Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HERNIILE FEMURALE
Definitii
Regiunile herniare
Anatomie
Etiopatogenie
Anatomopatologie
Tratament
Complicatiile hernioplastiilor
Definitii
Hernia= exteriorizarea unui viscer din cavitatea in care este
continut, prin intermediul unui defect la nivelul peretelui.
- regiunile inghinale
- ombilicul
- linia alba
- linia semilunara alui Spieghel
- diafragmul
- perineul, triunghiul lombar superior Grinfeltt, trigonul lombar
inferior Petit, gaurile obturatorii si sciatice
Anatomia regiunii inghinale
CONGENITALE DOBANDITE
Discolagenoze
Obezitatea, hipotiroidia
H. INGHINALE
H. INGHINALE H. INGHINALE
OBLICE
DIRECTE OBLICE INTERNE
EXTERNE
CONGENITALE DOBANDITE
Herniile inghinale
Hernii inghinale congenitale
- sunt consecinţa persistenţei canalului peritoneovaginal,
care normal se obliterează după naştere şi rămâne ca
lig. Cloquet în interiorul cordonului spermatic, iar în
caz de fibrozare parţială dă naştere aşa-numitelor
inele Ramonede
- se descriu:
- Hernii peritoneo-vaginale: canal complet
permeabil, conţinut herniar în contact cu testiculul;
posibilă asociere a hidrocelului comunicant (dispare în
clino-statism);
- Hernii peritoneo-funiculare: canal obliterat
deasupra vaginalei testiculului;
- Hernii vaginale închistate: la situaţia anterioară
se adugă hidrocelul;
- Hernii funiculare cu chist al cordonului (la femeie,
rar, poate exista chist al canalului Nűck): între sacul
herniar şi vaginala testiculară se interpune un chist de
cordon;
Herniile inghinale
N.B.:
1. În hernia inghinală congenitală (posibilă manifestare la
maturitate), elementele funiculului spermatic sunt dispuse
circumferenţial faţă de sacul herniar, în timp ce în hernia
dobândită, elementele funiculare (inclusiv lig. Cloquet) sunt
adunate pe o parte a sacului herniar (cel mai frecvent supero-
lateral de acesta) → posibilă orientare diagnostică intraoperatorie.
Se descriu:
- punct herniar: sacul herniar se află la nivelul
orificiului herniar profund;
- hernie interstiţială: sac aflat în plin canal inghinal;
- bubonocel: fundul sacului se găseşte la nivelul
orificiului inghinal superficial;
- hernie inghino-funiculară: sacul depăşeşte orificiul
inghinal superficial;
- hernie inghino-scrotală: sac ajuns în bursa
scrotală;
Herniile inghinale
Hernii directe
- Se produc la nivelul fosetelor inghinale mediale,
si sunt supranumite “de slabiciune”
Diagnostic diferenţial
a) al herniei inghinale se face cu:
- tumori benigne ale regiunii inghinale: fibroame, lipoame,
angioame;
- adenopatii inghinale;
- chisturi de cordon;
- hidrocel;
- varicocel;
b) în cazul herniei femurale → se face cu:
- hernia inghinală;
- hernia obturatorie;
- adenopatia femurală;
- ectazia crosei venei safene mari;
- anevrismul arterei femurale
Diagnosticul definitiv complet de hernie trebuie să cuprindă
următoarele: tipul anatomoclinic (inghinală, femurală, etc.),
varietatea (directă, indirectă), eventualul stadiu complicat.
Herniile inghinale
Complicatii
1. Strangularea herniară:
- este complicaţie de temut (potenţial letal crescut), ce se
situează pe primul loc ca frecvenţă şi justifică, în ultimă
instanţă, indicaţia chirurgicală absolută în cazul oricărei
hernii ce prezintă risc de dezvoltare a acestei complicaţii
(strangularea este în primul rând apanajul herniilor mici, cu
defect parietal inextensibil);
- este o formă de hernie ireductibilă în care viscerul herniază
brusc (presiune abdominală crescută ce forţează orificiul
herniar) dar nu mai poate reveni în cavitatea peritoneală în
condiţiile unui inel fibros inextensibil → stânjenire a
circulaţiei venoase la nivelul viscerului herniat, cu edem
consecutiv ce accentuează constricţia → jenare a circulaţiei
arteriale, cu ischemie şi producere de leziuni ireversibile
(gangrenă).
Herniile inghinale
Se descriu trei stadii evolutive ale herniei strangulate:
- stadiu congestiv (stază venoasă): organ roşu-violaceu,
edemaţiat, cu funcţie păstrată (este stadiu reversibil în
condiţiile aplicării unui tratament corect);
- stadiu ischemic: organ violaceu-închis, cu echimoze
subseroase; şanţul de strangulare prezintă leziuni
avansate; lichid tulbure-hemoragic în sacul herniar;
- stadiu de gangrenă cu perforaţie şi peritonită herniară (se
poate asocia peritonită generalizată).
Clinic evoluează cu dureri extrem de puternice (cu agitaţie
psihomotorie) şi semne de ocluzie (în cazul existenţei unei
anse intestinale în sacul herniar, dar posibil şi în cazul
strangulării epiploonice, prin pareza intestinală reflexă
secundară). Explorarea radiologică poate găsi semnele
ocluziei intestinale (nivele hidroaerice).
Herniile inghinale
Forme patologice particulare:
- pensarea („ciupirea”) laterală (hernia Richter): strangulare doar a unei mici zone an-
timezostenice a peretelui unei anse intestinale, cu evoluţie rapidă spre sfacel şi
flegmon piostercoral; clinic se constată accelerare paradoxală a tranzitului (holera
herniară a lui Dieulafoy);
- strangularea retrogradă (hernia Maydl, în „W”): se caracterizează prin interesre a 3
bucle intestinale, două prezente în sac iar cea de a treia, de legătură,
intraabdominală (aceasta este afectată cel mai frecvent de procesul ischemic →
trebuie investi-gat cu atenţie întreg conţinutul sacului herniar înainte de eliberarea lui
în cavitatea abdominală).
hernie Richter
hernie retrogradă Maydl
(ciupire laterală)
Herniile inghinale
2. Peritonita herniară: produsă de traumatisme sau corpi
străini intestinali ce determină perforaţia anselor din sac.
3. Tuberculoza herniară: asociată tuberculozei peritoneale.
4. Tumori herniare: punct de plecare la nivelul structurilor
perisaculare sau al organelor conţinute în sac.
5. Corpi străini herniari intrasaculari: provenienţă din tubul
digestiv.
6. Ireductibilitatea herniară: expune la complicaţii (ruptură
posttraumatică a viscerului conţinut, strangulare,
peritonită) → prezintă indicaţie absolută de intervenţie chi-
rurgicală.
Herniile abdominale
- anatomie patologica -
☺ defectul parietal – preexista real sau virtual si este specific
anumitor zone topografice ale peretelui abdominal
☺ invelisurile herniei – specifice zonelor topografice ale
peretelui abdominal
-sunt reprezentate de toate elementle
musculo-aponevrotice ale regiunii respective,preluate si
impinse la exterior de catre organul ce herniaza, modificare
structural in fuctie de vechimea herniei
- sacul herniar – element comun
☺organul herniat – cel mai frecvent reprezentat de epiplon
(epiplocel ) sau intestinul subtire ( enterocel ) cu varietatea h.
Littre (diverticul Meckel )
Herniile inghinale
Tratament
Tratament conservator (ortopedic):
Hernioplastia inghinala –
(1) inchiderea aponevrozei orificiului
miopectineal atat cat este necesar;
(2)consolidarea fasciei transversalis
deficiente cu proteze sintetice;
(A) abord anterior prin incizie
inghinala;
(B) abord posterior – hernioplastie
properitoneala.
Herniile inghinale
Hernioplastia anterioara clasica
-tehnici-
Tehnica Marcy
Operatia Bassini
Tehnica McVay-Lotheissen
Herniile inghinale
Hernioplastia anterioara clasica
-timpi-
Disectia canalului inghinal- deschiderea canalului inghinal,
sectionarea m. cremaster si a manunchiului vasculonervos
al acestuia pentru a evidentia orificiul profund, mobilizarea
cordonului spermatic, evaluarea aponevrozei transversului,
eliminarea sacului peritoneal, indepartarea lipoamelor
cordonului siincizii de relaxare atunci cand sunt necesare