 Pentru a înțelege psihologia electoratului român (în

perioada postcomunistă) este necesară o analiză

comparativă a principalelor cercetări existente în acest
domeniu.
Trecut:
 Dumitru Drăghicescu (1907) și Constantin Rădulescu-
Motru (1937)
Prezent:
 Dorin Bodea (2013) și Daniel David (2015)
Principalele influențe:
Geto-dacii
 spiritul “viteaz și crud”, “cumpătat”, “disprețuitor de
moarte”, “voința puternică”, precum și o “minte ageră,
deschisă și vioaie”;

 “viclenia și fățărnicia” cunoscute în toată lumea veche;

(Drăghicescu, 1907: 153-154)
 “disciplina, perseverența rece și statornicia prudentă”,
“voința energică, tenace, impulsivă”, “devotamentul
pentru patrie”, “simțul practic, politic și juridic”
(Drăghicescu, 1907: 155-156).

 “îngustimea spiritului poetic”, “prozaismul” și

“rigiditatea”
 (Drăghicescu, 1907: 158-159).
 “moravuri blânde, idilice” – slavii erau “iubitori de dans,
cântece și libertate”;
 spirit anarhic (nu iubeau conceptul de ierarhie sau
autoritatea unui șef);
 “ospitalieri, simpatici, veseli”
 inteligenț ă de natură “simplistă, vioaie și îndrăzneață”;
 ușurința în a asimila/a împrumuta de la alții;
 plasticitatea/adaptabilitatea în preluarea obiceiurilor
locului unde se așezau;
 “simț al onestității mediocru” și “voință îndoielnică”;
 “resemnare, fatalism, nestatornicie”
 “lipsa de cinste/spiritul de înșelătorie în afaceri”;
(Drăghicescu, 1907: 166-167)
 Turci - pasivitate fricoasă, supusa;
 alterarea spiritului de independență;
 sistemul de corupție;
 toți acești factori au condus la o țărănime care a desăvârșit
“arta amăgirii și a fățărniciei – singura armă a celor slabi în
fața celor tari”;
 ceea ce caracteriza populația Țărilor Românești în secolele
XVIII și XIX era o “viclenie defensivă, pasivă, negativa si
anarhică”; (Drăghicescu, 1907: 269-280)

 Greci - “perfidia dezbinătoare, duplicitatea și lingușirea

dublată de un orgoliu bolnav”
 “delicatețea elenică” (Drăghicescu, 1907: 312-333)
 Viziunea lui D. Drăghicescu asupra caracterului românilor
din trecut:

 “pecetea neisprăvitului în tot ce este românesc” s-a

suprapus pe o “pasivitate resemnată, rezistență defensivă,
supusă” și pe o “lipsă de energie ofensivă” (Drăghicescu,
1907: 447-448);

 țăranii români trăiau ca să muncească, să plătească, să

sufere și să tacă; resemnarea s-a transformat mai târziu în
apatie fiind moștenită din familie;
 aceleași trăsături apar și la burghezia orașelor printr-o
adevărată “paralizie civică” (Drăghicescu, 1907: 452-454).

 Poporul român:“rasă occidentală, cu obiceiuri orientale”

(Drăghicescu, 1907: 541).
 individualismul - dacă în Apusul european
“individualismul se manifestă pe planul vieții sociale și
economice”, fiind un creator de instituții, individualismul
românesc este “o simplă reacție subiectivă, un egocentrism,
sub influența factorului biologic ereditar” (Motru, 1999:
17);
 neperseverența în activitățile începute - C. Rădulescu-
Motru consideră că neperseverența ar fi apărut în secolul
XIX prin “înnoirea organizației statului român”. Deși
românul este “prin natura sa ereditară, perseverent la lucru,
răbdător, conservator, tradiționalist”, această natură
ereditară a fost alterată de “o greșită viață instituțională,
imitată după străini” (Motru, 1999: 20).
 Românul este așadar neperseverent din cauza faptului că
“instituțiile statului l-au obligat la improvizații” (Motru,
1999: 20);
 indisciplina în muncă/munca dezordonată - în opinia
autorului, „românul nu muncește metodic, ci în salturi; are
lungi perioade de odihnă, iar la nevoie dă pe brânci și face
muncă de sclav” (Motru, 1999: 24);
 lipsa spiritului comercial - țăranul român este văzut de
C. Rădulescu-Motru ca un “cheltuitor cu timpul”. În același
timp, același țăran roman este văzut ca o persoană care
”vinde aproape pe nimic produsele pe care le are în
cantitate mare și dă un preț disproporționat de mare
pentru marfa de care are absolută nevoie” ( Motru, 1999:
25);
 nerespectarea legilor ca manifestare directă a
individualismului subiectiv - C. Rădulescu-Motru
consideră că pentru români, nerespectarea legii reprezintă
“un titlu de mărire și de putere” (Motru, 1999: 29);
 gregarismul sau respectul pentru „gura lumii” și
“zvonul public – autorul consideră că pentru români,
este mai important actul de a fi consecvenți cu “gura
lumii” decât cel de a fi consecvenți cu propria lor
conștiință. De aici rezultă o conștiință socială, de
natură gregară și mai puțin o conștiință individuală.

 iată și câteva caracteristici pozitive ale “sufletului

românesc” pe care C. Rădulescu-Motru le identifică în
studiul său: “primitor, tolerant, iubitor de dreptate,
religios” (Motru, 1999: 29).
 cercetarea s-a realizat pe un eșantion de persoane din
mediul urban, majoritatea cu studii superioare, din
categoria de vârstă cuprinsă între 20 și 50 de ani, atât
femei cât și bărbați; ( Bodea, 2014: 26).
 Tendințele “sufletului românesc”: „dorința de a fi șef,
imprevizibilitatea, invidia, dorința de a fi lăudat,
trădarea etc” ;( Bodea, 2014: 41)
 Disonanța sociala - „supradimensionarea sinelui“ sau
„încremenirea într-un sine superior, frumos, perfect și
un celălalt inferior, urât, imperfect“; (Bodea, 2014: 15)
 Rezultatul românesc actual – “amalgam de nemulțumire
și frustrare acumulată față de ordinea socială, față de
instituții, față de clasa politică etc.” (Bodea, 2014: 40)

 40% dintre români doresc să părăsească România, 25%

spun că s-au săturat de România, dar 90% dintre ei sunt
mândri că sunt români (IRES, 2012)
 1. libertatea;
 2. recunoașterea celorlalți;
 3. avansarea, promovarea;
 4. siguranța, liniștea;
 5. concuren ț a, competiția;
 6. câștigul financiar;
 7. renumele, faima;
 8. puterea, autoritatea.
 1. câștigul financiar;
 2. puterea, autoritatea;
 3. recunoașterea celorlalți;
 4. renumele, faima;
 5. avansarea, promovarea;
 6. libertatea;
 7. siguranța, liniștea;
 8. concurența, competiția
 „valorilor centrale“- valorile care obțin mediile maxime
între valorile personale și valorile atribuite celorlalți:

 câștigul financiar
 puterea
 autoritatea
 recunoașterea celorlalți
 renumele
 faima și avansarea, promovarea.
 “valorile centrale definesc un context cultural extrem de
competitiv, puternic conflictual, care poate face
imposibilă colaborarea cu celălalt.” (Bodea, 2014: 41)

 “bătălia pentru recunoașterea de către ceilalți este

forma supremă de manifestare a sinelui românesc
actual.” (Bodea, 2014: 41)
 Comparația între cum suntem și cum credem că
suntem:
 românii se consideră
“calzi/ospitalieri/prietenoși/toleranți emoțional”

 Studiile arată că sunt reci, cu o „încredere

scăzută/sceptici/suspicioși/cinici” (David, 2015: 313)
 românii au „un potențial intelectual bun, dar forma sa
concretă nu are un nivel ridicat din cauza instituțiilor
sociale care nu îl valorizează” ; (David, 2015: 314).
 comportamental, românii sunt indisciplinați, indisciplină
susținută de “extraversiune/gregarism/emoționalitate
ridicate și agreabilitate/conștinciozitate scăzute”;
(David, 2015: 314).
Alte aspecte: colectiviști și gregari - „în cadrul colectivului
fiecare încearcă să obțină puterea, ceea ce duce și la
aparența de egoism și de autonomie”; (David, 2015: 315).
 Una dintre concluziile lui D. David este faptul că
românii „se comportă adesea ca niște nedreptățiți ai
istoriei și ai prezentului, ca cineva căruia i s-a luat ceva
ce merită de către cineva care nu merită”
 (David, 2015: 315).
 principiul lui Peter - teorie formulată în anul 1968 de
profesorul canadian Laurence J. Peter și dramaturgul
Raymond Hull.

 a fost studiat cu seriozitate și verificat în special în

domeniul managementului.

 a fost formulat într-o manieră foarte simplă: într-o

ierarhie, fiecare salariat tinde să urce până la nivelul
lui de incompetență (Peter, Hull, 1994: 20).

 o consecință a acestui principiu este faptul că, “în timp,

fiecare post tinde să fie ocupat de un angajat incompetent
în a-și îndeplini sarcinile” (Peter, Hull, 1994: 22).
 chirurgul deosebit de competent în domeniul său de
activitate care devine incompetent atunci când este
promovat în funcția de manager.

 specialistul IT top performer care devine incompetent

atunci când este promovat în funcția de CEO.

 primarul competent care devine incompetent în momentul

promovării sale în funcția de Președinte.

 afaceristul de succes (un excelent conducător de business)

care devine incompetent în momentul promovării sale în
funcția de parlamentar.
 a fost descris într-un studiu de către doi psihologi
americani – David Dunning și Justin Kruger, specialiști în
domeniul psihologiei sociale.

 pe scurt, efectul Dunning-Krugger reprezintă modul eronat

al unui individ incompetent de a-și aprecia nivelul de
competență.

 de regulă, acest nivel este exacerbat, persoanele

incompetente apreciindu-și cunoștințele/performanța într-
o manieră nerealistă.

 la polul opus, persoanele care demonstrează un nivel înalt

de competență tind să se subestimeaze, crezând (în mod
fals) că și cei din jur posedă același nivel de cunoștințe sau
performează la fel de bine.
 1. spre deosebire de persoanele competente, persoanele
incompetente prezintă o puternică tendință de a-și supraestima
nivelul de performanță/competență;

 2. persoanele incompetente prezintă o anumită incapacitate

metacognitivă: sunt incapabile să recunoască nivelul de
competență al indivizilor care sunt mai competenți decât ei;

 3. persoanele incompetente prezintă dificultăți în a-și recunoaște

propria incompetență;

 4. persoanele incompetente pot obține o perspectivă asupra

propriilor carențe (prin îmbunătățirea nivelului de competență
ce se poate datora studiului, formării, etc) obținând astfel,
abilitățile metacognitive necesare pentru a fi în măsură să
înțeleagă că au avut rezultate slabe (Dunning, Kruger, 1999: 1122).