Ho Chi Minh a fost unul dintre cei mai importanţi

lideri revoluţionari comunişi vietnamezi, care a luptat

împotriva forţer coloniale pentru eliberarea poporului
vietnamez şi este rcunoscut drept fondatorul Partidului
Comunist din Vietnam (1930) şi a mişcării comuniste
revoluţionare “Viet Minh” (1941). A fost preşedinte al
Republicii Democrate Vietnam (Vietnamul de Nord) între
anii 1945 și 1969, iar în calitate de lider al mişcării
naţionaliste vietnameze timp de aproape trei decenii, Ho
Chi Minh a fost unul dintre marii conducători ai mişcării
anticoloniene postbelice din al Doilea Război Mondial din
Asia şi unul dintre cei mai influenţi conducători comunişti
ai secolului XX.
 Problema compunerii unei biografii a lui Ho Chi Minh se datorează
inaccesibilităţii surselor existente, deoarece a călătorit şi a trăit într-o
mulţime de ţări în decursul vieţii sale, informaţiile despre activităţile
lui fiind împrăştiate pe mai multe continente. El însuşi vorbea mai
multe limbi străine, iar scrierile lui ( articole, rapoarte, scrisori) erau
redactate in limbi precum engleză, franceză, chineză sau rusă; se
menţionează în cartea lui William J.Duiker, “Ho Chi Minh, A Life”,
Hachette Books, New York/Boston, 1976.
 Ho Chi Minh s-a născut la data de 19 mai 1890, într-un sat din
centrul Vietnamului, numit Hoàng Tru.
 Fiul unui savant sărac, Ho a crescut în satul Kim Lien şi avut o
copilarie mizerabilă, dar intre vârsta de 14 şi 18 ani, el a studiat la o
şcoală de gramatică din Hue, iar apoi se ştie că a fost profesor la Phan
Thiet şi de asemenea ucenic la un institut tehnic din Saigon. Acesta a
mai avut 3 fraţi: o soră şi doi fraţi, iar din cartea “The Secrets of Ho Chi
Minh” aflăm că viaţa nu a fost deloc bună cu familia lui Ho Chi Minh.
Când acesta a împlinit vârsta de 11 ani, o tragedie a lovit întreaga
familie. În timp ce tatăl lui era departe de casă, mama lui Ho Chi Minh
a murit după ce a dat naştere celui de-al treilea copil, acest eveniment
afectând şi modelând viaţa lui pentru totdeauna.” (Chris Diamond, The
Secrets of Ho Chi Minh, Smashwords, 2012-2014).
 După ce a ajuns în Franța în decembrie 1911, a încercat să
primească admiterea la Școala Colonială Franceză, dar nu a reuşit.
Între anii 1913 și 1919 a rămas în diferite orașe din Marea Britanie,
având slujbe precum chelner, brutar, bucătar etc. În cei şase ani
petrecuţi în Franţa (1917-1923), a devenit un socialist activ sub numele
de Nguyen Ai Quoc şi organizat un grup de vietnamezi care locuiau
acolo, iar în 1919 a adresat o petiție reprezentanților marilor puteri de
la Conferința de Pace de la Versailles, prin care, Ho a cerut ca puterea
colonială franceză să acorde locuitorilor din Indochina drepturi egale
cu cele ale conducătorilor. Acest act nu a primit nici un răspuns, însă
Ho Chi Minh a devenit un erou pentru mulți vietnamezi conștienți
politic.Inspirat de succesul revoluției comuniste din Rusia și de
doctrina anti-imperialistă lui Vladimir Ilici Lenin, Ho s-a alăturat
comuniștilor francezi când s-au retras din Partidul Socialist, în
decembrie 1920. Între anii 1925-1926, Ho a fost profund implicat în
organizarea de cursuri de educație pentru tineri la Academia Militară
Whampoa, pentru tinerii revoluționari vietnamezi care trăiesc în
Canton.
 În decembrie 1924, sub numele de Ly Thuy, Ho Chi
Minh s-a dus la Canton (Guangzhou), o cetate
comunistă, unde a recrutat primele cadre ale
mișcării naționaliste vietnameze, organizându-le în
"Asociația Tineretului Revoluționar din Vietnam",
care a devenit celebră sub numele de Thanh Nien.
Aproape toți membrii asociaţiei au fost exilați din
Indochina din cauza convingerilor lor politice și s-au
adunat pentru a participa la lupta împotriva
guvernării franceze asupra țării lor. Atunci când
Chiang Kai-shek , comandant al armatei chineze, a
expulzat comuniștii chinezi din Canton în aprilie
1927, Ho Chi Minh a căutat din nou refugiu în
Uniunea Sovietică.
 În 1928 s-a dus la Bruxelles și Paris și apoi la Siam (acum
Thailanda), unde a petrecut doi ani în calitate de reprezentant al
Organizației Internaționale Comuniste, organizația mondială a
partidelor comuniste în Asia de Sud-Est.
Cartea “Ho Chi Minh, A Life” menţionează că după ce şi-a petrecut
toată maturitatea ca revoluţionar în opoziţie faţă de regimul colonial
francez din Indochina, Ho a petrecut mulţi ani în exil şi alţi ani trăind o
existenţă clandestină în propria ţară. În timpul acelei perioade, el a
trăit si călătorit singur sub o mulţime de nume false. A fost estimat că
în timpul vieţii a avut mai mult de 50 de presupuse nume.
 LUPTA PENTRU
INDEPENDENTA
 Forțele japoneze au permis Việt Minhului și altor
grupuri naționaliste să preia clădiri publice și arme
fără rezistență, care au început Revoluția din august.
În dimineața zilei de 26 august 1945, la numărul 48
Hang Ngang, Hà Nội, președintele Hồ Chí Minh a
convocat și a prezidat reuniunea Partidului Comunist
Central de Stat din Vietnam. În deciziile luate în
cadrul acestei întâlniri, Președintele în unanimitate a
pregătit să proclame independența și a organizat o
mare ședință la Hà Nội pentru ca guvernul provizoriu
să se prezinte poporului, de asemenea în ziua în care
Vietnamul a promulgat oficial dreptul la libertate și a
sistemul republicii democratice.
 La 30 august 1945, Hồ Chí Minh a invitat mai mulți
oameni să-și contribuie ideile la Proclamația sa de
Independență. Oficiali OSS s-au întâlnit în repetate rânduri
cu Ho Chi Minh și cu alți ofițeri Viet Minh la sfârșitul lunii
august, iar Archimedes Patti pretinde că l-au ascultat pe Ho
citind un proiect al Proclamației care credea că a sunat
asemănător cu Declarația de Independență a Statelor Unite.
Pe data de 2 septembrie 1945,imediat după ora 2 după-
amiaza,un bărbat subțire,fragil a ieșit din umbră pe o
platformă în fața a mii de oameni în Piața Ba Dinh.O singură
sursă a raportat că aproximativ 50 de persoane s-au adunat
în pătrate aglomerate in Hanoi,Vietnam.Îmbrăcat într-un
costum umil kaki si sandale,omul se uita la mulțime.Barba
lui lungă si bizară curgea în vânt.Acela era Ho Chi Min.
 "Toți oamenii sunt creați egali"a început Ho.Ei
sunt înzestrați de creatorul lor cu anumite drepturi
inalienabile:între acestea se numară viața ,libertatea
și căutarea fericirii.Ho a amintit că a citit aceste
cuvinte în Declarația de Independență a Statelor
Unite.Și cu aceste cuvinte,Ho a captivat rapid
publicul larg.Unii istorici au speculat că Ho a inclus
această limbă pentru a obține sprijin din partea
Statelor Unite pentru cauza independenței sale in
Vietnam.Cu toate acestea,deoarece Statele Unite s-
au temut de răspândirea comunismului,acest sprijin
nu s-ar materializa.(Ho Chi Minh: North Vietnamese
President de Kristin F. Johnson;ABDO Publishing
Company,Minnesota,1968)
 Cu această afirmație,Ho a arătat că francezii ,care au colonizat
Vietnamul și au oprimat poporul vietnamez,poprul său de altfel,erau
ipocriți pentru că s-au opus propriilor principii declarate.Ho a ținut
multe discursuri în timpul vieții sale,dar acesta a fost cel mai
important.El îsi anunța președenția și declara oficial independența
vietnameza.Cu acest anunț public,Ho și-a riscat viața luând inamicii
țării sale.Aceasta a fost prima sa apariție publică după ce a fost
departe de Vietnam timp de 30 de ani.
Vietnamul ar deveni un aliat american loial și democrația înflăcărată ar
fi avut Washington sprijinul lui în spatele Ho la sfârșitul verii 1945?
Poate. Dar poate că nu. Da, Ho era un naționalist vietnamez. El a fost,
de asemenea, un comunist comis. Nu era timid să ordone moartea
oponenților săi politici. Când Viet Minh a învins în cele din urmă
francezii și a câștigat controlul asupra Vietnamului de Nord în 1954, a
instituit politici care au dus la executarea a mii de vietnamezi. Chiar
dacă Ho ar fi evitat violența, o multitudine de evenimente sau
dezacorduri ar fi putut să deraieze orice parteneriat durabil dintre SUA
și Vietnam.
 Deci, nu vom ști niciodată
răspunsul la întrebarea "Care ar fi
dacă" în Vietnam. Istoria este trăită
o dată. Nu poate fi reprodus. Dar
ne putem întreba.
Astăzi, la câteva decenii de la moartea
lui Ho Chi Minh, din cauza trecerii
timpului, puțini își mai aduc aminte de
pasiunea pe care numele său o
genera în Occident, mai întâi în timpul
luptei pentru independență împotriva
Franței, apoi în timpul războiului
împotriva statului vietnamnez rival
susținut de Statele Unite. Chiar și celor
mai aprigi oponenți ai săi le era greu
să nu-i acorde un anumit grad de
respect pentru perseverența
extraordinară cu care și-a urmărit
țelul:independența și unitatea
Vietnmanului. În rândul studenților atât
din Europa, cât și din Statele Unite, în
timpul turbulențelor anilor '60, Ho Chi
Minh a devenit un icon cultural, iar
faimosul strigăt ”Ho, Ho, Ho Chi Minh”
se regăsea în demonstrațiile radicale în
aceeași măsură ca ”Internaționala”
sau confruntările cu poliția.
Fie că era văzut ca un erou,
fie că era considerat un
dictator, el era cu siguranță o
persoană ce nu putea fi
ignorată.
 Ho Chi Minh nu a fost uitat, bineînțeles, în propria țară,
dar în afara Vietnamului reputația sa postumă nu e atât
de pregantă ca faima pe care o obținuse în timpul vieții.
În parte, acest fapt reflectă schimbarea intereselor către
alte probleme și crize. Orientul Mijlociu a înlocuit Asia de
Sud-Est ca principal centru al atenției. După sfârșitul
războiului din Vietnam, apropierea dintre America și
China din timpul lui Nixon a condus la nașterea unui noi
alianțe, iar Vietnamul a început să fie privit mai mult ca o
anexă a Uniunii Sovietice. Mai mult decât atât, numele lui
Ho Chi Minh a dispărut din atenția internațională din
motive ce depășesc problema trecerii timpului sau
redirecționării interesului către alte chestiuni. Eclipsa
partială a reputației sale refelctă modul în care Ho era
privit adeseori mai degrabă ca un simbol, nu ca un
individ, nu ca un simplu politician revoluționar. Nu am
exagera dacă am spune că în Occident au existat mai
mulți Ho: unul francez și unul american.
 Era un Ho admirat de radicali, un altul condamnat de cei
care sprijineau implicarea americană în Vietnam. Același
lucru se poate spune și despre alte figuri-cheie din istoria
modernă care au fost lăudați sau batjocoriți pentru virtuțile
sau eșecurile pe care le simbolizau. În cazul lui Ho Chi Minh,
putem identifica încă un alt factor. Înainte de toate, liderul
vietnamez a fost un om al acțiunii politice; reputația sa a
crescut pe măsură ce el și tovarășii săi au devenit principala
forță în lupta împotriva puterii coloniale franceze și, apoi,
împotriva americanilor. El nu a fost un teoretician, nu a fost un
alt Lenin sau un alt Mao. În ansamblu, lucrările sale nu ajung
nici pe departe la nivelul celor semnate de Lenin, nu doar
pentru că sunt prea des marcate de repetitivul jargon
comunist, dar și pentru că el scria mereu în relație cu
chestiunile politice ce-l frământau pe moment. Citite în afara
timpului și circumstanțelor de atunci, discursurile și mesajele
sale nu mai au aceeași forță de atracție. Și totuși, acesta a fost
un om care a influențat evoluția secolului XX.
 Ho denumit ,,Unchiul Ho’’ de către poporul său , a
reprezentat lupta comunistă pentru controlul Vietnamului .
Chipul său fragil a devenit un simbol pentru comunistii și
revoluționarii din intreaga sa țară . Înainte de anunțul oficia
, zvonurile despre moartea lui Ho s-au răspândit repede în
capitalele lumii. Primul cuvânt despre boala lui Ho a fost
dezvăluit marți la negocierile de pace din Vietnam, când un
purtător de cuvânt al comuniștilor a declarat că este bolnav
sever și că starea lui se înrăutățește. Agenția de știri oficiale
de la Hanoi și agenția de știri din nordul Vietnamului au
continuat să difuzeze buletine medicale despre Ho pe
parcursul întregii zile , în ciuda faptului că era deja mort.
După moartea sa
se întămplă niște
lucruri cel puțin
interesante:
 Cultul post mortem al personalităţii. Deşi Ho Chi Minh refuzase ideea
de mausoleu unde să-i fie expus corpul, Biroul Politic al Partidului celor
ce muncesc a aplicat aceeaşi reţetă a cultului personalităţii post-
mortem, pe care o folosiseră sovieticii cu Lenin: îmbălsămarea,
expunerea în mausoleul din granit special ridicat la Hanoi (devenit loc
de pelerinaj), totul acompaniat de o propagandă permanentă de
susţinere a mitului Ho Chi Minh (un muzeu îi este dedicat tot în Hanoi).
Așadar, Mausoleul Ho Chi Minh a fost inaugurat în august 1975, iar de
atunci găzduiește corpul perfect conservat al fostului președinte al
Vietnamului. Mausoleul lui Ho Chi Minh, simbol al megalomaniei
comuniste, este cel mai vizitat edificiu din Vietnam, fiind loc de
pelerinaj pentru milioane de vietnamezi. În acest scop au fost create
monumente, tablouri, afişe, filme, piese de teatru, cântece şi poezii
răspândite peste tot în ţară. Imediat după căderea Saigonului în faţa
trupelor nord-vietnameze la 1 mai 1975, fosta capitală a Vietnamului
de sud a fost numită oficial oraşul Ho Chi Minh. Portretul lui Ho a început
şi fie nelipsit nu numai din toate sălile de clasă ale şcolilor vietnameze,
dar şi de pe toate bancnotele statului şi chiar în unele altare familiale.
Propaganda oficială partidului a creat o imagine ascetică şi delicată a
unui blajin „Moş Ho”, care se bucură de prezenţa copiilor „sfântul
nemuritor” fiind curăţat chiar şi de orice umană aventură romantică, în
deplin acord cu dogmele puritane comuniste.
Orice referinţă critică
despre Ho Chi Minh,
„Părintele Naţiunii” este
interzisă şi cenzurată în
Vietnam, responsabili fiind
pasibili de închisoare sau
amendă. Ziua sa de
naștere este sărbătorită ca
o sărbătoare oficială de
stat.
Despre Ho Chi Minh se poate spune că s-a facut mai multă
propagandă pe seama sa post-mortem de către regimul
comunist vietnamez, decât a făcut el însuşi pe timpul vieţii în
sprijinul politicilor sale naţionaliste şi comuniste. Cultul
personalităţii lui Ho Chi Minh a fost institiţionalizat în Vietnam,
fiind chiar promovată şi o „gândire Ho Chi Minh”, ce se învaţă în
şcoli începând din 1997 şi care tinde să înlocuiască ideologia
comunistă aflată în decadenţă. Propaganda, dar şi acţiunile
politice ale lui Ho Chi Minh au fost influenţate de contactul său
cu civilizaţia occidentală din tinereţe, care a lipsit unor lideri
comunişti asiatici precum Mao sau Kim Ir Sen.
http://www.nydailynews.com/news/world/minh-north-vietnam-president-dies-79-1969-article-1.2345741
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/ho-chi-minh-creatorul-vietnamului-modern
https://en.wikipedia.org/wiki/Ho_Chi_Minh
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-xxv-ho-si-min-parintele-vietnamului-comunist-de-calin-
hentea-11225393
https://www.atlasobscura.com/places/ho-chi-minh-mausoleum

https://www.cfr.org/blog/remembering-ho-chi-minhs-1945-declaration-vietnams-independence
https://en.wikipedia.org/wiki/Proclamation_of_Independence_of_the_Democratic_Republic_of
_Vietnam
https://books.google.ro/books?id=Qhge2KNE6XMC&printsec=frontcover&dq=ho+chi+minh&hl=
ro&sa=X&ved=0ahUKEwjlw_LCitrYAhWHZ1AKHfjNAGQQ6AEINTAC#v=onepage&q=ho%20chi%2
0minh&f=false