PROCESUL DE PLANIFICARE

I. O REVIZUIRE A PLANIFICĂRII

i. Introducere
Planificarea este una dintre funcț iile majore ale administraț iei, în planificare
etapă, deciziile sunt luate cu privire la ce trebuie făcut, cum ș i când trebuie să fie
făcut, de cine ș i cu ce resurse. Pentru orice muncă, planificarea este foarte esenț ială. Aș a că
planificarea este un proces de luare a deciziilor în prezent pentru a afecta rezultatele viitoare.
planificarea stabileș te cadrul viitor pentru a ghida comportamentul viitor al unei organizaț ii

sau/ș i constituenț ii săi.

ii. Defini ț ii ale planificării

Planificarea este un proces continuu de a face antreprenoriatul prezent

decizii sistematic ș i cu cea mai bună cunoa ș tere posibilă a viitorului lor,
organizarea sistematică a efortului necesar pentru implementarea acestor decizii ș i măsurarea
rezultatele deciziilor împotriva aș teptărilor prin feedback sistematic

(Drucker 1959).

Planificarea este un proces de stabilire a ghidurilor ș i constrângerilor formale pentru comportamentul

firma

(Ansoff ș i Bmndinburg, 1967).

Planificarea este un proces de stabilire a obiectivelor efortului administrativ ș i

conceperea mijloacelor calculate pentru a le atinge

(Mere)

Planificarea este procesul de analiză ș i în ț elegere a sistemului,

formulându-ș i obiectivele ș i scopurile, evaluându-ș i capabilităț ile, proiectând alternative
cursuri de acț iuni sau planuri în scopul atingerii acestor obiective ș i scopuri,
evaluarea eficacităț ii acestor planuri, alegerea planului preferat, iniț ierea
acț iuni necesare pentru implementarea acesteia ș i angajarea într-o supraveghere continuă
 al sistemului pentru a ajunge la o relaț ie óptică între plan ș i
sisteme

(Samuel Levels ș i Paul N, Loomba, 1973).

Astfel, planificarea este exerciț iul inteligenț ei pentru a face faț ă faptelor ș i soluț iilor
aș a cum sunt ș i găsiț i modalităț i de a rezolva problemele. Aș adar, este în procesul de a face o alegere

între alternativele disponibile la toate nivelurile procesului decizional.

iii. Scopurile planificării

Scopul principal al planificării este de a dezvolta procesul (aspectele creative),

mecanisme (aspecte de implementare) ș i atitudini manageriale (aspecte motivaț ionale)

pentru a lua deciziile de astăzi cu o înț elegere mai bună a viitorului ș i pentru a
faț i decizii viitoare, mai rapid, mai economic ș i fără întreruperi la
afacere în desfăș urare.

iv. Caracteristicile planificării

a) Planificarea trebuie să se concentreze pe scop; începe întotdeauna cu o declara ț ie a obiectivelor ș i

obiective.

b) Planificarea este un proces continuu ș i iterativ, care include o serie de pa ș i;

astfel continuitatea ș i flexibilitatea ar trebui să fie menț inute în ciclul de planificare.

c) Planificarea este o parte integrantă a procesului sistemului administrativ, acolo

ar trebui să existe o bună armonie între organiza ț ie ș i mediu - politic,
economic, etc.

d) Planificarea este de natură ierarhică. Planificarea trebuie să aibă o structură organiza ț ională

identificare.

e) Planificarea ar trebui să fie o activitate pătrunzătoare care să acopere întreaga organiza ț ie cu

toate departamentele, sectoarele ș i diferitele niveluri de administraț ie.

f) Planificarea trebuie să fie precisă în obiectivul, domeniul ș i natura sa.

g) Planificarea ar trebui să fie întotdeauna documentată astfel încât to ț i cei implica ț i să fie pe deplin

angajat în implementarea programului. Documentul serveș te de asemenea ca

 un plan de acț iune pentru implementare

v. Avantajele planificării
1) Planificarea economise ș te timp pe termen lung pentru că ș tim unde mergem
ș i cum vom ajunge acolo.

Planificarea duce la realizări mai eficiente ș i mai rapide, deoarece toată lumea
implicat este clar cu privire la ceea ce trebuie făcut, cum, când ș i de ce.

3) Planificarea asigură unitatea de scop, metode clare de a face lucrurile ș i

se concentrează pe obiectivele ș i ț intele care trebuie atinse

4) Planificarea minimizează costul de a face o muncă ș i ajută să se asigure că resursele.

sunt folosite cu grijă pentru a atinge obiectivele

II. COMISIA DE PLANIFICARE

Comisia de Planificare din India a fost înființ ată în martie 1950 printr-o rezoluț ie de

guvernul indian pentru a promova o creș tere rapidă a standardului de viaț ă al oamenilor prin
exploatarea resurselor ț ării, creș terea producț iei în agricultură ca
bine este sectoarele industriale ș i oferind oportunităț i de angajare pentru toț i. În 2014,
comisia de planificare a fost înlocuită de NITI Aayog. Aceasta ajută la o utilizare mai bună a
resursele ț ării pentru binele comun al cetă ț enilor. Mul ț i consideră că
Comisia de Planificare ca pilon al progresului ț ării ș i al dezvoltării complete
dezvoltare Comisia de Planificare are responsabilitatea de a formula planuri ca
în modul în care resursele pot fi utilizate în cel mai eficient mod. În 1951, primul plan pe 5 ani

planul a fost anunț at, iar atunci Prim-ministrul, Jawaharlal Nehru, a fost preș edinte
al acelui Comitet de Planificare din India.

i. Structura Comisiei de Planificare

Compoziț ia Comisiei de Planificare a Indiei s-a schimbat mult de când a fost înființ ată.

incepere. Prim-ministrul ac ț ionează ca pre ș edinte de drept al Planificării

Comisie. Vicepreș edintele este nominalizat, iar membrii cabinetului fac parte
membrii de timp, în timp ce membrii cu normă întreagă ai Comisiei de Planificare din India sunt
exper ț i din diverse domenii, cum ar fi industria, ș tiinț a, administra ț ia generală, ș i
economi ș ti care oferă sfaturi ș i îndrumări pentru formularea Planului pe Cinci Ani,
Planuri anuale. Planuri de stat, proiecte ș i scheme, etc.

În prezent, structura comisiei de planificare este astfel:

ii. Func ț iile Comisiei de Planificare a Indiei

Următoarele sunt funcț iile Comisiei de Planificare din India:

Pentru a face o evaluare a resurselor ț ării ș i pentru a vedea care

resursele sunt deficitare?

Pentru a formula planuri pe cinci ani pentru utilizarea cea mai eficientă ș i echilibrată a
resursele ț ării.

Pentru a indica factorii care împiedică dezvoltarea economică?

Pentru a determina priorităț ile naț ionale ș i a aloca resurse pentru planuri.

Pentru a determina utilajul care va fi necesar pentru succesul

implementarea fiecărei etape a planului?

Evaluare periodică ș i aprecierea progresului planului.

 Odată cu schimbarea vremurilor, Comisia de Planificare se pregăteș te pentru
viziune pe termen lung pentru viitor. Comisia urmăreș te să maximizeze outputul cu
resurse minime.

[Link] SĂNĂTĂ ȚII

i. Introducere
Un plan de sănătate este un curs de acț iune prestabilit, care se bazează ferm pe
natura ș i amploarea problemelor de sănătate din care sunt elaborate obiectivele prioritare

(OMS).

Planificarea sănătă ț ii este un ajutor pentru autorită ț ile politice ș i administrative să

decide cum serviciile de sănătate pot fi modernizate ș i îmbunătă ț ite pentru a oferi eficien ț ă
servicii de sănătate decent pentru comunitate. Planificarea serviciilor de sănătate comunitare

înseamnă analiza atentă, interpretarea inteligentă ș i dezvoltarea ordonată a acestora

servicii, în conformitate cu cunoș tinț ele, tehnicile ș i experienț a modernă pentru a satisface
nevoile de sănătate ale unei naț iuni în cadrul resurselor sale.

Planificarea sănătăț ii este faza procesului total, care duce de la

declaraț ii de politică pentru identificarea concretă a populaț iilor ale căror nevoi ș i
cerinț ele vor fi satisfăcute, indicaț ia tipurilor de activităț i care vor fi efectuate
pentru acele populaț ii, cu atributele lor generale ș i specificaț ia tipului de
instrumentele care vor fi necesare pentru a desfăș ura activităț ile (Montoya).

ii. Conceptul de planificare a sănătă ț ii

Planificarea sănătăț ii este un proces pentru a produce sănătate. Acesta face acest lucru prin crearea unei

legătura acț iunii între nevoile de sănătate ș i resursele disponibile, natura ș i amploarea acesteia vor depinde

în func ț ie de timpul permis, numărul întrebărilor care pot fi adresate

proces (Întrebările la care se poate răspunde cuprind întrebări care merită să fie puse ș i pentru

există dovezi care să permită răspunsul), resurse disponibile pentru a susț ine
procesul ș i mediul politic ș i social mai larg.
 Planificarea sănătăț ii are loc în cadrul unui mediu presant de direcț ie politică,
schimbarea aș teptărilor publice, informaț ii noi ș i dovezi despre rezultate, ș i în
ocazie, titluri din mass-media. Un proces de planificare a sănătăț ii bine definit ș i bine conceput va fi
suficient de rezistent pentru a face faț ă acestor presiuni ș i pentru a le folosi ca pârghii pentru a merge mai departe

avansarea dialogului ș i solu ț iilor pentru îmbunătă ț irea furnizării îngrijirilor de sănătate ș i sănătă ț ii

rezultatele în populaț ie.

iii. Obiectivele planificării sănătă ț ii

Planificarea sănătă ț ii este o parte integrantă a întregului sistem socioeconomic

Dezvoltare. În esenț ă, este un exerciț iu organizat, conș tient ș i continuu de a alege

cele mai bune alternative disponibile, care pot satisface nevoile de sănătate ale oamenilor.

Planificarea sănătăț ii variază de la o ț ară la alta, dar ar trebui să se bazeze pe

pe gândirea colectivă ș i expertiză, trebuie să fie asociată cu exper ț i în sănătate,
economiș ti, administratori ș i reprezentanț i publici la nivel de uniune ș i stat federal.
Aș adar, planificarea sănătăț ii trebuie să folosească din ce în ce mai multe metode cantitative ș i moderne

tehnici pentru a o face eficientă.

Tehnica recent dezvoltată cunoscută sub numele de programare a sănătăț ii în ț ări

(CHP), care ajută la furnizarea unei metode simple, flexibile ș i ș tiinț ifice de sănătate
planificare bazată pe concepte moderne de management. Planificarea sănătă ț ii în ț ară este

în esenț ă, un efort naț ional. A fost aplicat cu succes în Burma, Nepal ș i

Thailanda. Obiectivele principale ale CHP sunt:

1. Pentru a clarifica natura problemelor de sănătate existente în cadrul întregii societă ț i,

context cultural, economic ș i politic

2. Pentru a clarifica rela ț iile interumane dintre sectorul sănătă ț ii, componentele sale ș i

diverse factori sociali ș i economici.

3. A identifica obiectivele na ț ionale, pe cât posibil, în termeni cuantificabili,
4. A identifica noi ș i existente domenii de program.
5. Pentru a ajuta la elaborarea de strategii alternative ș i pentru a produce programe viabile pentru

alegere prin luarea deciziilor.

 6. A defini mecanismul pentru formularea ș i implementarea proiectelor ș i
a sugera proceduri ca obiectiv pe termen lung, pentru o alocare mai raț ională de
resurse în domeniul sănătăț ii.
7. A identifica domeniile programelor potrivite pentru asisten ț ă externă.

Entităț ile de sănătate sunt sisteme complexe ș i dinamice, întotdeauna supuse la

o mixtură de forț e politice, economice, sociale ș i tehnologice puternice. Astfel de sisteme
nu trebuie să funcț ioneze singure; trebuie să fie înț elese/ projektat, îmbunătăț it, administrat

ș i controlat. Aceasta necesită planificare, fie formală, fie informală, dar conș tientă ș i
deliberat.

iv. Planificarea na ț ională a sănătă ț ii

Planificarea sănătăț ii naț ionale este 'procesul ordonat de definire a problemelor de sănătate naț ionale,

identificarea nevoilor nesatisfăcute ș i cercetarea resurselor pentru a le satisface, stabilirea

obiective prioritare care sunt realiste ș i fezabile ș i proiectarea acț iunii administrative pentru
realiza scopul programului realizat1(OMS, 1971

v. Procesul de planificare

Un plan este definit ca o hartă, ca pregătire, ca o aranjare. Un plan de sănătate este

curs de acț iune predeterminat care este ferm bazat pe natura ș i amploarea sănătăț ii
probleme, din care sunt derivate obiectivele prioritare. Planificarea Sănătăț ii defineș te unde.

vrea să meargă, cum să ajungă acolo ș i programul călătoriei în contextul sănătăț ii

probleme, Planificarea poate identifica, de asemenea, reperele călătoriei. Sănătate completă
planificarea stabileș te indicatori pentru urmărirea progresului în sectorul sănătăț ii ș i modalităț i de măsurare

Planificarea eficientă ajută o organiza ț ie să se adapteze la schimbare prin identificarea

oportunităț i ș i evitarea problemelor, stabileș te direcț ia pentru celelalte funcț ii ale

management ș i pentru munca în echipă. Planificarea îmbunătă ț eș te procesul decizional, Toate nivelurile de

managementul se implică în planificare.

Procesul de planificare

Stabilirea obiectivelor

↓
Dezvoltarea strategiilor

↓
Determinarea premiselor

↓
Determinarea alternativelor

↓
Evaluarea alternativelor

↓
Selectarea unei cursuri de acț iune

↓
Formularea planurilor derivate

↓
Implementarea planurilor

↓
Revizuirea procesului de planificare
 vi. Elemente într-un Proces de Planificare a Sănătă ț ii

1. Identificarea viziunii de sănătate ș i a obiectivelor de dezvoltare,

2. Implementarea planurilor strategice de sănătate ș i

3. Monitorizare ș i Evaluare

vii. Scopurile planificării sănătă ț ii

1. Pentru a îmbunătă ț i serviciile de sănătate

2. Pentru a împerechea resursele limitate cu multe probleme

3. Pentru a elimina cheltuielile risipitoare ș i pentru a evita duplicarea cheltuielilor

4. A dezvolta cea mai bună strategie pentru a atinge obiectivele definite

1. Paș i în Planificarea Sănătăț ii

O planificare eficientă a sănătăț ii trebuie să înceapă înainte de planificarea propriu-zisă. Ar trebui să existe

politici clare, legisla ț ii ș i interese ale guvernului, de obicei planificare

involuează diverse etape, după cum urmează:

Analiza situaț iei de sănătate (Ce este)

Stabilirea direcț iilor, obiectivelor ș i ț elurilor (Ce ar trebui să fie)

Evaluarea resurselor în termeni de probleme ș i provocări (Diferen ț e

între ceea ce este ș i ceea ce ar trebui să fie

Gama de soluț ii ș i stabilirea priorităț ilor (Modalităț i de a trece de la ceea ce este, la ceea ce

ar trebui să fie)

Selecț ia celor mai bune soluț ii alternative ș i pregătirea planurilor (Moduri preferate
a ajunge la ceea ce ar trebui să fie)
 Implementarea planului pregătit (Punerea în aplicare a celor mai bune soluț ii)

Monitorizare (Se desfăș oară totul conform planului?)

Evaluare (Am trecut de la ceea ce este la ceea ce ar trebui să fie)

Replanificare (Depăș irea deficienț elor).

Pasul Unu - Identificarea problemei de sănătate

Aceasta implică colectarea, evaluarea ș i interpretarea unor date extinse de sănătate.

informa ț ii pentru a determina profilurile de sănătate sau boală ș i experien ț ele
populaț ia de interes. Ar trebui să includă date demografice (care sunt caracteristicile
al unei populaț ii?), date despre indicatori epidemiologici ș i sociali (ce

care sunt caracteristicile problemelor sociale ș i ale tulburărilor de sănătate într-o populaț ie?
datele de inventar (care sunt tipurile ș i caracteristicile numerelor serviciilor umane)
resurse pentru o populaț ie, inclusiv costul acestor resurse ș i legăturile
printre resursele disponibile?), datele de utilizare (cum foloseș te o populaț ie acele resurse?)
ș i datele de rezultate (ce schimbări în statutul social ș i de sănătate produc aceste resurse)
pentru populaț ie. Scopul său este de a identifica situaț ia actuală a sănătăț ii.

Pasul Doi - Stabilirea obiectivelor ș i ț intelor sau stabilirea obiectivelor

Acest lucru implică stabilirea de obiective ș i scopuri, ș i de asemenea implică stabilirea

obiective împotriva cărora sănătatea/boala actuală profiluri sau organiza ț ie actuală sau
performanț a sistemului va fi comparată. Acest pas este important pentru a identifica ceea ce este dorit

rezultatul viitor poate fi sub forma de obiective pe termen scurt sau pe termen lung. Timpul,
resursele, împreună cu obiectivele, sunt factorii importanț i de care trebuie să ț ineț i cont în timp ce

planificarea. Obiectivele nu doar că ghidează acț iunea, dar sunt ș i măsurători pentru evaluare
ieș irea după implementarea planului.

Pasul Trei – Planificarea dezvoltării strategiilor

Aceasta este o etapă importantă care implică identificarea ș i cuantificarea deficienț elor de ...

resurse (dacă există) între ceea ce este ș i ceea ce ar trebui să fie. Resursele includ
forț a de muncă, bani, materiale ș i metode de monitorizare, abilităț i ș i cunoș tinț e care
sunt necesare pentru a implementa programele de sănătate.

Pasul Patru – Determinarea premisei

Stabilirea priorităț ilor ș i identificarea gamei de soluț ii sau alternative pentru fiecare
identificat magnitudinea problemei de sănătate sau provocării. Acest pas ar trebui să includă de asemenea

evaluând fiecare soluț ie posibilă în funcț ie de fezabilitatea, costul ș i eficienț a acesteia astfel
solu ț iile alternative pot fi comparate între ele. Dezvolta ț i planuri alternative pentru
atunci când formularea obiectivelor ș i scopurilor. Acest pas necesită adesea resurse semnificative

creativitate ș i proces de gândire, deoarece nu există soluț ii gata făcute pentru unele
probleme ș i provocări.

Pasul Cinci - Selectarea celei mai bune soluț ii alternative ș i pregătirea planurilor

Această etapă implică o alegere a soluț iilor, sau a setului de soluț ii, care ar trebui să fie
implementat pentru a aborda problemele sau provocările identificate în pasul trei. Alegerea
s-ar putea să fie necesar să se ia în considerare limitările fiscale, politice ș i altele, Pregătiț i un detaliat

planul de sănătate operaț ional ș i strategic pentru execuț ie. Intrare, proces ș i ieș ire
metoda de evaluare este definită foarte clar

Pasul ș ase - Implementarea planului pregătit

Această etapă implică implementarea soluț iilor alese ș i adesea începe

cu dezvoltarea unui plan de implementare ș i aprobat de suita de politici
autorităț i. Această fază necesită cooperarea de la toate nivelurile.

Pasul Ș apte - Monitorizare

Diverse metode manageriale sau de monitorizare în curs de desfă ș urare sunt pregătite. la
identifică ș i evaluează continuu consecin ț ele inten ț ionate ș i neinten ț ionate ale
acț iunile de implementare cu mult înainte. Acestea pot fi, de asemenea, utile pentru a ț ine evidenț a

că totul decurge conform planului sau programului, care sunt obstacolele ș i cum
acestea pot fi corectate în timp util.

Pasul opt – Evaluarea alternativelor

Aceasta este ultima etapă a procesului de planificare care implică evaluarea rezultatelor
implementare pentru a determina dacă solu ț iile implementate sunt eficiente în
atingerea obiectivelor ș i ț intelor de sănătate. De asemenea, implică evaluarea mediului pentru a
vezi. Dacă s-a schimbat sau a ș a cum era de a ș teptat, astfel făcând solu ț iile mai pu ț in eficiente,
mai eficient sau irelevant. Dezvoltarea unui plan de evaluare este necesară cu mult înainte
evaluarea are loc, de fapt.

Pasul Nouă - Re-planificare

Pe baza deficien ț elor sau a neajunsurilor dezvăluite în timpul oricărui P al procesului de planificare,

obiectivele, strategiile pot fi reevalutate, modificate ș i planificate pentru a atinge

ț inte.

2. Niveluri de planificare

Planificarea ș i politicile sunt interconectate. Politica determină principiul pentru

acț iunea ș i planificarea oferă instrumentele pentru aplicarea politicii ș i revizuire,
Deciziile politice sunt necesare în procesul de planificare ș i în definirea obiectivelor sale
limitări. Procesul de planificare are diverse posibile efecte de feedback asupra politicii.

Procesul de planificare:

1. Necesită declaraț ii de politică explicite, aducând astfel anumite subiecte în sfera politică
arenă.

2. Ar trebui să reflecte raț ionamentul politicilor, să arate cum pot fi implementate

ș i indică implicaț iile lor financiare ș i alte implicaț ii.

3. Oferă politicii instrumente pentru dialog, coordonare,

mobilizarea resurselor ș i continuitatea acț iunii.

4. Impactul asupra situaț iei naț ionale ar trebui să influenț eze elaborarea politicilor viitoare.

Există în principal trei niveluri în planificare, ș i anume nivelul central,

nivel intermediar ș i nivel periferic

Nivel central

La nivel central, autorităț ile vor stabili planificarea direcț ională, adesea
se numeș te planificarea politicii. Este preocupată de stabilirea cadrului unui intent
filozofia în care programul va funcț iona. Autoritatea la nivel central este
responsabil pentru:

Stabilirea de politici ș i orientări generale pentru dezvoltarea socio-economică

Definirea obiectivelor ș i scopurilor generale

Oferind o indicaț ie generală a alocării fondurilor disponibile ș i a altor resurse

către diferitele departamente guvernamentale sau sectoare ale economiei.

Coordonarea activităț ilor de planificare ale acestor departamente ș i sectoare, precum ș i

planurile prezentate de ei. Această autoritate ar trebui să fie suficient de puternică pentru a avea ...

decizii adaptate de guvern.

Pentru planul de sănătate, capacitatea administrativă la nivel central este în general

învestit în comitetul de planificare din Ministerul Sănătăț ii. De obicei, comitetul are o
o gamă largă de responsabilităț i, după cum urmează:

Stabilirea politicilor, obiectivelor ș i standardelor legate de planificarea generală a sănătăț ii

Revizuirea planului de sănătate global dezvoltat de planificarea naț ională a sănătăț ii

unitate.

Coordonarea implementării planului de sănătate.

Intrare Sistemul ș i procesele politice

Clasificare Schimbări de politică

Politica
coordonare etc

Decizii de bază ale cadrului, care permite

ș i ghidează procesul de urmărire

Formularea planului

Implementare

Impact asupra realităț ii

 Relaț ia dintre politică ș i plan

Colaborând cu autorităț ile de planificare naț ională ș i cu persoanele responsabile

în acele servicii sociale ș i de sănătate, universităț i ș i departamente de lucrări publice.

Analiza costurilor, bugetarea ș i obț inerea fondurilor adecvate în legătură cu aceasta.

Stabilirea standardelor referitoare la servicii, echipamentele personalului, arhitectură

designul instituț iei de sănătate, etc.

Coordonarea cercetărilor legate de sănătate ș i planificarea sănătăț ii.

Evaluarea continuă a progresului.

Consilierea autorităț ilor administrative la nivel intermediar ș i periferic

Nivel Intermediar

La nivel intermediar, autorită ț ile vor stabili administra ț ia

planificare. Planificarea administrativă se ocupă de implementarea generală a
politici dezvoltate ș i cu mobilizarea ș i coordonarea personalului ș i
material disponibil în unitatea administrativă pentru efectuarea serviciului. Este pentru
acest obiectiv pentru care obiectivele generale, procedurile ș i reglementările sunt de obicei stabilite. Prin urmare,

responsabilitatea autorităț ilor de acest nivel este în principal managerială ș i tehnică. Unul
una dintre principalele lor sarcini fiind exprimarea în colaborare cu planificatorii de dezvoltare

al standardelor stabilite central în ceea ce priveș te cerinț ele detaliate ale

situaț ia la acel nivel.

Ele vor implica, de asemenea, unele sau toate următoarele:

Bugetare detaliată

Evaluarea iniț iativei de planificare la nivelul perifereal

Estimarea achiziț iilor ș i echipamentelor necesare pentru implementarea sănătăț ii

plan la nivel intermediar

Coordonarea achiziț iei ș i furnizării echipamentului

Determinarea cerinț elor de personal pentru instituț iile ș i serviciile de sănătate

 Formarea ș i asigurarea unui număr adecvat de personal esenț ial.

Nivel Periferic

Planificarea operaț ională se desfăș oară la nivel periferic. Este preocupată

cu livrarea efectivă a serviciilor către public. În general, această responsabilitate este
unul dintre domeniu mai degrabă decât personalul de birou, de ș i de supraveghere, consultativ ș i
personalul administrativ funcț ionează într-o capacitate de consultanț ă ș i, într-o anumită măsură, într-o capacitate de control.

De ș i personalul de teren realizează planificări care sunt integrate în responsabilită ț ile lor,
personalul administrativ trebuie să asigure un plan solid pentru agenț ie care să permită variaț ii locale

fără a submina politicile stabilite de grupul de planificare a politicilor sau a eș ua să

a se conforma cu indica ț ii rezonabile ș i obiective generale stabilite de
agenț ia grupului de planificare administrativă în ansamblu.

La nivelul periferic, autorităț ile de planificare vor fi responsabile pentru:

Informarea autorităț ilor la nivel intermediar cu privire la problemele locale care trebuie
să fie luat în considerare în planificarea detaliată.

Asigurarea cooperării organelor locale

Coordonarea activită ț ilor de sănătate desfă ș urate de serviciile de sănătate de bază, sănătate

centre ș i medici de familie.

Autorităț ile sunt, de asemenea, implicate în proiectare ș i supravegherea la faț a locului a

construcț ia facilităț ilor serviciilor de sănătate locale ș i a cazării pentru serviciu

personal ș i studenț i. Acest lucru se face prin pregătirea unor liste detaliate ale necesarului
supplies ș i echipamente, cu lista cerinț elor personalului ș i selecț ia ș i
formarea personalului intermediar ș i junior cu pregătirea fi ș elor de post,
standarde, proceduri de lucru ș i programe de cercetare operaț ională.

3. Constrângerile planificării sănătăț ii

Există o serie deFactori, care stau în calea sănătăț ii eficiente.

planificare după cum urmează:

Lipsa unui sistem adecvat de informaț ii în domeniul sănătăț ii pentru planificare ș i monitorizare, ș i
 în cele din urmă pentru evaluare.

Rezistenț ă naturală la schimbare.

Prioritatea relativ scăzută acordată adesea sănătă ț ii de deciden ț ii politici

creatorii ș i publicul.

Absenț a administratorilor de sănătate ș i a planificatorilor de sănătate calificaț i.

Interval de timp între planificare ș i implementare.

Lipsa unei comunicări interprofesionale adecvate.

Inflexibilitatea sistemului educaț ional.

Practici administrative ineficiente.

Coordonarea inadecvată a planificării între diferitele sectoare

dezvoltare socio-economică

VI. NIVELURI DE PLANIFICARE ÎN INDIA

Toț i ș tiau că 'sănătatea' este un factor de contribuț ie important în utilizare

forț ei de muncă. Comisia de Planificare a Indiei a acordat o importanț ă considerabilă
programele de sănătate în planurile pe cinci ani. În scopul planificării, sectorul sănătăț ii a
a fost împărț it în următoarele subsectoare:

1. Furnizarea apei ș i salubritate.

2. Controlul bolilor transmisibile.

3. Educaț ie medicală, formare ș i cercetare.

4. Îngrijiri medicale, inclusiv spitale, dispensare ș i centre de sănătate primare

(PHC-uri).

5. Servicii de sănătate publică.

6. Planificarea familială.

7. Sisteme indigene de medicină.

Toate subsectoarele de mai sus au primit o consideraț ie adecvată în cei cinci ani
planuri. Cu toate acestea, accentul s-a schimbat de la plan la plan, în funcț ie de percepț ia
nevoile oamenilor ș i considera ț iile tehnice. Pentru a da efect unei mai bune
coordonarea între guvernele centrale ș i cele de stat, un birou de planificare a fost
constituit în 1965 în Ministerul Sănătăț ii, Guvernul Indiei. Funcț ia principală
acest birou este o compunere a planurilor naț ionale de sănătate pe cinci ani. Planul de sănătate este

implementat la diferite niveluri, de exemplu, centru, stat, district, bloc ș i sat.

Nivel Central

La nivelul Uniunii, avem Comisia de Planificare ș i organismele asociate,

care analizează toate aspectele planificării în India, după cum urmează.

Comisia de Planificare

Politicile economice ș i sociale de bază ale ț ării au fost stabilite de către

Constituț ia, care a intrat în vigoare în ianuarie 1950, în principiile sale directrice ale statului
politică.

Pentru a implementa politicile economice ș i sociale ale guvernului,

o organizaț ie competentă era necesară. Astfel, a fost înființ ată Comisia de Planificare
la 15 martie 1950, prin hotărârea guvernului, cu funcț iile sale definite după cum urmează:

1. Face ț i o evaluare a materialelor, capitalului ș i resurselor umane ale

ț ară, inclusiv personal tehnic ș i a investiga posibilită ț ile de
augmentând astfel dintre aceste resurse care sunt găsite a fi deficitare în raport cu
cerinț ele naț iunii.

2. Formulează un plan pentru utilizarea cea mai eficientă ș i echilibrată a

resursele ț ării.

3. La o determinare a priorită ț ilor, define ș te etapele în care planul ar trebui să fie

efectuate ș i propun alocarea resurselor pentru finalizarea corespunzătoare a
fiecare etapă.

4. Indica ț i factorii care tind să încetinească dezvoltarea economică ș i

determinarea condiț iilor, care în lumina actualelor situaț ii sociale ș i politice
situaț ia ar trebui să fie stabilită pentru executarea cu succes a planului.
Rolul comisiei de planificare

Comisia este în esen ț ă un organism consultativ al guvernului. Aceasta are

nici autoritate constituț ională, nici măcar autoritate statutara. Este doar atunci când planul formulat

de către Comisie este aprobat de cabinet, astfel încât să primească sancț iunea necesară.

Guvernul Indiei a înființ at o Comisie de Planificare în 1950 pentru a face

o evaluare a resurselor materiale, capitale ș i umane ale ț ării ș i să redacteze
planuri de dezvoltare pentru cea mai eficientă utilizare a acestor resurse. În 1957,
Comisia de Planificare a fost dotată cu o divizie de planificare de perspectivă, care
face proiec ț ii în viitor pe o perioadă de 20-25 de ani. Planificarea
Comisia este formată dintr-un pre ș edinte, un vicepre ș edinte ș i cinci membri.
Comisia de Planificare lucrează prin trei mari divizii; Consultan ț i în Programe,
Secretariat General ș i Diviziile Tehnice, care sunt responsabile pentru examinarea
ș i analizând diverse scheme ș i proiecte care vor fi încorporate în planurile pe cinci ani.
De-a lungul anilor, Comisia de Planificare a formulat successive planuri quinquennale.
planuri. Prin termenii săi de referinț ă, Comisia de Planificare revizuieș te de asemenea din timp în timp

timpul progresului realizat în diverse direc ț ii ș i a face recomandări pentru

Guvernul pe probleme ș i politici relevante pentru urmărirea unui dezvoltări rapide ș i echilibrate

dezvoltare economică. Procesul de planificare a fost descentralizat către Descentralizat

Planificarea districtelor până în anul 2000.

O realizare notabilă a Comisiei de Planificare a Indiei este că a

a dezvoltat procesul de planificare într-o mare iniț iativă cooperativă. În acest proces,
convenț iile ș i înț elegerile informale joacă un rol la fel de important ca cel formal
legislaț ie ș i ordine.

Este în esen ț ă o agen ț ie de personal; principalele sale func ț ii fiind consultative ș i

coordonare mai degrabă decât executiv. Este o cale de mijloc între un administrativ
departament, care este prea implicat în problemele zilnice ș i îi lipse ș te
perspectiva ș i deta ș area pe care planificarea o necesită ș i un institut de cercetare pur.
care lucrează prea mult într-un turn de fildeș ș i este deconectat de diferitele aspecte politice,
probleme economice ș i administrative.

Trebuie să fie luate în considerare în totalitate dacă planul trebuie să fie realist ș i

eficient. Compoziț ia ș i statutul său în guvern sunt astfel încât se află într-o poziț ie
pentru a menț ine o legătură eficientă cu Ministerele Centrale ș i Guvernele
State.

De la înființ are, Prim-ministrul Indiei a fost preș edintele

Comisia de Planificare. Prim-ministrul însă, participă doar la cele mai
întâlniri importante ale Comisiei ș i menț ine o anumită distanț are
din munca sa zilnică. Munca zilnică a Comisiei este gestionată de
un Vicepreș edinte de rangul Ministerului Cabinetului. Ceilalț i membri ai
Comisia este formată din mini ș trii unionali pentru Finan ț e, Apărare ș i Resurse Umane

Dezvoltare ș i ș ase membri cu normă întreagă, care au rangul de Ministru de Stat.

De obicei, există un secretar cu drepturi depline pentru Comisia de Planificare, dar uneori
el este desemnat ca secretar membru de rangul Ministrului de Stat.

Comisia are o responsabilitate colectivă ș i lucrează ca un colectiv

corpul, dar pentru comoditate, fiecărui membru i s-a dat responsabilitatea unui grup de subiecte.
Toate cazurile importante care implică politici ș i toate cazurile în care există o diferenț ă de

opiniile între doi membri ai Comisiei sunt considerate de Comisie

în ansamblu.

Biroul comisiei

Biroul Comisiei de Planificare este compus din trei tipuri de ramuri:

1. Ramuri generale.

2. Ramuri de subiect.

3. Ramuri de cură ț enie.

Ramurile generale fie efectuează studii legate de plan în ansamblu,

mai degrabă decât către un anumit sector al acestuia sau să coordoneze munca diverselor subiecte
Există în total 10 ramuri generale în Comisia de Planificare
planificare pe termen lung, statistici ș i sondaje, coordonarea planului economic ș i programului
administraț ie, resurse ș i cercetare ș tiinț ifică comerț internaț ional ș i dezvoltare
muncă ș i angajare, cooperare publică ș i informaț ii ș i publicitate.

Ramurile subiectului sunt în total 12 la număr, de exemplu agricultura,

dezvoltarea comunităț ii ș i cooperarea, lucrări locale, irigaț ii ș i energie, petrol ș i
minerale
locuinț e ș i bine social.

Ramurile principale de între ț inere sunt administra ț ia ș i generală

coordonare. Personalul comisiei de planificare este compus din administratori,
ofiteri tehnici ș i personal secretarial ș i alte persoane junior. Cei mai mul ț i dintre ei sunt

economiș ti ș i statistici, dar există ș i un număr de oameni de ș tiinț ă fizici.

Majoritatea muncii tehnice este, totuș i, realizată în ministere ș i acestea

birouri ata ș ate ș i institute tehnice. Dar ofi ț erii lor tehnici sunt obi ș nuiț i să
privesc o problemă dintr-un unghi sectorial limitat doar. Ofiț erii tehnici în
Comisia de Planificare, pe de altă parte, trebuie să examineze aceeaș i chestiune dintr-o
perspectiva naț ională mai largă.

Grup de lucru

Comisia de planificare a constatat că este avantajos să înființ eze un număr de

grupuri de lucru, formate din administratori, economi ș i tehnicieni selectaț i

de la diversele ministere centrale ș i diviziile Comisiei de Planificare. Aceasta
se descurcă bine în coordonarea activităț ii ministerelor cu a sa, în formularea
planuri pentru diferite sectoare ale economiei. Unele dintre aceste grupuri de lucru au o
numărul de subgrupuri ș i grupul de coordonare.

Sistemul de numire a unui număr de grupuri de lucru în etapa

formularea unui plan este o parte foarte importantă a procedurii de planificare indiene.
Teoretic, este conceputibil că o echipă de exper ț i în planificare să lucreze complet de unul singur

ei înș iș i pot formula un plan, care poate fi foarte bine fundamentat din punct de vedere tehnic. Dar ș ansele

există că unele puncte administrative sau sociale foarte importante pot să nu fie acordate atenț ia cuvenită

consideraț ie de către acest mic grup de experț i în planificare. Planul lor poate suferi, de asemenea, în

relatia cu acceptarea, precum si implementarea, deoarece este posibil sa nu fie receptiva la

sensul meritelor în practică. a evoluat în India, care caută să se asocieze cu
exerciț iu de planificare, încă de la început, unii dintre oamenii care vor fi mai târziu
implementează planul prin sistemul grupurilor de lucru. Acest lucru conduce la o mai mare
participarea la formularea planului.

Organe consultative

Într-o economie de dimensiunea ș i complexitatea Indiei, există nevoie să

consultă, din când în când, al ț i oameni informa ț i, în special neoficiali
experț i, în diferite etape de formulare, precum ș i de implementare a planurilor în
în ceea ce priveș te politica generală la diferite niveluri - tehnic, administrativ ș i politic.
Acest obiectiv se urmăreș te a fi realizat printr-un număr de organisme permanente în
formă de panouri, comitete consultative sau comitete consultative. Spre deosebire de grupurile de lucru

grupuri, care sunt desemnate pe o bază ad-hoc ș i lucrează intensiv pentru o perioadă ș i
pregătiț i programe detaliate, aceste organisme consultative sunt de obicei de natură permanentă,
se întâlnesc ocazional pe parcursul anului ș i îș i oferă sfaturile generale cu privire la politici ș i

programele la care se referă ele.

Cele mai importante organisme consultative, însă, sunt:

Comitetul consultativ al membrilor Parlamentului pentru Planificare

Comisie.

2. Comitetul consultativ informal al Primului Ministru pentru planificare.

Primul comitet, care este condus de Ministrul Planificării, este compus din
din aproximativ 30 de membri, 20 din Lok Sabha (camera inferioară) ș i 10 din Rajya
Sabha (camera superioară). Dar nu există rigiditate în privinț a numărului membrilor acestei comisii sau

compoziț ia членства său, pe case sau pe partide. Obiectivul principal al acestui lucru
comitetul este să ofere un forum pentru discu ț ii detaliate între Membri de
Parlamentul ș i Membrii Comisiei de Planificare cu privire la principiile ș i prob-
lemn de planificare într-un mod care nu este practicabil pe podeaua Parlamentului.
comitetul doi este un corp mult mai mic ș i cuprinde reprezentan ț i ai
grupurile politice din Parlament ș i este prezidat de însuș i Prim-ministrul.
oferă o oportunitate liderilor opoziț iei de a lua parte intim la munca
planificarea ș i astfel ajută la transformarea planului într-un lucru mai mult decât un document întocmit

doar de către guvern.

Organisme asociate

Corpurile asociate este evident imposibil pentru o singură organizaț ie să se ocupe

eficient. Prin urmare, Comisia de Planificare trebuie să solicite ajutor continuu de la o
numărul organismelor asociate.

Cele mai importante organisme asociate sunt, desigur, Centralele

Ministerele. Aceste Ministere sunt strâns legate de activitatea de planificare nu doar
prin diversele lor departamente executive, dar ș i prin institute de cercetare ș i
comisii consultative, pe multe dintre care este reprezentată însăș i Comisia de Planificare
ș i aceasta facilitează o interacț iune bidirecț ională a ideilor.

Dintre toate ministerele, Ministerul Finanț elor are, în mod natural, cea mai strânsă relaț ie.

cu Comisia de Planificare, deoarece finanț ele joacă un rol foarte important în orice planificare

exerciț iu. Nu doar că Ministrul de Finanț e este membru de drept responsabil de finanț e
în Comisia de Planificare, dar ș i Secretarul Ministerului Finanț elor este
preș edintele grupului de lucru pentru resurse ș i Consilierul Economic Ș ef al
Ministerul Finanț elor este de asemenea consilier economic ex officio al Comisiei de Planificare.

Pe lângă Ministerele Centrale, există două organizaț ii oficiale, de exemplu.

Banca de Rezervă a Indiei ș i organizaț ia centrală de statistică, care sunt strâns
asociat cu activitatea Comisiei de Planificare. Există o economie
departamentul din Banca Naț ională, care menț ine o legătură strânsă cu activitatea
Comisia ș i undertake o serie de studii importante privind finanț ele ș i băncile
aspecte pentru Comisie.

Organiza ț ia Centrală de Statistică (OCS) este responsabilă pentru organizarea

colecț ia tuturor datelor statistice necesare în scopul planificării. Directorul
Generalul CSO este, de asemenea, ș eful de drept al Diviziei de Statistică ș i Sondaje
Comisia de planificare.
Cercetare ș i evaluare

Marea parte a cercetării, după cum s-a văzut, este făcută în cadrul Comisiei în sine,

ministerele, Banca Rezervă a Indiei ș i CSO. Totuș i, o mare parte este

necesar să fie externalizat către organisme universitare ș i organizaț ii neoficiale, cum ar fi
Institutul de Statistică Indian, Consiliul Naț ional de Cercetare Economică Aplicată
ș i Institutul de Creș tere Economică. Pentru a ghida ș i coordona toate aceste oficiale ș i
eforturi neoficiale ș i pentru a asigura că fondurile de cercetare sunt folosite cât mai eficient posibil

posibil, Comisia a înfiin ț at Comitetul Programelor de Cercetare

compus din eminenti oameni de ș tiinț ă sociali din ț ară, de la diferite universităț i ș i
instituț ii de cercetare sub conducerea Vicepreș edintelui.

Una dintre cele mai importante funcț ii ale Comisiei de Planificare este să
supravegheaț i ș i evaluaț i funcț ionarea efectivă a diferitelor programe ș i proiecte
inclus în plan. Există o unitate de progres în secț iunea de coordonare a planului.
Comisia de planificare, care colectează toate datele esen ț iale despre progresul divers
programe ș i proiecte ș i le face disponibile sub formă de rapoarte ș i grafice pentru
informaț iile membrilor ș i ofiț erilor superiori ai comisiei. Pentru evaluare
în cazul proiectelor specifice, există două organizaț ii, ș i anume Comitetul pentru Proiecte de Plan

(COPP) ș i Organizaț ia de Evaluare a Programelor (PEO). Deș i ambele sunt conectate

cu Comisia, ei ac ț ionează cu un grad considerabil de independen ț ă. The
Organiza ț ia de Evaluare a Programelor a fost înfiin ț ată în octombrie 1952 pentru a evalua
progresul proiectelor comunitare ș i alte scheme de dezvoltare intensivă în zonele rurale
zone.

COPP a fost înfiin ț at pe baza recomandărilor Planificării

Comisia a fost creată printr-o hotărâre a Consiliului Naț ional pentru Dezvoltare
(NDC) din mai 1956. COPP este compus din Ministrul Afacerilor Interne, care este
Preș edintele, Vicepreș edintele Comisiei de Planificare ș i miniș trii de
Finanț e ș i Planificare. La acestea se adaugă, atunci când se desfăș oară o anumită clasă de proiect.

investigat, doi miniș tri ș efi ai statelor nominalizaț i de prim-ministru ș i

ministrul central interesat, însă personalul central al Comitetului se află pe
puterea Comisiei de Planificare.

Cu toate acestea, departamentele administrative de la Centru ș i de la State,

care au principala responsabilitate pentru supravegherea programelor ș i proiectelor incluse
în planul care asigură implementarea acestora eficient ș i conform programului.
Comisia de Planificare se ocupă să nu interfereze cu responsabilitatea ș i
se limitează doar la o evaluare generală realizată în colaborare strânsă cu
departamentele administrative implicate.

Consiliul Naț ional de Dezvoltare

NDC este organul consultativ, care ar putea fi spus că rivalizează cu Planificarea

Comisia însăș i în importanț ă. Crearea sa a fost sugerată de Comisie în

schiț ă a planului de cinci ani, unde se menț ionează că a apărut necesitatea pentru un
forum la care, din când în când, Primul Ministru al Indiei ș i Miniș trii Chief
statelor pot revizui func ț ionarea planului ș i a diverselor sale aspecte. Acesta
înființ area (6 august 1952) a fost efectuată printr-o hotărâre de guvern, care a definit
funcț iile sunt următoarele:

1. A revizui din când în când func ț ionarea planului na ț ional.

2. A lua în considerare întrebări importante de politică socială ș i economică care afectează

dezvoltare naț ională.

3. A recomanda măsuri pentru atingerea obiectivelor ș i ț intelor stabilite în

Planul Naț ional, inclusiv măsuri pentru asigurarea participării active a
servicii administrative, asigurarea dezvoltării complete a celor mai puț in avansaț i
regiunile ș i secț iunile comunităț ii ș i prin sacrificii suportate în mod egal de
toț i cetăț enii, acumulaț i resurse pentru dezvoltarea naț ională.

Este compus din Prim-ministru, miniș trii ș ef ai statelor ș i ...

membrii Comisiei de Planificare, dar întâlnirile sale sunt de obicei frecventate de alț ii
de asemenea. Miniș tri ai Guvernului Central interesaț i de articolele incluse pe
agenț ia sa participă invariabil, Statele uneori trimit unul sau doi miniș tri în plus la
Miniș tri ș efi ș i „străini” precum economiș ti celebri sau guvernatorul
Banca Rezervelor din India este adesea solicitată să ofere sfaturi.
 NDC este, de facto, mai mult decât un organ consultativ, dar este, de asemenea, mai puț in decât

unul executiv. Poate fi descris cel mai bine ca fiind cea mai importantă întâlnire organizată
unde planurile suferă ajustări în lumina nevoilor, presiunilor, prejudecă ț ilor ș i
capacităț ile statelor. Mai mult, coordonarea generală cu statele este asigurată la
cel mai înalt nivel politic prin NDC,

Nivel de stat

La nivel de stat, există un departament de planificare a statului direct sub

controlul ș efului de guvern. Acest departament se ocupă de legătura cu Centrala
Comisia de Planificare ș i diverse departamente, inclusiv sănătatea ș i bunăstarea familiei
statul să coordoneze programele lor de dezvoltare ș i să formuleze dezvoltarea
plan pentru stat.

Niveluri de district ș i bloc

Lângă nivelul de stat se află nivelele de district ș i bloc. Acest lucru se face în mod comun de

oficerii diferitelor departamente de dezvoltare, inclusiv sănătatea ș i familia

bunăstare. Lucrează la aceste niveluri respective membrii consiliilor de district sau
consiliile de bloc ș i/sau reprezentanț ii neoficiali. Colecț ionarii de district ș i bloc
Ofiț erii de dezvoltare sunt responsabili de coordonarea necesară la nivel de district ș i
niveluri de bloc, respectiv. Se face o încercare de a purta procesul de planificare
mai departe la nivelul satului ș i a fost, de asemenea, testat în anumite zone.

VII. SĂNĂTATEA Ș I PLANURILE PE CINCI ANI

Introducere
India a fost un pionier în planificarea cerinț elor sale destul de bine, nu doar la
timpul independenț ei, dar chiar ș i mai devreme, deș i acele eforturi nu au fost la fel de
lucrat extensiv, aș a cum reiese din planurile de cinci ani.

Planurile cincinale sunt mecanisme pentru a aduce uniformitate în politică

formularea în programele de importan ț ă na ț ională. Recunoa ș terea 'sănătă ț ii' ca o
factor important de contribuț ie în utilizarea forț ei de muncă ș i în îmbunătăț irea
condi ț ia economică a ț ării, Comisia de Planificare a oferit considerabile
importanț a programelor de sănătate în planurile pe cinci ani.

Obiectivele generale ale programului de sănătate în cadrul planurilor cincinale sunt următoarele:

Controlul ș i eradicarea bolilor infecț ioase majore.

Consolidarea serviciilor de sănătate de bază prin înființ area PPIC-urilor ș i

sub centre.

Controlul populaț iei.

Dezvoltarea resurselor umane în sănătate.

În scopul planificării, sectorul sănătăț ii a fost împărț it în următoarele

subsectoare

Furnizarea de apă ș i sanitaț ie

Controlul bolilor transmisibile

Educaț ie medicală, formare ș i cercetare

Îngrijirea medicală, inclusiv spitale, dispensare ș i centre de sănătate primară (CSP)

Servicii de sănătate publică

Planificarea familiei

Sistemul de medicină indigenă.

Toate subsecț iunile menț ionate mai sus au primit consideraț ia cuvenită în perioada de cinci ani

planuri. Pentru a oferi o coordonare eficientă, mai bună între guvernele centrale ș i cele locale, un

Biroul de Planificare a fost constituit în 1965 în Ministerul Sănătăț ii, Guvernul

India. Principala responsabilitate a Biroului este compilarea de statistici naț ionale de sănătate pe o perioadă de cinci ani.

planuri. Este necesar să revizuim pe scurt politica de sănătate ș i obiectivele, investiț iile ș i
realizările în perioada de planificare. Planurile na ț ionale pe cinci ani sunt
implementat prin programul de dezvoltare a comunităț ii, care include sănătatea
planurile naț iunii. Spuneț i-ne pe scurt despre Programul de Dezvoltare Comunitară înainte de
revizuirea planurilor de cinci ani Dezvoltarea Comunită ț ii Termenul 'comunitate

dezvoltarea" este de origine recentă în India. Este un proces, care este destinat să promoveze
o viaț ă mai bună pentru întreaga comunitate cu participarea activă a comunităț ii însiș i
împreună cu eforturile guvernului.

Conform Organiza ț iei Na ț iunilor Unite (ONU), 'comunitate

dezvoltarea este procesul prin care eforturile oamenilor înș iș i sunt unite
cu acele autorită ț i guvernamentale pentru a îmbunătă ț i aspectele economice, sociale ș i culturale

condiț iile comunităț ilor, pentru a integra acele comunităț i în viaț a naț iunii
ș i pentru a le permite să contribuie pe deplin la progresul naț iunii.

Astfel, dezvoltarea comunităț ii poate fi definită ca "un proces destinat să

creaț i condiț ii de progres economic ș i social al întregii comunităț i cu aceasta
participare activă ș i cea mai mare încredere posibilă în iniț iativele comunităț ii.

Dezvoltarea comunităț ii este o metodă de a facilita dezvoltarea socială, economică ș i

progresul cultural al oamenilor din mediul rural printr-o abordare multidisciplinară de disponibilizare

forț a de muncă, materialele, conducerea ș i alte resurse ale comunităț ii în sine.

Scopul principal al programului este de a îmbunătăț i toate aspectele vieț ii rurale, care
înseamnă îmbunătăț irea generală a oamenilor din mediul rural. Programul de Dezvoltare Comunitară este

un program integrat care încearcă să acopere domeniile majore, care includ agricultura, animalele

zootehnie, irigaț ii, educaț ie, sănătate publică, industrii rurale comunicare, etc.

Obiectivul principal al Programului de Dezvoltare Comunitară este să facă legătura

trenul între sărăcie, boală ș i ignoranț ă prin eforturile comunităț ii, astfel
trezirea interesului ș i entuziasmului milioanelor de oameni în îmbunătăț irea lor
condiț iile proprii.

Astfel, dezvoltarea comunită ț ii a fost descrisă ca un program al

oameni, pentru oameni ș i de către oameni pentru a extermina inamicii triplă, adică.
sărăcie, sănătate precară ș i ignoranț ă.

Programul de dezvoltare comunitară a fost lansat în India în 1952.

1952), -deoarece India poate fi încă considerată 'ț ara satelor', în prezent aproximativ 80% din
oamenii trăiesc în 576.000 de sate. Ei formează coloana vertebrală a societăț ii ș i sunt
stâlpi pentru dezvoltarea socială ș i economică holistică a ț ării. Ei
sunt bogăț ia reală a naț iunii în măsura în care sunt capabili să producă bogăț ie.
Din păcate, bunăstarea lor generală, inclusiv 'sănătatea', a fost foarte mult neglijată.
în trecut.

Programul de Dezvoltare a Comunităț ii este o schemă multifuncț ională care constă în

activităț ile certe legate de domeniul sănătăț ii sunt următoarele:

1. Integrarea nevoilor de sănătate ale satului către autorită ț ile responsabile pentru
planificarea ș i implementarea programelor de sănătate.

2. Dezvoltarea agriculturii.

3. Îmbunătă ț irea comunicării.

4. Îmbunătă ț irea educa ț iei.

5. Îmbunătă ț irea sănătă ț ii.

6. Îmbunătă ț irea sănătă ț ii rurale.

7. Îmbunătă ț irea artei locuin ț elor, me ș teș ugurilor ș i industriilor de tip cottage.

8. Îmbunătă ț irea cre ș terii animalelor.

9. Îmbunătă ț irea marketingului cooperativ.

10. Programe speciale pentru femei ș i copii.

11.Îmbunătăț iț i participarea comunităț ii în toate programele.

PLANURI PE CINCI ANI

Planurile pe cinci ani au fost concepute pentru a reconstrui India rurală, pentru a pune bazele

fundamentele progresului industrial ș i pentru a asigura dezvoltarea echilibrată a tuturor părț ilor

al ț ării. Recunoscând 'sănătatea' ca un factor important de contribu ț ie în

utilizarea forț ei de muncă ș i îmbunătăț irea condiț iei economice a ț ării,
Comisia de Planificare a acordat o importanț ă considerabilă programelor de sănătate în cele cinci
planurile anuale. Obiectivele generale ale programelor de sănătate în cadrul planurilor de cinci ani

au fost

Controlul sau eradicarea bolilor contagioase majore.

Consolidarea serviciilor de sănătate de bază prin înființ area de servicii primare

 centre de sănătate ș i sub-centre.

Controlul populaț iei.

Dezvoltarea resurselor umane în domeniul sănătăț ii.

Primul Plan Quinquenal (1951-1956)

Înainte de începerea primului plan quinquenal, starea de sănătate a

oamenii din India erau foarte puț ini, care includ:

Lipsa unei igiene a mediului care să fie favorabilă unei vieț i sănătoase.

Putere de rezistenț ă scăzută din cauza lipsei unei diete adecvate.

Prevalenț a malnutriț iei ș i a nutriț iei precare.

Lipsa unei locuinț e adecvate, furnizarea de apă potabilă curată ș i eliminarea corespunzătoare a

deș euri umane.

Lipsa îngrijirii medicale.

Lipsa educaț iei generale ș i a educaț iei pentru sănătate.

Status economic scăzut, resurse financiare inadecvate ș i lipsa de personal medical instruit.
personal.

Întregul program de dezvoltare a sănătă ț ii a fost legat de un context mai amplu

program de dezvoltare socială. Luând în considerare faptele de mai sus, un plan în ș apte puncte
Programul de sănătate publică cu următoarele priorităț i a constituit baza primilor cinci ani
plan.

1. Furnizarea de apă potabilă ș i sanita ț ie.

2. Controlul malariei.

3. Îngrijirea preventivă a sănătă ț ii popula ț iei rurale prin unită ț i de sănătate ș i mobile
unităț i.

4. Servicii de sănătate pentru mame ș i copii.

5. Educa ț ie, formare ș i educa ț ie pentru sănătate,

 6. Autarhie în medicamente ș i echipamente.

7. Planificarea familiei ș i controlul popula ț iei.

În această perioadă de planificare, cheltuielile din sectorul public au fost de 2.356 de crores de rupii.

care 140 de milioane de rupii (5.9%) au fost alocaț i pentru programele de sănătate. Cheltuielile reale,

cu toate acestea, a fost de 1.960 de crores Rs. ș i HOI crores respectiv.

Planul Cinci Ani Doi (1956-1961)

Al doilea plan cincinal a fost o continuare a eforturilor de dezvoltare

a început în primul plan. A inclus toate bolile transmisibile, în plus faț ă de
controlul malariei.

Obiectivele specifice au fost:

Stabilirea unor facilităț i instituț ionale care să servească drept bază din care să ofere servicii.
ar putea fi oferit oamenilor atât la nivel local, cât ș i în teritoriile înconjurătoare.

Dezvoltarea personalului tehnic prin programe de instruire adecvate.

Intensificarea măsurilor de control al bolilor transmisibile răspândite pe scară largă.

Încurajarea unei campanii active pentru igiena mediului.

Furnizarea de servicii de planificare familială ș i alte servicii de sprijin pentru îmbunătăț irea sănătăț ii

standardul oamenilor.

Acele zone diferite accentuate în timpul celui de-al doilea plan quinquenal au fost:

Serviciile de sănătate în zonele rurale ș i urbane.

Educaț ie ș i formare medicală.

Cercetare medicală.

Sisteme indigene de medicină.

Controlul bolilor contagioase.

Sănătatea maternă ș i a copilului (SMC) ș i planificarea familială.

Educaț ia pentru sănătate.

 În această perioadă, cheltuielile sectorului public au fost de 4.800 de crores Rs., dintre care

Au fost alocaț i 225 de milioane de rupi pentru programele de sănătate. Cheltuielile efective, însă,

a ajuns la 4.672 de crores Rs. ș i 215 crores Rs. respectiv.

Al Treilea Plan Cinci Ani (1961-1966)

Obiectivele celui de-al treilea plan quinquenal au fost în armonie cu primul ș i

al doilea plan quinquenal, cu excepț ia integrării sănătăț ii publice cu sănătatea maternă ș i cea a copilului

bunăstare, nutriț ie ș i educaț ie pentru sănătate au fost planificate. În general, al treilea program de cinci ani

plan axat pe următoarele domenii:

Furnizarea de apă, salubritatea mediului (rurală ș i urbană)

Îngrijirea sănătăț ii (spitale ș i dispensare)

Controlul bolilor contagioase

Educaț ia medicală, cercetarea ș i formarea

Alte servicii - educaț ie pentru sănătate, sănătatea ș colii, MCH, sănătate mintală, sănătate

asigurare.

Sistemul de Medicină Indiană (ISM) ș i planificarea familială.

În timp ce continuăm programul iniț iat în perioada de planificare anterioară, mai mare

s-a pus accent pe serviciile de sănătate preventive ș i pe eradicarea ș i controlul

al bolilor transmisibile.

În această perioadă, cheltuielile sectorului public au fost de 7.500 de crore de Rs, dintre care,

342,80 milioane de Rs. alocate pentru programele de sănătate. Cu toate acestea, cheltuielile efective,

a ajuns la Rs. 8.577 crores ș i Rs. 357 crores respectiv.

Planuri anuale (1966-1969)

Al patrulea plan cincinal, care urma să înceapă din aprilie 1966, a fost
amânat până în 1969 din cauza situaț iei economice incertă din ț ară (din cauza Indo-
Războiul din Pakistan). În această perioadă de intervenț ie (1966-1969) a fost acoperită de planuri anuale

cu o cheltuială de 6.756 de milioane de rupii în sectorul public, din care cheltuielile pentru
programele de sănătate au fost de 316 crores Rs. (4.7%).
 Al patrulea plan cincinal (1969-1974)

În această perioadă, estimarea revizuită a cheltuielilor din sectorul public a fost de 16.774 de crores de rupii.

dintre care 1.156 croș de rupee (7,2%) au fost alocate sectorului sănătăț ii. Anumite obiective ale

comitetul Mudaliar a fost baza pentru al patrulea plan quinquennal în raport cu

sănătate. Acestea sunt următoarele:

Pentru a oferi o bază eficientă pentru serviciile de sănătate în zonele rurale prin întărirea
centralele medicale de sănătate.

Consolidarea spitalelor subdezvoltate ș i a spitalelor de district pentru a oferi servicii eficiente

servicii de recomandare pentru ÎCS.

Extinderea educaț iei ș i instruirii medicale ș i de asistenț ă pentru personalul paramedical

personal pentru a îndeplini cerinț ele minime de forț ă de muncă tehnică.

În al patrulea plan, programele de sănătate publică ș i cele medicale au fost împărț ite

în următoarele categorii largi:

Educaț ia medicală, formare ș i cercetare

Controlul bolilor transmisibile
Îngrijire medicală, inclusiv spitale, dispensare ș i centre de sănătate primară

Alte servicii de sănătate publică

Sisteme indigene de medicină.

În această perioadă, s-au făcut eforturi pentru a întări complexul PHC în
zone rurale pentru desfăș urarea serviciilor de sănătate preventive ș i curative ș i pentru asigurarea
faza de întreț inere a programelor de control ș i eradicare a bolilor transmisibile.

Realizări din Prima până la a Patra Planuri Cinci Ani

În ultimele două decenii, s-au înregistrat îmbunătăț iri demne de laudă.

în indicii de sănătate ai ț ării. Rata mortalităț ii a scăzut de la 27,4/1.000 în
anul 1949-1950 la 15,1 /1.000 în 1971. Speranț a de viaț ă la naș tere a crescut de la
32 de ani (1951) până la 50 de ani (1971). Rata mortalităț ii infantile a scăzut la 140/1.000
de la 183/1.000 în ultimii 20 de ani. Se a ș teaptă ca numărul de paturi de spital să
a crescut de la 113.000 în 1950-1951 la 281.600 în 1973-1974. Populaț ia de paturi
raportul a crescut la 0,49/1.000 de la 0,32/1.000. Peste 100 de colegii medicale cu un
capacitatea anuală de admitere de aproape 12.500 de studen ț i la licen ț ă care func ț ionează în

colaborare cu 30 de colegii medicale cu o capacitate anuală de admitere de 2.500

studenț i în 1950-1951.

În ciuda tuturor acestor realizări, starea sănătă ț ii în India este

nesatisfăcător, de exemplu, norma recomandată de Comitetul Mudaliar de un pat
per 1.000 de populaț ie ș i un doctor per 1.000 de populaț ie până la 3.500 de populaț ie este încă
nu este la îndemână, Există disparităț i regionale considerabile în ț ară în
disponibilitatea serviciilor medicale. Aproximativ 80% din populaț ie, care trăieș te în zone rurale

au doar 30% din paturile de spital ș i 20% din doctorii din ț ară.
raportul dintre asistente ș i paturi este mult sub normele recomandate în anumite regiuni ale ț ării.

Planul Cinci Ani Cinci (1974-1979)

Al cincilea plan a fost lansat pe 1 aprilie 1974, cu un buget de

37.250 de crores de rupii în sectorul public, dintre care 3.277 de crores au fost alocate pentru
sectorul sănătăț ii. Obiectivul principal al acestei perioade de planificare a fost "de a oferi un minim

unităț i de sănătate publică integrate cu planificarea familială ș i nutriț ia pentru persoanele vulnerabile

grupuri, în special copii, femei însărcinate ș i mame care alăptează

consolidarea câ ș tigurilor ob ț inute până acum în diferite domenii ale sănătă ț ii, cum ar fi

boli transmisibile, educaț ie medicală ș i furnizarea infrastructurii în

zone rurale.

Accentul planului a fost pe eliminarea dezechilibrului în ceea ce priveș te medicina

facilităț i ș i consolidarea infrastructurii de sănătate în zonele rurale. Obiective specifice

urmate în cadrul planului erau:

Creș terea accesibilităț ii serviciilor de sănătate în zonele rurale

Corectarea dezechilibrelor regionale

Dezvoltarea ulterioară a serviciilor de recomandare prin eliminarea deficienț elor din district

ș i spitale subordonate.

Integrarea sănătăț ii, planificării familiale ș i nutriț iei.

 Intensificarea controlului ș i eradicarea bolilor transmisibile,
în special malaria ș i variola.

Îmbunătăț irea cantitativă a educaț iei ș i instruirii personalului medical prin

transformarea lucrătorilor unipurpose în lucrători multipurpose.

Dezvoltarea serviciilor de recomandare prin oferirea atenț iei specialiș tilor asupra problemelor comune

boli în zonele rurale.

În perioada acestui plan, programul de nevoi minime (MNP) va fi operat.

prin intermediul guvernului de stat este considerat de o mare importanț ă ș i domeniu
obiective certe, cum ar fi un centru de sănătate primar (PHC) pentru 100.000 de locuitori, un subcentru pentru 10.000

popula ț ie, corectând deficien ț ele legate de înfiin ț area acestor sănătă ț i
centre ș i modernizarea unuia din patru PHC la statutul de 30 de paturi
spital rural cu servicii specializate. Aceste obiective ale MNP nu ar putea fi
realizate datorită schimbărilor în sistemele politice naț ionale.

Planul Cinci Ani Ș ase (1980-1985)

La început, al ș aselea plan cincinal a fost formulat împotriva

fundalul unei perspective care acoperă o perioadă de 15 ani, de la 1980-1981 până în 1994
1995. Principalele obiective au fost:

Reducerea progresivă a incidenț ei sărăciei ș i a ș omajului.

Pentru a impulsiona rata de creș tere a economiei indiene.

Promovarea politicilor pentru controlul cre ș terii popula ț iei prin metode voluntare
acceptarea 'normei familiei mici.

Pentru a îmbunătăț i calitatea vieț ii oamenilor în general prin 'MNP'. Al ș aselea

planul a pus accent pe asistenț a medicală, controlul bolilor transmissibile, spital
ș i dispensare în zonele urbane/rurale, educa ț ie medicală, cercetare, formare,
ISM ș i homeopatia, alte programe ș i bunăstarea familiei.

Programul nevoilor minime, care a fost început în timpul celui de-al cincilea plan, a continuat.

cu acelaș i obiectiv ca mai jos.

Programul Nevoilor Minime

Programul de nevoi minime a fost introdus pentru prima dată în al cincilea plan cincinal pentru a

combate sărăcia. Statul are datoria de a oferi nevoile de bază ale vieț ii fiecărui cetăț ean
—nevoile în ceea ce prive ș te sănătatea, hrana, educa ț ia, apa, adăpostul etc. MNP este
exprimarea angajamentului guvernului pentru dezvoltarea socio-economică
al comunită ț ii, în special segmentul neprivilegiat ș i defavorizat al
populaț ie.

Guvernul consideră investiț ia în sănătate ca o investiț ie în

dezvoltarea resurselor umane ș i, ca atare, formele de îngrijire primară a sănătăț ii sunt esenț iale ș i

componentă integrală a MNP. Este un plan de master intersectorial amplu pentru furnizarea
nevoile de bază minime ale oamenilor din ț ară, inclusiv următoarele, în revizuire
MNP 1978:

Educaț ie elementară

Educaț ie pentru adulț i

Sănătatea rurală

Aprovizionare cu apă rurală

Drum rural

Electrificarea rurală

Terenuri pentru case / locuinț e pentru muncitorii rurali fără pământ

Îmbunătăț irea mediului în cartierele mărginaș e

Nutriț ie.

Principiile de bază care trebuie respectate în implementarea MNP sunt:

Facilităț ile oferite în cadrul MNP sunt prevăzute pe o bază de prioritate, mai întâi doar în acele

zone care în prezent sunt defavorizate, astfel încât disparităț ile de la o zonă la alta
sunt eliminate ș i fiecare segment al populaț iei este asigurat de un minim
facilităț i esenț iale.
 Proiectul de zonă intersectorială pentru ca toate facilităț ile din cadrul MNP să fie furnizate
ca un pachet pentru o arie largă. Acest lucru ar asigura un impact mai mare al
facilităț i oferite. În acest scop, este necesar să se dezvolte un eficient
mechanism de coordonare interdepartamentală la nivel de stat ș i district pentru a asigura

că diferitele departamente au responsabilitatea de a implementa MNP pentru

zona selectată.

Programul Minim de Necesităț i în Sectorul Sănătăț ii

Sănătatea în conceptul său mai larg nu poate fi atinsă doar de sectorul sănătăț ii.
Dezvoltare economică, măsuri împotriva sărăciei, produc ț ia ș i distribu ț ia alimentelor,
furtul de apă potabilă, salubritate, locuinț e, protecț ia mediului ș i educaț ie toate
contribuie la sănătate ș i au scopul comun al dezvoltării umane. Serviciul de sănătate
este o parte integrantă a dezvoltării sociale ș i economice generale, care va depinde în mod necesar de

coordonare adecvată la toate nivelurile între sănătate ș i toate celelalte sectoare implicate.
Iniț iativa, dacă un astfel de mecanism nu există deja, poate fi preluată de sănătate
departamentul de stat. Coordonare eficientă cu celelalte departamente implicate
de asemenea asigurat.

Programele/schemele diverse acoperite de sectorul sănătăț ii MNP au fost

transmise guvernului de stat de către guvernul central. De atunci, au existat
modificări certe în modelul de asistenț ă al diverselor scheme, care au fost
transmise guvernelor de stat separat cu modificările făcute în următoarele
scheme-uri/programme incluse în sectorul sănătăț ii MNP:

Program sponsorizat central (100%):

a. Schema de ghidare pentru sănătate.

b. Stabilirea subcentrelor.

c. Instruire de bază pentru muncitori multipurpose bărba ț i.

d. Formarea speciali ș tilor, a personalului tehnic ș i a altor angaja ț i paramedicali necesari

pentru serviciile medicale rurale.

e. Instruirea ofi ț erilor de sănătate comunitară.

 2. Scheme asistate centralizat (baza 50-50):

a. Schema lucrătorilor multipurpose.

3. Scheme sponsorizate de stat:

a. Centrele de sănătate subsidiare.

b. Centrele de sănătate primare.

c. Centre de sănătate comunitară/PHC-uri modernizate.

Cel de-al Şaptelea Plan Cinci Ani (1985-1990)

Obiectivele celui de-al ș aptelea plan quinquenal au fost formulate ca parte

a strategiei pe termen lung, care îș i propune până în anul 2000 să elimine practic sărăcia
ș i analfabetismul, să atingă aproape o ocupare completă, să asigure satisfacerea nevoilor de bază de
hrană, îmbrăcăminte, adăpost ș i asigurarea sănătăț ii pentru toț i.

În contextul de mai sus, obiectivul actual al statului ș i

planul na ț ional de sănătate este de a continua reorganizarea serviciilor de sănătate
infrastructură, începută deja în planul de cinci ani al statului (1980-1985) ș i tinde spre
obiectivul Sănătăț ii pentru Toț i până în anul 2000 prin furnizarea de asistenț ă medicală primară universală

îngrijire medicală pentru toate sectoarele societăț ii.

Până la sfârș itul celui de-al ș aptelea plan cincinal, se preconizează [aș a cum este stabilit în

Politica Na ț ională de Sănătate (PNS) că infrastructura de îngrijire primară a sănătă ț ii ca

cerinț ele privind normele actuale ale populaț iei ar fi pe deplin operaț ionale în ceea ce priveș te satul
ghiduri de sănătate, CCP-uri ș i subcentre foloseau lucrători multipurpose în sănătate. Programe pentru

controlul bolilor transmisibile, cercetarea serviciilor de sănătate ș i educaț ia pentru sănătate

va fi consolidat. Planul preconizează imunizarea universală a mamelor expectante
ș i to ț i copiii eligibili până în anul 1990. Programul de bunăstare a familiilor va fi
implementat cu o mai mare vigoare pentru a atinge o rată de protecț ie a cuplurilor de 42% până la
sfârș itul celei de-a ș aptea perioade de planificare cu accent sporit pe educaț ia feminină ș i MCH

servicii.

În conformitate cu obiectivele Aprovizionării cu apă potabilă internaț ionale

ș i Decadele Sanita ț iei (1988-1991), al ș aptelea plan vizează asigurarea unei suficiente
facilităț i de apă potabilă pentru întreaga populaț ie atât în zonele urbane, cât ș i în cele rurale ș i

facilităț i de salubritate pentru 80% din populaț ia urbană ș i 25% din populaț ia rurală.

Cheltuielile din sectorul public de 180.000 de milioane de rupii reprezintă o masivă alocare publică

investi ț ie. Din acest tort na ț ional, aproape 3.392 de crores sunt aloca ț i pentru
sănătate, 3.922 de crores de Rs. pentru alimentarea cu apă ș i salubritate, ș i 3.256 de crores de Rs. pentru

Programul de Bunăstare a Familiei. Obiectivele care trebuie atinse sunt stabilite în NHP.

Planul Naț ional de Dezvoltare pe Cinci Ani VIII (1992-1997)

Scopul ultimativ al celui de-al optulea plan este dezvoltarea umană, în multe
faț ete. Este în direcț ia îndeplinirii acestui scop că al optulea plan acordă prioritate ...
generarea de oportunităț i adecvate de angajare pentru a atinge aproape plinul locurilor de muncă până la

construcț ia instituț iilor populare la începutul secolului, controlul populaț iei

creș tere, universalizarea educaț iei elementare, eradicarea analfabetismului, furnizare
de apă potabilă sigură ș i facilităț i de sănătate de bază pentru toț i, creș terea ș i diversificarea
agricultură pentru a atinge autosuficien ț a în cereale alimentare ș i a genera surplusuri pentru
exporturi. A ș adar, în acest plan pe cinci ani, generarea de locuri de muncă, controlul popula ț iei,

alfabetizare, educaț ie, sănătate, apă potabilă ș i asigurarea unei hrane adecvate ș i de bază
infrastructura este listată ca prioritate. Toate aceste aspecte contribuie la sănătatea
oameni. În ceea ce priveș te sănătatea, această perioadă de planificare are o serie de priorităț i.

Facilităț ile de sănătate ar trebui să ajungă la întreaga populaț ie până la sfârș itul
al optulea plan. Paradigma Sănătate pentru Toț i trebuie să ț ină cont nu doar de riscul ridicat
grupuri vulnerabile, adică mamă ș i copil, dar trebuie să se concentreze în mod clar pe
segmente defavorizate din cadrul grupurilor vulnerabile. În direcț ia sănătăț ii pentru cei defavorizaț i

privilegiatul poate fi strategia cheie pentru Sănătatea pentru To ț i până în anul 2000.

Structura de bază pentru livrarea programelor de sănătate trebuie să

suporta o reorientare semnificativă. Aceasta este o modalitate prin care cei defavorizaț i înș iș i
deveni subiecț ii procesului ș i nu doar obiectele sale. Acest lucru poate fi realizat doar
prin accentuarea sistemului bazat pe comunitate. Astfel de sisteme trebuie să ofere
baza ș i fundamentul planificării sănătăț ii, recunoscând sănătatea ș i educaț ia, ca intrări cheie
punctele pentru valorificarea eforturilor de dezvoltare a comunită ț ii. Aceste sisteme trebuie să fie
reflectat în planificarea infrastructurii cu o populaț ie de aproximativ 30.000 ca Unit

Prin furnizarea de informa ț ii valide ș i prin asocierea cu cele predefinite

segmente de populaț ie cu nu doar procesul de planificare a sănătăț ii pentru sectoare sociale dar
de asemenea, sănătatea, astfel încât oamenii înș iș i să aducă soluț ia problemei lor.
Etosul ș i cultura comunită ț ilor trebuie să ofere scheletul pentru a ș a ceva.
sisteme bazate pe comunitate. În acest context, sistemul tradiț ional de medicină preventivă
Cine include medita ț ia, yoga ș i alte practici de sănătate poate găsi o mai bună
acceptabilitate în rândul comunită ț ilor cu avantaje distincte ale costului -
eficacitate. Practicienii ISM pot juca un rol major în această direcț ie.

Modelul repetat frecvent de a oferi pentru nevoile de sănătate în termenii

serviciile curative pentru cei bolnavi trebuie acum să facă loc unei abordări în termeni de
sănătate pozitivă, cu accent pe prevenirea bolilor ș i promovarea sănătăț ii. La
celălalt capăt al spectrului, o reacț ie a serviciilor faț ă de reabilitare a
cei cu handicapuri fizice sau alte handicapuri ar contribui la dezvoltarea unui sistem
al îngrijirii complete a sănătăț ii.

Vor fi iniț iate eforturi majore pentru a extinde facilităț ile educaț ionale pentru cei care

categorii de furnizori de servicii de sănătate unde numerele existente ș i fluxul anual

sunt departe de nivelul dorit. Includerea cursurilor legate de sănătate ca parte a
vocationalizarea educaț iei generale va fi urmărită cu vigoare. Reorientare sau
retargetarea procesului de educaț ie pentru toate categoriile de profesioniș ti în domeniul sănătăț ii este

esen ț ial. Calitatea serviciilor este direct legată de con ț inutul ș i tipul de
educaț ia profesioniș tilor din domeniul sănătăț ii ș i simț ul lor de angajament de a răspunde cu
sensibilitate la nevoile oamenilor.

Planul naț ional de dezvoltare pe cinci ani IX (1997-2002)

Morbidiatea cauzată de bolile infec ț ioase comune ș i cele legate de nutri ț ie

bolile continuă să fie ridicate. Morbiditatea datorată bolilor netransmisibile a fost

afiș ând o creș tere progresivă din cauza longevităț ii în creș tere ș i a modificărilor din viaț ă
se va trebui să se depună eforturi pentru a aborda eficient această povară dublă a bolii astfel încât să

există o îmbunătăț ire susț inută a stării de sănătate a populaț iei.

Problemele curente cu care se confruntă serviciile de sănătate includ:

Găuri persistente în personal ș i infrastructură, în special în sănătatea primară

nivel de îngrijire.

Funcț ionarea suboptimă a infrastructurii; servicii de trimitere slabe.

Spitale care nu au personal adecvat, diagnostic ș i terapeutic

servicii ș i medicamente.

Disponibilitatea ș i utilizarea serviciilor sunt cele mai precare în rândul celor mai nevoia ș i

state/districte.

Coordonare intersectorială suboptimă.

Cre ș terea poverii duale a bolilor transmisibile ș i netransmisibile

boli.

Progresele tehnologice, care lărgesc spectrul intervenț iilor posibile

Creș terea conș tientizării ș i a aș teptărilor populaț iei legate de îngrijirea sănătăț ii
servicii.

Creș terea costurilor asistenț ei medicale.

Planul de acț iune special pentru sănătate prevăzut extinderea ș i îmbunătăț irea
serviciilor de sănătate pentru a răspunde nevoilor tot mai mari de îngrijire a populaț iei; nu
au fost stabilite obiective specifice. Eforturile au fost direcț ionate pentru a îmbunătăț i eficienț a funcț ională a

sistemul de sănătate prin:

Crearea unui sistem de informaț ii de management al sănătăț ii funcț ional ș i fiabil ș i

instruirea ș i desfă ș urarea for ț ei de muncă în domeniul sănătă ț ii cu competen ț ele profesionale necesare

competentă.

Educaț ie profesională multiplă pentru a promova lucrul în echipă.

Îmbunătăț irea abilităț ilor tuturor categoriilor de personal medical ca parte a unui sistem structurat

educaț ie continuă.

Îmbunătăț irea eficienț ei operaț ionale prin cercetarea serviciilor de sănătate.

 Creș terea conș tientizării comunităț ii prin educaț ie pentru sănătate.

Creș terea responsabilităț ii ș i a capacităț ii de reacț ie la nevoile de sănătate ale oamenilor.

Făcând uz de resursele locale ș i comunitare disponibile.

Abordare în timpul Planului Nouă

Integrarea orizontală a programelor verticale.

Dezvolta ț i un mecanism de supraveghere ș i răspuns la boli cu accent pe rapiditate

recunoaș tere, raportare ș i răspuns la nivel de district.

Dezvoltarea ș i implementarea controlului integrat al bolilor netransmisibile

program; evaluarea impactului asupra sănătă ț ii ca parte a evaluării impactului asupra mediului

evaluarea în proiectele de dezvoltare.

Implementaț i sisteme de gestionare adecvate pentru urgenț ă, dezastre, accidente

ș i îmbunătăț i HM1S ș i logistica aprovizionării.

Iniț iative noi

Noile iniț iative ale celui de-al nouălea plan sunt:

1. Un angajament absolut ș i total de a îmbunătă ț i accesul ș i a spori

calitatea îngrijirii de sănătate primare în zonele urbane ș i rurale prin furnizarea unei op-

un sistem de îngrijire medicală primară funcț ional în mod eficient ca parte a minimumului de bază

servicii.

2. Pentru a îmbunătă ț i eficien ț a infrastructurii de sănătate existente la nivel primar,

setări de îngrijire secundară ș i ter ț iară prin institu ț ii adecvate
consolidarea, îmbunătă ț irea legăturilor de recomandare ș i operationalizarea
sistem de informaț ii de gestionare a sănătăț ii (HMIS).

3. Pentru a promova dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate în cantitate ș i

adecvat în calitate astfel încât accesul la servicii esenț iale de sănătate să fie disponibil
pentru toț i.

4. Pentru a îmbunătă ț i eficien ț a programelor existente prin integrarea orizontală a

programe verticale în desfăș urare la nivel de district ș i sub nivelul districtului; pentru a întări
 supravegherea bolilor cu accent pe recunoa ș terea rapidă, raportarea ș i
răspuns la nivel de district; pentru a promova producț ia ș i distribuț ia de produse adecvate
vaccinuri de calitate asigurată la un cost accesibil; pentru a îmbunătăț i calitatea apei ș i
sanitare ambientală; pentru a îmbunătă ț i controlul infec ț iilor în spitale ș i gestionarea de ș eurilor

management.

5. A dezvolta ș i implementa prevenirea bolilor netransmisibile integrate

ș i programul de control în cadrul infrastructurii existente de sănătate.

6. A desfă ș ura screening pentru deficien ț ele nutri ț ionale comune, în special în
grupuri vulnerabile ș i a iniț ia măsuri adecvate de remedii; a evolua ș i
implementa ț i eficient programe pentru îmbunătă ț irea stării nutri ț ionale, inclusiv
starea de micronutrienț i a populaț iei.

7. Pentru a întări programele de prevenire, detectare ș i gestionare a sănătă ț ii

consecinț ele deteriorării continue a ecosistemelor.

8. Pentru a îmbunătă ț i siguran ț a mediului de lucru ș i sănătatea muncitorilor în

sectoare industriale ș i agricole organizate ș i dezorganizate.

9. A dezvolta capacită ț i la toate nivelurile pentru prevenirea urgen ț elor ș i dezastrelor

management; pentru a implementa sisteme de management adecvate pentru situaț ii de urgenț ă,

îngrijirea în caz de dezastru, accident ș i traumă la toate nivelurile de îngrijire a sănătăț ii.

10. Pentru a asigura implementarea eficientă a dispoziț iilor pentru siguranț a alimentelor ș i a medicamentelor;
consolidarea administraț iei alimentelor ș i medicamentelor atât la nivel central, cât ș i în state.

11. Pentru a creș te implicarea practicienilor .ISM ș i a celor homeopaț i în întâlniri

nevoile de sănătate ale populaț iei.

12. Pentru a îmbunătăț i capacitatea de cercetare cu scopul de a întări clinica de bază ș i

sisteme de sănătate, cercetare destinată îmbunătă ț irii calită ț ii ș i extinderii
servicii la diferite niveluri de îngrijire a sănătăț ii.

13. Pentru a spori implicarea organizaț iilor voluntare, private ș i a autoajutorului

grupuri în furnizarea de servicii de sănătate ș i asigurarea coordonării intersectoriale în
implementarea programelor de sănătate ș i sănătate-
 14. Pentru a permite instituț iilor Panchayati Raj (PRI) să planifice ș i să monitorizeze
programe de sănătate la nivel local pentru a exista o reacț ie mai mare la sănătate
nevoile oamenilor ș i o responsabilitate mai mare; pentru a promova intersectorial
coordonare ș i utilizarea resurselor locale ș i comunitare pentru îngrijirea sănătăț ii.

Cel de-al Zecelea Plan Cinci Ani (2002-2007).

Astăzi, India are o reț ea vastă de instituț ii guvernamentale, voluntare ș i private.

infrastructura de sănătate este deservită de un număr mare de persoane medicale ș i paramedicale.

În timpul celui de-al 10-lea plan, eforturile vor fi intensificate pentru a îmbunătăț i starea de sănătate a

popula ț ia prin optimizarea acoperirii ș i a calită ț ii îngrijirii prin identificarea ș i

rectificarea golurilor critice în infrastructură, for ț ă de muncă, echipamente, esen ț ial
reagentii de diagnostic si medicamente.

Abordarea în timpul celui de-al 10-lea plan va fi de a îmbunătă ț i accesul la ș i

îmbunătăț iț i calitatea asistenț ei medicale primare în zonele urbane ș i rurale prin furnizarea unui

un sistem de sănătate primară care funcț ionează optim ca parte a serviciilor de bază minime
ș i pentru a îmbunătă ț i eficien ț a infrastructurii de sănătate existente la nivel primar,
setările de îngrijire secundară ș i ter ț iară prin institu ț ii adecvate
consolidarea ș i îmbunătăț irea legăturilor de trimitere.

Aceste obiective reflectă îngrijorarea că creș terea economică de una singură poate să nu conducă

la atingerea durabilită ț ii pe termen lung ș i la o îmbunătă ț ire adecvată în domeniul social

justiț ie. Planurile anterioare au avut multe dintre aceste probleme ca obiective, dar în niciun caz

au fost stabilite obiective specifice. Drept urmare, acestea au fost privite în termenii dorinț ei,
dar nu esenț iale. Cu toate acestea, în cel de-al 10-lea plan, aceste obiective sunt considerate a fi

central în cadrul planificării ca obiectiv de creș tere.

Îmbunătă ț irile tehnologice ș i accesul crescut la îngrijirea sănătă ț ii au

a dus la o cădere bruscă a mortalită ț ii, dar povara bolii din cauza bolilor infec ț ioase
boli ș i boli netransmisibile / poluare ambientală ș i nutri ț ie
problemele continuă să fie ridicate. În ciuda faptului că normele pentru crearea de
infrastructura ș i resursele umane sunt similare în întreaga ț ară/ mai rămâne
variatii substantiale între state ș i districte, în cadrul statelor / în disponibilitate ș i
utilizarea serviciilor de sănătate ș i indicii de sănătate ai populaț iei. În timpul celui de-al 10-lea

plan există un angajament continuu de a oferi îngrijiri primare esenț iale, emergente de viaț ă
servicii de salvare, servicii gratuite în cadrul programului na ț ional de control al bolilor
indivizi, bazându-se pe nevoile lor ș i nu pe capacitatea lor de a plăti.

Guvernul a stabilit obiective în cea de-a zecea planificare quinquenală pentru a controla anumite

boli precum HIV/SIDA, tuberculoză, lepră, malarie ș i orbire, etc.

Planul Quinquenal al Unuș pelea

Cel de-al 11-lea plan quinquennal va oferi o oportunitate pentru politici restrictive pentru

realizaț i o nouă viziune bazată pe o creș tere mai rapidă, extinsă ș i incluzivă

Obiectiv: Să atingem o sănătate bună pentru oameni, în special pentru cei săraci ș i

defavorizat.

Abordare: Este necesară o abordare cuprinzătoare care să cuprindă sănătatea individuală

îngrijire, sănătate publică, salubritate, apă potabilă curată, acces la hrană ș i cunoș tinț e despre
practici de igienă ș i alimenta ț ie. Planul va facilita convergen ț a ș i
dezvoltarea sistemelor ș i serviciilor de sănătate publică care răspund nevoilor de sănătate
ș i aspiraț ia oamenilor. Se va acorda importanț ă reducerii disparităț ilor în sănătate
în întreaga regiune ș i comunităț i, asigurând acces la îngrijire accesibilă.

VIII. DIVERSE RAPOARTE ALE COMITELOR PE TEMA SĂNĂTĂȚII

COMITEE NAȚIONALE DE SĂNĂTATE

Înainte de Politica Na ț ională de Sănătate (PNS) formulată în 1983 ș i diverse

comitete de experț i numiț i din când în când, Constituț ia, Planificarea
Comisia, Consiliul Central de Sănătate ș i Bunăstare a Familiei, ș i Consultativ
Comitetele ataș ate Ministerului Sănătăț ii ș i Protecț iei Familiei oferă consultanț ă cu privire la

iniț ierea programelor de sănătate, necesitatea personalului medical ș i a altor resurse

în guvern, sectorul voluntar ș i privat bazat pe nevoile ș i cerinț ele de sănătate
oamenii prin sondaje de sănătate. Rapoartele acestor comitete au format un
baza importantă a planificării sănătăț ii în India, Planificarea Naț ională a Sănătăț ii în India bazată pe

pe Politica Naț ională de Sănătate (PNS) 1983 care îș i propune să atingă 'Sănătatea pentru toț i până la'
 anul 2000. Obiectivul principal al Politicii Naț ionale de Sănătate revizuite, 2002 este să

a obț ine un standard acceptabil de sănătate bună în rândul populaț iei generale a
ț ară ș i ș i-a stabilit obiective care trebuie atinse până în anul 2015.

Comitetul Chadah, 1963

Acest comitet a fost numit în 1963, sub conducerea Dr. M.S.

Chadah, care a fost Director General al Serviciilor de Sănătate. Această comisie a fost
numele a fost numit pentru a oferi consultanț ă cu privire la aranjamentele necesare pentru faza de întreț inere a

Programul Naț ional de Eradicare a Malariei (NMEP).

Comitetul a făcut următoarele sugestii:

Lucrătorii din domeniul sănătăț ii de bază {unul la 10.000 de locuitori} ar trebui să efectueze NMEP

activitate.

Lucrătorii de sănătate de bază ar func ț iona ca lucrători multifunc ț ionali ( ș i ar

efectuează, pe lângă activitatea legată de malarie, îndatoririle de planificare familială ș i vitală

colectarea datelor statistice.

Ei ar lucra sub supravegherea asistenț ilor medicali în planificarea familială.

Comitetul Mukherjee, 1965

Acest comitet a fost numit în 1965 sub pre ș edinț ia lui Shri
Mukherjee, care era atunci Secretar de Sănătate al Guvernului Indiei. Această comisie
a fost numit pentru a revizui performanț a ș i a dezvolta o strategie în domeniul familiei
planificarea, a ș a cum sunt recomandările Comitetului Chadah, atunci când sunt implementate,

s-au dovedit a fi impracticabile, deoarece lucrătorii de sănătate de bază nu puteau face justiț ie
muncă malaria nici muncă de planificare familială, discutată într-o întâlnire a Centrului
Consiliul de Sănătate în 1965.

Următoarele au fost recomandările comitetului:

Ar trebui să existe un personal separat pentru programul de planificare familială.

Asistenț ii pentru planificarea familială urmau să îndeplinească doar sarcini de planificare familială.

Lucrătorii fundamentali în sănătate urmau să fie utilizaț i pentru scopuri altele decât cele familiale.

planificare.
 Pentru a separa activităț ile legate de malaria de planificarea familială

Comitetul Mukherjee, 1966

Comitetul secretarilor de sănătate a fost numit în 1966 sub

pre ș edinț ia domnului Mukherjee, care era atunci secretar de stat pentru sănătate.
a fost numit un comitet pentru a elabora detaliile Serviciului de Sănătate de Bază care ar trebui

a fi furnizate la nivelul Blocului, iar unele întăriri necesare la

niveluri mai înalte de administrare, deoarece multiple activităț i ale programelor de masă, cum ar fi

planificarea familială, variola, lepra, tracoma, NMEP (faza de întreț inere), etc. au fost
îngreunând astfel statelor să întreprindă acestea în mod eficient din cauza lipsei de
fonduri, discutate într-o întâlnire a Consiliului Central de Sănătate care a avut loc la Bangalore în

1966.

Comitetul Jungalwalla, 1967

Acest comitet este cunoscut sub denumirea de „Comitetul pentru Integrarea Sănătă ț ii

Servicii”. A fost numit în 1964 sub preș edinț ia Dr. N Jungalwalla,

atunci director al Institutului Naț ional de Administrare ș i Educaț ie în Sănătate pentru a examina

în diverse probleme legate de integrarea serviciilor de sănătate, abolirea privatului

practica medicilor în serviciile guvernamentale ș i condiț iile de serviciu ale medicilor.

I. Comitetul a definit „serviciile de sănătate integrate” ca un serviciu cu o unificare

abordare pentru toate problemele în locul unei abordări segmentate pentru diferite

problemă ș i a sugerat următorii pa ș i care ar trebui urma ț i pentru

integrarea la toate nivelurile organizaț iei de sănătate din ț ară:

Cadru Unificat

Senioritate Comună

Recunoaș terea calificărilor suplimentare

Plata egală pentru muncă egală

Plată specială pentru muncă specială

Abolirea practicii private de către medicii guvernamentali

Îmbunătăț irea condiț iilor lor de serviciu

 II.Îngrijirea medicală ș i programele de sănătate publică ar trebui să fie sub responsabilitatea unui

administrator unic la toate nivelurile ierarhice,

Comitetul Kartar Singh, 1973

Acest comitet este cunoscut sub numele de „Comitetul muncitorilor multipurpose sub

Sănătate ș i Planificare Familială. Guvernul Indiei l-a constituit în 1972 sub

Preș edinț ia lui Kartar Singh, atunci Secretar Adjunct, Ministerul Sănătăț ii ș i
Planificarea familială, Guvernul Indiei va forma un cadru pentru integrarea sănătăț ii
ș i servicii medicale la nivel periferic ș i de supraveghere.

Principalele recomandări ale comitetului au fost:

Diferite categorii de lucrători periferici ar trebui să fie combinate într-un singur

cadre de muncitori multifuncț ionali (bărbaț i ș i femei).

Asisten ț ii medicali auxiliari urmau să fie transforma ț i în lucrători în domeniul sănătă ț ii multifunc ț ionali

Lucrătoare Femele {MPW (F)} ș i

Lucrătorii din domeniul sănătă ț ii de bază, lucrătorii în supravegherea malariei etc. urmau să fie

convertit în Asistenț i Medicali Multi Funcț ionali Bărbaț i {MPW (M)K

Lucrul a 3-4 MPW de sex masculin ș i feminin urma să fie supravegheat de un specialist în sănătate

supervisor {bărbat sau femeie, respectiv).

Vizitatorii de sănătate femei existen ț i urmau să fie transforma ț i în lucrători în domeniul sănătă ț ii femeilor.

supervizor.

Un Centru de Sănătate Primar ar trebui să acopere o populaț ie de 50.000. Ar trebui să fie

împărț it în 16 subcentre (câte unul pentru o populaț ie de 3000 până la 3500).

Fiecare Centru de Sănătate Primar să fie dotat cu un bărbat ș i o femeie de sănătate

lucător.

Comitetul Shrivastava, 1975

Acest comitet este cunoscut sub numele de „Grupul pentru Educaț ie ș i Suport Medical

Manpower”. Guvernul Indiei, Ministerul Sănătă ț ii ș i Planificării Familiale

determină paș ii necesari pentru:
 Reorientează educaț ia medicală în conformitate cu nevoile ș i priorităț ile naț ionale
și

Dezvoltaț i un curriculum pentru asistenț ii de sănătate care ar trebui să funcț ioneze ca un link

între ofiț erii medicali ș i MPW-urile constituite în 1974.

Următoarele au fost recomandările:

[Link] de grupuri de lucrători din domeniul sănătă ț ii paraprofesioni ș ti ș i semiprofesioni ș ti

din interiorul comunităț ii înseș i

2. Înfiin ț area a 3 cadre de lucrători din domeniul sănătă ț ii, ș i anume - lucrători de sănătate multipurpose

lucrătorii ș i asisten ț ii de sănătate între lucrătorii la nivel comunitar ș i

medicii de la PHC,

[Link] unui 'Complex de Servicii de Recomandare'

4. Înfiin ț area unei Comisii de Educa ț ie Medicală ș i Sănătate pentru planificare

ș i implementarea reformelor necesare în sănătate ș i educaț ia medicală
linie ale Comisiei pentru Granturi Universitare.

Acceptarea recomandărilor Comitetului Shrivastay în 1977

a dus la lansarea Serviciului de Sănătate Rurală.

Comitetul Bajaj, 1986

Un 'Comitet Expert pentru Planificarea For ț ei de Muncă în Sănătate, Produc ț ie ș i

Management-ul a fost constituit în 1985 sub conducerea Dr. J.S. Bajaj,

atunci profesor la A11MS, New Delhi.

Următoarele sunt principalele recomandări ale acestui comitet:

Formularea politicii naț ionale de educaț ie medicală ș i pentru sănătate

Formularea politicii naț ionale de resurse umane în domeniul sănătăț ii.

Înființ area unei comisii educaț ionale pentru ș tiinț ele sănătăț ii (ECHS) pe
liniile de UGC.

Înfiin ț area universită ț ilor de ș tiinț e ale sănătă ț ii în diferite state ș i uniuni
teritorii.

Stabilirea de celule de resurse umane în domeniul sănătăț ii la nivel central ș i în state.

 Vocationalizarea educaț iei la nivelele 10-1-2 în ceea ce priveș te domeniile legate de sănătate
cu stimulente adecvate, astfel încât personalul paramedical bun ș i de calitate să poată
să fie disponibile în număr adecvat.

Realizarea unui sondaj realist privind forț a de muncă în domeniul sănătăț ii

[Link]
Planificarea sănătăț ii fiind parte a planificării dezvoltării naț ionale cuprinde o gamă de
activităț i care împărtăș esc scopul de a îmbunătăț i rezultatele sănătăț ii sau de a îmbunătăț i eficienț a
furnizarea serviciilor de sănătate, sau ambele. Dezvoltările în sănătate ș i cele socio-economice sunt atât de strâns legate

întrepătruns, este imposibil de realizat unul fără celălalt. Sănătatea este un obiectiv prioritar în
prin sine, precum ș i un aport central la dezvoltarea economică ș i reducerea sărăciei.
Sectorul sănătă ț ii este complex, având multiple obiective, multiple produse ș i diferite
beneficiari.

Planificarea sănătăț ii este un proces pentru a produce sănătate. Acest lucru se realizează prin crearea unui plan de acț iune.

legătura între nevoile de sănătate ș i resurse, natura ș i domeniul său vor depinde de timp
numărul de întrebări la care se poate răspunde în cadrul procesului
întrebările la care se poate răspunde includ întrebări care merită să fie puse ș i pentru care există

dovezi care să permită răspunsurile), resurse disponibile pentru a susț ine procesul,
ș i mediul politic ș i social mai larg.

Planificarea sănătăț ii are loc în mediul presat al direcț iei politice,

schimbarea aș teptărilor publice, informaț ii ș i dovezi noi despre rezultate, ș i pe
ocazie, titluri media. Un proces de planificare a sănătăț ii solid ș i bine conceput va fi
suficient de rezistent pentru a face faț ă acestor presiuni ș i pentru a le folosi ca pârghii pentru a avansa

înainta ț i spre dialog ș i solu ț ii pentru îmbunătă ț irea furnizării îngrijirii medicale ș i a sănătă ț ii

rezultatele în populaț ie.

Planificarea sanitară na ț ională este ‘procesul ordonat de definire a sănătă ț ii na ț ionale

probleme, identificarea nevoilor neîndeplinite ș i sondarea resurselor pentru a le satisface,

stabilirea obiectivelor prioritare care sunt realiste ș i fezabile ș i proiectarea

acț iune administrativă pentru a realiza scopul programului realizat.
concluzie
Planurile cincinale au fost introduse pentru prima dată în fosta Uniune Sovietică în 1928 pentru

dezvoltare economică controlată ș i rapidă. Multe dintre succesele industriale sovietice

sunt un rezultat al implementării planurilor sale de cinci ani. Planul de cinci ani în India este
împătruns, executat ș i monitorizat de Comisia de Planificare a Indiei, După India
a câ ș tigat independen ț a când britanicii au lăsat economia indiană crăpată,
părinț ii dezvoltării au formulat un plan de 5 ani pentru a dezvolta economia indiană.
1950, Prim-ministrul Indiei JawaharLal Nehru, impresionat de sistemul sovietic,
a adoptat planuri de cinci ani ca un model pentru dezvoltarea economică. El a stabilit
Comisia de planificare care urma să acț ioneze independent de orice cabinet ș i care era responsabilă

numai la prim-ministru, care este de asemenea preș edintele comisiei.

Comisia de Planificare a Indiei este organismul guvernamental responsabil pentru

analizând priorităț ile pentru investiț ii ș i politici ș i redactând planul naț ional pe cinci ani
planuri (http:// [Link]/) Planurile preliminare urmau să fie aprobate de
Consiliul Naț ional de Dezvoltare, care cuprinde Comisia de Planificare ș i ș eful
miniș tri din toate statele. Un plan aprobat este apoi trecut de către cabinet ș i apoi în
Parlament. În primele 8 planuri, s-a pus accent pe sectorul public, cu enorme
investiț ii făcute în industriile grele ș i de bază. Dar în 1997, odată cu lansarea
al nouălea plan cincinal, accentul s-a mutat de la sectorul public ș i a devenit mai
indicativ în natură, al zecelea plan ș i-a încheiat mandatul în martie 2007, iar al unsprezecelea
planul este în curs de desfăș urare.
XI. BIBLIOGRAFIE

1. Basavanthappa BT, Manual de administrare a îngrijirilor, 3rdediț ie

publicaț ia jaypee, pagina nr: 576-583
2. Gulani K K, Manual de îngrijire a sănătă ț ii comunită ț ii (principii ș i
practici), 2ndediț ie, casa de editură Kumar, pagina nr: 65-81
3. K. Deepak. Manual de nursing cuprinzător
management, publicaț ii emmess, pagina nr: 33-40
4. Vati Jogindra, principii ș i practici în managementul îngrijirii
administrare, 1stediț ie, publicaț iile jaypee, pagina nr: 225-231

Surse net

The provided link does not contain any text to translate.

Invalid input
 INDICE

SL NU CONŢINUT NUMĂR PAGINĂ

Eu O REVIZUIRE A PLANIFICĂRII 1-3
i. Introducere
ii. Definiț ia planificării
iii. Scopul planificării
iv. Caracteristicile planificării
v. Avantajele planificării
II COMISIA DE PLANIFICARE 3-4
i. Structura comisiei de planificare
ii. Funcț iile comisiei de planificare
III PLANIFICARE A SĂNĂTĂȚII 4-15
i. Introducere
ii. Conceptul de planificare a sănătăț ii

iii. Obiectivele planificării sănătăț ii

iv. Planificarea naț ională a sănătăț ii

v. Procesul de planificare

vi. Elemente într-un proces de planificare a sănătăț ii

vii. Scopul planificării sănătăț ii

viii. Pa ș ii în planificarea sănătă ț ii

ix. Nivelurile de planificare

x. Constrângerile planificării sănătăț ii

IV LEVELURI DE PLANIFICARE ÎN INDIA 15-24
V SĂNĂTATE Ș I PLANURI PE CINCI ANI 24-27
VI PLANURI PE CINCI ANI 27-43
VII DIFERITE RAPOARTE ALE COMITELOR PE TEMA SĂNĂTĂȚII 43-48
VIII REZUMAT 48
IX REZUMAT DE CERCETARE
X CONCLUZIE 49
XI BIBLIOGRAFIE 50

COLLEGELE DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ VIJAYA

 CURS–IINDANUL [Link] (N)

Subiect MANAGEMENTUL asistenț ei medicale

Unitate unitatea III

Subiect PROCESUL DE PLANIFICARE

Doamna Merin Solomon

Numele ș efului de departament Doamna SMITHA MOHAN
Numele evaluatorului Doamna SMITHA MOHAN
Ore Atribuite 2 HRS
Trimis către Doamna SMITHA MOHAN
Data depunerii 24-10-2019