Anatomi

Accidentul vascular
cerebral (avc)

Ghita
Iris
AMG-I-J
 INTRODUCERE
Dizabilitatea afecteaza 75% dintre supravietuitorii unui
AVC. Atacul vascular cerebral poate afecta pacientii fizic,
mental, emotional sau printr-o combinatie a celor trei.
Consecintele unui AVC difera in functie de dimensiune si
localizarea leziunii. Disfunctiile corespund zonelor din
creier care au fost afectate. Cateva dizabilitati
determinate de AVC cuprind: slabiciunea musculara,
paresteziile,escarele de decubit,pneumonia,
incontinenta urinara, apraxia, dificultatea efectuarii
activitatilor zilnice, pierderea apetitului,cecitatea,
pierderea capacitatii de a vorbi si durerea. Daca AVC-ul
este indeajuns de sever sau are loc intr-o anumita zona
cerebrala se poate instalacomasau decesul.

Problemele emotionale secundare AVC-ului pot apare prin

lezarea directa a centrilor emotionali din creier sau prin
frustrarea sau dificultatea de adaptare la noile limitari,
incluzand:anxietatea,atacurile de panica, inexpresia
emotiilor, mania, apatia sipsihoza. 50% dintre
supravietuitori sufera dedepresiecaracterizata de
letargie, iritabilitate,tulburari de somn.

Deficitele cognitive rezultate prin AVC cuprind: afazia,

dementasi problemele memoriei si ale atentiei. Aproape
10% dintre pacienti vor dezvolta convulsii.
 CUPRINS
Cauze

Factori de risc

Clasificarea AVC

Semne si simptome

Subtipurile AVC-ului

Diagnostic

Preventia primara

Preventia secundara

Terapia AVC-ului ischemic

 Accidentul vascular
cerebral sau atacul
cerebrovascular reprezinta pierderea rapida
a functiei cerebrale datorita tulburarilor
aportului de sange la creier. Etiologia poate
fi ischemica- absenta fluxului de sange (
AVC ischemic), cauzata de un blocaj
cerebrovascular (tromboza, embolism
arterial) sau hemoragica(AVC hemoragic).
Ca rezultat, zona afectata a creierului nu mai
poate functiona, ducand la paralizia
membrelor din jumatatea dreapta sau stanga
a corpului, imposibilitatea de a intelege sau
a formula cuvintele sau imposibilitatea de a
vedea intr-un cadran al campului vizual.
Accidentul vascular cerebral este
o urgenta medicala care poate determina
leziuni neurologice permanente si deces.
Factorii de risc pentru AVC cuprind varsta
inaintata, hipertensiunea, AVC-urile in
antecedente sauaccidentul ischemic tranzitor
(AIT), diabetul, colesterolul crescut,
fumatul si fibrilatia atriala. Hipertensiunea
este cel mai important factor de risc
modificabil pentru AVC.

AVC-ul ischemic este ocazional tratat in spital

prin tromboliza iar unele AVC hemoragice beneficiaza
de neurochirurgie. Tratamentul recuperarii functiilor pierdute
implica specialisti logopezi si fizioterapeuti. Prevenirea recurentei
cuprinde administrarea de antitrombotice cum sunt aspirina si
dipiridamolul, controlul si reducerea hipertensiunii arteriale si folosirea
statinelor. Anumiti pacienti pot beneficia de pe urma endarterectomiei
carotidiene si a folosirii anticoagulantelor.
Cauze

Accidentul vascular cerebral poate avea multiple etiologii. In cazul

mecanismului ischemic, aportul de sange la creier este diminuat ducand
la disfunctia tesutului cerebral in respectiva zona.

Exista patru cauze principale ale ischemiei:

tromboza (obstructia unui vas de sange cerebral printr-un tromb format
local)
embolismul (obstructia printr-un embol migrat de la distanta)
hipoperfuzia sistemica (scaderea generala a aportului de sange)
tromboza venoasa.
Atacul vascular cerebral fara o explicatie evidenta este
denumit criptogenic si constituie 30% din toate AVC-urile ischemice.

Hemoragia intracraniana reprezinta acumularea de sange localizata

oriunde in interiorul craniului. Se face diferentierea intre hemoragia
intra-axiala (sange in interiorul creierului) si extra-axiala (sange
acumulat in interiorul craniului dar in exteriorul creierului). Hemoragia
intra-axiala se datoreaza unei sangerariintraparenchimatoase sau
intraventriculare. Principalele tipuri de hemoragii extra-axiale sunt
hematomul epidural, subdural si subarahnoidian. Majoritatea
sindroamelor de atac cerebral hemoragic au simptome specifice (cefalee
, traumatisme craniene in antecedente).
 Factori de risc
Cei mai importanti factori de risc modificabili pentru AVC
sunt hiprtensiunea si fibrilatia atriala. Alti factori de risc modificabili
cuprind hipercolesterolemia, diabetul, fumatul, consumul de alcool si
droguri,sedentarismul, obezitatea, consumul de carne rosie procesata si
alimentatia nesanatoasa. Consumul de alcool poate predispune la AVC
si hemoragie intracerebrala si subarahnoidiana prin multiple mecanisme.
Medicamentele asociate adesea cu atacul vascular cerebral sunt cocaina,
amfetaminele, antiinflamatoarele nesteroidiene si simpatomimeticele.

Clasificarea AVC
Accidentele vasculare cerebrale pot fi clasificate in doua categorii
majore: ischemice si hemoragice.

AVC ischemic (ischemia cerebrala)

AVC hemoragic (hemoragia cerebrala)
Atacurile ischemice sunt cele cauzate de intreruperea aportului
de sange, in timp ce atacurile hemoragice sunt
rezultatul rupturii unui vas de sange sau a unei structuri
vasculare anormale. Aproximativ 87% dintre atacuri sunt
cauzate de ischemie, iar restul de hemoragie. Unele hemoragii se
dezvolta in interiorul zonelor ischemice (transformare
hemoragica). Nu se cunoaste de ce multe hemoragii debuteaza de
fapt ca atacuri ischemice.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit AVC-ul drept deficitul

neurologic de cauza cerebrovasculara care persista peste 24 de
ore sau este intrerupt prin deces in 24 de ore. Definitia reflecta
reversibilitatea leziunilor tisulare, iar limita de 24 de ore
diferentiaza AVC-ul de atacul cerebral tranzitor, care este un
sindrom similar cu simptome de AVC care se remit complet in 24
de ore.
Semne si simptome

Simptomele AVC-ului au un debut brusc in cateva secunde sau minute,

iar in majoritatea cazurilor nu progreseaza. Simptomele depind de zona
cerebrala afectata. Cu cat zona de creier implicata este mai extinsa, cu
atat se vor pierde mai multe functii. Unele forme de AVC pot determina
si simptome aditionale. De exemplu, in hemoragia intracraniana zona
afectata poate comprima alte structuri intracraniene. Majoritatea
formelor de AVC nu sunt asociate cu cefalea, in afara de hemoragia
subarahnoidiana, tromboza venoasa cerebrala si ocazional hemoragia
intracerebrala.

Au fost propuse diferite sisteme de recunoastere rapida a atacului

vascular cerebral. Diferite semne pot prezice prezenta sau absenta unui
atac in diferite grade. Slabiciunea faciala brusca, paralizia bratului si
vorbirea anormala sunt elementele cele mai propabile care duc la
identificarea corecta a cazurilor de atac cerebral, probabilitatea crescand
cu 5,5 cand este prezent cel putin un astfel de semn. Similar, cand toate
cele trei semne sunt absente, probabilitatea unui atac cerebral scade
semnificativ. Desi aceste elemente nu sunt perfecte in diagnosticul AVC-
ului, ele pot fi evaluate rapid si usor, fiind de valoare in cazurile acute.

Sistemul de diagnostic rapid al AVC-ului propus este

prescurtat FAST (fata, brat, vorbire si timp) folosit mai ales in Anglia.
Pentru persoanele aduse in camera de urgente, recunoasterea precoce a
atacului cerebral este importanta si poate evita teste si tratamente care
necesita timp.
Subtipurile AVC-ului
Daca zona creierului afectata contine una din cele trei cai nervoase
centrale importante (tractul spinotalamic, tractul corticospinal si
lemniscusul medial) simptomele pot cuprinde:

hemiplegia si slabiciunea muschilor fetei

parestezii, reducerea sensibilitatii sau a senzatiei vibratorii
flascitate initiala (hipotonie), inlocuita de spasticitate (hipertonie), hiper-
reflexie si obligatoriu sinergii.

In majoritatea cazurilor simptomele afecteaza doar o parte a corpului

(unilaterale). In functie de zona creierului afectata, defectul neurologic
este de obicei pe partea opusa a corpului. Totusi, deoarece aceste cai
merg si prin maduva spinarii iar orice leziune aici poate determina
aceste simptome, astfel prezenta simptomelor nu indica neaparat un
AVC.

In plus fata de caile nervoase centrale enumerate mai sus, trunchiul

cerebral este si originea majoritatii nervilor cranieni. Un AVC care
afecteaza creierul si trunchiul cerebral poate produce simptome legate
de deficitele acestor nervi cranieni:
Alterarea mirosului, a gustului, auzului sau a vederii (totala sau partiala)
ptoza pleoapei si slabiciunea muschilor orbiculari
diminuarea reflexelor: deglutitia, tusea, reactivitatea pupilei la
lumina
diminuarea sensibilitatii si slabiciunea muschilor faciali
probleme ale echilibrului si nistagmus
frecventa respiratorie si cardiaca anormale
slabiciunea muschiului sternocleidomastoidian si imposibilitatea
de a intoarce capul in lateral
slabiciunea limbii.

Daca este implicat cortexul cerebral pot fi afectate si tractele

sistemului nervos central, dar se pot produce si simptome precum:
afazia (dificultatea exprimarii verbale, a intelegerii auditive, a
cititului si sau scrisului) fiind afectate de obicei ariile Broca si Wernicke
dizartria (tulburare motorie a vorbirii secundara leziunilor
neurologice)
apraxia (miscari voluntare alterate)
defecte ale campului vizual
deficite ale memoriei (afectarea lobului temporal)
gandire dezorganizata, confuzie, gesturi hipersexuale (afectarea
lobului frontal).
 Daca este implicat cortexul cerebral pot fi afectate si tractele
sistemului nervos central, dar se pot produce si simptome precum:

afazia (dificultatea exprimarii verbale, a intelegerii auditive, a

cititului si sau scrisului) fiind afectate de obicei ariile Broca si Wernicke
dizartria (tulburare motorie a vorbirii secundara leziunilor
neurologice)
apraxia (miscari voluntare alterate)
defecte ale campului vizual
deficite ale memoriei (afectarea lobului temporal)
gandire dezorganizata, confuzie, gesturi hipersexuale (afectarea lobului
frontal).

Daca este implicat cerebelul, pacientul poate prezenta urmatoarele:

tulburari ale echilibrului in mers

afectarea coordonarii miscarilor
vertigo si/sau dezechilibru.
Diagnostic
Accidentul vascular cerebral este diagnosticat prin cateva tehnici:
examenul neurologic, scanarile CT fara contrast sau RMN, ecografia
Doppler si arteriografia. Diagnosticul AVC-ului este totusi clinic, fiind
sustinut de tehnicile imagistice. Imagistica ajuta si la determinarea
subtipurilor si a etiologiei AVC-ului. Nu exista teste de sange speciale
folosite pentru diagnosticul atacului cerebral, desi testele de sange ajuta
in determinarea cauzei.
Cand s-a pus diagnosticul de AVC se pot efectua diferite alte studii
pentru a determina si cauza acestuia. Avand in vedere optiunile
diagnostice si terapeutice actuale este importanta determinarea unei
surse periferice de emboli. Selectarea testelor poate varia, deoarece si
cauza AVC-ului difera in functie de varsta, comorbiditati si tabloul
clinic.

Cele mai folosite tehnici cuprind:

ecografia/ studiul Doppler al arterelor carotide pentru a detecta
stenoza sau disectia in arterele precerebrale
electrocardiograma si ecocardiograma pentru a identifica aritmiile si
trombii rezultati
monitorizarea Holter pentru a identifica aritmiile intermitente
angiograma vascularizatiei cerebrale daca hemoragia este suspectata a
proveni dintr-un anevrism sau o malformatie arteriovenoasa
teste de sange pentru a determina hipercolesterolemia, diateza
hemoragica si alte cauze rare cum este homocisteinuria.
Preventia primara
Preventia primara este mai putin eficienta decit cea secundara. Deoarece
AVC-ul poate indica ateroscleroza, este importanta determinarea
riscului pacientului pentru alte boli cardiovasculare. Aspirina
confera oarecare protectie impotriva primului AVC la persoanele cu un
infarct miocardic sau la cei cu risc cardiovascular mare. Reducerea
hipertensiunii cu 10 mmHg sistolica sau 5 mmHg diastolica diminua
riscul de AVC cu 40% pentru formele ischemice si hemoragice.
Persoanele cu fibrilatie atriala au un risc anual de 5% pentru AVC, desi
riscul este mai mare pentru fibrilatia atriala valvulara. In
hipercolesterolemie statinele reduc riscul de AVC cu 15%. Diabetul
zaharat creste riscul de 2-3 ori.

Preventia secundara
Anticoagularea poate preveni recurentele. Printre pacientii cu fibrilatie
atriala nonvalvulara, anticoagularea poate reduce AVC-ul cu 60% in
timp ce antitromboticele cu 20/%. Cel mai folosit anticoagulant pentru a
preveni AVC-ul tromboembolic este warfarina.
Terapia AVC-ului ischemic
Tratamentul definitiv incearca inlaturarea blocajului prin fragmentarea
trombului (tromboliza) sau inlaturarea lui mecanica (trombectomia).

Tromboliza
Tromboliza cu activator al plasminogenului tisular recombinat (rtPA) in
AVC-ul ischemic acut, creste riscul de deces pe termen scurt dar pe
termen lung imbunatateste rata de independenta; modificarile
mortalitatii de lunga durata nu sunt semnificative. Creste sansa de a
supravietui si a fi independent cu 9% la cei tratati in primele 3 ore.

Trombectomia mecanica
Inlaturarea trombului poate fi incercata daca acesta este localizat intr-un
vas de calibru mare si poate fi o optiune la pacientii care nu sunt
candidati sau nu se amelioreaza dupa tromboliticele intravenoase.

Hemicraniectomia
AVC-urile pe teritorii mari pot determina edem semnificativ al creierului
cu leziuni cerebrale secundare in tesutul adiacent. Acest fenomen este
intalnit mai ales in AVC-urile din teritoriul arterei cerebrale mijlocii,
fiind denumit si infarctul cerebral malign datorita prognosticului nefast.
Ameliorarea presiunii poate fi incercata prin medicatie, dar unii pacienti
necesita hemicraniectomie.
Terapia AVC-ului hemoragic
Persoanele cu hemoragie intracerebrala necesita evaluare
neurochirurgicala pentru a detecta si a trata cauza sangerarii.
Anticoagulantele si antitromboticele, importante in tratamentul AVCului
ischemic pot agrava hemoragia. Pacientii sunt monitorizati pentru
modificarea nivelului de constienta, iar tensiunea arteriala, glicemia si
oxigenarea sunt mentinute la nivele optime.

Recuperarea dupa AVC

Ingrijirea medicala de calitate este fundamentala in mentinerea sanatatii
pielii, a unei alimentatii, hidratari, pozitii a corpului optime si in
monitorizarea semnelor vitale (pulsul, temperatura si presiunea
sangelui). Recuperarea dupa AVC incepe aproape imediat.

Pentru majoritatea pacientilor fizioterapia si logoterapia sunt de

importanta majora. Adesea sunt folosite scaunele cu rotile si bastoanele.
Fizioterapeutii pot lucra cu pacientii pentru a-si recistiga sensibilitatea si
mobilitatea de partea hemiplegica. Pacientii pot avea probleme
particulare, cum este disfagia care creste riscul de pneumonie de
aspiratie. Conditia se poate ameliora in timp, dar temporar se poate
insera un tub nasogastric sau o gastrostoma endoscopica percutana.

Tratamentul spasticitatii legate de AVC implica mobilizarea precoce

combinata de elongarea muschilor spastici si intinderea sustinuta prin
diferite pozitii. Electrostimularea a fost folosita cu oarecare succes.
Alte terapii non-invazive noi de reabilitare, inca in dezvoltare
sunt stimularea magnetica transcraniana si stimularea electrica
directa transcraniana.
 BIBLIOGRAFIE

http://blausen.com/ro/topic/neurology/

https://www.youtube.com/watch?
v=7FR1TsKLoDI

http://www.romedic.ro/accident-
vascular-cerebral-avc-