DIVERSITATE-

NORMALITATE
 Educația de gen
◦ Se întâmplă de multe ori ca atunci când cunoaștem pe cineva care este altfel decât noi să spunem că nu este normal. Cu alte
cuvinte, credem că normalitatea e dată de respectarea unor norme sociale impuse de majoritate. Dar cine spune că majoritatea
are întotdeauna dreptate? Imaginează-ți o lume în care între persoane nu ar exista niciun fel de diferențe. Oamenii ar arăta la
fel, s-ar îmbrăca la fel, ar asculta același gen de muzică, s-ar uita la aceleași filme și ar avea același hobby. Nu ar exista băieți
și fete, ciniște ființe androgine1. Toată lumea ar vorbi aceeași limbă, ar avea aceleași preferințe culinare și aceeași profesie.
Cum ar fi să trăim într-o asemenea lume? Probabil destul de plictisitor, pentru că ne-ar fi destul de greu să găsim un subiect de
discuție sau să învățăm ceva nou unii de la alții. Realitatea e că tocmai lucrurile care ne diferențiază de alții sunt cele care ne
fac interesanți și unici. Din păcate, de multe ori lipsa de cunoaștere ne poate face să ne temem de cei care sunt altfel decât noi și
prin urmare să avem o atitudine ostilă față de aceștia. Istoria este plină de exemple tragice în care anumite grupuri au fost
persecutate din cauza rasei, naționalității sau religiei lor, care erau diferite de a populației majoritare. O societate ideală ar fi
cea care ar fi capabilă atât să aprecieze frumusețea diversității membrilor ei, cât și să le naționalitate, etnie, religie, orientare
sexuală, stare de sănătate sau orice alt criteriu. Depinde de fiecare dintre noi ca o astfel de societate să nu rămână doar un vis
frumos.
 EXERCIȚIU:
În tabelul de mai jos ai trecute, în partea stângă mai multe categorii de indivizi. În spațiul liber alăturat,
notează prima trăsătură care îți vine în minte și pe care o asociezi cu categoria respectivă (vezi exemplu).

Femei Ex. sensibile

Barbați
Germani
Afro-americani
Romi
Evrei
Profesori
Tineri
Bătrini
Supraponderali
Țărani
Manliști
 Acum analizează trăsăturile trecute de tine în tabel.
◦ 1. Ai completat tabelul chiar și pentru categoriile cu care n-ai avut ocazia să interacționezi până acum? Dacă
da, pe ce te-ai bazat?
◦ 2. Crezi că atributul scris de tine caracterizează toți reprezentanții categoriei respective, fără excepție? De
ce sau de ce nu?
◦ 3. Gândește-te la grupurile sau categoriile din care tu însuți faci parte. Ex: băieți sau fete, elevi, român(că) sau
altă naționalitate, microbist(ă) sau iubitor(oare) de balet etc.
◦ Care crezi că sunt stereotipurile pe care ceilalți le folosesc în raport cu aceste categorii și în ce măsură crezi că
te reprezintă?
◦ Mergând mai departe cu exemplul ales, putem constata că nu ne vom opri la simpla etichetare a noilor colegi
(“tocilarul”,”rockerul” și ”fițoasa”), ci aceste persoane pe care încă nu le cunoaștem vor trezi în noi și niște
reacții emoționale.
◦ Poate dintre toți ne va fi mai simpatic “tocilarul”, deoarece ne putem baza pe el
atunci când nu ne descurcăm cu temele pentru acasă. Sau poate ne va fi mai
simpatic ”rockerul”, pentru că împărtășim aceleași preferințe muzicale, în timp ce
”fițoasa” ne va fi antipatică, deoarece pare să fie îngâmfată.
Aceste atitudini sau reacții emoționale (simpatie, antipatie, furie, teamă,
dezgust, disconfort, ură etc) sunt clădite pe stereotipuri și poartă numele de
prejudecăți.
La fel ca stereotipurile, prejudecățile se manifestă în viața noastră de zi cu zi,
uneori fără să ne dăm seama de acestlucru. Un exemplu de prejudecată des întâlnită
este tendința de a atribui mai multe calități grupului din care facem parte decât
altor grupuri.
Ce este discriminarea?
◦ Să ne imaginăm că într-o zi profesorul vostru de fizică vă spune că
elevii cu ochi albaștri sau verzi sunt foarte buni la fizică, în timp ce
elevii cu ochi căprui nu pot să înțeleagă sub nicio formă această
materie. Cu alte cuvinte, folosește un stereotip.
◦ Continuând, vă spune că are o simpatie deosebită pentru elevii cu
ochi albaștri sau verzi, în timp ce elevii cu ochi căprui îi sunt absolut
antipatici. Aceasta este evident o prejudecată. Mai departe, vă spune că
elevii cu ochi albaștri sau verzi vor avea media 10 din oficiu, în timp ce
elevii cu ochi căprui vor fi lăsați corijenți. Ei bine, aceasta este
discriminare, și putem să pariem că dacă ai ochi căprui nu ai fi prea
încântat(ă) de această situație.
Ce este stigma?
◦ Am văzut că stereotipurile pot viza orice categorie de persoane, fie că este vorba de sex, naționalitate, etnie,
◦ religie, orientare sexuală etc. Stereotipurile pot fi de asemenea negative, dar și pozitive. Un exemplu de
stereotip pozitiv ar fi că germanilor le sunt frecvent atribuite calități precum seriozitatea, punctualitatea și
hărnicia.
Atunci când însă atribuim anumitor grupuri o serie de însușiri negative (agresivitate, depravare, inteligență
scăzutăș.a.m.d.), vorbim despre stigmă.
 Exerciții și teme de reflecție

◦ 1. Care sunt cele mai frecvente stereotipuri despre romi pe care le-ai întâlnit?
Care sunt persoanele din jurul tău de la care le-ai auzit cel mai des? Cum au
influențat ele părerea ta despre romi?

◦ 2. În ce măsură ai fi de acord să ai un coleg de școală rom?

Dar un coleg de clasă? Dar un coleg de bancă? Dar un prieten apropiat? Motivează
răspunsul.
Persoana din fotografie este femeie sau
bărbat?
◦ Dacă la întrebarea anterioară ai răspuns femeie, ai avutdreptate. Dacă răspunsul tău
a fost bărbat, de asemenea ai avut dreptate. Dar cum este posibil acest lucru?
◦ Persoana din imagine este ceea ce se numește burrnesha, adică o femeie care la un
moment dat a decis să își asume un rol masculin până la sfârșitul vieții. În țări
precum Albania, Kosovo sau Muntenegru, există obiceiul ca în cazul în care într-o
familie nu se naște niciun băiat care să moștenească avuția familiei, cea mai mică
dintre fiice să fie obligată să se transforme în bărbat. Acest lucru înseamnă că din
acel moment va trebui să arate, să se îmbrace și să se comporte ca un bărbat, iar
societatea o tratează în consecință. Femeile burrnesha nu au voie să se căsătorească,
dar au o serie de privilegii acordate numai bărbaților: au un loc rezervat în
consiliul comunal și veghează asupra destinului femeilor, copiilor și bătrânilor din
familia sa.
Discriminarea de gen. Sexismul.
◦ Adeseori folosim termenii de gen masculin sau feminin, respectiv sex masculin sau
feminin și considerăm că sunt sinonime. Însă între ele există o diferență subtilă.
În timp ce sexul se referă la diferențele biologice dintre bărbați femei, universale
și determinate prin naștere, genul însumează roluri și responsabilități învățate pe
parcursul vieții și care depind de societatea în care trăim. Cu alte cuvinte, genul se
referă la așteptările legate de caracteristicile, atitudinile și comportamentele
femeilor și bărbaților, sau la ceea ce înțelegem prin masculinitate și
feminitate.Fiecare dintre noi, în procesul formării personalității, își asumă un set
de trăsături feminine și masculine, adică își formează o identitate de gen, care
poate sau nu să corespundă sexului biologic.
◦ Iată așadar că există situații când sexul nu este același cu genul și este
important să reținem că genul cuprinde o serie de trăsături învățate și
asumate de fiecare persoană.
◦ Dar cum se formează această identitate de gen?
◦ Ei bine, la fel ca multe alte lucruri învățate în procesul de formare a
personalității, și identitatea de gen are la bază o mulțime de
stereotipuri de gen. Încă din prima zi de viață, fetițele se disting de
băieți prin faptul că, de exemplu, sunt îmbrăcate în roz și nu în bleu.
Pe măsură ce cresc, lumea se așteaptă de la ele să fie cuminți,
conștiincioase și blânde, în timp ce unui băiat îi sunt iertate mai ușor
trăznăile, pentru că “așa sunt băieții”.
◦ Situația nu se schimbă nici mai încolo, când copiii ating vârsta școlară.
Fetele sunt încurajate să se aplece asupra materiilor umaniste (de
exemplu limba maternă sau limbile străine, educație plastică, muzică,
literatură etc), în timp ce băieții sunt îndrumați spre matematică, fizică
sau chimie. Manualele școlare sunt pline de personaje feminine care au
ca singură ocupație îngrijirea locuinței și a copiilor și de personaje
masculine care au meserii prestigioase precum cea de medic, avocat,
aviator etc. De asemenea, poveștile sunt pline de prințese, a căror
principală calitate e că sunt frumoase, și de prinți, care sunt puternici
și curajoși.
◦ Stereotipurile de gen sunt cele care taxează o fată care joacă fotbal și se cațără în
copaci ca fiind “băiețoasă” sau un băiat care plânge sau este pasionat de balet ca
fiind “fătălău”.
◦ Tot ele sunt de vină atunci când o fată este descurajată să-și aleagă o meserie
tehnică, pentru că aceasta este o meserie pentru băieți. Sau când un bărbat este
blamat pentru că vrea să fie artist, când în schimb ar trebui să urmeze o carieră
mai“serioasă”, care să-i permită să-și întrețină ulterior familia.
◦ Stereotipurile de gen sunt cele din cauza cărora o femeie este mai prost plătită
decât un bărbat, deși efectuează aceeași muncă, sau nu este promovată într-o
funcție de conducere, pentru că se consideră că n-ar fi la fel de capabilă ca un
bărbat să facă față cerințelor postului.
◦ Discriminarea de gen sau sexismul este din păcate o realitate a vremurilor noastre și este definit ca favorizarea unui
anumit gen în detrimentul altuia. Aproape peste tot în lume, se pare că genul feminin a tras paiul cel scurt. În
continuare oferim câteva exemple de sexism:
◦ În multe țări, venirea pe lume a unui băiat este întâmpinată cu bucurie, în timp ce nașterea unei fete esteo
dezamăgire. În India, atunci când o fetiță vine pe lume,se spune că s-a născut o servitoare a căminului.
◦ Uneori nașterea unei fete este considerată chiar o povară, deoarece înseamnă că familia va trebui să agonisească
pentru a strânge zestrea necesară măritișului. Zestrea este considerată o compensație acordată soțului pentru căîși
asumă povara întreținerii unei femei, iar dacă aceasta este prea mică, socrii femeii o pot trata cu cruzime.
◦ Deși beneficiile alăptării pentru dezvoltarea copiilor sunt binecunoscute, fetele sunt de multe ori alăptate mai puțin
decât băieții, deoarece mamele lor vor să rămână însărcinate cât mai curând, în speranța că vor naște un băiat. Pe
măsură ce cresc, fetele au acces la mai puține oportunități decât băieții, iar dacă familia este una săracă, copilărie, cât
și la vârsta adultă.
◦ Accesul la educație este în multe locuri din lume mai dificil pentru fete decât pentru băieți. Se estimează că în
fiecare an sunt cu 9 milioane mai multe abandonuri școlare în rândul fetelor decât în rândul băieților, deoarece
acestea sunt măritate sau obligate să muncească uneori chiar înainte de vârsta de 10 ani.
◦ Până la începutul secolului XX (în unele țări chiar până mai târziu), femeile nu au avut drept de vot. În Brunei și
Arabia Saudită femeilor le este interzis și astăzi să voteze, iar în Liban și Emiratele Arabe Unite, numai o parte
dintre femei au drept de vot (cele care pot face dovada unei educații elementare).
◦ Deși aparent sexismul este mai mult problema femeilor decât a bărbaților, în
realitate ambele sexe au de pierdut din cauza acestor atitudini. Țările în care
drepturile femeilor sunt limitate se confruntă cu o rată mai mare a sărăciei, ceea ce
este firesc dacă ne gândim că din cauza mentalității restrograde, jumătate din
populația lor este needucată și nu are acces pe piața muncii. În locurile în care se
practicăfrecvent avortul fetelor, se ajunge ca la un moment dat să existe mult mai
mulți bărbați decât femei, ceea ce face mai grea întemeierea unei familii. Când
femeile se limitează la îngrijirea căminului și a copiilor pierd oportunități
educaționale și profesionale, dar și pentru bărbați este mult mai greu să obțină
custodia copiilor în cazul unui divorț, ceea ce este tot un caz de discriminare.
Sexismul este așadar problema tuturor.
Exerciții și teme de reflecție
◦ 1. Identifică stereotipuri de gen într-un text la alegere. Poate fi un manual școlar
sau povestea /cartea preferată. În ce măsură crezi că deciziile și comportamentul
tău au fost sau sunt influențate de stereotipuri de gen?

◦ 2. Care sunt meseriile tradițional considerate ca fiind potrivite pentru femei? Dar
pentru bărbați? Caută pe Internet sau la bibliotecă exemple de personalități care
au contrazis aceste stereotipuri.
◦ În fine, pentru a combate discriminarea nu trebuie să mai
rămânem indiferenți atunci când cineva este jignit sau
nedreptățit din cauză că face parte dintr-un grup minoritar.

◦De multe ori, atunci când nu noi suntem victimele

discriminării, preferăm să nu ne implicăm, însă o astfel de
atitudine pasivă ne face complici la discriminare și ne pune în
pericol propriile drepturi.
Cum ne apărăm atunci când suntem
victime ale discriminării?
◦ Dacă faci parte dintrun grup vulnerabil, probabil că tot ce am scris până acum despre
◦ stereotipuri, prejudecăți și discriminare îți este familiar, pentru că este
◦ vorba despre experiențe pe care le-ai trăit pe propria piele.
◦ Cel mai important lucru pe care îl poți face atunci când
◦ ești o victimă a discriminării este să nu păstrezi tăcerea.
◦ Indiferent dacă persoana care adoptă un comportament
◦ Discriminatoriu în ceea ce te privește este un coleg,
◦ un cadru didactic sau orice altă persoană, există legi,
◦ instituții și specialiști la care te poți adresa pentru a primi
◦ ajutor.