Sunteți pe pagina 1din 42

PLANUL LUCRARII Efectuarea toaletei generale si pe

regiuni a pacientului imobilizat


I. 1.1.Prezentarea notiunilor de Observarea pozitiei pacientului in
anatomie si fiziologie a aparatului pat
afectat Schimbarea pozitiei si
1.1.1.Anatomia si fiziologia imobilizarea pacientului
aparatului respirator Captarea eliminarilor
1.2.Prezentarea teoretca abolii 2.4.Supravegherea functiilor vitale si
1.2.1.Definitie. vegetative
1.2.2.Etiologie. 2.5.Alimentatia bolnavului
1.2.3.Simptomatologie. 2.6.Administrarea medicamentelor si
1.2.4.Patogenie. hidratarea organismului
1.2.5.Tratament. 2.7.Recoltarea produselor biologice si
patologice
II. Supravegherea pacientului 2.8.Pregatirea pacientului si efectuarea
din momentul internarii pana la tehnicilor speciale impuse de afectiune
externare si efectuarea tehnicilor
impuse de afectiune 2.9.Educatie pentru sanatate
2.1.Internarea pacientului in spital Profilaxia bolii
2.2.Asigurarea conditiilor de spitalizare 2.10.Externarea pacientului
2.3.Asigurarea conditiilor igienice III. 3.1.Prezentarea cazurilor
pacientilor internati de boala
Pregatirea patului si a accesoriilor Cazul nr. 1 - plan de ingrijire
lui Bibliografie.
Schimbarea lenjeriei de pat
Asigurarea igienei personale,
corporale si vestimentare a pacientului
CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR
Componentele aparatului respirator sunt: cavitate nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii
si plamani.
Arborele bronsic este format din caile respiratorii extra- si intrapulmonare, constituite
intr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului. In interiorul tesutului
pulmonar bronhiile principale se ramifica progresiv in bronhii lobare, segmentare
interlobulare din care iau nastere bronhiolele respiratorii, care se continua cu canalele
alveolare ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de saci - saci alveolari - in care se
deschid alveolele pulmonare.Traheea si bronhiile extralobulare au in peretii lor inele
cartilaginoase cu rol de a mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de
presiune din inspiratie si expiratie. Bronhiile terminale si respiratorii, lipsite de inelul
cartilaginos, contin un strat muscular dezvoltat, regland astfel circulatia aerului in caile
respiratorii intrapulmonare.
Plamanul, acoperit de pleure, este constituit din urmatoarele unitati anatomice si
functionale: lobi, segmenti, lobuli si acini pulmonari.
Lobii pulmonari sunt unitati morfologice mari, delimitate prin scizuri. Ei au independenta
structurala, functionala si patologica. Lobii sunt organizati in segmente, unitati
morfologice delimitate imperfect de septuri conjunctive. Segmentele sunt alcatuite din
lobuli. Lobulul este o masa piramidala cu baza catre suprafata externa a plamanului,
constituita din ramificatii ale bronhiolelor si vase de sange, inconjurate de tesut
conjunctiv. Este format din acini pulmonari constituit dintr-o bronhiola respiratorie,
impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare. Acinul
pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar.
Alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plamanului. Peretele alveolar,
adaptat schimburilor gazoase, este format dintr-un epiteliu alveolar, unistratificat, asezat
pe o membrana bazala si tesut conjunctiv bogat in fibre elastice in care se gaseste o
retea de capilare prov
enita din ramurile terminale ale arterei pulmonare. La nivelul alveolelor pulmonare se
realizeaza schimbul de gaze.
Pleura este alcatuita din doua foite - foita viscerala (acopera plamanii patrunzand si in
scizuri) si foita parietala (captuseste peretii cutiei toracice).
Vascularizatia plamanului. Plamanul are o dubla vascularizatie functionala si nutritiva.
Vascularizatia functionala asigura schimburile gazoase prin intermediul vaselor de
sange care constituie mica circulatie. Vascularizatia nutritiva, partea a marii circulatii,
este asigurata de arterele si venele bronsice. Venele dreneaza sangele in vena cava
superioara.
Inervatia - simpatica si parasimpatica din plexul bronhopulmonar

Mecanica respiratiei - schimburile gazoase se realizeaza datorita succesiunii ritmice a


doua procese: inspiratia si expiratia, constituind ventilatia pulmonara.
Inspiratia este un proces activ care consta in contractia muschilor inspiratori (muschiul
diafragm, intercostal intern, micul pectoral, scalenii, marele dintat posterior) si are drept
rezultat marirea volumului cutiei toracice prin cresterea celor trei diametre: longitudinal,
transversal, anteroposterior. Modificarile de volum ale cutiei toracice determina
modificari corespunzatoare ale volumului plamanului deoarece prin pleura viscerala
plamanii sunt solidari cu cutia toracica. Pelicula de lichid pleural dintre cele doua foite
favorizeaza alunecarea acestora, dar si cresterea coeziunii dintre ele, astfel plamanii
urmeaza expansiunea toracica si se destind pasiv. Ca urmare, presiunea intrapulmonara
scade cu 2-3 mmHg fata de cea atmosferica si de aceea aerul atmosferic patrunde in
plaman.
Expiratia este un proces pasiv in conditii obisnuite, toracele revenind la dimensiunile sale de
repaus ca urmare a relaxarii musculaturii inspirtorii (intercostal intern, dintatul posterior si
inferior, muschii abdominali). In consecinta, plamanii nu sunt tinuti in tensiune si revin la
dimensiunile de dinaintea inspiratiei. Se creeaza in interiorul plamanilor o presiune
superioara cu 2-4 mmHg celei atmosferice, ceea ce face ca aerul din plamani sa fie
expulzat.In timpul efortului si in anumite conditii patologice expiratia devine activa prin
participarea muschilor respiratorii auxiliari. Miscarile inspiratorie si expiratorie se succed ritmic
fara pauza, in tot cursul vietii. Frecventa miscarilor respiratorii in stare de repaus este de 16-
20 respiratii/minut. Frecventa si amplitudinea variaza in functie de necesitatile organismului in
O2 si mai ales de cantitatea de CO2 produsa.
Reglarea ventilatiei pulmonare se face pe 2 cai: nervoasa si umorala. Reglarea nervoasa
este asigurata de centrii nervosi respiratorii bulbopontini. Mecanismul umoral consta in
influentarea centrilor nervosi de catre concentratia de CO2 si O2 din sange, reglarea
facandu-se printr-un mecanism de feed-back.
TUBERCULOZA este o boala infecto-contagioasa provocata de bacilul Koch, afectand
organismul in intregime, interesand cu precadere plamanul si avand de obicei o evolutie
cronica pe parcursul careia se deosebesc doua etape: tuberculoza primara (care cuprinde
sancrul de inoculare si leziunile legate de el) si tuberculoza secundara (sau de organ). Se
caracterizeaza anatomic prin leziuni specifice tuberculoase iar clinic prin aspecte foarte
polimorfe variind in functie de stadiul de tuberculoza.
Etiologie
Agentul patogen al acestei boli este Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch. Are forma
unui bastonas drept sau usor incurbat, de 1-4 microni lungime, lat de 0,5-1,5 microni, cu
unele granule in interior, imobil, necapsulat si nesporulat. Este acido-alcolorezistent,
proprietate specifica de gen pe care se bazeaza coloratia clasica Ziehl-Nielsen.
Rezistenta bacilului Koch in mediul extern. Bacilii Koch supravietuiesc 30-45 minute la
caldura uscata de 100 grade Celsius si sunt omorati prin fierbere in 15 minute. Tulpinile
bovine supravietuiesc in lapte dupa o incalzire de 30 de minute la 65-85 grade. Frigul nu are
efect asupra bacililor, rezista si la -180 grade C. Bacilii uscat si inghetati in vid rezista 3 ani.
Lumina solara directa distruge bacilii Koch in 2 ore iar ultravioletele in 10-20 de minute. In
sputa rezista 3-4 zile. Solutiile antiseptice ca sublimat, tricrezol, lizol, acid fenic distrug bacilul
Koch in aproximativ o ora. Patogenitatea (capacitatea bacilului de a produce imbolnavirea)
este mai mult sau mai putin amplificata in functie de virulenta germenilor (intensitatea ritmului
de diviziune). Specia umana prezinta un grad de imunitate naturala (dar nu totala) fata de
micobacterii, castigata de-a lungul generatiilor anterioare, care au venit in contact cu acesti
germeni si care este transmisibila genetic. Ritmul de multiplicare este foarte lent (20 de ore
pentru o diviziune, de 60 de ori mai lent decat la stafilococi sau enterobacterii). 90% din
cazuri sunt produse de bacilul Koch de tip uman. Sunt patogene pentru om si tipurile bovine
si ovine, iar diferentierea se face in culturi.
Patogeneza
Evolutia procesului tuberculos este conditionnata de virulenta bacililor, de doza de
germeni si de reactivitatea organismului. Daca infectia se face cu germeni de o slaba
virulenta, in doza mica, iar organismul are o rezistenta buna, bacilii sunt inglobati in
fagocit si se elimina impreuna cu acestea pe cale hepato-intestinala, fara a fi influentata
cu nimic starea de sanatate. In cazu in care infectia se face cu o doza mare de germeni,
cu virulenta ridicata, iar organismul poseda o slaba rezistenta, bacilii sunt inglobati de
fagocite, insa la nivelul lor ei se pot multiplica, producand toxine care determina moartea
acestora. Fagocitele moarte sunt inglobate de catre macrofage, in interiorul carora bacilii
continua sa se multiplice. Macrofagele sufera o serie de modificari caracteristice,
exprimate prin formarea de celule gigante, gare constituie punctul de plecare al leziunii
tuberculoase. In jurul lor se dezvolta un proces infiltrativ celular, cu celule epioteloide si
limfoide, care inconjoara celula giganta. In acest fel ia nastere foliculul tuberculos
microscopic. Acesta poate evolua spre vindecare sau continua sa se dezvolte, dand
nastere la granuloame tuberculoase, vizibile macroscopic, la nivelul carora au loc
fenomene de cazeificare, fibrozare sau calcificare.
Factori favorizanti ai imbolnavirii: varsta, sexul (raportul barbati/femei este de 7/3),
graviditatea, etilismul cronic, diabetul zaharat, pneumoconiozele, cancerul bronho-pulmonar,
ulcerul gastro-duodenal si gastrectomia, factorii de mediu (malnutritia, surmenajul, locuintele
insalubre, supraaglomerate, lipsa educatiei sanitare), factorul profesional (medici, asistenti,
laboranti, infirmieri), factorul ereditar.
Simptomatologie
Simptomele clinice in tuberculoza pulmonara activa sunt, pe de o parte generale, rezultat al
infectiei tuberculoase a organismului si pe de alta parte functionale, expresia modificarilor
anatomo-fiziologice si fiziopatologice induse de leziunile specifice din plamani.
Simptomatologie generala: ascensiuni termice (subfebrilitati sau febra), transpiratii nocturne,
stare de disconfort uneori greu de definit, scadere a apetitului, pierdere ponderala si uneori,
la femei tinere amenoree.
Simptomele functionale respiratorii apar in general dupa intervale variabile de la instalarea
sindromului infectios general, dar uneori pot fi percepute concomitent sau chiar inaintea
simptomelor generale. Cele mai frecvente sunt tusea la inceput neproductiva, apoi cu sputa
mucopurulenta nefetida, redusa cantitativ: ceva mai rar expectoratia este pio-sanguinolenta
sau franc hemoragica (uneori hemoptizia este prima acuza luata in seama de bolnavi si duce
frecvent la depistarea tuberculozei). Se mai intalnesc dureri toracice (prin afectarea pleurei in
procesul inflamator specific si chiar constituirea unei pleurezii), dispnee accentuata (in caz de
pleurezie masiva sau pneumotorax spontan compresiv), zgomote respiratorii anormale (raluri
crepitante fine sau mai des subcrepitante in regiunile apicle si subapicale (mai ales
interscapulovertebral).
In fine, la apriximativ o zecime din bolnavi nu exista nici un fel de simptome clinice.
Tratamentul
Tratamentul antituberculos are in vedere doua obiective: unul individual (reprezentand
interesele pacientului) - de a vindeca boala restaurand cat mai repede capacitatea de munca
si reintegrarea in familie si societate si unul comunitar (reprezentand interesele colectivitatii
careia ii apartine pacientul) - de a utiliza cat mai eficient resursele disponibile pentru a reduce
riscul de infectie si/sau imbolnavire in colectivitate.
Mijloacele terapeutice prin care se realizeaza obiectivele tratamentului sunt: medicatia
antituberculoasa si medicatia simptomatica, vitamine, bronhodilatatoare, antitusive sau
expectorante, tonicardiace, hepatoprotectoare, in functie de tabloul clinic sau de complicatiile
si bolile asociate ale bolnavului.
Medicamentele antituberculoase - clasificare:
Din punct de vedere al utilizarii clinice, medicamentele antituberculoase pot fi grupate astfel:
1.)esentiale - majore: IZONIAZIDA (H), RIFAMPICINA (R)
-de asociere: PIRAZINAMIDA (Z), ETAMBUTOLUL (E),
STREPTOMICINA (S)
2.)de rezerva: ETIONAMIDA, CICLOSERINA (T), CIPROFLOXACINA (Q)
REACTII ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR ANTITUBERCULOASE:

MEDICAMENT REACTII MAJORE REACTII MINORE

IZONIAZIDA -hepatita (de tip hepatocelular), -nevrita periferica


(INH, H) apare in primele luni de administrare -foarte rar disconfort gastric
-greturi sau varsaturi, ameteli
-sindrom pelagroid
-diverse rashuri cutanate
-ginecomastie la barbat
-sindrom pseudolupic
RIFAMPICINA -manifestari astmatice, asociate rar -icter non-hepatic
(RMP, R) cu colaps sau soc -cefalee
-purpura trombocitopenica -frison si ascensiune febrila
-anemie hemolitica acuta -disconfort digestiv
-insuficienta renala acuta -greata, varsaturi
PIRAZINAMIDA -hepatita -roseata tegumentara insotita
(PZM, Z) de senzatie de caldura si intepaturi
-greata
-foarte rar manifestari articulare de
hiperuricemie
ETAMBUTOLUL -nevrite optice retrobulbare -disconfort digestiv
(EMB, E) -insuficienta renala - rar greturi sau varsaturi
STREPTOMICINA -hipoacuzie, -parestezii periorale
(SM, S) -tulburari vestibulare -potenteaza blocul neuro-mus-
-ameteli cular curoric
-dificultati de mentinere a
mersului drept
-nistagmus
-varsaturi
Regimuri terapeutice
Tratamentul tuberculozei si ritmul de monitorizare bacteriologica a evolutiei sub tratament sunt standardizate pentru majoritatea cazurilor.
Din 1998 s-a introdus in tara noastra incepand cu judetul Iasi strategia DOTS formata din scheme standarad de tratament.

REGIMUL INDICATII ASOCIERI DE RITM DE CONTROL


MEDICAMENTE BACTERIOLOGIC
I -pulmonari 2(3)luni HRZE(S) 7/7 -la sfarsitul lunii a 2-a (T2)
-extrapulmonari cu +4(3)luniHR 3/7 si la sfarsitul lunii a 3-a
localizari severe (T3) pt. cei pozitivi in
(meningiene, vertebrale, microscopie la T2
osteo-articulare, renale) (situatie in care faza de
-extrapulmonari cu doua atac este prelungita la 3
sau mai multe localizari luni)
=incheierea fazei intensive
-la inceputul lunii a 5-a
(T5)
-la sfarsitul lunii a 6-a (T6)
=incheierea tratamentului
II -retratamentele pentru 2 luni HRZES 7/7+ -la sfarsitul lunii a 3-a (T3)
orice categorie de caz sau 1 luna HRZE 7/7 + =incheierea fazei intensive
pentru orice localizare 5 luni HRE 3/7 -la sfarsitul lunii a 5-a (T5)
-la sfarsitul lunii a 8-a (T8)
=incheierea tratamentului
III -forme non-grave la copii 2 luni HRZ 7/7 + -la sfarsitul lunii a 2-a (T2)
-extrapulmonari cu 4 luni HR 3/7 =incheierea fazei intensive
localizari unice non-severe -la sfarsitul lunii a 6-a (T6)
(pleura, =incheierea tratamentului
ganglioni limfatici)
IV -rezistent la unul sau mai Individualizate -lunar pana la negativare,
(individualizat) multe medicamente apoi trimestrial pana la
antituberculoase incheierea tratamentului
CAPITOLUL II. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNARII
SI PANA LA EXTERNARE SI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE
AFECTIUNE
Internarea pacientului in spital. Internarea bolnavului reprezinta primul contact al sau
cu spitalul, concomitent intrerupandu-se si legaturile permanente cu munca, familia,
prietenii. Atitudinea corespunzatoare a personalului medical influenteaza tonusul
optimist al bolnavului, ajutandu-l sa depaseasca cu bine problemele legate de
spitalizarea de durata si motivandu-l sa-si efectueze tratamentul complet.
Internarea bolnavului se va face pe baza buletinului de identitate, biletului de trimitere si
a dovezii de asigurat CAS (adeverinta de salariat, cupon de pensie etc.), respectand
regulamentul privind circuitele functionale ale spitalului.
Bolnavul internat este indrumat la serviciul de primire care este alcatuit din mai multe
incaperi: sala de asteptare, cabinet de consultatii. In acest cabinet va fi trecut in registrul
de internari, aici se completeaza prima parte a fisei de observatie cu datele de identitate
si adresa exacta. Bolnavul este pregatit pentru examenul medical, fiind ajutat sa se
dezbrace. Asistenta se va comporta cu multa atentie si delicatete, pentru a-l convinge ca
va fi bine ingrijit. Cu datele culese de la bolnav sau/si apartinatori, in urma consultatiei,
medicul va completa o parte a fisei de observatie.
Obiectele de imbracaminte si alte eventuale bunuri care se afla asupra
bolnavului vor fi inventariate de asistenta, inregistrate, daca este
necesar vor fi dezinfectate si deparazitate, apoi invelite intr-o manta de
protectie si depozitate la magazia de efecte, pe baza unui proces verbal
competat in doua exemplare.
Bolnavul este insotit in camera de imbaiere, unde, la nevoie, se va face
si deparazitarea. El este ajutat in cazul in care starea lui necesita, sa-si
efectueze baia generala sau dus, fiind servit cu: sapun, prosoape, perie
de dinti si forfecuta pentru unghii. In camera de imbracare i se dau rufe
curate: pijama, papuci, ciorapi, halat apoi este condus pe sectie, la
salonul stabilit de medic.
Asistenta de salon prezinta bolnavul celorlalti pacienti si il ajuta sa-si
aranjeze lucrurile in noptiera, informandu-l asupra regulamentului de
ordine interioara. Se vor masura tensiunea arteriala, pulsul, respiratia si
temperatura, se vor nota in foaia de observatie si vom instrui bolnavul
referitor la ce are de facut in vederea recoltarii analizelor de laborator.
Asigurarea conditiilor de spitalizare. Saloanele bolnavilor pulmonari
trebuie sa fie orientate cu ferestrele spre nord pentru a beneficia de o
luminozitate intensa si permanenta, fara actiunea directa a razelor
solare. Este bine daca in fata saloanelor exista terase mari, unde
bolnavii, in cursul zilei, pot fi dusi afara, pentru aeroterapie. Saloanele
trebuie sa fie incalzite moderat, eventual cu 1-2 grade mai putin decat
temperatura optima a saloanelor si sa aiba o ventilatie buna.
Pentru cazurile pulmonare cu leziuni cavitare extinse sau pentru cele
extrapulmonare grave (meningoencefalite, localizari osteo-articulare etc)
se admit abateri de la regimurile standard: continuarea tratamentului
pana la 9 luni sau administrarea zilnica a medicamentelor si in faza de
continuare.
Orice tratament antituberculos instituit impune deschiderea unei fise de
tratament chiar la debutul acesteia, de catre unitatea care a inceput
tratamentul. Fisa de tratament este singurul document valid al unui caz
de tuberculoza. Ea contine sintetic toate informatiile esentiale despre
pacient si despre episodul de imbolnavire respectiv. De aceea ea
trebuie sa constituie un instrument de lucru permanent pentru
personalul medical care ingrijeste bolnavul si sa insoteasca pacientul in
toate unitatile in care acesta isi efectueaza tratamentul. Fiecare cura de
tratament va avea o singura fisa de tratament corespunzatoare iar daca
se reia tratamentu pentru esec, abandon sau caz cronic se va incepe o
noua fisa. Pentru tratamentele care sunt continuate peste 12 luni se va
completa o noua fisa pe care se va inscrie insa in partea din dreapta
mentiunea "continuare".
Pentru cazurile cu MDR (multidrogrezistenta) TB se va completa fisa de
tratament speciala.
Dupa incheierea tratamentului fisa se va pastra in plicul pacientului de la
Dispensarul Anti-Tuberculos teritorial in care acesta a fost inregistrat si
declarat.
Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati:
Pregatirea patului si a accesoriilor
Pentru pregatirea patului avem nevoie de urmatoarele materiale necesare:
-cearsaf simplu
-cearsaf plic
-doua fete de perna
-doua perne
-una-doua paturi
Se indeparteaza noptiera de langa pat. Se aseaza un scaun cu spatar la
capatul patului. Pe scaun se aseaza in ordinea intrebuintarii: lenjerie curata, pernele si
patura. Cearsaful se asaza la mijlocul saltelei, se desface si se intinde o parte a
cearsafului spre capatul patului, cealalata spre capatul opus. Se introduce cearsaful
adanc sub saltea.
Persoana asezata cu fata spre capatul patului, cu mana de langa pat prinde
partea laterala a cearsafului la o distanta egala de la colt cu lungimea partii atarnate si o
ridica in sus pe langa satea. Se lasa in jos partea de cearsaf ridicata si se introduce sub
saltea partea de cearsaf care atarna sub marginea inferioara a saltelei, celelalte trei
colturi se fac dupa aceeasi procedura. Se introduce sub saltea toata partea laterala a
cearsafului incepand de la colturile saltelei, se intinde bine sa nu prezinte cute.
Daca este nevoie se aseaza musamaua si aleza. Pe urma se aseaza cel de-al
doilea cearsaf peste care se intinde patura, marginea cearsafului dinspre cap se
desface peste patura pentru ca patura sa nu constituie o greutate asupra degetelor
picioarelor pacientului. Se va face o cuta atat din cearsaf cat si din patura, se aseaza
mana stanga sub cearsaf, ridicand cearsaful si patura peste mana opusa, formand o
cuta. Se aseaza pernele introduse in fetele de perna curate.
Asigurarea igienei personale corporale
Igiena corporala incepe de la internare, cand bolnavul este imbaiat si, la
nevoie, deparazitat. Toaleta generala trebuie efectuata atat de frecvent incat sa asigure
bolnavului o infatisare curata sau sa previna orice mirosuri neplacute si orice forma de
iritatie a pielii. Datoria asistentei medicale este de a pastra pacientul intr-o stare de
curatenie, indiferent de varsta sa, de pozitie, stare fizica sau afectiva.
Toaleta bolnavului constituie una din conditiile indispensabile ale procesului de
vindecare. Prin toaleta se indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat
si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate cu alte substante
straine care adera la piele. Indepartatrea acestora deschide orificiile de excretie ale
glandelor pielii si invioreaza circulatia sangelui. Toaleta linisteste bolnavul si ii creaza o
stare de confort. Majoritatea bolnavilor sunt obisnuiti cu toaleta completa de acasa, dar
exista si bolnavi, mai putini, carora asistenta trebuie sa le dezvolte deprinderile unei
toalete complete pe baza normelor igienei personale. In vederea acestui lucru, asistenta
educa bolnavul si-i pune la dispozitie:
- sapun neutru
- trei prosoape curate
- sapuniera
- perie de unghii
- forfecuta de unghii
- periuta de dinti
- pasta de dinti
- pahar cu solutie antiseptica pentru gargara
- spirt mentolat
- lenjerie de corp curata
Baia este curatata si dezinfectata inainte de fiecare utilizare. Asistenta pregateste
materialul necesar pentru efectuarea toaletei corporale, a parului, a cavitatii bucale si
taierea unghiilor pe o masuta langa vana sau dus. Pregateste apa, a carei temperatura
trebuie sa fie de 37 grade C masurata cu termometrul de baie, dand drumul mai intai
apei reci si apoi celei calde pentru evitarea aburului si condensului. Bolnavul face singur
baie si la nevoie asistenta il ajuta. Se va avea grija la efectuarea corecta a baii si
indepartarea tuturor reziduurilor de pe piele. Se spala mai intai fata, trunchiul, membele
si regiunea perianala. Se vor utiliza trei prosoape diferite pentru uscare prin tamponare.
Dintii se spala bine si unghiile se taie. Se va atrage atentia bolnavului sa nu manevreze
robinetele si sa nu se inchida singur in baie. Asistenta va fi atenta la orice zgomote
neobisnuite si va intra in baie acordandu-i primul ajutor (pot surveni lipotimii si colaps).
Este bine ca dupa terminarea baii bolnavul sa efectueze un dus la o temperatura mai
scazuta decat cea a pei din vana. Bolnavul este imbracat cu lenjerie curata si condus in
patul sau care a fost intre timp schimbat. Bolnavul se inveleste bine si se incalzeste.
Toaleta se face in functie de starea bolnavului. In cazul in care bolnavul este imobilizat la
pat (hemoptizie, stare generala foarte alterata etc.), asistenta va efectua toaleta
bolnavului pe regiuni. Trebuie avut in vedere ca majoritatea bolnavilor pulmonari
transpira abundent, ceea ce face ca pielea sa devina fragila si sa se lezeze usor,
bolnavii facand mai repede escare de decubit. Este bine ca pielea transpirata sa fie
spalata cu alcool mentolat, care invioreaza circulatia periferica.
Obsevarea pozitiei pacientului in pat
Pozitia preferata a bolnavilor in pat este in decubit dorsal, cu o perna subtire
sub cap. Pozitia semisezanda nu are efect favorabil in vindecarea tuberculozei
pulmonare, dar este abordata in caz de hemoptizii sau insuficienta respiratorie. Daca
bolnavul are caverne deschise, mai ales in lobii superiori, pozitia Trendelenburg
favorizeaza inchiderea si cicatrizarea acestora. Acest lucru nu trebuie fortat, iar daca
starea bolnavului este buna, alegerea pozitiei trebuie lasata la discretia sa. Durata
zilnica a repausului la pat va fi hotarata de medic de la caz la caz, obligatoriu fiind un
repaus de minim doua ore dupa administrarea tratamentului tuberculostatic.
Captarea eliminarilor
Captarea sputei. Deoarece majoritatea bolnavilor de tuberculoza pulmonara
expectoreaza, ei vor fi deserviti cu scuipatori speciale cu capac, ce contin solutie
dezinfectanta. Se va urmari cantitatea, culoarea, consistenta, eventual mirosul sputei (in
suprainfectiile pulmonare), toate aceste caracteristici furnizandu-ne date despre stadiul
procesului de vindecare sau eventualele complicatii survenite in acest proces.
Urmarirea functiilor vitale si vegetative
Urmarirea functiilor vitale ale organismului este obligatorie in cursul oricaror
boli, caci modificarea lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului, precum
si evolutia si gravitatea bolii de care sufera. Asistenta medicala are obligatia sa masoare
zilnic si sa noteze in foaia de temperatura functiile vitale ale organismului (temperatura,
pulsul, tensiunea arteriala, respiratia) si functiile vegetative (diureza, scaunul).
Temperatura: masurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului maximal.
Acesta este gradat in scara Celsius, este un termometru cu scara redusa de la 34,5 la
42 grade. Termometrele in uz sunt tinute in solutie de cloramina 2%, care trebuie
schimbata la 12 ore, in borcane pe fundul carora se pune vata.Masurarea temperaturii
se face in cavitati inchise: rect, vagin sau in cavitati semiinchise: axila, plica inghinala si
cavitatea bucala. Se va
nota in foaia de temperatura cu pix albastru. La bolnavii cu tuberculoza pulmonara curba
febrila este importanta in aprecierea evolutiei spre vindecare a leziunilor.
Pulsul: cu ocazia sistolei ventriculare sangele este impins din cavitatile ventriculare ale
inimii in arterele mari. Aceasta masa de sange intalneste in sistemul arterial o alta masa
de snge de care se loveste sub influenta contractiilor puternice ale muschiului cardiac.
Este perceput prin comprimarea arterelor pe o suprafata dura, osoasa, ca niste
zvacnituri ritmice. Se masoara numarand pulsatiile pe un minut, apasand cu indexul,
mediul si inelarul o artera superficiala (radiala, carotida, temporala, humerala, pedioasa)
pe un plan osos. Inainte de masurarea pulsului, bolnavul va fi in repaus psihic si fizic cel
putin 10 minute. La adulti, frecventa normala a pulsului este de 60-80 batai/minut, ea
putand sa creasca (tahicardie) sau sa scada (bradicardie). Pulsul se noteaza cu pix rosu
in foaia de temperatura.

Respiratia: urmarirea respiratiei se face prin simpla observare a miscarilor cutiei


toracice, fara ca bolnavul sa fie instiintat, deoarece respiratia este un act reflex si
constient care poate fi supus vointei, si astfel putandu-se modifica ritmul. Frecventa
respiratiei in mod normal merge paralel cu frecventa pulsului, raportul fiind de 1/4. La
adulti frecventa respiratiei este de 16/minut pentru barbati si de 18/minut la femei. O
frecventa mai mare se numeste tahipnee, iar una mai mica - bradipnee. La bolnavii cu
tuberculoza apare frecvent dispneea, fenomen caracterizat printr-o respiratie dificila si
aflat in corelatie cu gradul de afectare al aparatului respirator de catre infectia cu
mycobacterium tuberculosis sau cu existenta unor afectiuni pulmonare secundare.
Respiratia se noteaza in foaia de temperatura cu pix albastru.
Tensiunea arteriala: reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra
peretilor arteriali. Ea este determinata de forta de contractie a inimii, de rezistenta
intampinata de sange (elasticitatea si calibrul vaselor) si de vascozitatea sangelui.
Masurarea tensiunii arteriale se va face cu aparate speciale, numite tensiometre. Se
aplica manseta tensiometrului pe bratul sprijinit si in extensie, tensiometrul fiind asezat
astfel incat bolnavul sa nu aiba vizibilitate asupra cadranului. Cu mana stanga se fixeaza
pe artera humerala stetoscopul, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele
in urechi, cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica pana la disparitia
zgomotelor pulsatile. Privind manometrul, se decomprima cu ajutorul ventilului pana ce
se aude primul zgomot - tensiunea maxima (sistolica). Se continua decomprimarea pana
la disparitia ultimei unde pulsatile - tensiunea minima (diastolica). Se indeparteaza
manseta. Notarea TA se va face cu cifre sau grafic. Valorile normale pentru un adult
sunt: tensiunea maxima 115-140 mmHg si tensiunea minima 75-90 mmHg. La bolavii cu
tuberculoza pulmonara nu apar modificari ale TA decat in cazul coexistentei unor
afectiuni cardiace sau a aparitiei unor complicatii.
Alimentatia bolnavului

Pentru om alimentatia constituie substratul vietii fiind realizata prin


aportul permanent de substante nutritive. Deoarece prin alimentatie se
mentine energia organismului, ingrijirea bolnavilor are in vedre atat
stabilirea unui regim alimentar corespunzator bolii cat si administrarea lui.
Alimentatia bolnavilor cu tuberculoza trebuie sa fie adaptata
perioadei de evolutie a bolii. In perioadele febrile, dieta bolnavului trebuie sa
fie alcatuita din alimente lichide si pastoase, bogate in vitamina C. Mai
tarziu, va primi o dieta mixta, hipercalorica, dar alcatuita din alimente usor
digerabile. Trebuie asigurat si aportul cantitativ de lichide, luand in
considerare si pierderile prin expectoratie, daca aceasta este abundenta.
Supravegherea are o importanta deosebita la bolnavii varstnici care se
deshidrateaza foarte repede. Asistenta medicala se va ingriji de tranzitul
intestinal regulat al bolnavului.
.
Administrarea medicamentelor
Tratamentul de baza in afectiunile tuberculoase este medicatia cu
tuberculostatice. Acestea se vor administra strict supravegheat, asistenta urmarind cu
atentie bolnavul pe parcursul ingerarii tabletelor si capsulelor, deoarece exista
posibilitatea ca acesta, inconstient de gravitatea bolii si de importanta medicamentelor in
tratarea ei, avand in vedere si numarul relativ mare de tablete ce alcatuiesc priza zilnica
(10-15), sa incerce sa le inghita doar partial, sau chiar deloc. Asistenta se va abtine de
la administrarea oricarui medicament in afara celor indicate de catre medic.
Administrarea se va face respectand doza, calea si ritmul de administrare. Asistenta
trebuie sa cunoasca efectele secundare ale tuberculostaticelor iar in cazul in care apar,
sa anunte imediat medicul.
Recoltarea produselor biologice si patologice
Examinarile de labortor efectuate produselor biologice si patologice
completeaza siptomatologia bolilor cu elemente obiective, exprimand modificarile
aparute in morfologia, fiziologia si biochimia organismului. Aceste elemente confirma
sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evolutia bolii si efcacitatea tratamentului, confirma
vindecarea sau semnaleaza aparitia unor complicatii.
Utilitatea si obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de
modul de recoltare a produselor care se analizeaza si modul cum se efectueaza
examenul de laborator.
Recoltarea sangelui.Asistenta medicala recolteaza sange pentru determinarea VSH, a
hemoleucogramei, examene biochimice. Recoltarea se va face de regula dimineata, pe
nemancate, prin punctie venoasa din venele plicii cotului. Sangele se recolteaza cu
materiale sterile, curate si uscate. Recipientele in care se recolteaza vor fi etichetate
corect: nume, prenume, salon, sectie, analiza ceruta si vor fi trimise la laborator.
Recoltarea sputei. Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor
ce se expulzeaza din caile respiratorii prin tuse. Scopul este explorator - pentru
examinari macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice, in vederea stabilirii
diagnosticului.
Pregatirea materialelor necesare: - materiale sterile: cutie Petrii, pahar conic;
scuipatoare speciala (sterilizata fara substanta dezinfectanta);
- materiale nesterile: pahar cu apa; servetele sau batiste de unica intrebuintare
Pregatirea pacientului:
- se anunta si i se explica necesitatea efectuarii examinarii;
- se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie;
- se instruieste sa expectoreze numai in vasul dat si sa nu introduca in vas saliva.
Executie:
- i se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura;
- i se ofera vasul de colectare in functie de examenul cerut;
- se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse;
- se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24 h.
Recoltarea sputei se mai poate face prin:
- frotiu faringian si laringian;
- spalatura gastrica;
- spalatura bronsica.
Pregatirea produselor pentru laborator: recipientele se acopera, se eticheteaza si se
trimit la laborator.
Recoltarea urinei. Se face la orice bolnav pentru sumarul de urina in recipiente curate
si uscate din emisie spontana sau prin sondaj vezical. Examenul de urina da indicatii
asupra starii functionale a rinichilor si permite sa se aprecieze existenta unor tulburari in
restul organismului, constituind o proba importanta a oricarui examen medical. Pentru
examenul chimic se recolteaza urina de dimineata, care este foarte concentrata, in
recipient de sticla foarte curat
Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune.
Intradermoreactia la tuberculina: Se face cu PPD (Purified Protein Derivative) 2 u.
Administrarea intradermica a 2 u PPD cu lectura la 72 ore (cand se inregistreaza
intensitatea maxima a raspunsului specific) este metoda cea mai fidela de punere in
evidenta a hipersensibilitatii intarziate (de tip tuberculinic), indusa de o infectie naturala
sau de vaccinarea BCG (acolo unde este practicata).
Intradermoreactia se face pe fata anterioara a antebratului stang, in 1/3 mijlocie; la 72
ore se masoara diametrul transversal al zonei edematiate si indurate, la locul injectarii.
Sub 5 mm = reactie negativa
6-9 mm = reactie dubioasa
Pe langa diametrul induratiei se recomanda sa se faca si o evaluare calitativa a acesteia
( 4 tipuri PALMER; tipurile I si II care includ induratiile puternice, dure la palpare, ca si
reactiile flictenulare sunt considerate foarte sugestive pentru o infectie virulenta.
Injectiile intradermice cu tuberculina se fac cu seringi de 0,5 - 1 ml, lungi si subtiri
(seringa de tuberculina).Acele trebuie sa fie cat mai fine, cu varful taiat scurt. Locul de
electie este in treimea medie anterointerna a antebratului.
Dupa degresare si dezinfectarea suprafetei alese se intinde si se imobilizeaza pielea cu
policele si indexul sau degetul mediu al mainii stangi, iar cu mana dreapta, tinand
seringa intre policele si degetul mijlociu, se introduce varful acului in grosimea pielii usor
oblic pe suprafata, cu taietura indreptata in sus, pana cand orificiul acului dispare
complet. In acest moment, incetam impingerea acului inainte si prin rearanjarea
degetelor si apasarea pistonului infiltram lichidul din seringa ( 0,1 ml ) in grosimea
dermului. In locul unde se acumuleaza lichidul, se formeaza imediat o ridicatura palida,
avand aspectul cojii de portocala. Dupa terminarea injectiei se retage acul si se
tamponeaza locul injectiei.
Toracocenteza. Se face in scop explorator sau terapeutic, in cazul aparitiei unei colectii
lichidiene intrapleurale, prin afectarea tuberculoasa a pleurei.
Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare:
- ace de otel, nichelate, cu un diametru de 1 mm si lungi de 10 cm (cel putin 2);
- o seringa 10-20 ml;
- alcool, tinctura de iod, vata, tampoane pe porttampon, tifon steril si emplastru
pentru pansarea locului punctionat;
- 2-3 eprubete sterile, etichetate si inchise cu dop de vata sau cauciuc pentru
recoltarea probelor de laborator din lichidul evacuat; lampa cu spirt;
- seringa de 1-2 ml, cu ace subcutanate, pentru anestezie locala;
- solutie de novocaina 1% , 1-2 fiole;
- un prosop steril;
- o tavita renala;
- daca punctia se executa in pat, se va pregatio musama si o traversa de panza
pentru a apara patul, precum si un scaunel pentru a-l aseza sub picioarele bolnavului;
- daca punctia exploratoare va fi urmata de evacuarea colectiilor pleurale, atunci se
vor pregati alaturi de cele de mai sus, aparatele de aspirat Dieulafoy sau Potain sau
utilajul necesar pentru sifonaj sau toracocenteza cu supapa;
- recipiente pentru lichidul evacuat;
- un cilindru gradat, cu o capacitate de 500-1000 ml, pentru masurarea cantitatii de
lichid extras prin punctie;
- substante analeptice si tonicardiace in injectii, pentru eventuale accidente.
.
Pregatirea bolnavului si stabilirea locului punctiei:
Punctia se executa in camera de tratamente sau , la nevoie, in salon.
Pregatirea punctiei si asistarea medicului in timpul interventiei sunt efectuate de doua
asistente: una care sprijina si observa bolnavul in timpul punctiei si a doua care serveste
medicul cu instrumente si-l ajuta la manuirea aparatelor de evacuare a cavitatii pleurale.
Bolnavul este asezat in pozitie sezanda la marginea patului, cu mana de partea care
urmeaza a fi punctionata, peste cap, pana la urechea de partea opusa, pentru a
indeparta coastele cat mai mult una de alta.
Locul punctiei se va alege dupa situatia si cantitatea lichidului pleural, de catre medic, si
va fi degresat, la nevoie ras, spalat cu alcool si dezinfectata cu tinctura de iod de catre
asistenta.
Rolul asistentei in cursul punctiei propriu-zise:
Introducerea acului in cavitatea pleurala este sarcina medicului. Asistenta are rolul de a
linisti si incuraja bolnavul, de a-l pozitiona, de a-i supraveghea starea generala, de a
inmana medicului instrumentele necesare, de a prelua lichidul extras, si, la incheierea
punctiei, de a badijona locul cu iod si a aplica un pansament steril lipit cu emplastru.
Dupa punctie, bolnavul va fi repus in patul lui cu foarte mare atentie, fara miscari bruste
si va fi supravegheat.
Pregatirea si asistarea examenului bronhoscopic
Prin bronhoscopie intelegem explorarea arborelui traheobronsic sub vizibilitate directa,
cu ajutorul unui aparat numit bronhoscop.
Asistenta va anunta bolnavul cu cel puint o zi inaintea examinarii, explicandu-i
necesitatea efectuarii acesteia si linistindu-l. Examinarea se face dimineata pe
namancate. La indicatia medicului, se va administra bolnavului un anestezic de baza la
timpul fixat. In vederea anesteziei, bolnavul va fi asezat pe un scaun, se vor indeparta
protezele dentare mobile, i se va da o tavita renala in mana. Urmarind instlarea
anestezicului de catre medic in caile respiratorii, va aduce bolnavul in pozitiile cerute
pentru imprastierea anestezicului pe o suprafata cat mai mare a traheei si a bronhiilor
principale (inclinari la dreapta si la stanga, inainte, inapoi etc.).
Bronhoscopia necesita doua asistente, dintre care una asigura pozitia bolnavului si tine
sub supraveghere starea sa generala, iar cealalta serveste medicul cu instrumentele si
materialele necesare.
In ziua bronhoscopiei bolnavul ramane la pat. Timp de 4 ore, pana la reaparitia
sensibilitatii complete a mucoaselor anesteziate, el se va abtine de la orice alimentatie.
Educatie pentru sanatate - profilaxia bolii

Educatia pentru sanatate isi aduce un aport important in profilaxie. Populatia trebuie
constientizata asupra acceptarii controlului preventiv. Trebuie pornit de la elemente
clasice de igiena personala si colectiva, folosirea batistelor, utilizarea scuipatorii si a
obiectelor de toaleta individuala. Unul din obiectivele profilaxiei este preocuparea in
ceea ce priveste intarirea rezistentei organismului prin cultura fizica, sport si
imbunatatirea cotinua a conditiilor de viata si mediu. Populatia trebuie sa cunoasca
sursa si caile de transmitere ale bolii precum si metodele de profilaxie.
Externarea pacientului

Momentul plecarii pacientului din spital este stabilit de medicul primar si seful de sectie.
Asistenta aduna toata documentia de la bolnav pe care o pune la dispozitia medicului de
salon. Asistenta fixeaza cu bolnavul ora plecarii pentru a-i putea asigura alimentatia
pana in ultimul moment. Verifica mai departe recuperarea hainelor de la magazia de
efecte a bolnavului pe baza procesului verbal intocmit la internare. Asistenta
aporofundeaza cu bolnavul indicatiile primite de la medic, care sunt cuprinse in biletul de
iesire, insistand pe necesitatea efectuarii in continuare a tratamentului antituberculos
complet prin dispensarul teritorial
CAPITOLUL III PREZENTAREA evenimente biografice legate de sanatate
CAZURILOR DE BOALA - hipoacuzie bilaterala
Pentru a avea o imagine cat mai completa - hepatita virala 1985
asupra tuberculozei pulmonare si a relatii sociale
pacientilor suferind de aceasta boala,am Familia este compusa din sotie si 3 copii.
luat in studiu urmatoarele cazuri: elemente fizice
CAZUL I - Plan de ingrijire Grupa sanguina: B(III)
Culegerea datelor RH: pozitiv
1) DATE FIXE Nu prezinta alergii.
Nume si prenume: O. A.
Sex: M
Varsta: 48 ani
Stare civila: casatorit
caracteristici individuale
Rasa: alba
Limba vorbita: romana
Religie: ortodoxa
Studii: medii
Ocupatie: fara ocupatie
Mediul: urban
gusturi personale si obiceiuri
-alimentatie: normala
-fumator, a consumat alcool in cantitati
excesive
Examen fizic asistent

a)Sistem neuro-muscular:- mentine echilibrul


- bine orientat
- tonus normal
b)Aparat respirator: - torace astenic
- bolnavul este usor tahipneic, cu amplitudinea miscarilor respiratorii
scazuta, miscari simetrice ale celor doua hemitorace in timpul repiratiei (22 resp/min)
c)Aparat cardio-vascular: puls normal, ritm regulat, TA normala
d)Aparat digestiv: bolnavul prezinta greutate sub valorile normale (45 kg la o inaltime de
1,63 m); apetitul este diminuat, bolnavul avand preferinta pentru lichide. Scaun de
aspect normal, 1/zi.
e)Aparat renal: bolnavul prezinta o diureza medie/ zi de 1200-1400 ml. Mictiuni
spontane, nedureroase.
f) Tegumente si mucoase: integre, palide, transpirate
g) Sistem emotional: pacientul este optimist, linistit. Coopereaza cu personalul sanitar.
DATA INTERNARII: 17.03.2006
DATA EXTERNARII: 23.05.2006
Nr. de zile spitalizare: 67
2) DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: TBC pulmonar secundar fibro-cazeos policavitar LSD si nodular infiltrativ LSS cu
diseminari. Pleurezie bazala bilaterala.
Motivele internarii: - tuse cu expectoratie muco-purulenta
- transpiratii nocturne
- inapetenta
- astenie
- scadere accentuata in greutate
- febra
3) ANAMNEZA
- antecedente heredo-colaterale: neaga TBC in familie
- antecedente personale: hipoacuzie bilaterala, hepatita virala (1985)
- conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu sotia si cei trei copii intr-un apartament cu 2 camere; nu a lucrat in mediu cu
noxe respiratorii.
- comportamente: fumator - aprox. 15 tigari/zi; a consumat alcool in cantitati excesive.
4)ISTORICUL BOLII: Boala debuteaza in urma cu cateva luni prin transpiratii nocturne, febra, tuse, scadere marcata in
greutate. Bolnavul fiind un tusitor cronic, afirma ca nu a dat importanta simptomatologiei, a urmat doar un tratament naturist ( cu
ceaiuri). Ulterior, datorita accentuarii simptomatologiei mai sus mentionate, se prezinta la medicul de familie, acesta il indruma catre
Ambulatorul TBC pentru un examen de specialitate, in urma caruia se decide internarea in serviciul nostru pentru investigatii
suplimentare si tratament de specialitate.

Examen clinic general:


Stare generala: mediocra
Tegumente si mucoase: curate, palide, transpirate
Tesut celular subcutanat: mult diminuat
Sistem ganglionar limfatic: ganglioni periferici patologici nu se palpeaza
Aparat respirator: Torace astenic; freamat pectoral diminuat ambele baze; sonoritate pulmonara - submatitate 1/3 inferior
drept; murmur vezicular - abolirea murmurului vezicular 1/3 inferior drept.
Aparat cardio-vascular: frecventa cardiaca 76/min; TA = 130/90 mmHg; soc apexian in spatiul V intercostal stg. pe linia medio-
claviculara; aria matitatii cardiace in limite normale; zgomote cardiace ritmice, de intensitate normala.
Aparat digestiv: farige normal; abdomen suplu, depresibil, nedureros la palpare; tranzit intestinal prezent; ficat, splina -
nepalpabile.
Aparat uro-genital: loje renale libere, rinichi nepalpabili, semn Giordano - negativ bilateral; mictiuni fiziologice.
Sistem nervos, endocrin, organe de simt: hiperacuzie bilaterala.
5) MANIFESTARI DE DEPENDENTA
NEVOIA MANIFESTARI DE SURSA DE DIAGNOSTIC
DEPENDENTA DIFICULTATE DE NURSING
1.A respira si a avea o buna -respiratie ingreunata (dispnee de -modificarea integritatii anatomice Dispnee
circulatie repaus) a aparatului respirator Circulatie inadecvata
-modificarea frecventei respiratiei -scaderea capacitatii de
(22resp/min) expansiune pulmonare
-modificarea amplitudinii -respiratie superficiala prin
respiratorii (prin scadere) cresterea frecventei respiratiei
-tuse chinuitoare -prezenta secretiilor
-tegumente palide -procesul patologic
pulmonar
-procesul infectios
-cunostinte insuficiente despre
obiceiurile daunatoare
-anorexie
2.A manca si a bea -scadere in greutate -procesul infectios Alimentare neadecvata
-anorexie -starea generala alterata
-hipertermia

3.A elimina -expectoratie abundenta, mucoasa, -procesul infectios Eliminare inadecvata


forma numulara, in cantitate de -modificarea integritatii cailor (expectoratie)
100-150 ml/24h respiratorii Diaforeza
-dificultate in a respira -procesul infectios
-tuse chinuitoare
-transpiratii profuze, predominant
nocturne
-disconfort
-deshidratare (bolnavul acuza
senzatie de sete permanenta)
4.A se misca si a avea o buna
postura

5.A dormi si a se odihni


6.A se imbraca si dezbraca

7.A mentine temperatura corpului -subfebrilitati -procesul infectios pulmonar Hipertermie


in limite normale -transpiratii profuze
-sete intensa

8.A fi curat, ingrijit si a-si proteja -tegumente transpirate


tegumentele

9.A evita pericolele -risc de suprainfectii -imunitate scazuta a organismului Risc de hemoptizie
-fatigabilitate -procesul infectios Risc de infectie cu bK a
-risc de hemoptizie -anorexie anturajului
-risc de infectie cu bK a -neaccesibilitate la informatii
anturajului -lipsa de cunoastere a mijloacelor
-cunostinte insuficiente despre de prevenire a raspandirii infectiei
caile de transmitere a infectiei
10.A comunica cu semenii

11.A actiona conform propriilor


convingeri si valori, a practica
religia

12.A fi preocupat in vederea


realizarii
13.A se recrea
14.A invata -bolnavul nu are cunostinte Lipsa de informatie
suficiente referitoare la boala si
modul de transmitere a acesteia
6) PROBLEME ALE PACIENTULUI
-Dificultate in a respira
-Alterarea circulatiei
-Dificultate in a se alimenta
-Expectoratie abundenta
-Transpiratii profuze
-Dificultati in a-si mentine temperatura corpului in limite normale
-Dificultatea de a evita pericolele
-Dificultatea de a invata
7) PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

Dispnee 1.Asigurarea necesarului de ROL PROPRIU: Dupa 5 zile respiratia se amelioreaza


oxigen conform nevoilor -aerisesc salonul dimineata si seara
organismului pe tot parcursul -asigur temperatura optima de 18-20C
spitalizarii. -verific aparatura pentru oxigenoterapie, sterilizez sonda,
2.Ameliorarea respiratiei in 5 zile schimb apa din umidificator
ROL PROPRIU:
-recomand bolnavului pozitia semisezanda pentru usurarea
respiratiei
-invat bolnavul sa faca exercitii de respiratie(inspir profund si
lent)
-constientizez bolnavul despre efectul nociv al fumatului
Hipertermie 1.Pacientul sa beneficieze de o ROL PROPRIU: Febra cedeaza dupa 20 zile.
stare de bine, de confort. -aerisesc salonul
2.Disparitia temperaturii in 15 zile -asigur imbracaminte lejera
-schimb lenjeria de pat si de corp ori de cate ori este nevoie
-invat bolnavul sa poarte sosete din bumbac si sa le schimbe
frecvent
-asigur temperatura optima in salon
-sterg bolnavul de transpiratie
-calculez bilantul hidric/24h
-servesc bolnavul cu cantitati mari de lichide la temperatura
corpului (cel putin 2 l/zi)
ROL PROPRIU:
-masor temperatura de 2 ori/zi
-supraveghez bolnavul
ROL DELEGAT:
-administrez antitermice, PARACETAMOL 2tb/zi,
Eliminare 1.Fluidificarea ROL DELEGAT: Actul expectoratiei mult usurat
inadecvata secretiilor in -administrez BROFIMEN 1-1-0 tb dupa 7 zile.
(expectoratie) urmatoarele zile -educ pacientul cum sa expectoreze, il invat sa nu inghita Pacientul colecteaza corect
Diaforeza 2.Pacientul sa nu sputa, sa o colecteze in scuipatoare sputa.
devina sursa de -sa nu stropeasca in jur Dupa 7 zile transpiratia a
infectii -sa nu arunce corpii straini in scuipatoare diminuat.
nozocomiale -curat mucoasa bucala si dintii cu tampoane Dupa 15 zile, bolnavul prezinta
Pacientul sa aiba -golesc, curat si dezinfectez scuipatorile transpiratii minime.
o stare de bine, -folosesc manusi cand manipulez scuipatorile
de confort fizic in ROL PROPRIU:
timp de o -mentin tegumentele pacientului curate si uscate
saptamana. -spal tegumentele ori de cate ori este necesar
-schimb lenjeria de pat si corp
-mentin igiena riguroasa a plicilor si a spatiilor
interdigitale
-asigur imbracaminte usoara si comoda
-administrez lichide caldute (cel putin 2 l/24h)
ROL DELEGAT:
-administrez antitermice la indicatia medicului
Alimentatie Pacientul sa fie ROL PROPRIU: Bolnavul acumuleaza progresiv
neadecvata - echilbrat -explorez preferintele pacientului in greutate.
deficit nutritional -servesc pacientul cu alimente la o temperatura
moderata, prezentate atragator, la ore regulate
-las pacientul sa aleaga dupa gusturile sale
-urmaresc cantitatea de alimente consumate
-cantaresc bolnavul saptamanal
-maresc progresiv valoarea nutritiva a ratiei
-asigur necesarul de calorii/24h
-stabilesc programul alimentatiei (3 mese si 2 gustari la
orele 8-10-13-16-19)

Circulatie Ameliorarea ROL PROPRIU:


inadecvata circulatiei -sfatuiesc pacientul sa intrerupa consumul de tutun,
alcool
-sa consume fructe, zarzavaturi
Risc de hemoptizie Reducerea acestui risc prin informarea ROL PROPRIU: Bolnavul nu acorda atentia cuvenita
Risc de infectie cu corecta a pacientului -explic bolnavului ce este hemoptizia si cum se celor enuntate.
bK a anturajului Reducerea acestui risc prin informarea poate preveni Bolnavul recunoaste ca ar fi un
corecta a bolnavului si aplicarea unor -recomand respectarea tratamentului potential risc pentru cei din jurul sau.
masuri de profiaxie tuberculost.
-recomand sa renunte la alcool si tutun
-recomand evitatrea expunerii la soare,
caldura si ingerarea de alimente sau lichide
fierbinti
-recomand evitarea eforturilor fizice
ROL PROPRIU:
-izolarea bolnavului in sectia TBC Bistrita
-sterilizarea veselei, lenjeriei de corp si pat, a
obiectelor ce vin in contact cu bolnavul
-sterilizarea recipientelor in care se recolteaza
sputa
-dezinfectia incaperilor
-educarea bolnavului in ceea ce priveste actul
expectoratiei
ROL DELEGAT:
-chimioprofilaxia contactilor
Cunostinte Pacientul sa acumuleze noi cunostinte -explorez nivelul de cunostinte al bolnavului Pacientul a acumulat noi cunostinte
insuficiente despre boala si modul de transmitere al -stimulez dorinta de cunoastere despre boala sa si modul de
acesteia -constientizez bolnavul asupra propriei transmitere al acesteia
responsabilitati privind sanatatea
-corectez deprinderile daunatoare sanatatii
(alimentatie inadecvata, fumat, consum de
alcool)
-explic importanta pe care o are continuarea
tratamentului in ambulator dupa externare
precum si importanta controalelor periodice.
DAT T.A. Pul Resp Temp. Recoltari de Examinari Tratament Regim
A s . produse biologice paraclinice ali-
si patologice men-
tar

17 III 140/90 76 22 37,3C BK omog= Radiogra- Paracetamol Hiper-


BAAR(+) fie PA 2x1tb caloric
VSH=80-121 Profil dr. Algocalmin
Hgb=10,5g/dl 2x1tb
VEP=35% Brofimen
L=8500 1-1-0
Glicemie Codeina
=101mg/dl 1tb seara
TGO=21u/l Vit B6
TGP=33u/l 1tb dim.
Uree=19mg/
dl
Creat=0,8mg/
dl
RBW=neg
Ex urina=
Normal

18 III 135/ 74 22 37,4C Paracetamol -/-


80 2x1tb
Algocalmin
2x1tb
Brofimen
1-1-0
Codeina
1tb seara
Vit B6
1tb dim.
HIN 100mg
1+1tb
PZM 500mg
1+1tb
19 135/85 70 21 37,2C Paracetamol -/-
III 2x1tb
Algocalmin
2x1tb
Brofimen
1-1-0
Codeina
1tb seara
Vit B6 1tb/zi
RMP 150mg
1+1cp
EMB 400mg
1+1tb
20 130/ 68 20 37,5C L. pleural Paracetamol -/-
III 80 BK=negativ 2x1tb
Algocalmin
2x1tb
Brofimen
1-1-0
Codeina
1tb seara
Vit B6
1tb dim.
HIN 2tb
RMP 2cp
PZM 2tb
EMB 2tb
21 130/ 68 20 37,3C Paracetamol -/-
III 80 2x1tb
Algocalmin
2x1tb
Brofimen
1-1-0
Codeina
1tb seara
Vit B61tb/zi
HIN 100mg
2,5tb
RMP 150mg
3cp
22 125/ 68 20 37,4C Paracetamol
III 75 2x1tb
Algocalmin
2x1tb
Brofimen
1-1-0
Codeina
1tb seara
Vit B6 1tb/zi
HIN 100mg
2,5tb
RMP 150mg
3cp
PZM 500mg
3tb
EMB 400mg
3tb
Ketotifen
1tb dim.
23- 120/ 62- 18- 37,1- Paracetamol
28 70- 70 20 37,9C 2x1tb
III 135/ Algocalmin
85 2x1tb
Brofimen
1-1-0
Codeina
1tb seara
Vit B6
1tb dim.
HIN 100mg
2,5tb
RMP 150mg
3cp
PZM 500mg
3tb
EMB 400mg
3tb
29 120/ 62- 17- 37,0- -/- -/-
III- 70- 70 19 37,4C
7 IV 135/
85
8 IV- 120/7 62- 17- 36,4- Brofimen -/-
19 IV 0- 68 20 36,8C 1-1-0
135/8 Codeina
5 1tb seara
Vit B6
1tb dim.
HIN 100mg
2,5tb
RMP 150mg
3cp
PZM 500mg
3tb
EMB 400mg
3tb
Ketotifen
1tb dim.

20 120/7 60- 17- 36,3- -/- -/-


IV- 0- 67 19 36,8C
30 IV 135/8
5

1 V- 120/70 60- 16- 36,2- -/- -/-


15 V - 66 19 36,7C
135/85

16 V 120/7 60- 19 36,8C -/- -/-


0- 65 Miofilin
135/8 3x1 tb
5
17 120/70- 60-65 18 36,5C BK omog= Radiogra- -/- -/-
V 135/85 5b/100c fie PA Salbutamol
VSH=54-90 3x1 tb
Hgb=11,4mg/
dl
VEP=35%
L=6900
18 120/70- 60-64 18-19 36,2-36,8C -/- -/-
V- 135/85
23
V

BIBLIOGRAFIE
1. TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI - VOL. I si II - C. Mozes, Ed. Medicala 1978
2. GHID DE NURSING - Ed. Viata Medicala Romaneasca
3. TRATAT DE MEDICINA INTERNA - Prof. Radu Paun, Ed. Medicala 1983
4. FTIZIOLOGIE - Marcel Popescu, Ed. "POLSIB" Sibiu 1996
5. MANUAL DE MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII - Borundel, Ed. ALL
6. MANUAL DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIA OMULUI - clasa a XI-a - I. Teodorescu Exarcu, S. Gherghescu, I. Ciunnat, Ed. Didactica si
pedagogica 1990