de supt pentru animale veninoase. Dac acest lucru nu este posibil, trebuie s facei puncii in zona mucturii cu un ac hipodermic steril. Adncimea rnii variaz in funcie de tipul de arpe care a provocat leziunea. Lichidul extras trebuie supt. Aceasta operaiune trebuie s o repetai in timpul primelor 30 de minute de la producerea mucturii. In lips de aceasta, aplicai absorbia bucal peste urmele respective punnd un plastic peste ran si sugei prin el timp de 30 de minute. Acoperii zona cu tifon si pansamente. Aplicai un bandaj absorbant lat si strns, nu excesiv de strns, legat de man spre umr sau de la picior spre abdomen; bandajul trebuie s rmn suficient de ntins pentru a permite nchiderea venelor de la suprafa si a vaselor limfatice; nu exist riscul de a ntrerupe circulaia arterial; aceasta msura evit astfel circulaia veninului si ofer un timp de siguran pana la controlul medical. Orice s-ar ntmpla, nu trebuie niciodat scos bandajul pan nu s-a administrat serul antiofidic si acesta trebuie desfcut gradual la centrul medical. Dac nu avem la dispoziie un bandaj este bine s imobilizam braul sau piciorul in cauz cu o linie sau o atel. In accidentele ofidice (otrvire cu venin de arpe) provocate de corali sau de erpi cu clopoel, apare paralizia la nivelul limbii si mandibulei, si trebuie s efectuai hiperextensiunea gatului pentru a deschide cile respiratorii. Trebuie s fii atent pentru a putea preveni socul. Transportai victima la un centru medical pentru administrarea serlui antiofidic si pentru rezolvarea celorlalte complicaii. Leziuni din cauza expunerii in fum. Sindromul inhalrii de fum. Aproximativ jumtate din mortiile care sunt legate de incendii nu sunt cauzate de inhalarea fumului, care este alctuit din diferite gaze toxice de diferite componente chimice, solubilitate si particule. De obicei intr-un incendiu se eman o mare cantitate de fum care poate provoca asfixierea persoanelor care l inhaleaz. Orice activitate am ntreprinde in mijlocul unui incendiu, este foarte important ca mai intai s ne lum nite simple masuri de precauie (tehnicile de salvare folosite intr-un incendiu sunt foarte complexe si de aceea trebuie s considerm urmtoarele msuri propuse ca pur orientative si foarte generale): 12. Dac exist ui, acestea trebuie udate pentru a putea rmne deschise. 13. Intrai in zona incendiului ptotejandu-v gura si nasul cu o crpa in forma de triunghi umed. 14. Persoanele care intervin in salvarea de oameni trebuie sa formeze un lan aezndu-se in zonele strategice. 15. Retragei victimele inndu-le de sub brae. Este posibil ca victima sa se afle intr-o groapa, pivnia sau intr-un alt loc lipsit de aer sau cu emanaii toxice. Se ntmpla adesea ca salvatorul sa moara ncercnd sa ajute victima daca nu isi ia minimele masuri de precauie: A NU SE INTRA in aceste locuri daca suntei singuri; este de dorit ca cineva sa fixeze captul unei sfori prinse in jurul taliei salvatorului. Se va produce un disconfort pulmonar si organic provocat de mecanismele termice,
81
De inhalarea de gaze calde si a altor produse de combustie (ardere), chimice si hipoxice. O mare parte din indispoziia termica este limitata in zona faringelui, cale respiratorie superioara si doar arareori se extinde mai departe de regiunea glotei. Leziunea este provocata de componentele din care este alctuit fumul. Hipoxia este urmarea imediat ca rezultat al asfixiei din cauza blocrii cilor respiratorii sau din cauza intoxicrii cu monoxid de carbon emanat prin combustia (vaporii) sobei, a mangalului sau prin combustia motoarelor de explozie in spatiile nchise. O alt cauz o pot reprezenta emanaiile de gaz (gazul domestic mai conine si un produs care provoac un miros puternic si specific pentru a se putea detecta o posibila scpare de gaz). Toate aceste intoxicri provoac un somn lent care, in cazul cnd persist, cauzeaz moartea. A se aplica aceleai masuri descrise mai sus in cazul intoxicrii cu fum. Msuri: 16. A se aeza persoana intr-un loc aflat in afara pericolului unde sa poat respira aer curat. 17. A se verifica semnele vitale. 18. A se controla respiraia. 19. Daca nu respir, trebuie realizata respiraia artificial. 20. Daca este incontient sau a inspirat substane toxice trebuie transportat de urgent la spital. 21. Trebuie inut in observaie si meninut la aceeai cldur.
82
Durere toracic acut: Aceasta se poate defini ca o durere localizata la baza gatului, care se simte foarte intens, caracteristice fiind strile de nelinite si sentimentul unui pericol iminent de viat. E o stare care se intalneste frecvent, simptomele acestea fiind comune si altor boli, intre care cele care ies in evidenta sunt bolile de origine cardiac (infarctul acut miocardic, angina pectoral, pericardita, aorta nfundat) si cele musculare. Simptomele patologiei ischemice sau cardiace: Durere acut si apstoare in zona sternului, cu o posibil prelungire a durerii nspre braul stng, gat, mandibul si spate. Poate fi intens sau de scurt durat. Dureaz in jur de 10-15 minute. ncepe din cauza unei efort si/sau a unei emoii puternice. Durerea se estompeaz daca respectivul se odihnete si nu isi schimba poziia. Pot exista stri de grea, vom, disnee (dificultate in respiraie). Paloare, cianoz, (colorarea in albastru a pielii din cauza scderii oxigenului din snge), slbiciune, senzaie de moarte iminent). Transpiraie abundenta. Aritmii. Stabilirea diagnosticului nu intr in atributile salvamarului, aadar nu trebuie s pierdei timpul, si trebuie anunat cat mai repede salvarea.

Cum trebuie sa va comportai in cazul unei dureri cardiace: Aezai pacientul in poziie semi ezut sau culcat cu capul ridicat mai sus dect restul corpului. Desfacei-i orice haina care l-ar putea strnge, daca avei la dispoziie o masc de oxigen, aplicaii-o. NU ncercai sa l ridicai sau s l supunei la vreun efort care i-ar obliga inima s lucreze (poate fi mortal). Linitii pacientul. In cazul in care nu este alergic la aspirin, administrai-i pacientului o pastil. Daca este vorba de un pacient care are antecedente cardiace, acesta ar putea avea la el pastile de genul cafintrinei (trebuie pus sub limba dac nu are tensiunea joas). Urmai ntocmai instruciunile medicale care va sunt transmise de personalul medical. Acestea sunt ntotdeauna in avantajul pacientului. Fii atent in cazul in care isi pierde semnele vitale si trebuie s l reanimai.
Simptome ale patologiei musculare: Se manifest printr-o durere care variaz ca loc si este trectoare. Creste in intensitate cnd apsm pe zona dureroas. Pot exista antecedente de traumatisme. Masuri in cazul durerii musculare: Linitii pacientul. Transportai-l la spital pentru a se evita fracturile. IN CAZUL ORICARUI TIP DE DURERE CU SPECIFIC CARDIAC SAU NU, TREBUIE CHEMAT DE URGENTA O ECHIPA MEDICALA PENTRU UN CONTROL SUPLIMENTAR. Durerea abdominala acuta: Aceasta se poate defini prin prezenta unei dureri abdominale care are o evoluie mai scurta de o sptmn. Nu sunt incluse URGENTELE ABDOMINALE, cum ar fi hemoragiile digestive, care de obicei evolueaz fr durere.
83
Cauzele pot fi multiple : apendicit, ocluzie intestinal, pancreatit acut, hernie strangulat, colit, gastroenterita, anevrism al aortei abdominale, perforaie intestinal, durerea de menstruaie, fractur de sarcin ectopic, etc. Simptome: Durere abdominal violent, cu apariie brusc sau un interval de cteva ore de evoluie. Contracia sau rigiditatea muchilor peretelui abdominal. Vom si grea. Stare de disconfort general. Soc Com Alte simptome: febr, diaree, constipaie. Masuri: Regim absolut, fr nimic de but sau de mncat. Transportarea pacientului la un centru medical in poziie in supinaie cu picioarele strnse (poziia de aprare). Calmarea pacientului: trebuie sa i se acorde o senzaie de siguran. Ajutarea pacientului in caz de vom; punere la dispoziie de recipient, pung; dac se poate, pstrai-le. Poziia lateral de siguran daca exist riscul de vom. NU se vor folosi obiecte calde (pungi cu ap cald sau pturi). NU SE VOR ADMINISTRA CALMANTE (acestea pot ngreuna punerea diagnosticului de ctre medic deoarece nu va putea localiza zonele cele mai dureroase), A NU SE PROVOCA VOMA. Urgente si emergente oftalmologice Leziunile oculare chiar prezentnd simptome banale se pot dovedi a fi grave. Traumatismele oculare includ leziuni la nivelul globului ocular si anexelor acestuia: pleoape, orbit, canalul lacrimal si structurile vecine). Cel mai bun tratament este cel al medicului oftalmolog si trebuie acordat imediat dup producerea accidentului pentru a se putea preveni pierderea vederii. Leziunile oculare grave sunt greu de tratat si tratamentul acestora poate prezenta riscuri considerabile, astfel incat un tratament incorect poate provoca leziuni grave. Printre cele mai des ntlnite leziuni se ntlnesc: Caustice: Arsuri cu alcalii (amoniac, clor, sod caustic, hidroxid magnezic, oxid de calciu). Arsuri cu acizi: (sulfuric, clorhidric). Traumatisme oculare: Contuzii Corpuri strine. MASURI: In cazul causticelor: Splai cu ap din abundenta, cel puin timp de 30-45 de minute, innd ochiul cat se poate de deschis. nchidei ambii ochi. Nu administrai anestezice locale de genul soluiilor de curatare pentru ochi, pomezilor sau alta substan.). Se poate administra codein (30-60 mg) sau mepedrina (50 mg) pentru durere, doar pe cale oral. (Salvamarul niciodat nu trebuie sa administreze doctorii!!!) Transportarea de urgent la spital.
84
In cazul contuziilor: Punei comprese cu gheat pentru a scdea inflamarea si durerea. In cazul de corpuri strine: Daca este mic si liber (fir de praf): Observai la lumin puternic. ntoarcei pleoapa superioar dac este nevoie (se trage in sus dinspre gene, in timp ce cu o bar mic se mpinge in jos pielea pleoapei, si astfel se ntoarce). Apucai-o cu un tifon mbibat in ser fiziologic, dac ase afl in conjunctiv. NU frecai ochii. Dac este nfipt sau metalic= RANI PERFORANTE: Nu ncercai sa extragei corpurile strine nfipte. A NU SE ATINGE. Acoperii ambii ochi: cu un plasture ocular steril, curat. Dac nu avei la dispoziie plasture special sau nu este posibil, putei bandaja capul pacientului. Nu apsai peste ochiul respectiv cnd l bandajai. Transportai-l la un centru medical: scoatei-l pe pacient in poziia in supinaie , avertizndu-l s nu ating compresa sau bandajul si s nu isi ating ochii. Reacii alergice. Anafilaxia. Cnd substanele strine intra in corp, sistemul imunologic (sistemul de aprare al corpului uman sau politia organismului) rspunde prin formarea de anticorpi care intra in contact cu elementele strine (antigenii) pentru a facilita eliminarea acestora. Anticorpii sunt proteine capabile sa recunoasc antigenul si sa se uneasc cu acesta (ca doua piese ale unui puzzle care se potrivesc) pentru a-l neutraliza. Fiecare element recunoscut ca fiind strin are un antigen specific. Prin urmare, pentru fiecare tip de antigen care ptrunde in organism exist un anticorp specific. Se ntmpla ca acest contact sa produc o eliminare de substane cum ar fi histamina care este responsabil pentru reacia alergica sau reacia exagerat la substane strine (alergenii, care sunt substanele capabile sa produc alergia, cum ar fi neptura albinei, medicamente ca penicilina,). La o persoan normal, reacia alergic se pstreaz in zona unde s-a produs leziunea (reacie alergic local sau URTICARIE). Dar exist persoane care sufer de hipersensibilitate la anumite substane strine; adic, reactia care se produce din cauza prezentei unui element strin nu se limiteaz la locul respectiv, ci se extinde pe tot corpul. (SOC ANTIAFILACTIC). Reactia alergica locala : Apariia pe piele a unei mici leziuni numit umfltura sau pustul: ridicarea pielii (umfltura) nsoita de inrosirea pielii, durere, cldura si senzaie de scrpinare. Reactia alergic local este un mecanism de aprare al crui scop este eliminarea oricrei urme de element strin din organism. Ce este un soc anafilactic? Este reactia alergic generalizat care se produce din cauza unei reacii exagerate la prezenta unui element strin. Aceasta reacie alergic modific activitatea mai multor sisteme ale organismului, provocnd proasta sa funcionare. Daca nu se acioneaz in timp util, aceasta poate provoca moartea. Pentru ca aceasta alergie s se produc, persoana respectiva trebuie s mai fi fost nainte in contact cu acesta substan, ceea ce nseamn c persoana in cauza prezint o sensibilitate. La al doilea contact formarea de anticorpi se face intr-o cantitate enorma si de aceea si reactia organismului este la fel, astfel producndu-se socul anafilactic. Cum se generalizeaz reactia alergica locala? Sistemul imunitar produce dou tipuri de reacii cnd detecteaz prezenta unui antigen in interiorul organismului: Vasodilatarea (creterea diametrului vaselor sangvine) si creterea permeabilitii capilare au drept urmare scderea tensiunii arteriale (HIPOTENSIUNE) si diminuarea cantitii de snge care
85
ajunge la inim pentru a fi ulterior pompat (HIPOVOLEMIE) . aceasta provoac ntreruperea funciei de pompare a inimii (INSUFICIENTA CARDIACA). Reactia sistemului imunitar nu nceteaz, ci chiar creste in intensitate, si astfel funcia inimii este din ce in ce mai compromis. Aceasta duce la scderea cantitii de oxigen care circula prin snge (HIPOXIE). Sistemul nervos reacioneaz pentru a ncerca s compenseze aceasta stare accelernd ritmul cardiac (tahicardie) si ritmul respirator (tahipnee). Astfel acesta ncearc pe de-o parte s duca cat mai mult snge in esuturi, si pe de alta parte sa mreasc cantitatea de oxigen care transport sngele. Daca reactia sistemului nervos nu este eficient se poate produce eecul total al celor dou sisteme, fiind posibil STOPUL CARDIAC si/sau STOPUL RESPIRATOR. Amndou compromit grav ansele de supravieuire ale persoanei. Scderea cantitii de oxigen din snge afecteaz funcionarea celor doua sisteme ale organismului, dar in primul rnd cel care se resimte este sistemul nervos si urmarea este pierderea contiinei si intrarea in COMA. CUM SE RECUNOASTE UN SOC ANAFILACTIC? Prima manifestare concret este pe piele: apar umflturi roiatice, inflamate si calde pe toata suprafaa, nsoite de o senzaie puternic de arsur, scrpinare, inrosire si chiar inflamarea ochilor si a gurii. Dar, dup cum s-a vzut, si alte sisteme ale organismului sunt modificate: APARATUL RESPIRATOR: Respiraia este accelerat si devine superficial. Apare tusea, strnutul, dispnee (respiraie grea cauzat de circulaia aerului prin bronhiile strmtorate de mucozitati), si zgomotele din piept. De asemenea poate aprea edemul glota (inflamarea mucoaselor gurii, limbii si gatului), aceasta fiind o situaie ce necesita urgent imediat.
APARATUL CARDIOVASCULAR: Btaia inimii devine accelerat (tahicardie) si pulsul
scade. Scade tensiunea arterial si pielea se umple de snge (edem si inrosire). Se pot produce sufocri, aritmii si soc. letargie) pan la pierderea total de contiin: COMA. De asemenea ameeli si leinuri.
SISTEMUL NERVOS: Starea de contiin devine din ce in ce mai grav (confuzie, stare de APARATUL URINAR: Rinichiul primete o cantitate mai sczut de snge si de aceea
filtreaz o si mai mic cantitate, astfel scznd producerea de urin (oligurie) si putnd sa nceteze de tot (anurie).
APARATUL DIGESTIV: greaa, voma, diaree si spasme abdominale.

Socul anafilactic necesit intervenia urgent a personalului medical pentru ca in anumite cazuri este nevoie de reanimare cardiopulmonar si de ngrijiri medicale intensive. ACESTA ESTE CU ADEVARAT O URGENTA MEDICALA. Exista situaii, cum ar fi nepturile sau mucturile de animale care nu necesit sensibilizare pentru a produce socul anafilactic.
PRIMUL AJUTOR:
86
Daca respir greu sau lein: picioarele trebuie ridicate in poziie ANTISOC. Tratament: EPINEFRINA (ADRENALINA): injecie imediat in stratul subcutanat (grsime), extern, in partea superioar a muchiului. Are un efect rapid dar scurt, astfel se poate repeta de pan la 3 ori, la interval de 10-15 minute, in cazul in care situaia se inrutteste sau simptomele reapar. ANTIHISTAMINICE: Trebuie administrat imediat pe lang epinefrin (sunt coninute in medicamente contra rcelii). Oxigen. In cazul nepturilor de albin: Extragei acul cu o micare de rzuire cu un cuit sau o carte de credit, sau cu o penset in loc de a-l apsa. Apoi, aplicai un cub de gheat in acel loc. Se poate pune un bandaj fcut dintr-o earf sau dintr-un material lat, nchiznd cu nod. Odat pus diagnosticul de hipersensibilitate, persoana respectiv este avertizat si din acel moment va trebui sa aib mare grij pentru a evita un nou contact cu antigenul (noua neptur). Dac acesta se produce, trebuie s mearg imediat la urgent. Se recomand acestora s aib mereu asupra lor o fiola cu adrenalin pe care s si-o poat administra singuri. Intoxicaii farmacologice. Intoxicaie etilica. Supradoza de droguri. INTOXICATIE. Este reactia organismului la intrarea in organism a unei substane toxice (venin) care provoac leziune sau mbolnvire si uneori chiar moarte. Gradul de toxicitate variaz in funcie de vrst, sex, mod de alimentaie, cile de penetrare si concentrarea toxicului. Un toxic este orice substan solid, lichid si gazoas care intr-o anumit concentraie poate duna oamenilor. Toxicele pot fi foarte diferite; le ntlnim la plante, animale, microorganisme, in gaze naturale si artificiale, in substane chimice si inclusiv in medicamentele care, in funcie de dozaj, pot aciona toxic. Cele mai des ntlnite sunt medicamentele, pesticidele, detergenii sau altele de uz casnic. Gazul, monoxidul de carbon si motoarele sunt cele mai periculoase. Simptomele care produc, afecteaz diferitele organe:
Reactii respiratorii: tuse, cianoz (albstrirea a pielii), hiper/hipoventilare pulmonar. Reactii cardiovasculare: tahi/bradicardie, hipo/hipertensiune, aritmii. Reactii cutanee: diaforez (transpiraie puternic). Reacii termice: hipo/hipertermia
87
Reactii musculare: paralizii. Reactii digestive: durere si/sau ulceraii bucale, la nivelul laringelui, limbii, uscciune a gurii. Reactii cerebrale: instabilitate, vertij, sedative, com, convulsii, halucinaii. Reactii oculare: vedere tears, mioz, (pupile mici), midriaz (pupile mrite), deviere de vedere. Reactii auditive: iuituri.
Masuri: Cel mai important este s ii facilitam respiraia (sa-i scoatem corpurile strine, si dac este in com, s l aezam in poziia lateral de siguran, pentru a se evita nghiirea limbii), aerisirea si oxigenarea, si circulaia.
Daca bnuii c cineva este intoxicat ncercai sa aflai tipul de toxic, modul de administrare si timpul care a trecut de la intoxicare. Verificai locul pentru a afla ce s-a ntmplat si evitai alte pericole. Incercati s aflai de la victima sursa de intoxicare. Verificai starea de contiin si semnele vitale, dac respir si dac are puls. Dac victima este contient punei-i ntrebri pentru a avea cat mai multe informaii. Desfacei-i hainele dac este mbrcat cu haine strnse la gat. Dac prezint arsuri pe buze sau in gur, administrai-i multa ap rece. Daca vomit, pstrai o mostr pentru analize. Avei grij ca, cile respiratorii sa nu fie afectate de secreii. Aezai-o in poziia lateral de siguran, pentru a evita ca veninul vomitat sa fie din nou nghiit sau s intre pe cile respiratorii. Cutai si luai recipientele, flacoanele care se gsesc in apropierea victimei pentru a fi analizate la un laborator medical. In general flaconul care conine substana toxic se afl lng victim. Dac suntei sigur de substana toxic nghiit si este indicat sa vomite, facei-o, introducnd degetul sau o linguria pan atingei uvula.
Evitai provocarea vomei in urmtoarele cazuri:
Daca observai arsuri pe buze sau in gur. Dac rsuflarea aduce a kerosen, benzin sau derivate ale acestora.
88
Cnd instruciile produsului o recomanda. Dac este incontient sau prezint convulsii. Dac au trecut mai mult de 2 ore de la nghiirea toxicului. Dac a nghiit acid sulfuric, acid nitric, sod caustic sau potasiu (daca ar vomita s-ar produce noi arsuri in gur, gat si pe esofag). Transportai de urgent victima la spital.
INTOXICATIE FARMACOLOGICA:
Toate intoxicaiile trebuie s fie ngrijite de doctor.

Incercati s aflai cat mai multe date despre substana nghiit . Nu subapreciai efectul intoxicaiei cu medicamente obinuite cum ar fi acidul acetilsalicilic, paracetamolul, acestea pot provoca leziuni grave. Luai legtura cu Institutul de Substane toxice si urmai indicaiile. Atenie la semnele vitale ale pacientului. RCP daca este cazul.
Intoxicaii cu barbiturice:

Provocai voma. Incercati sa l facei sa nu isi piard contiina. RCP dac este cazul.
In general, voma trebuie provocat, cu urmtoarele excepii:

Cnd exist pierderea contiinei. nghiire de derivate din petrol. nghiire de cianur. nghiire de caustice.
Nu trebuie sa administrai acizi pentru a contracara baze sau alcaline, sau viceversa, ai provoca o si mai mare intoxicaie. INTOXICATIE ETILICA: Buturile se clasifica astfel:
89
Buturi fermentate : provin din fermentarea zaharatelor. Sunt cele mai vechi buturi, ele sunt: berea, cidrul sau vinul. Buturi distilate: rezulta din epurarea buturilor fermentate pentru obinerea a unei mai mari concentraii de alcool. Este vorba de vodc, gin sau rom. Intoxicaia acut trece prin mai multe stagii care depind de concentraia de alcool din snge. Alcoolul este rapid absorbit de tubul digestiv. Daca este but pe stomacul gol, efectele se simt la 5 minute. Simptome:
Efecte asupra sistemului nervos central, in vorbire, in reflexe, in mers, tulburri de contiina (dezinhibiie, euforie, relaxare, creterea sociabilitii, dificultati de exprimare, dificultati de asociere a ideilor sau mpleticire in mers). Stare de grea si vom. Trecere de la o stare de euforie la una de intoxicare, de beie care ajunge la com (pierderea contiinei si a reflexelor).
Masuri:

Pregtirea transportului la spital; Avei grija ca pacientului s nu ii fie frig. Evitai ca pacientul s se deshidrateze dac este in stare sa bea, trebuie s ii administrai ap cu zahar si bicarbonat (o linguria din fiecare intr-un pahar cu ap), in doze mici si repetate. Verificai respiraia. Avei grij ca pacientul s nu se sufoce cu propria-i voma, aezndu-l in poziia lateral de siguran.
SUPRADOZA DE DROGURI: Supradoza de heroin. Pacientul sau cei din mediul sau pot considera incidentul ca o simpla doz . De obicei se produce ca urmare a creterii puritii din droguri sau injectabile in timpul curelor de dezintoxicare. Semnale:

Atenie la prezenta urmelor de nepturi de pe antebrae. De obicei pacientul prezint o respiraie foarte uoar ori lipsa respiraiei. Mioza bilateral (pupile foarte micorate) Stare de dezorientare sau de com.
90
Masuri:

Respiraie artificial si daca este necesar RCP. Daca respir : poziia lateral de siguran. Fii vigilent la persoana dvs.!
Atenie:
Gndii-v la intoxicaiile provocate de diferite substane, care pot modifica semnalele descrise anterior. 7. Urgente si emergente obstetrice si pediatrice Coninut teoretic: Natere normal. (eutocic). Natere patologic (distocic) Convulsii infantile. Stop cardiorespirator Traumatisme infantile. Obiective: Coninut practic: RCP infantil Materiale RCP infantil. NASTEREA EUTOCICA SAU NORMALA SI NASTEREA DISTOCICA Naterea trebuie considerat ca un fenomen normal care finalizeaz procesul sarcinii. Date de anatomie si fiziologie. Ftul (viitorul copil nscut) se formeaz din ovulul fecundat in interiorul uterului mamei. Din momentul fecundrii ovulul se transforma pana la stadiul de a ajunge o fiina. Uterul este un organ gol, contractant, alctuit din fibra musculara, format din dou pari : corpul si corpul uterin. In corpul uterin se dezvolt ovulul fecundat, ftul apoi si are loc si formarea placentei, organul in care circulaia fetal si matern formeaz un schimb de gaze si de substane nutritive prin cordonul ombilical. Ftul, placenta si cordonul se afl intr-o membran numit pung amniotic si sunt scldate in lichid amniotic, lichid acre are funcia de a proteja ftul in fata unor posibile traumatisme externe si care ii permite o mobilitate in interiorul burii materne pentru a evita astfel posibilitatea apariiei unor deformri din cauza poziiilor forate si ndelung meninute.
91
Colul uterin rmne nchis pan la nceputul contraciilor uterine, si pe msura ce acestea se intensifica, se produce dilatarea care indic apropierea momentului naterii. Ceea ce in popor numim a i se rupe apa reprezint eliminarea lichidului amniotic si a dopului uterin din vagin. In acest moment se poate spune ca a nceput naterea.
92
Fase de dilatacin
Eliminarea lichidului amniotic
Faza de eliminare
Faza de natere
Periodos del parto
93
Perioada de dilatare: nceputul dilatrii cervicale ca urmare a contraciilor uterine. Aceasta etap difer in intensitate si durat (mai ales intre primipare si multipare) si se ncheie cnd colul, deja complet dilatat, se afl in spatele capului ftului. Perioada de eliminare: Contraciile se intensific. Femeia nsrcinat simte nevoia de a-si ncorda muchii abdominali (mpinge). Se ncheie cu ieirea ftului din burta mamei. Perioada de natere propriu-zisa: ncepe cu ieirea ftului si se ncheie cu eliminarea placentei.
Masuri: Calmai femeia nsrcinat si evitai adunarea curioilor in jurul acesteia. Dac este posibil, transportai-o intr-un loc curat si confortabil. Aezai-o cu fata in sus cu picioarele ndoite si genunchii deprtai. Splai-va pe mini cu ap si spun. contracia pana ce va iei capul ftului. Cnd apare capul nu trebuie sa tragei ci doar s protejai uor zona perineului pentru a se evita rnile. ncercai s evitai ieirea brusca a capului pentru a evita rnile. Dup ieirea capului ftului si in timpul rotaiei externe a acestuia, apreciai prezenta irurilor cordonului in jurul gatului. Dac exista si nu putei s le scoatei, luai dou pensete si tiai intre ele. Ajutai la ieirea umerilor trgnd uor si continuu, cu ambele mini, dinspre capul ftului in jos, pana ce va iei umrul anterior. Apoi tragei uor in sus pentru a iei si umrul posterior. intre ele si la 20 de cm de copil: Intre cele dou noduri vei seciona cu foarfece, etc., acestea trebuind sa fie foarte curate. Cordonul ombilical este mpturit intr-un tifon steril mbibat in alcool.
Odat aezat intr-o poziie adecvat va ncepe sa respire normal si sa mping cnd va simi
Cnd va iei copilul vei lega strns cordonul ombilical in doua locuri la distanta de patru degete
Copilul va fi inut cu capul in jos, de picioare, si i se va lovi uor spatele pan ce acesta va plnge. Facei-i copilului un control sumar ale semnelor vitale :plns, respiraie si puls. Daca nu respira spontan, trebuie sa ncepei procedura RCP. Dac semnele sunt normale, trebuie s nvelii copilul imediat intr-un cearaf, ptura, etc., care sa fie curat, si l vei aeza in braele mamei. Trebuie s ateptai eliminarea placentei. Nu trebuie sa tragei de cordon. Placenta se va pstra pentru ca ulterior sa fie studiata de ctre personalul calificat la centrul medical unde o vei transporta.
94
Pentru ca mama s fie transportat trebuie sa stea in poziia in supinaie, cu picioarele strnse si cu comprese sterile in zona genital. Dac placenta intarzie s ias persoana trebuie dus la un centru medical, verificndu-se posibile hemoragii. Notai dac este posibil, orarul etapelor naterii. Acestea sunt etapele unei nateri normale, care adesea nu are loc in acest mod: ftul se poate afla in alte poziii, etc., ceea ce numim o natere anormal in care caz trebuie s transportm de urgent persoana la spital. Poziia ftului poate fi: cu fesele, picioare si fese, picioarele.
Evitai sa realizai aceasta natere pe cat se poate. Tineti cont de faptul c eliminarea in poztia
cu fese este mai ndelungat si avei timp astfel s o transportai la urgent dei a nceput naterea. Transportai pacienta ntotdeauna la spital, cnd poziia de ieire a ftului este un picior, chiar dac acesta este ieit din vagin.
Nu ncercai s grbii naterea sau sa facilitai printr-o operaiune extern naterea.
95
URGENTE OBSTETRICE
1. CRP-ul de baz la sarcin: -Trebuie s se deruleze procedurile tipice ale unui RCP, aeznd o pan sub soldul drept sau deplasnd cu mana uterul spre stnga pentru a se evita comprimarea locului. - Dac se realizeaz operaiuni de dezobstructionare a aerului trebuie s se realizeze in stern si nu in abdomen. - In caz de RCP, considerai ca prioritate resuscitarea matern cu ftul ne viabil <24 de sptmni. -Trebuie realizat cezariana de urgent in cazul unui RCP ireversibil cu posibila viabilitate fetal. 2. In cazul traumatismelor abdominale la nsrcinat, chiar dac sunt aparent uoare, trebuie transportate la spital pentru a se realiza o ecografie ca s se verifice starea ftului. 3. Orice tip de hemoragie care se prezint in primul, al doilea sau al treilea trimestru de sarcina, trebuie evaluat de ctre un centru medical. 1.
96
Principala cauz cel mai des ntlnit de convulsie la copil o reprezint convulsiile febrile, care sunt in marea lor majoritate benigne. Corpul poate devina rigid si s sufere de frisoane sau s rmn complet flasc. De asemenea este frecvent si ca gura sa fie vnat sau strns cu fora, ca ncletat. Aceasta dureaz de obicei foarte puin, in general un interval mai scurt de 5 minute; pana la urma copilul poate urina si defeca si apoi de obicei adoarme. Msuri:
Nu ncercai sa l tineti sau sa-l imobilizai pe pacient. Indepartati obiectele posibil periculoase din jurul acestuia. Nu trebuie sa ncercai sa-i introducei ceva in gur. Dac are febr sau a avut, scoatei-i hainele, administrai-i un supozitor pentru febr si facei-i o baie in apa temperat.
Dup convulsie:

Verificai calea aerian, circulaia si starea neurologic. Aezai copilul ntins pe o parte (poziia lateral de siguran), care ii va permite s respire mai uor si indepartati-i obiectele din jurul sau de care s-ar putea lovi. Nu abandonai pacientul, solicitai asistent medical.
97
TRAUMATISME INFANTILE
In timpul copilriei si adolescentei, accidentele reprezint cauza cea mai des ntlnit in cadrul consultailor Spitalelor de Urgenta. Inca nainte de naterea copilului dvs., trebuie s v modificai interiorul cminului dvs. pentru a-l face un mediu sigur pentru acesta, deoarece n primii doi ani de viata casa reprezint scenariul care provoac cele mai multe dintre accidente. Cnd va creste, acestea vor fi mai frecvente in afara casei: pe strad, la coal sau pe terenul de sport. Cauzele cele mai fecvente: Arsurile Rni provocate de obiecte ascuite Arsuri electrice si electrocutare Asfixie si sufocri nec Otrvire (medicamente, produse de curatenie etc.) Czturi si lovituri
Comportamentul fat de accidentele copiilor Pstrai-v calmul, astfel vei putea gndi mai limpede si vei lua cea mai buna decizie. contiin si dac este nevoie s realizai CRP-ul pediatric, (evaluarea ABCD) Sunai la Urgent. Aezai copilul intr-o poziie comod ; acoperii-l cu o ptur. Avei grij s aib calea aerian neblocata; trebuie ntotdeauna s acordai prioritate leziunilor care pun in pericol viata: hemoragii, otrvire (chiar dac este o simpla bnuial). Nu-l ridicai dect dac este neaprat nevoie sau dac suspectai o posibil fractur. Se ntmpl mai des ca daunele sa fie la nivel intern, fara ca s se observe vreo leziune extern (perete toracic, abdominal f r fracturi). Exist mai mult un risc de leziune hepatic si splin, si de asemenea un risc de pneumotorax.
In cazul oricrui traumatism grav primul lucru pe care trebuie sa-l facei este s verificai starea de

98
Nu-i dai cu spirt pe nici o parte a corpului. Tineti sub control hemoragia, dac exist. O hemoragie este considerat grav in momentul in care dureaz mai mult de 4 10 minute, si dac mbib o compres care este pus pe ran si se apas uor. Nu-i oferii lichide. Atenie cu leziunile oculare. Nu acoperii ochiul si nici nu punei tifon peste acesta. Dac din greeal au ptruns in ochi produse de curatenie, splai ochiul cu ap cldua din abundenta si chemai medicul. Nu ncercai s tratai pacientul de unul singur. In cazul arsurilor trebuie acionat la fel ca in cazul adulilor. Nu luai nici o msur in afar de cele standard, pan ce nu vin ajutoarele medicale.
99
OBSTRUCTIA CAII AERIENE Cauzele blocrii cii aeriene la copil pot fi: - Corp strin - Epiglota - Laringita - Laringospasm - Etc. Operaiunile de deblocare ale cii aeriene nu sunt recomandate in cauzele infecioase ale blocrii. Obiectivul sau este de a reproduce mecanismul asemntor tusei, mrind presiunea intratoracic. Blocarea cii aeriene poate fi: 4. Parial: In acest caz copilul trebuie ncurajat sa tueasc si trebuie transportat la un spital pentru a preveni complicaiile. 5. Total: Tuse fr efect, cianoza, pierderea contiinei. Nu trebuie ncercat deblocarea manual pentru c de obicei rezultatul const in introducerea corpului strin si mai adnc pe calea aerian. Proceduri in cazul sugarilor si copiilor mici:
Aezai copilul cu fata in jos (in pronaie) pe braul dvs., astfel nct cu o man s susinei mandibula copilului si s v sprijinii braul pe picior. Capul copilului trebuie s fie poziionat mai jos dect restul corpului. Lovii uor de 5 ori copilul cu palma in zona intra scapular (vezi fotografia 1) Uitai-v in cavitatea bucal si extragei cu grij obiectul doar dac este clar vizibil. Foto 1: Aezai copilul cu fata in jos pe antebra si dai-i 5 lovituri uoare pe spate cu palma Foto 2: Aezai dou degete in mijlocul sternului si dai-i 5 lovituri rapide in jos. Proceduri in cazul copiilor mari si adulilor:
In cazul in care pacientul este contient aplicai procedura Heimich (vezi fotografia 2)

Aezai-va in spatele pacientului si punei-v minile pe sub cele ale pacientului. Apsai in repetate rnduri cu pumnii pe abdomenul sau energic si rapid.
100
Apsrile toracice trebuie sa fie una dup alta dar nu continue, ncercnd s modificai si poziia minilor pentru a evita dureri interne.

Aciunea trebuie desfurat pan ce victima elimina corpul strin.
In cazul in care pacientul si-a pierdut contiina:

-
Aezai copilul cu fata in sus. Deschidei-i gura si tragei de mandibula si de limba si daca vedei corpul strin, extrageil. ncercai ventilarea gura la gura. Daca nu ventileaz aezai-v in genunchi, cu una dintre mini cu podul palmei pe linia mediana a abdomenului deasupra buricului, departe de apendicele xifoid, si punei cealalt man peste prima. Apsai de 5 ori energic. Deschdeti-i gura si verificai. Repetai procedura pan ce se obine ventilarea. Dac a trecut deja un minut, chemai ajutor si continuai procedura.
REANIMARE CARDIOVASCULARA INFANTILA INTRODUCERE Intr-un stop cardiorespirator un copil poate sa sufere daune cerebrale permanente la 4-6 minute si este in pericol de moarte la 10 minute. Timpul de sosire al unei ambulante este in medie de 12 minute. O reacie prompta, corecta si nu neaprat specializata poate fi in astfel de cazuri hotrtoare. Cauze ale stopului cardiorespirator infantil:
o Respiratorii
o o Circulatorii Cardiace
Stopul cardiorespirator infantil este de obicei rezultatul final al unei deteriorri progresive a functilor respiratorii si circulatorii provocate in principal de o problema respiratorie (Blocarea caii aeriene, pneumonii, depresie respiratorie din cauza toxicelor, convulsii) si secundar de o problem circulatorie (deshidratare, hemoragie, etc.), de un stop cardiac primar exclusiv in cazul pacienilor cu boli cardiace sau unei mori subite a sugarului.
101
In reanimarea cardiovascular pediatric se vor diferenia mai multe categorii de vrsta in funcie de diferenele anatomice specifice creterii: Sugari (copii cu vrsta pana intr-un an) Copii mai mici de 8 ani (vrsta cuprinsa intre 1 si 8 ani) Copii mai mari de 8 ani, in cazul crora se vor urma aceleai indicaii ca in cazul adulilor.
REANIMARE CARDIOPULMONARA (A B C D E) d)
EVALUAREA STARII DE CONSTIINTA
Vorbii-i cu voce tare, scuturai-l uor de umeri. La copii suspectai de leziune medulara nu scuturai. Dac rspunde sau reacioneaz cu micri uoare ncercai sa-l aezai in poziia de sigurana. Dac nu reacioneaz, strigai dup ajutor. Aezai pacientul in poziia in supinaie, cu capul mai jos dect restul corpului si cu braele pe langa corp, pe o suprafaa tare si neteda. Fotografa 1 Fotografa 2
e)
CALEA AERIANA
Dac nu bnuii o trauma folosii procedura frunte-brbie: aezai mana pe fruntea pacientului exercitnd presiune pentru a ntinde capul in spate. In acelai timp, mpingei cu buricul degetelor aratator si mijlociu a celeilalte mini in partea osoas a brbiei, ridicnd si contribuind la ntinderea gatului. La sugari acest procedeu nu trebuie sa ntind gatul, ci doar sa alinieze capul si toracele. (vezi fotografia 4-5) Dac bnuii o leziune cervicala folosii doar procedura de ntindere a mandibulei: aezai-va degetele aratatore pe mandibula, in cele doua unghiuri si cu degetele mari in zona brbiei deschidei uor gura, ncercnd sa pstrai stabile linia capului si a gatului.(vezi fotografia 6 si 7) In cazul ambelor proceduri fii atent cum aezai degetele pentru a evita apsarea esuturilor moi care ar putea duce la blocarea caii aeriene.
VENTILAREA (BREATHING)
102
In acelai timp in care se remediaz poziia capului, trebuie sa observai si micrile respiratorii, sa ascultai si sa simii aerul expirat pe gura (vedei- ascultai- simii) (vezi fotografia 8). Curai cu grij calea aerian superioar de corpuri strine Daca nu exist respiraie spontana trebuie sa ncepei respiraia gura la gura. Este recomandat sa facei de la 2 pana la 5 respiraii iniiale, la interval de 1 secunda sau o secunda jumtate, pentru a reui sa mobilizai toracele. Daca nu reuii trebuie sa va gndii la un caz de blocaj respiratoric grav. (vezi fotografia 9-10) Stabilirea frecventei respiraiei in funcie de vrsta: Sugari 20/minut Copii 20/minut Aduli 12/minut 4. CIRCULATIA C Trebuie efectuat in 10 secunde: Observai orice micare (tuse, respiraie normala, etc.) Controlai pulsul: contraciile cardiace absente sau inexistente vor provoca lipsa unui puls palpabil in marile artere
La sugari trebuie sa luam pulsul branhial (vezi fotografia 11)
La copii de 1-8 ani din artera carotida.(vezi fotografia 12)

- Daca avem puls dar lipsete respiraia, trebuie efectuata respiraia gura la gura pana la recuperare. - Daca pulsul nu este palpabil se vor efectua apsri toracice alternnd cu respiraia: 1. La sugari: (fotografia 13) a. Localizai sternul si aezai vrful a doua degete pe acesta. b. Cu vrful celor doua degete apsai sternul cu aproximativ 1/3 din amplitudinea toracelui sau cu amndou minile nconjurnd toracele si apsai cu degetele mari. c. Viteza de apsare trebuie sa fie de in jur de 100 de apsri pe minut d. ncercai sa combinai 1 respiraie cu 5 apsri (1/5) 2. La copii (1-8 ani): (fotografia 15) a. Aezai podul minii pe jumtatea inferioara a sternului, evitnd apendicele xifoid.
103
b. Ridicai degetele pentru a se asigura ca apsai coastele copilului. C. Aezai-va vertical fata de victima cu braul astfel incat sa apese drept si apsai sternul aproximativ la 1/3 amplitudine din torace. d. Viteza de apsare trebuie sa fie de 100 pe minut. e. ncercai sa combinai 1 respiraie cu 5 apsri (fotografia 16). 1. 3. La copii mai mari de 8 ani aplicai masaj si respiraie ca in cazul adulilor.
104
SUGARI MARI/ADULTI Verificai pulsul Apsri toracice: poziie Apsri toracice:metoda branhial un deget pe sub linia intermamelara Doua degete sau ambele mini injurul toracelui si apsri cu cele doua degete mari.
COPII 1-8 ANI carotida un deget pe apofiza xifoida Podul minii
COPII carotida La jumtatea inferioara a sternului Podul unei mini si cealalt deasupra
Apsri toracice: adncime
1/3 in adncimea toracelui
Apsri toracice : frecventa
100/minut
100 /minut
100/minut
Apsri toracice apsare/respiraie
5:1
5:1
15:2
CONTINUAREA RESUSCITARII pana:
Copilul prezint semne vitale (respiraie spontan, puls si micare) Pan ajunge echipa de medici Pan la epuizare. CAND CEREM AJUTORUL:
Cnd nu este doar un asistent, unul cheam ajutor specializat iar celalalt ramane pentru a efectua reanimarea. Daca exist doar un asistent, acesta trebuie sa efectueze reanimarea cel puin timp de un minut, deoarece, dup cum s-a precizat mai sus, cauza cea mai importanta o reprezint complicaiile respiratorii, apoi trebuie sa caute ajutor si daca se poate sa ia copilul cu el.
105
Exista o singura excepie in a efectua resuscitarea si anume aceea in care tim ca pacientul prezint PCR cu antecedente confirmate de boala cardiaca, astfel avnd prioritate defibrilatorul.
-
POZITIA DE SIGURANTA.
La copii se recomanda diferite poziii dar din studii de specialitate se cunoate ca niciuna dintre acestea nu este universal valabila. In cazul unui copil cu calea aeriana in ordine, si care respira spontan, acesta trebuie ntors pe o parte, ceea ce previne blocarea cii respiratorii cu limba si reduce pericolul de bronhoaspiratie din coninutul din stomac. Poziia trebuie sa fie stabil, folosind dac este cazul o pern sau un alt suport. Trebuie s se evite sub orice form presiunea pe pieptul copilului si trebuie avut grija cnd se efectueaz micrile coloanei cervicale.
106
LACTANTES AOS COMPROBAR CONCIENCIA Si no responde Gritar por ayuda ABRIR VA AREA COMPROBAR RESPIRACIN (mirar, escuchar y sentir) Si respira < posicin seguridad Pedir ayuda Si no respira realizar maniobra frente-mentn O elevacin mandibular Realice 2 ventilaciones COMPRUEBE CIRCULACIN Busque pulso ( no debe durar ms de 10seg) Si no encuentra Realice 5 compresiones torcicas CONTINUE RCP Si esta solo realice 1 minuto de RCP antes de buscar ayuda Lleve al nio consigo si puede
NIOS
1-8
107
8. TRANSPORTUL SANITAR Coninut teoretic:

Conceptul de transport sanitar. Clasificare. Pregtirea pacientului pentru transport: mobilizare si imobilizare. Poziia laterala de sigurana. Poziii de ateptare in funcie de boala sau leziune.
Coninut practic:

Material de imobilizare sau transport Mobilizare rnii Imobilizare pentru transport Poziia laterala de sigurana Poziii de ateptare si transport
Conceptul de transport sanitar. Clasificare. Concept. Transportul sanitar este transportul pacienilor (bolnavi sau rnii). Cuvntul sanitar explica in fond adecvarea la nevoile pacienilor; nevoia de asistenta calificata in timpul transportului, mediul adecvat, materiale in funcie de patologii, etc. Clasificare: Transportul sanitar poate fi de mai multe feluri, in funcie de diferite criterii: Nevoia de asistent Transport convenional: transport de raniti sau bolnavi, individual sau colectiv, care nu au nevoie de asistenta sanitara in timpul transportului si dotarea nu necesita cunostiinte tehnice-sanitare specifice si nici un echipament special. Transportul pacienilor raniti sau bolnavi: transportul pacienilor, in vehicule, in general ambulante echipate cu material adecvat, in care se pot lua masuri pe parcurs, reducnd astfel a maxim pericolul de moarte sau sechelele lsate de leziunile primare. Transportul pacienilor grav bolnavi sau raniti: transportul sanitar al pacienilor ale cror patologii necesita un tratament medical adecvat si continuu in drum spre spital.
108
Locul de plecare: - Transport primar: se deplaseaz echipamentul si personalul medical la locul unde s-a produs incidentul; la locul incidentului se salveaz, se reanimeaz sau se stabilizeaz starea pacientului pentru ca apoi sa fie transportat in cele mai bune condiii la spital. - Transport secundar sau intre spitale In funcie de vectorul transportului:
Transport terestru: cel mai comun, ambulanta - Transport aerian - Transport maritim Caracteristici: Transportul sanitar trebuie sa ndeplineasc urmtoarele caracteristici:

Coordonare: adaptarea mijloacelor la nevoi Normalizare: echipament, personal, standardizare Distribuie: distribuia adecvata a materialelor Optimizare: adaptarea materialelor Accesibilitate: acces la sistemul de emergente simplu, rapid si gratuit Aplicare: folosirea protocolului si a standardelor universale Adaptare: timpul si materialele sa fie adaptate incidentelor Asistenta: sa fie garantata si la locul incidentului si pe parcurs.
109
Pregtirea pacientului pentru transport: Mobilizare si imobilizare. Poziia laterala de sigurana. Poziii de ateptare in funcie de boala si leziune. Pregtirea pentru transport: Cnd se transport un accidentat sau un bolnav grav trebuie s se asigure ca leziunile nu se vor nruti, nici nu vor aprea alte leziuni si nu i se va complica recuperarea din cauze cum ar fi micri neadecvate sau transport necorespunztor. Este bine sa fii ateni la locul accidentului, aceasta doar in cazul in care nu exista un pericol iminent de viata a victimei sau a asistentului, situaii cum ar fi un icendiu, un pericol de explozie sau drmarea cldirii. In momentul in care s-a hotrt schimbarea poziiei victimei trebuie sa fii ateni att la sigurana victimei cat si la sigurana dvs. De asemenea este bine sa va evaluai forele si eventual sa cerei ajutorul altor persoane din jur. METODE DE A RIDICA O PERSOANA Trt Se folosete cnd este nevoie sa retragem o victim dintr-o zon periculoas, pe o distant nu mai mare de 10 metri si cnd asistentul este singur. Aceasta metod nu trebuie folosit cnd terenul este accidentat sau neregulat (pietre, cioburi, scri). Aezai braele ncruciate ale victimei pe torace. Aezai-va in spatele capului sau si luai-l pe sub umeri sprijinindu-i braele si gatul cu minile dvs. Tri victima pe jos. Daca victima are un palton sau o jacheta, desfacei-o si tragei in aa fel nct capul sa se sprijine de haina respectiv. Tragei-l pe jos, apucnd de extremitile hainei (palton, jacheta sau cma). Dac in imobil exista acumulare de gaz sau fum, procedai astfel:
Dac victima este contienta si nu se poate mica, ngenuncheai si cerei-i sa i pun minile in jurul gatului dvs. Dac este incontient, luai-i minile si legai-i-le cu un bandaj in aceeai poziie descris mai sus. Dac victima este foarte solid, putei sa o tri de picioare, asigurndu-v s nu se rneasc pe un teren accidentat sau neregulat.
Transportarea pe brae.

Cnd victima are o greutate mic. Trecei o mana pe sub coapsele victimei. Aezai celalalt bra in jurul corpului, pe deasupra taliei si ridicai-o.
110
Transportarea pe brae se realizeaz cu 2 asisteni.
Transportarea pe brae cu 3 asisteni. Cu ajutorul unui cearaf sau a unei pturi.
111
Pentru a ridica o victim sau un bolnav cu ajutorul unui cearaf sau a unei pturi. este nevoie de 3 -5 persoane.
Aceast metod se folosete cnd nu exist o targ iar distana de parcurs este scurt. Aceasta metod nu trebuie folosit atunci cnd se suspecteaz leziuni la coloana vertebral. Aezai ptura sau cearceaful mpturit ca un acordeon intr-o parte a victimei. Doi asisteni se aeaz in genunchi lng victim, unul dintre ei ii sprijin mijlocul si picioarele iar celalalt spatele si capul); al treilea mpinge cearceaful sau ptura pe sub tot spatele. Aezai din nou victima culcata pe spate si pregtii-va sa o ridicai. Cum trebuie urcat pe targa o victim:
Patru asisteni se aeaz in genunchi pe o parte a cesteia: doi in partea superioara ridic cearceaful sau ptura la inalimea umerilor, ceilali doi in de talie si picioare iar al cincilea se aeaz in dreptul capului. Tragei de cearaf pentru a nu ramane infsurat suc corpul acestuia. Impturiti cearceaful rotind victima. La ordinul cuiva, ridicai-v in picioare si mergei uor ncepnd s pii cu piciorul care este mai apropiat de picioarele victimei.
CUM SE TRANSPORTA O VICTIMA CU AJUTORUL UNOR ELEMENTE: Un rnit poate fi transportat folosind diferite elemente precum un scaun, targa si vehicul; folosirea acestora se face in funcie de leziunile victimei, de distanta si de mijloacele aflate la dispoziie.
112
Transportul cu scaunul Se folosete cnd persoana este contient si NU are leziuni severe, in special dac trebuie s se urce sau s se coboare pe scri. Trebuie sa fii precaui si s v asigurai ca nu exist obstacole in drum pentru a se evita astfel alunecarea. Pentru aceasta metoda de transport este nevoie de 2 asisteni. Verificai dac scaunul este rezistent. Aezai victima pe scaun. Daca nu se poate aeza fara ajutor, procedai astfel:

Incrucisati picioarele victimei, unul dintre asisteni trebuie s ngenuncheze la capul victimei. Punei o mna sub ceafa, iar cealalt deasupra omoplailor. Dintr-o singur micare aezai victima, apropiindu-v de ea sau sprijinindu-o cu un picior. Aezai un bra pe sub axilele victimei apucnd de partea apropiat ncheieturii.
Cu cealalt man apucai in acelai mod braul persoanei si ncruciai-i minile sprijinindu-i capul de celalalt asistent, si susinei corpul victimei intre braele acestuia. Ridicai-v in picioare cu spatele drept, fcndu-v treaba cu picioarele in timp ce celalalt asistent ii susine picioarele victimei.

La comanda unuia dintre dvs. v ridicai in acelai timp si aezai victima pe scaun. Asigurai victima pe scaun, nclinnd scaunul pe spate pentru ca spatele victimei s rmn sprijinit de sptarul scaunului. La comanda unuia dintre dvs., ridicai scaunul si pii ncet.
TIPURI DE TARGI

Targ de pnza pentru transportul victimelor care nu prezint leziuni grave. Targ rigid pentru transportul pacienilor cu rni la coloana; acestea pot fi din lemn, sau metal. Trgi speciale pentru transportul cu leziuni la coloana vertebrala. celor
113
Trgi speciale pentru transportul celor cu leziuni la coloana vertebrala. Trgi pentru transportul cu elicopterul.
MODURI DEA IMPROVIZA O TARGA O targa se poate improviza in modul urmtor: - Facei rost de 2 sau 3 jachete sau paltoane si 2 bucati de lemn solid - Introducei mnecile hainelor nspre interior - Trecei bucatile de lemn printre mneci - nchidei nasturii de la haine sau fermoarele. O alta metoda de a improviza o targa este urmtoarea: - Facei rost de o ptura sau un cearaf si doua bucati de lemn solid. - ntindei cearceaful sau ptura pe jos. - mprii cearceaful imaginar in 3 pri, aezai o bucat de lemn pe prima parte si ndoii cearceaful peste aceasta. - Aezai cealalt bucat de lemn la 15 cm de marginea cearceafului si ndoii din nou. PREVENIRE Pentru a se evita leziuni in transportarea victimelor unui accident trebuie:

S v asigurai ca, cile respiratorii sunt ferite de secreii. Controlai hemoragia nainte de a mica victima. Imobilizai fracturile. Verificai starea de contiin Dac este in stare de incontien, ca urmare a unui traumatism, trebuie s o considerai ca avnd leziuni de coloan vertebral. Evitai s rsucii sau s ndoii corpul victimei. Folosii o targ cat mai dur posibil. Persoanele cu leziuni la cap, spate, sold sau picior nu trebuie transportate aezate.
114
Alegei metoda de transport in funcie de natura leziunii, numrul de ajutoare pe care l avei la dispoziie, constituia victimei si distanta care trebuie parcurs. Dai ordine clare cnd folosii o metoda de transport care necesita mai mult de 2 asisteni. In aceste cazuri unul dintre asisteni trebuie sa de ocupe de dirijarea operaiunii.
LUATI-VA MASURI Pentru a avea o poziie cat mai stabil si echilibrat separai picioarele uor si ndoii genunchii, insa NICIODATA talia. Fora trebuie sa o exercitai in picioare si nu in spate. Pentru a ridica victima, trebuie s v ncordai muchii abdomenului si pelvisului, meninndu-v drept spatele si capul. NU ncercai sa transportai singur o victim solid. Cutai ajutor.
115
POZITII DE ASTEPTARE Incontient
Poziia antioc
Poziia victimei cu insuficiente respiratorii
Traumatism abdominal.
116
9. Urgente si emergente colective Coninut teoretic:

Munca in echipa. Relaia cu alte grupuri. Triaj. Concept si tehnici. Centru de coordonare. Centrul medical. Sisteme de evacuare.
Obiective:

Cunoaterea conceptului de triaj si realizarea acestuia. Noiuni de comportament cu alte colective. Noiuni de comportament in caz de accidente multiple
Coninut practic:
Triaj, practici.
Munca in echipa. Relaii cu alte colective.
Dup cum s-a putut observa de-a lungul cursului, emergenta este o activitate colectiva, in care sunt necesare interveniile salvamarilor si a altor profesioniti ai serviciului de emergenta. Odat ce sau activat sistemele de emergenta si se afla la fata locului, salvamarul trebuie sa colaboreze cu ei prezentndu-le informaiile necesare si fiind la dispoziia lor pentru alte indicaii. Sanitarii: dup cum s-a mai spus, salvamarii trebuie sa isi aduc sprijinul, sa colaboreze si sa urmeze indicaiile in fata unor profesioniti sanitari cu un rang mai nalt dect al lor. Pompierii: trebuie sa se urmeze indicaiile acestora pentru a se pstra condiiile de sigurana in incendii, inundaii, daramari, etc. Politia: salvamarul trebuie sa solicite prezenta acestora in cazurile in care exista violenta sau ordinea publica este deranjata, de asemenea in cazurile in care exista probleme de trafic, etc. In general trebuie sa participe la eliberarea drumului pentru a se facilita accesul serviciilor de emergenta si controlul persoanelor care se afla la locul incidentului. In cazul in care este nevoie de a asista mai multe victime, trebuie chemate echipe coordonatoare de emergenta si trebuie urmate indicaiile acestora.
117
Triaj. Concept si tehnici Triajul este un proces in care se selecteaz victimele in funcie de resursele care exista la dispoziie, si se aleg acelea de care se vor ocupa. Este vorba de o ncercare de a face ce e mai bine pentru un numr cat mai mare de victime, folosindu-se cat mai bine resursele disponibile. Clasificarea victimelor trebuie realizata in orice situaie in care este nevoie de o asistenta sanitara iar resursele sunt insuficiente grupului de victime. Victimele sunt controlate si sunt clasificate rapid, primesc primul ajutor si dup aceea ncepe procedeul de evacuare.
Grad Rou
Tipuri de accidentai Traumatism cranian encefalic, blocarea cilor aeriene, rni deschise in torace, traume hemoragice, oc Pacienii din categoria roie deja tratai, rni abdominale, hemoragii interne, arsuri uoare, fracturi deschise
Tipuri de ajutor Asisten imediat in situ. De preferat ajutor calificat Asisten medical imediat la centre: Tratament urgent nu imediat de tip chirurgic. Asisten a care poate atepta 6 ore. Asisten fr spitalizare: asisten a la alte centre, nu de urgenta. Analgezie
Prioritate de transport Evacuare dup categoria galben.
Galben
Evacuare din zona incidentului. Prioritate in evacuare.
Verde
Fracturi nchise: rni care necesita sutura. Tulburri psihice Pacieni nerecuperabili (alb) sau decedai (negru)
A doua prioritate
Alb sau negru
Ultima prioritate.
Centru de coordonare. Centrul medical. Sisteme de evacuare. Centrul de coordonare Centrul in care se mbin sistemele participante. Printre sarcinile acestuia se numr cele de meninerea stabilitii si coordonarea evacurilor.
118
Centrul medical Este centrul medical cel mai apropiat de locul catastrofei; cea mai important misiune este de a stabiliza starea victimelor pentru a le pregti a fi apoi evacuate. Sistemele de evacuare ndeplinesc dou sarcini deoarece trebuie s se ocupe pe de o parte de aducerea materialelor si a personalului de ajutor si, pe de alta parte trebuie s evacueze rniii. De asemenea acestea trebuie s aib la dispoziie elemente de transmisie pentru o constant informare. Astfel exista sisteme de evacuare dus si ntors. Echipa de salvare: de la momentul catastrofei pan la centrul medical. Echipa de regrupare: medicala; intre centrul medical cel mai apropiat si momentul evacurii. Echipa de evacuare : transportul pan la spital.
119
Activitati Modul 9: Triaj: catalogheaz urmtoarele leziuni
Culoare Stop cardiorespirator Traumatism craneoencefalic sever Fractur de tibie drept Pneumotorax la tensiune Fractur de femur nchis Blocarea cii aeriene Fractur de radio Comoie cerebral Hemoragie abdominal
10. Urgente si Emergente sportive Coninut teoretic:

Norme preventive de baza Asistenta sanitar la evenimente sportive Principalele leziuni in sport.
Obiective:

Cunotine de baza pentru a se evita accidentele sportive Cunoaterea particularitilor in emergentele din lumea sportului. Comportament la evenimentele sportive Cunoaterea principalelor leziuni sportive.
Coninut practic:
120
- Materiale de folosire. Pregtirea unei truse farmaceutice. - Bandaje si imobilizri in sport.
Norme preventive de baz In continuare vom analiza elementele care alctuiesc mediul sportiv pentru a evidenia modul in care prevenirea leziunilor sportive implic tot personalul care isi desfoar activitatea in lumea sportului. SPORTIVUL SPORTIVUL: Persoana care practic un sport fie profesional, fie de plcere. Sportivul este primul responsabil de sntatea sa. Astfel in practica sportului in condiii de siguran , premiza de la care se pleac trebuie sa fie corecta formare care sa ofere tuturor indivizilor, de la vrste mici, cunotine de baz despre activitatea sportiv , activitate de care trebuie s se ocupe profesorii Academiei Naionale de Educaie Fizica si Sport, al crei plan de studiu cuprinde toate aspectele legate de sport, inclusiv materiile specifice despre Bazele Biologice si Mecanice ale activitii fizice, Activitate Fizic si Sntate, sau predarea Activitatii Fizice si a Sportului. Pornind de la aceast baz de cunotine teoretice si practice, si avnd parte de consultanta necesar a, fiecare individ hotrte care este interesul sau pentru un anumit sport, si astfel isi asum a anumite norme de viata care nu pot sa lipseasc din practica unui sport de performant: evitarea viciilor cum ar fi alcoolul si tutunul, respectarea orarului de somn, acceptarea unei anumite diete, acestea fiind elemente care mbuntesc condiiile de siguran in practicarea unui sport. MATERIAL, ECHIPAMENT PERSONAL SI PROTECTIE. Printre aspectele legate de prevenirea leziunilor sportive se gsesc si cele relaionate de materialul, echipamentul sportiv individual si protecia pe care o folosete sportivul in timpul activitii sale. Pentru c ar fi imposibil sa descriem aici fiecare detaliu ce tine de fiecare sport si de condiiile pe care le impun folosirea materialelor si echipamentelor, vom face aluzie doar la condiiile de baz care se observ cnd trebuie fcut o selecie. In ceea ce privete echipamentul, acesta ar trebui sa ofere o absorbie adecvat a transpiraiei (de preferat ar fi ca materialele s fie din bumbac), fr elemente care ar putea provoca leziuni prin friciune (custuri), s ofere protecie in funcie de mediul in care se practic sportul, cum ar fi in cazul schiului alpin (cagula) sau pentru scufundri (neoprenul). nclminte sportiv trebuie s ofere absorbie de impact si aderen (indicele friciunii) adecvat, s fie o mbinare de stabilitate si mobilitate de articulare pentru a se obine un cat mai bun raport nclminte - suprafa.
121
In anul 1991, vnzarea de nclminte sportiva in toat lumea a adus un profit de mai mult de unsprezece miliarde de dolari; aceast cifr scoate in evident importanta pe care o acord piaa acestei componente a echipamentului sportiv, si in acelai timp arat marea varietate de mrci si modele existente, fiecare sportiv trebuind sa isi aleag diseignul care se adapteaz cel mai bine sportului pe care l practic (crare, volei, fotbal, srituri la atletism, etc.), care se potrivete cel mai bine cu suprafa pe care se practic (de exemplu, in tenis: pmnt, piste dure poroase sau ne poroase, iarba, lemn, gazon artificial sau mocheta) si care i se potrivete cel mai bine (greutate personala, tipul calapodului, etc.). Avansul tehnologiei ii ofer sportivului o gama din ce in ce mai variata de materiale si designuri pentru fabricarea echipamentului sportiv; astfel, sportivul are la dispoziie o gama infinita de echipamente sportive individuale pe care le folosete in practica sportului sau, trebuind sa l aleag pe acela care ii ofer cel mai bun randament si cea mai mare sigurana in activitatea sa. Ar fi imposibil sa descriem varietatea si specificul fiecrui echipament sportiv in parte; progresul realizat in designul legturilor de schi, ambarcaiunilor, etc., ofer o idee a importantei pe care o are folosirea materialului adecvat att pentru a da un randament optim cat si pentru sigurana la care se fcea referire mai sus, cnd atrgeam atenia cum mici modificri aduse echipamentului pot contribui la prevenirea unei leziuni sportive: ca exemplu sa ne referim la folosirea ghidonului si a eii corect cptuite in ciclism, sau la alegerea materialelor, a cordajului si a mrimii mnerului adecvat in cazul rachetei de tenis. Pentru a se preveni leziunile sportive trebuie s lum in calcul in primul rnd folosirea proteciilor special create, omologate si reglementate pentru fiecare sport in parte: ar trebui s fie absolut obligatorie folosirea proteciilor (casc, ochelari, pieptar toracic, etc.) in timpul antrenamentelor si a competiiilor in toate sporturile in care acestea sunt necesare. ANTRENAMENTUL. In practica oricrui sport sportivul este nsoit si antrenat in sportul respectiv de un antrenor sau un tehnician sportiv, care are un rol important in prevenirea leziunilor sportive. Antrenorul trebuie s fie cel mai bun cunosctor al rspunsurilor organismului la antrenamente, si prin urmare acesta trebuie s respecte strict principale de baz ale oricrui antrenament pentru a se obine cele mai bune rezultate. Astfel, din punct de vedere al medicinii sportive, etapele care trebuie s stea la baz unui antrenament care prezint garanii pentru sntatea sportivului, sunt urmtoarele: Sarcini progresive, permindu-i organismului s asimileze efortul realizat, pentru a se evita problemele de antrenament excesiv sau leziuni cauzate de prea mare efort sau oboseal. Periodizare adecvat (in 3 etape), respectnd strict pauzele active care sunt obligatorii pentru a permite organismului pauze regenerative. Antrenament individualizat, inelegandu-se astfel c fiecare sportiv prezint caliti proprii care ii permit asumarea unor anumite eforturi, diferite de cele pe care ali membrii ai grupului la accept.
122
Pe lng aceste trei premize fundamentale, un antrenament sntos pentru un sportiv trebuie s aib la baz un antrenament general, care s pun in micare toate capacitrile fizice de baz ale sportivului, si apoi un antrenament specific ale calitilor specifice sportului practicat. Activitatea cea mai important a antrenorului se leag de ceea ce privete acest ultim aspect, si anume punerea la dispoziia sportivului o anumita tehnic pentru sportul respectiv, in special in cazul tinerilor sportivi care nc se afl in faza de elaborare a schemelor si a modelelor care le vor servi drept baz pentru viitoarea practic a sportului, cu garania unui bun randament si evitnduse leziunile. Trebuie menionat ca in cazul celor 3 etape de antrenament este nevoie de o perioada de nclzire (generala, specifica si individualizata), care trebuie sa includ mereu exerciii de amplitudine articulara a musculaturii de lupta si de aprare a tuturor articulailor, in principal acelea care sunt cel mai folosite in sportul respectiv, corect executate din toate punctele de vedere - poziie, ncordare, relaxare, durata, etc. ncheiem aceste observaii cu meniunea ca una dintre atribuiile cele mai importante care ii revin antrenorului este pregtirea psihologica a sportivului; natura relaiei dintre antrenor si sportiv isi spune cuvntul in derularea antrenamentelor si competiiilor, are un impact asupra stabilitii emoionale, a controlrii emoiilor iar o relaie pozitiva evita strile de desconcentrare care ar putea sa aib efecte adverse asupra rezultatului si a predispoziie la leziuni. INSTALATIILE SPORTIVE Mediul in care isi desfasoara activitatea sportivul reprezint un alt factor capital in posibila provocare a leziunilor; de aceea, cnd trebuie sa realizam o evaluare critica a masurilor de eficacitate in prevenirea accidentelor sportive trebuie sa luam in considerare selecia instalailor sportive (Federaiile, Primriile, Cluburile Sportive, etc.). Mai intai trebuie sa definim conceptul de instalaie sportiva, deoarece acesta face referire de la instalaii nchise (pavilioanele sportive) pana la spatii naturale fara nici o modificare artificiala; acest fapt ne obliga sa nu putem prezenta toate aspectelor legate de instalaii sportive, aadar ne vom limita doar la menionarea acelor aspecte pe care le nelegem ca cele mai importante din punct de vedere al prevenirii leziunilor sau accidentelor sportive, astfel:
Suprafee: pe pardoseli in primul rnd trebuie sa se observe buna conservarea a acesteia, fara defecte si fara zone care sa modifice omogenitatea suprafeei (crpturi, vopsea alunecoasa, etc.); pe terenurile naturale (gazon, zpada, etc.) se va observa conservarea si starea acestora nainte de desfurarea antrenamentelor si a competiiilor. Iluminarea: trebuie sa fie suficienta dar nu excesiva pentru a se evita orbirea (este de dorit ca orientarea in cazurile de lumina naturala sa fie nordica); sursele de lumina artificiala trebuie sa fie protejate pentru a se evita ruptura in caz de impact. Pereii: trebuie evitata montarea geamurilor care ar putea fi sparte in caz de impact (a se folosi protecii sau geamuri de sigurana); evitai ca elementele fixe sa fie ieite in afara. Condiii de climatizare: instalaiile nchise trebuie s fie echipate cu sisteme de climatizare care s permit adaptarea la temperatura si umiditatea ambiental, si s fie montate sisteme de ventilaie.
123
Echipamentul colectiv: trebuie s ndeplineasc normele internaionale de omologare, acesta trebuie s fie bine amplasat, revizuit periodic pentru a se evita deteriorarea sa (aparate de gimnastic, etc.) Vestiarele: trebuie s ndeplineasc msurile adecvate de curenie si igien. Zona sanitar a: ar trebui s a existe o zon (farmacie, infirmerie) echipat astfel in care s se poat acorda asistent medical urgent pentru sportivii cu leziuni, situat in apropierea bazei sportive. In evaluarea instalailor sportive mai trebuie luat in seam un ultim aspect foarte important care const in facilitarea transportului sportivilor accidentai, deoarece in anumite cazuri, in special in cazul leziunilor grave, ntrzierea transportului poate provoca agravarea leziunilor. De aceea, trebuie studiate cile de evacuare, sa fie eliberate de posibile obstacole (scri), ncepnd cu zona bazei sportive si pn in zona de ajutor sanitar si de situare a mijloacelor de transport (elicoptere, ambulante) care vor transporta sportivul accidentat pn la centrul medical specializat. REGULAMENT Pentru a avea parte de o practic sportiv sigur, este important elaborarea unui regulament in care s fie prezentate aspectele preventive in cazul accidentelor sportive, de asemenea aplicarea corect a normelor de sigurana care trebuie stabilite in acord cu normele internaionale ale fiecrei ramuri sportive. Daca elaborarea regulamentelor ramurilor sportive este o activitate multidisciplinara (ce include Servicii Medicale proprii), in zona Federaiilor Sportive sunt eseniali judectorii si arbitrii, care vegheaz la respectarea regulilor stabilite, in special la cele care se refera la protecia integritii sportivilor. Este evident c cunoaterea precisa a tuturor aspectelor regulamentului de ctre sportivi si de toi cei care sunt implicai in domeniu este imprescindibil pentru practicarea oricrui sport in siguran.
Aadar, fara a intra in specificul fiecrui sport in parte, pentru elaborarea regulamentelor trebuie sa se tina seama de urmtoarele aspecte: E. Aptitudinea sportivului de participare (de exemplu, la box). F. Condiii de echipament folosit, individual sau colectiv (de exemplu, la scrima, verificarea armelor si a instalaiei electrice: cablu, bila, fir de corp, etc.) G. Condiii de instalare (de exemplu in atletism) H. Condiii climatice ( de exemplu, in sporturile aeriene sau in cele nautice, trebuie sa se anune condiiile climatice care mpiedica realizarea probelor).
124
I. J.
Aspecte tehnice permise si interzise (de exemplu in sporturi precum judo, karate, etc.) Folosirea proteciilor (de exemplu in fotbalul american, hochei pe gheata, etc.)
K. ngrijirea sportivilor accidentai ( de exemplu, prezenta ambulantelor dotate corect si a personalului sanitar calificat la fata locului).
ECHIPA MEDICALA Odat cu specializarea sportului, echipa medical care se ocup de sportiv s-a multiplicat: maseuri, fizioterapeui, podologi, psihologi, fiziologi si ali medici specialiti (in medicina educaiei fizice si in sport, reabilitare, trauma, etc.) care rspund de sntatea sportivului, in prevenirea si tratamentul diferitelor patologii de care sufer acesta. Aspectele preventive fac si ele parte din instruirea sportivului in cadrul aspectelor medicale: cunostiinte de baza despre nutriie si hidratare, ajutor ergogenic si substane dopante, toate acestea fac parte din informaiile de care sportivii trebuie sa fie contieni pentru a putea practica un sport sigur. Dei acest aspect nu tine doar de partea medicala, menionam aici si nevoia de realiza o ndrumare adecvata a fiecrui sportiv tanar pentru a se ndrepta spre o activitate sportiva pentru care are cele mai bune aptitudini. De acest aspect ne ocupam in tara noastr de cteva decade, dar in prezent apariia noilor tehnologii de evaluare si evoluie a cunostiintelor in legtura cu capacitatule sau calitile fizice au fcut posibile existenta unor probe obiective care evalueaz factorii care pot influenta in viitor randamentul sportivilor, inclusiv pe fiecare specialitate in parte. In baza acestor probe, sportivii se pot orienta in faza de nceput spre acea activitate care poate rezulta satisfactorie si nu duntoare (frustrri, leziuni) si astfel evita practicarea unui sport pentru care nu prezint cele mai bune caliti. Aceasta evaluare de caliti se sprijin pe aceste dou puncte:
Starea de sntate, pentru c exist anumite patologii care prezint contraindicaii pentru practicarea unui anumit sport dar permit realizarea altor activiti sportive. Evaluarea capacitilor fizice si psihologice ale sportivului (activitate la care particip tehnicieni sportivi si echipa medical, printr-un test de teren sau in laborator.) 2.1 Biometrie: structur, dimensiuni si compoziie corporal. o o Capacitate cardiorespiratorie. Capacitate neuromuscular.
125
Profil psihologic (stabilitate emoional, nivele de anxietate, motivaie, capacitate intelectual si social).
Aceasta reflecie asupra orientrii adecvate a sportivilor tineri ctre o specialitate anume vine in legtura cu alt aspect fundamental in prevenirea leziunilor sportive, cum este realizarea controalelor medicale de aptitudine pentru sport. Prin realizarea controalelor medicale de aptitudine pentru practicarea sportului, menionat in Legea Sportului din anul 1990, se ncearc obinerea unui nivel de sntate al populaiei sportive, acest tip de control medical specializat realizndu-se in funcie de tipul de sport si nivelul sportivului, si de resursele disponibile pentru aceasta. In ciuda tuturor acestor masuri anterioare, este imposibila garantarea absoluta a siguranei sportivului; de aceea vom meniona aici doua aspecte fundamentale pentru un tratament corect a leziunii, odat aprute: nceperea precoce a tratamentului: dac leziunile se prezint brusc (fracturi, luxaii) sau progresiv (leziuni cauzate de antrenament exagerat), in ambele cazuri este fundamental nceperea tratamentului din timp, deoarece ntrzierea poate provoca complicaii severe sau cronicizarea leziunilor). Datorit acestui lucru este important ca sportivul s fie informat in legtura cu centrul medical unde trebuie s se prezinte pentru a primi asistenta medical in cazul in care sufer un accident sau are vreo leziune.
Recuperarea complet: in general, sportivul dorete reluarea practicii cat mai rapid ceea ce poate provoca doar o precipitare care poate conduce la o cronicizare a leziunii si la o succesiune de tratamente; de aceea activitatea sportiv la nivel profesionist trebuie reluat doar dup o vindecare complet.
In ncheierea acestei argumentri, propunem in continuare un chestionar simplu de evaluare si de detectare a riscurilor de sntate la care este supus sportivul, ncercnd astfel s prezentm nevoia de colaborare a tuturor celor care se afl in jurul sportivului pentru ca acesta s isi desfasoare in condiii cat mai sigure activitatea sportiv. CHESTIONAR DE EVALUARE A RISCURILOR IN SPORT. 3) Cunoate sportivul aspectele de baza ale Activitatii Fizice, si pe cele ale sportului in general? (Educaia fizica de baza, Regulamente). 4) Obiceiurile sportivului sunt adaptate normelor de sntate? (Substane toxice, odihn, dieta) 5) Sunt adecvate echipamentul, nclmintea si aparatele folosite? 6) Folosete mereu proteciile omologate cerute de sportul respectiv? 7) Antrenamentul respect normele de baz? 8) Antrenamentul respect alternarea aspectelor de antrenament general si specific?
126
9) Este corect tehnica folosit? 10) Realizai o nclzire de fiecare dat si o relaxare complet ulterioar, inclusiv exerciii de amplitudine articular? 11) Atitudinea psihic a sportivului fat de antrenament si competiie este adecvat? 12) ndeplinete baza sportiv premizele de baz de siguran? (Pardoseal, iluminare, perei, condiii de climaterizare, echipament colectiv, vestiare, puncte sanitare, evacuare) 13) Respecta regulamentul in materie de siguran in timpul practicii sportive? 14) Cunoate sportivul aspectele medicale de baz in practica sportiv? (nutriie, si hidratare, dopaj). 15) Practic sportivul vreo activitate specific calitilor sale? 16) A realizat vreodat sportivul un control medical complet de evaluare a aptitudinilor pentru practicarea sportului? 17) Cunoate sportivul importanta diagnosticului si tratamentului precoce in caz de leziuni? 18) Cunoate sportivul care este centrul medical unde trebuie s se prezinte in caz de accident sau leziune? 19) Cunoate sportivul nevoia de vindecare completa a leziunilor nainte de a rencepe practicarea sportului respectiv? MASURI DE CARE TREBUIE SA SE TINA CONT PENTRU A SE EVITA EFECTELE DAUNATOARE ALE CALDURII
Bei ap din abundent chiar dac facei sau nu exerciii. Cele mai recomandate lichide sunt sucurile de fructe pentru c conin sruri si zaharate simple care se asimileaz rapid. Apa plat este de asemenea recomandat. In ceea ce privete sucurile rcoritoare, cele pe baz de fructe sunt cele mai bune. Cu cat sunt mai naturale cu att mai bine. Aportul de lichide trebuie s fie foarte strict la copii, btrni si persoane cu boli cronice. Folosii haine uoare, care sa permit transpiraia si care s nu blocheze respiraia pielii. A se evita materialele care mresc transpiraia, cum ar fi plasticul. Facei baie in ap rece de mai multe ori. Nu vom suferi de nici o problem dect dac a avem o boala de inim. Trebuie s se evite notul in ap cald, pentru c atunci putem avea probleme. Apa rece activeaz circulaia si pe lng c ne rcorete, are si un rol de tonic pentru corp. Trebuie s evitm practica exerciiilor, dac nu suntem obinuii. Orele cnd se recomand exerciiile sunt dimineaa si seara. Trebuie s cutam locuri rcoroase pentru a petrece orele de maxima cldura. Totui, trebuie s avem grij si cu locurile unde sunt amplasate aparate de aer condiionat.
127
Schimbarea brusc de temperatur care se produce cnd ieim in strad dup ce am stat la o temperatur sczut poate provoca rceli sau gripe. Pe langa aceasta, aerul condiionat usuc prea tare aerul pe care l respirm si acest lucru duneaz plmnilor. Asistenta sanitar la evenimente sportive. RECOMNADARI DE ASISTENTA LA EVENIMENTE SPORTIVE. PROTECTIA CIVILA RECOMANDA :

Nu introducei in sal obiecte care ar putea afecta sigurana spectatorilor. Urmai instruciunile rostite de la megafon sau de serviciile de ordine. Pstrai-v calmul in orice moment. nainte de a v ocupa locul, informai-v unde sunt localizate ieirile, in special ieirile de urgent. Nu alergai. Cnd intrai sau ieii nu va oprii in fata porii sau pe culoarele de acces la locuri. Tineti-i in brae pe cei mici sau de man. nainte de a intra in sal, in cazul in care suntei nsoit de un grup de persoane, luai-v un punct de reper pentru a v putea ntlni in caz c v pierdei unii de alii. Ramneti aezai la locurile voastre pan la sfrit. Pstrai-v calmul in caz de vreo emergent . Solicitai ajutorul serviciilor de ordine in cazul oricrei emergente personale sau colective.
NU UITATI:

Este interzis s v aezai pe balustrade, grilaje sau in alte locuri. Pentru a se evita accidentele, parasiti locurile in ordine respectnd ordinea pan la ieire. Un comportament necivilizat poate provoca o catastrof. Cele mai mari incidente sunt provocate de dezordine si grab. nainte de toate, cea mai important este sigurana dvs. si a celorlali spectatori. In cele mai multe cazuri, de atitudinea dvs. calma depinde soluionarea unei probleme.
128
Serviciile de ordine sunt la dispoziia dvs. pentru a v proteja. Apelai la acestea daca avei probleme.
CERETI: Colaborarea tuturor spectatorilor in caz de accident

Nu ncurcai operaiunile serviciilor de ordine Contribuii in aa fel ca spectacolul la care particpati sa fie o srbtoare si nu o zi trist.
Nu uitai ca ESTE MAI BINE SA PREVENITI DECAT SA TRATATI! CAND PARTICIPATI LA UN EVENIMENT SPORTIV SAU UN SPECTACOL:
Urmai instruciunile autoritilor, Politia, Gardienii publici, Servicii de securitate, voluntari ai Proteciei civile, etc. La ieire sau intrare, nu staionai la pori pentru ca putei provoca mari riscuri. In caz de pericol sau emergent, pstrai-v calmul si prsii locul rapid dar fr grab, nu alergai, urmai instruciunile de la megafoane sau ale serviciilor de ordine. Daca suntei nsoit de alte persoane, in special de copii, nu v despartiti de ei, si pe cei mici inei-i in brae sau de man. Nu introducei in sal obiecte cum ar fi sticle, cutii, bastoane, etc., pentru c ar putea sa pun in pericol viata dvs. si a celorlali spectatori. In caz de altercaii sau acte violente, ncercai s v deprtai de locul respectiv si informai serviciile de ordine.
IN PRACTICA SPORTULUI: Urmai mereu instruciunile serviciilor de ordine si de securitate, mai ales daca sportul dvs. poate provoca riscuri persoanelor, cum ar fi cazul automobilismului, vntorii, etc.
Practicai sportul in locurile special amenajate si unde, in caz de accident, putei primi asistent; nu practicai sporturi in locuri deschise cu trafic de maini. Invtati normele federaiei sportive din care facei parte. Nu rencepei practica sportiv fr o consulant anterioar a medicului si facei-v controale periodice. Invatati cteva reguli de prim ajutor. Nu ncercai sa va depasiti limitele. Avei grija la soarele puternic, ai putea suferi de ameeli, lipotimii, etc.
129
CABINET MEDICAL Aceste cabinete medicale din complexele sportive vor fi aprovizionate cu produse legate de cerinele domeniului sportiv si in funcie de numrul sportivilor. Frecvena de accidente este mare in aceste complexe sportive; de aceea trebuie s existe aceste cabinete unde sportivilor li se poate acorda primul ajutor; in general cei care lucreaz in aceste cabinete sunt profesioniti. In aceste cabinete trebuie s existe diferite medicamente care se recomand in cazuri urgente si care pot fi administrate doar de personalul avizat. Pe lng aceste medicamente indispensabile recomandm urmtoarele elemente:

Trgi Oxigen Trus de sutur. Canul de orofaringe Seringi si ace hipodermice Atele flexibile pentru imobilizarea fracturilor Pensete hemostatice. Gulere duble. Comprese reci si calde sau o pung de ap cald sau pungi cu ghea. Aspirator pentru extracia secreiilor. Tvie pentru sterilizarea instrumentelor. Tensiometru si fonendoscop. Sond nasogastric. Trus in caz de accident ofidic (de otrvire) sau animal veninos. Soluii parenterale: Dextroz 5% in apa distilat Dextroz 5% in soluie srat. Ringer, soluie srat la 0.9%.
130
Principalele leziuni in sport Cele mai ntlnite leziuni sportive Majoritatea leziunilor care predomina in practicarea anumitor sporturi precum cotul tenismanului sau genunchiul sritorului- sunt de fapt urmarea repetiie unor gesturi sportive neadecvate. Odat cu dezvoltarea tiinei sportului insa, aceste probleme sunt absolut previzibile si se pot evita uor. Leziunea sportiva poate avea doua cauze. In primul rnd, exista un obiect care provoac trauma: un obiect sau chiar corpul uman poate fi cauza unei accidentri, o ciocnire de doua corpuri de exemplu, o cdere sau lovirea de un obiect. Aceasta este ceea ce numim leziune acuta, accidentala, in care coliziunea sau socul distruge rezistenta esuturilor. In ciuda faptului ca esuturile sunt adaptate la efort, leziunea este mai mare din cauza vitezei cu care se produce impactul. Pe de alta parte exista leziunea sportiva cronica, care are loc din cauza repetiiei unui gest sportiv care, pe msura ce trece timpul, produce in organism o micro trauma, care ajunge sa distrug rezistenta esuturilor ca in cazul leziunii acute. Denumirea corecta a acestei leziuni ar fi de leziune din cauza supraexpunerii, deoarece presiunea asupra esutului a fost mai mare dect acesta a putut sa suporte, fie ca e vorba de un tendon, ligament sau muchi, toate componente ale aparatului locomotor. Diferenele intre aceste doua categorii de leziuni sportive sunt importante. In cazul leziunii sportive acute se produce o ruptura spontana deoarece fora este foarte puternica. In schimb, in cazul leziunii cronice durerea apare brusc fara nici un indiciu vizibil, dar oare dup cat timp de cnd stimulul pe care l numim gest sportiv a acionat? Daca adunam toate acestea in timp, echivaleaz forei siderale care produce o alterare a esutului. Fora excesiva care se exercita asupra esutului este ntotdeauna cauza leziunii. Cuvintele terminate in ita, adic inflamrile, sunt cele mai frecvente. Astfel se vorbete foarte des de tendinita, miozita, periostita. Ceea ce pare a fi doar o simpla inflamaie este in cazul sportivului la fel de grava ca o leziune acuta, deoarece nu ii permite sa isi desfoare activitatea la randamentul maxim. Aceasta leziune a aprut poate din cauza unor factori de predispoziie a conformaiei corporale sau din cauza unor factori externi, cum ar fi suprafaa de joc sau elemente neadecvate, sau eforturi exagerate. Leziuni musculare In linii mari, exista diferite tipuri de leziuni musculare, fiecare dintre aceasta cu gradul ei de gravitate: Crampa: este o contracie involuntara a unui muchi sau unui grup de fibre muchiulare ca urmare a unui prea mare efort. Contractura : este creterea tensiunii unui muchi in stare de relaxare dup un efort prelungit. Timpul de recuperare este intre 5 si 10 zile. ntinderea: este solicitarea unui muchi fr s ajung sa produc o ran. Nu se produce un hematom iar timpul de recuperare este scurt (intre 5 si 10 zile). Ruptur fibrilara: ntreruperea unui grup de fibre muchiulare care provoac o hemoragie local. In funcie de muchiul afectat si numrul de fibre rupte, timpul de recuperare este intre 15 si 60 de zile.
131
Ruptura muchiular: acelai aspect ca mai sus, dar sunt afectate mai multe fibre sau ntregul muchi. Necesit un tratament chirurgical iar timpul de recuperare este lung. Contuzie muchiular: provocat de un impact puternic cu un agent extern, care se izbete de muchi si l comprim pana la os. In afar de leziunea muchiular, lovitura provoac un edem inflamator. Tratamentul leziunilor muchiulare Leziunile care nu implic o suferin anatomic se vindec de obicei intr-un timp relativ scurt. In ceea ce privete contuziile si rupturile, cnd s-a produs un hematom si este nevoie de cicatrizare, evoluia este mai incert. Leziunile muchiulare sunt frecvente, dar nu se pot diagnostica si nici trata adecvat. Dac pacientul nu isi amintete micarea care a provocat leziunea si poate continua activitatea, nseamn c este vorba de o leziune banal care se va vindeca in decurs de o sptmn. Dac insa isi amintete micarea care i-a provocat leziunea si durerea se repeta cnd ncearc s isi continue activitatea, atunci leziunea ar putea fi mai grav. Dac nu este tratat corespunztor, leziunea poate deveni cronic. Dac nu se face nclzirea nainte de a se ncepe practicarea sportului respectiv sau dac nclzirea nu este corect realizat, atunci putem vorbi de unul dintre factorii care provoac apariia unei astfel de leziuni. Contracturi si ntinderi

A nu se practica acele activiti care v provoac dureri. Se recomand meninerea la cldur a leziunii. Se recomand aplicarea unui masaj uor. Se pot administra medicamente (calmante musculare)
Contuzii si rupturi Tratamentul se mparte in trei etape: Prima etap: s-a format un hematom si obiectivul const in a-l reduce. Dac hematomul este localizat intre fascicolele musculare, leziunea are un pronostic mai bun dect dac s-ar situa intr-un fascicol (hematom intramuscular), care are nevoie de o perioad mai lung de refacere si tinde de obicei nspre cronicizare. De obicei dureaz intre 48 si 72 de ore. Se recomand odihn complet a membrului respectiv. Se aplic crioterapia in primele 48 de ore, in edine de cate 3 sau 5 ori pe zi, timp de 15 -20 de minute. Este bine s se aplice o compres umed intre piele si pung cu gheat pentru a se evita leziunile din cauza frigului. Bandajai si ridicai apoi membrul afectat. Se recomand a se lua un antiinflamator ne estroid si un relaxant muscular.
132
Trebuie sa evitai masajele repetate deoarece acestea ar putea duce la hemoragii si la o cronicizare a leziunii. A doua etap: este faza cicatrizrii. Tratamentul isi propune ca cicatricea sa fie cat mai mica. In aceast etap trebuie sa meninem bandajul, sa aplicam comprese calde, pung cu ap calda sau ptur electric, in edine de 3-5 ori pe zi, timp de 15 20 de minute. ncepnd cu cea de-a treia sau a cincea zi este bine s se nceap contraciile musculare atta timp cat nu provoac durere. Acestea trebuie sa se repete de cteva ori pe zi pentru a orienta corect esutul care se cicatrizeaz. Fizioterapia reduce timpul de recuperare. In prezent exist numeroase tehnici folosite: termoterapia, ultrasunetele, electroterapia, laserterapia, Trebuie introduse acum contraciile in micare si ntinderile in funcie de cat se poate suporta. A treia etap: renceperea progresiv a activitii sportive. Trebuie s se previn producerea altor leziuni prin ntinderi a musculaturii afectate nainte si dup exerciii. In cazul unei leziuni sportive, etapele de asistent imediat se pot rezuma astfel: OGCD odihn, gheat, comprimare si ridicare). ODIHNA: trebuie sa nu mai micai zona afectata. Chiar dac durerea nu este att de intens incat s nu mai putei continua exerciiile, este important sa nu mai forai un timp respectiva zon. Dac nu v odihnii leziunea se poate agrava si s mreasc timpul de recuperare. GHEATA: aplicarea terapiei cu gheat are rol de vasoconstrictor, evitnd astfel un aport sanguin in zona rnit. Astfel se previne hemoragia, sau se reduce hemoragia daca deja s-a produs si durerea scade in intensitate iar inflamarea se diminueaz. Este bine ca gheata sa nu fie aplicat direct pe piele, ci infasurat intr-un prosop; se va tine aa timp de 20 -30 de minute la fiecare 3 ore. Nu trebuie lsata mai mult de 30 de minute pentru c poate duce la congelarea esuturilor. COMPRESIE: bandajele diminueaz fluxul de snge evitnd o inflamare mai mare in zona afectata. In plus, acest bandaj ofer stabilitate dac leziunea s-a produs la o articulaie sau daca este vorba de o fractura. RIDICARE: ridicarea membrului accidentat faciliteaz drenajul, reducnd astfel inflamarea zonei.
133
Bibliografa ACSM/AHA Joint Position Stetement. Recommendations for Cardiovascular Screening, Staffing, and Emergency Policies at Healt/Fitness Facilities. Med. Sci. Sports Exerc. 30: 1009-1018, 1998. AMERICAN COLLEGE OF SPORTS MEDICINE. Manual de consulta para el control y la prescripcin de ejercicio. Barcelona: Paidotribo; 2000. AMERICAN COLLEGE OF SPORTS MEDICINE. Manual para la valoracin y prescripcin del ejercicio. W. L. Kenney (Ed.). Barcelona: Paidotribo; 1999. Asociacin Espaola de medicina de Emergencias. Curso de Formacin Continuada en Medicina de Urgencias. Lab. Zambn, 1999. BACKER, H. D., Wilderness First Aid. Emergency care for remote locations, Jones and Bartlett Publishers, Boston, 1998. BALANZ, X. Y MARTNEZ, R. Urgencias por drogas de sntesis. Med integral 2002; 39 (7). 297-307. COMA-CANELLA ET AL. Guas de actuacin clnica de la Sociedad Espaola de Cardiologa en resucitacin cardiopulmonar. Rev Esp Cardiol 1999; 52: 589-603 Comisin de Reanimacin Cardiopulmonar de la SEDAR, Recomendaciones sobre reanimacin cardiopulmonar bsica y avanzada en adultos, Revista Espaola de Anestesiologa y Reanimacin, 2000; 47: 400 411. CONSEJERA DE SANIDAD. COMUNIDAD DE MADRID. Decreto 80/1998, de 14 de Mayo. CONSEJERA DE SANIDAD. COMUNIDAD DE MADRID. Orden 481/2002 de 4 de Julio de 2002 de la Consejera de Sanidad. BOCM num 164: 5-19 DIRECCIN GENERAL DE DEPORTES. REA DE FORMACIN. COMUNIDAD DE MADRID. Documentos Forodeporte Jornadaas informantivas sobre loas enseanzas de: Primeros auxilios-Socorrista. Socorrista acutico. 1 de Junio de 1999. Estadio de la Comunidad GONZLEZ MORO, A. Y GONZLEZ MORO, E. La medicina en situaciones catastrficas. Clnica rural 1991, 360: 19-27 Grupo de Trabajo de Asistencia Inicial al Paciente Traumtico, Recomendaciones Asistenciales en Trauma Grave, Sociedad Espaola de Medicina de Urgencias y Emergencias (SEMES), Madrid, 1999. HANDLEY, A. J. et all, Recomendaciones del ao 2000 del European Resuscitation Council para el soporte vital bsico en adultos, Medicina Clnica, Barcelona, 2002, 118 (10): 385-90. HANDLEY,A.J., MONSIEURS, K.G. Y BOSSAERT, L.L. Recomendaciones del ao 2000 del European Resucitation Council para el soporte vital bsico en adultos. Med Clin (Barc) 2002; 118 (10): 385-90. HARRISON, T. R., et all, Tratado de Medicina Interna, McGraw-Hill, Madrid, 2002. HERNANDO LORENZO, A. et all, Soporte Vital Avanzado en Trauma, Masson, Madrid, 2000. HURFORD, W. E. et all, Clinical Anesthesia Procedures of the Massachussets General Hospital, Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 2002. ICE (UCM). Formacin de Profesores de Educacin Secundaria. Didctica de Ciencias Naturales. ICE de la Universidad Complutense, 2000. ICE (UCM). Formacin de Profesores de Educacin Secundaria. ICE de la Universidad Complutense, 2000. ICE (UCM). Formacin de Profesores de Educacin Secundaria. Programacin y evaluacin curricular. ICE de la Universidad Complutense, 2000. KAMINA, P., Atlas d Anatomie, Malione, Paris, 1999. LATORRE, F. DE, NOLAN, J., ROBERTSON, C., CHAMBERLAIN, D. Y BASKETT, P. Recomendaciones del ao 2000 del European Resucitation Council para el soporte vital avanzado en adultos. Med Clin (Barc) 2002; 118 (12): 463-71
134
MARX, J. A., Rosen, Medicina de Urgencias. Conceptos y prctica clnica 5 Ed., Esevier Science, Madrid, 2003. MCINNIS, K.J., HAKAYAMA, S y BALADY, G.J. Cardiovascular screenin and emergency procedures at healt clubs and fitness centers. Am. J. Cardiol. 80: 380-383, 1997 MONSIEURS, K.G. HANDLEY,A.J. Y BOSSAERT, L.L. Recomendaciones del ao 2000 del European Resucitation Council para la desfibrilacin externa automtica. Med Clin (Barc) 2002; 118 (11): 421-2 NOLAN, J. P. et all, Therapeutic hypothermia after cardiac arrest. An advisor statement by the Advanced Life Support Task Force of the International Liaison Committee on Resuscitation, Resuscitation 57 (2003) 231 235. PHILIPS, B. et all, European Resuscitation Council Guidelines 2000 for Basic Paediatric Life Support, Resuscitation 48 (2001) 223 229. PHILIPS, B. et all, European Resuscitation Council Guidelines 2000 for Newly Born Life Support, Resuscitation 48 (2001) 235 239. SERRADELL,A. Y CATEURA, P. Manual Bsico de Socorrismo. Barcelona, 2000. Servicio de Medicina Intensiva Hospital Clnico San Carlos, Soporte Vital. Parada Cardiorrespiratoria y Resucitacin Cardiopulmonar, Imprenta HCSC, Madrid, 2003. www.aqualuxonline.com www.comadrid.es www.ctv.es www.enfermeriadeurgencias.com www.gasnet.org www.idegis.org www.infojardin.com www.madrid.org/sercam www.madrid112.org www.samur.org www.semes.org www.uninet.edu/tratado
Si responde: Observe Consiga ayuda si fuese necesario Si respira normalmente: Posicin Lateral de Seguridad Consiga ayuda. Reevale
Abra la va area Valore la Gritarle SOPORTE VITAL BSICOconsciencia EN responde: Agitar suavemente
Si no
Valore la ayuda! Grite respiracin
Maniobra frente-mentn Ver, or y sentir la respiracin No tardar ms de 10 segundos
Si no respira con normalidad
Si Contine con respiraciones de rescate Valore circulacin cada minuto
ESCUELA MADRILEA DE haySOCORRISMOcirculacin: signos de Y FORMACIN SANITARIA
de circulacin Compresiones torcicas Contine RCP
Si es los labios alrededor de la mande Selle posible,135 a alguien De 15 compresiones torcicas De 2 respiraciones a el taln de ayuda en la conseguir la mano Coloque boca mitad inferior del esternn, y el Insufle lentamente hasta que la efectivas Valore el pulso carotdeo otra mano encima. pecho se eleve No dedique respiracionesunayuda Deprima el 2 ms4-5cm segundos De la siguientela llegadaadecuando Contine hasta insuflacin ritmo De trax de 10 Valore signos el 15 compresiones tras cada pecho baje Si no hay signos de circulacin cualificadade 100/minuto
Consiga ayuda

Manual Salvamari

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Salvamari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de Prim Ajutor si Suport Vital Primar

ESCUELA MADRILEA DE SOCORRISMO Y FORMACIN SANITARIA

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

1. INTRODUCERE SI OBSERVATII GENERALE .............................................................. 4

8. URGENTE SI EMERGENTE COLECTIVE...........................................................................143

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Nasul Parti interesante: fosele nazale, peretele nazal, pituitara, mucoasa.

Primeros auxilios y soporte vital bsico

mandibula, dintii, barbia, bolta limba, saliva, faringele, epiglota, esofagul.

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Continut teoretic: Obiective:

Hemoragii: evaluare si oprime Hemoragii severe

Evaluarea hemoragiilor Aplicarea primului ajutor accidentatilor pentru a opri o hemoragie.

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

4. Urgente si emergente traumatologice

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

In functie de PROFUNZIME, se clasifica in trei grade:

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

incheieturii si a asaza antebratului, pe tablii. imobilizeaza

AA Imobilizarea rotulei. Se asaza victima pe spate.

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Primeros auxilios y soporte vital bsico

Prezenta varsaturilor. Dureri de cap.

Primeros auxilios y soporte vital bsico

1. Verificarea existentei constantelor vitale si mentinerea lor