POLITICA DE

DEZVOLTARE REGIONALĂ

Politica regională a Uniunii Europene

CURS 5
 CADRUL FINANCIAR 2014-2020
STRATEGIA EUROPA 2020
• Europa 2020 este strategia pentru ocuparea forței de
muncă și creștere economică elaborată de UE pentru o
perioadă de zece ani.
• Lansată în 2010, ea ar urma să creeze condițiile necesare
pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă
incluziunii.
• UE a propus ca până la sfârșitul anului 2020 să
îndeplinească o serie de obiective în cinci domenii
esențiale: ocuparea forței de muncă, cercetare și
dezvoltare, energie/climă, educație, incluziune socială și
reducerea sărăciei.
 STRATEGIA EUROPA 2020
5 obiective pentru 2020
1. Ocuparea forţei de muncă
– O rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste cuprinse între 20 şi 64
de ani

2. Cercetare şi dezvoltare
– Alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare

3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei

– Reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelurile înregistrate în 1990
(sau chiar cu 30%, în condiţii favorabile)
– Creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
– Creşterea cu 20% a eficienţei energetice

4. Educaţie
– Reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii
– Creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în vârstă
de 30-34 de ani

5. Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale

– Reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de
pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale
 Fondurile Structurale și de Investiții
Europene (FESI)
• Pentru perioada 2014-2020 fondurile structurale și de
investiții europene (fondurile ESI) reprezintă principalul
instrument de politică de investiții al Uniunii Europene.
• Până în 2023 utilizarea fondurilor ESI va genera investiții
în principalele domenii prioritare ale UE prin sprijinirea
creării de locuri de muncă și prin readucerea economiei
europene pe calea creșterii durabile.
• Buget: 454 miliarde EUR
• Din 2014 acestea au un cadru de funcționare comun și
urmăresc obiective politice complementare.
 Fondurile Structurale și de Investiții
Europene (FESI)

• Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)

• Fondul de coeziune (FC)
• Fondul social european (FSE)
• Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR)
• Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime
(FEPAM)
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

• FEDR concentrează investiţiile asupra mai multor

domenii prioritare cheie:
- Inovare şi cercetare;
- Agenda digitală;
- Sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri);
- Economie cu emisii reduse de carbon.
• FEDR vizează reducerea problemelor economice de
mediu şi sociale în zonele urbane, punând un accent
special pe dezvoltarea urbană durabilă.
 Fondul de Coeziune (FC)

• Fondul de coeziune este destinat statelor membre al căror venit

naţional brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din
media UE. Acesta vizează reducerea disparităţilor economice şi
sociale şi promovarea dezvoltării durabile.
• Fondul de coeziune pune la dispoziţie fonduri pentru activităţi
din următoarele categorii:
• proiectele de infrastructură, reţele transeuropene de transport, în
special proiecte prioritare de interes european;
• mediu: în acest domeniu, FC poate sprijini proiecte legate de
energie şi de transport, atât timp cât acestea aduc beneficii
vizibile mediului înconjurător în ceea ce priveşte eficienţa
energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă,
dezvoltarea transportului feroviar, susţinerea intermodalităţii,
consolidarea transportului public etc.
 Fondul Social European (FSE)
Obiectivele FSE pentru perioada 2014-2020
• Ocuparea forței de muncă:
- FSE sprijină organizațiile din întreaga UE să implementeze proiecte având drept obiectiv
formarea profesională și facilitarea angajării.
- sprijinirea companiilor care se confruntă cu restructurări sau cu un număr insuficient de
lucrători calificați.
- Sprijinirea accesului tinerilor pe piața muncii este o prioritate pentru FSE în toate țările
UE.
• Incluziunea socială:
- FSE finanțează proiecte care îi ajută pe cei aflați în dificultate și pe cei proveniți din grupuri
defavorizate să obțină competențe și locuri de muncă.
• Creșterea calității educației:
- FSE finanțează activități pentru creșterea calității învățământului și formării și pentru a se
asigura că tinerii își încheie studiile și dobândesc competențele de care au nevoie pentru a fi
mai competitivi pe piața muncii.
- Reducerea abandonului școlar este o prioritate în acest sens, alături de îmbunătățirea
oportunităților de învățământ vocațional și superior.
• O administrație publică mai puternică: FSE sprijină eforturile statelor membre de a
spori calitatea administrației și a guvernării publice, susținând astfel reformele structurale
ale statelor prin punerea la dispoziție a capacităților administrative și instituționale necesare.
 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
(FEADR)
• FEADR este un instrument al UE prin care ţărilor membre
li se acordă fonduri pentru implementarea Politicii
Agricole Comune.
• FEADR dispune de un buget în valoare de 100 de miliarde
EUR pentru perioada 2014-2020. Fiecare stat membru
primește un pachet financiar pentru această perioadă de
7ani. Pachetele financiare ar urma să mobilizeze încă 61 de
miliarde EUR din fonduri publice în statele membre.
• Prin FEADR se acordă finanţare 50-70% din valoare eligibilă a
proiectului.
 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
Cadrul UE pentru programele de dezvoltare rurală
Statele membre și regiunile își elaborează propriile programe de dezvoltare rurală în funcție de
nevoile din teritoriu. Acestea trebuie să vizeze cel puțin patru din următoarele șase priorități
ale UE:
• să încurajeze transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, în silvicultură și în zonele
rurale;
• să sporească competitivitatea tuturor ramurilor agriculturii și să promoveze tehnologiile
agricole inovatoare și gestionarea durabilă a fondului forestier;
• să promoveze organizarea lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, bunăstarea
animalelor și gestionarea riscurilor în agricultură;
• să refacă, să conserve și să dezvolte ecosistemele care sunt legate de agricultură și
silvicultură;
• să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și să sprijine tranziția către o economie cu
emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice în sectoarele agricol,
alimentar și silvic;
• să promoveze incluziunea socială, reducerea sărăciei și dezvoltarea economică în zonele
rurale.
 Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime
(FEPAM)

• Sprijină operatorii în tranziția către un pescuit durabil

• Ajută comunitățile din zonele de coastă să își diversifice
economiile
• Finanțează proiecte care creează noi locuri de muncă și
îmbunătățesc calitatea vieții în regiunile de coastă ale
Europei
• Facilitează accesul la finanțare.
 Politica de clusterizare – prioritate de dezvoltare economică
regională a UE pentru cadrul financiar 2014 -2020
Alfred Marshall (1842 – 1924) – primul economist care a descris clusterele.
• Analizând aglomerările industriale din Anglia a constatat că aceste
concentrări geografice de întreprinderi dintr-un anumit sector creează
efecte economice pozitive involuntare (aşa-numitele externalităţi):
- efecte asupra forţei de muncă: faptul că un număr mare de întreprinderi
se alimentează din acelaşi bazin de forţă de muncă are drept consecinţă
creşterea salariilor, pe de o parte, şi specializarea şi creşterea nivelului de
calificare a acesteia, pe de altă parte;
- efecte privind specializarea furnizorilor: pentru a evita concurenţa,
întreprinderile dintr-o aglomerare industrială tind să se specializeze pe un
anumit segment al lanţului de creare a valorii adăugate, conducând la
creşterea calităţii produselor şi la reducerea costurilor;
- transferul tehnologic: Marshall a constatat că informaţia şi cunoştinţele
„plutesc prin aer” între întreprinderile existente în cadrul respectivelor
aglomerări industriale.
 Politica de clustere
Michael Porter - profesor la Harvard Business
School.
• Competenţe: management strategic,
competitivitatea companiilor, regiunilor și a
statelor.
• Studiază politicile economice bazate pe
dezvoltarea clusterelor
• A definit clusterele astfel :
 Politica de clustere
• Clusterele sunt concentrări geografice de instituţii şi
companii interconectate, dintr-un anumit domeniu.
Clusterele cuprind un grup de industrii înrudite şi alte
entităţi importante din punct de vedere al concurenţei.
Acestea includ, spre exemplu, furnizori de input-uri
specializate, cum ar fi componente, maşini şi servicii, sau
furnizori de infrastructură specializată.
• De multe ori, clusterele se extind în aval către diverse
canale de distribuţie şi clienţi şi lateral către producători de
produse complementare şi către industrii înrudite prin
calificări, tehnologii sau input-uri comune.
• În sfârşit, unele clustere includ instituţii guvernamentale şi
de alte tipuri – precum universităţi, agenţii de
standardizare, furnizori de instruire profesională şi
patronate – ce asigură instruire specializată, educaţie,
informaţie, cercetare şi suport tehnic (Porter M. , 1998).
 Politica de clustere

• Definiţia clusterului este întâlnită şi în

legislaţia din România (HG 918:2006 )
conform căreia clusterul este o grupare de
producători, utilizatori şi /sau beneficiari, în
scopul punerii în aplicare a bunelor practici
din UE în vederea creşterii competitivităţii
operatorilor economici.
 Politica de clustere
• Definiţia UE (Comunicarea Comisiei Europene
COM (2008) 652 /2008 Către clustere de talie
mondiala in Uniunea Europeana-implementarea
strategiei bazata pe inovare):
- Clusterul este un grup de firme, actori economici
şi instituţii localizate într-o proximitate geografică
şi care au ajuns la gradul de mărime necesar
dezvoltării de expertiză specializată, servicii,
abilităţi şi furnizori.
 Politica de clustere
Modelul unanim acceptat pe plan internaţional este
„Triple helix” ce reuneşte în cadrul unui cluster:
• întreprinderi – care reprezintă latura economică a
clusterului;
• universităţi şi institute de cercetare – reprezintă
furnizorii de soluţii inovative pentru întreprinderile
din cluster;
• autorităţi publice locale, regionale etc.
 Politica de clustere
• In România, experienţa a arătat că cei 3 parteneri
naturali ai modelului „Triple helix” nu cooperează, mai
mult decât atât, aceştia nu se cunosc şi nu ajung să
discute unul cu celalalt.
• Modelul a fost adaptat şi transformat într-un model
„Four clover” („Trifoi cu patru foi”), cel de al patrulea
actor fiind reprezentat de organizaţii
catalizatoare: firme de consultanţă specializate în
domeniul transferului tehnologic şi al inovării, centre
de transfer tehnologic, camere de comerţ şi industrie
etc.
VĂ MULŢUMESC!