ANTIGENUL(Ag)

Antigenul ( J.F.Bach 1976) este orice moleculă (substanţă de

natură endogenă sau exogenă) care, consecutiv introducerii ei
în organism determină un răspuns imun (proliferarea
cel.limfoide și sinteza moleculelor de recunoaștere antigenică).
PROPRIETĂȚI DEFINITORII ȘI STRUCTURA ANTIGENELOR

1. IMUNOGENITATEA SAU ANTIGENITATEA – propr. unui antigen complet

de a induce un răspuns imun (umoral și/sau celular) ce constă în stimularea
și proliferarea limfocitelor antigen specifice + sinteza unor molecule de
recunoaștere antigenică (Ac și R celulari)

2. SPECIFICITATEA – capacitatea antigenului întreg (epitopi+ carrier) sau

numai a epitopilor săi de a se combina specific cu Ac sau R celulari a
căror sinteză a fost indusă.
ANTIGENE COMPLETE – imunogene şi reactive antigenic

Antigene timodependente
(T-dependente)

Antigene timoindependente
(T-independente)

ANTIGENE INCOMPLETE !!!! doar reactive antigenic (nu pot declanșa

un răspuns imun, dar pot reac. in vitro cu prod. acestui răspuns; sunt de
fapt epitopi izolați)
ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A MOLECULEI DE ANTIGEN

Din punct de vedere structural Ag este format dintr-un număr de DETERMINAŢI ANTIGENICI =
EPITOPI = GR. DETERMINANTE DE SPECIFICITATE care sunt situaţi pe suprafaţa unei grupări
purtătoare = CARRIER( de regulă din punct de vedere structural este un lanț polipeptidic).

EPITOPI

GRUPARE
PURTĂTOARE
 HAPTENE

Molecule de dimensiuni mici (substanțe chimice sau de sinteză)care sunt doar

reactive antigenic.Devin imunogene după cuplarea cu o gr. CARRIER,
formând un conjugat în care haptena are rol de epitop

!!!! Haptenele sunt echivalenți moleculari și funcționali ai epitopilor

 DETERMINANŢII ANTIGENICI

1. DETERMINANŢII ANTIGENICI LINIARI (SECVENȚIALI/CONTINUI)

2. DETERMINANŢII ANTIGENICI CONFORMAȚIONALI(DISCONTINUI)

 CONDIŢII DE IMUNOGENITATE (ANTIGENITATE)

- GREUTATEA MOLECULARĂ
- CARACTERUL STRĂIN (NON-SELF) AL MOLECULEI DE ANTIGEN
- RIGIDITATEA MOLECULEI
- PERSISTENŢA ANTIGENULUI ÎN ORGANISM
- STRUCTURA CHIMICĂ A ANTIGENELOR
- MODUL DE EXPRIMARE A DETERMINANTULUI ANTIGENIC PE SUPRAFAŢA
MOLECULEI
- IZOMERISMUL OPTIC
1. După capacitatea de a induce răspunsuri imune şi de a reacţiona cu Ac

2. După modul de formare

- Ag naturale
- Ag artificiale
- Ag sintetice
Din categoria Ag naturale fac parte Ag glicoproteice umane – Ag tisulare,
leucocitare, eritrocitare(sist. ABO, sist. Rh). Ele pot fi izoantigene,
alloantigene, Ag heterofile
Ag heterofile(glicoproteine) –antigene FORSSMAN; sistemul Rh
3. După gradul de înrudire gentică
- Ag autohtone (autologe)
- Ag singene (izologe)
- Ag allogene (omologe) - MHC
- Ag xenogene (heterologe)

4. În raport cu condiţia de “normal”

5. După modul de reacţie cu Ac
6. După intensitatea răspunsului imun
7. După capacitatea de multiplicare
8. În funcţie de necesitatea prezenţei limfocitelor T
 ANTIGENE
DE HISTOCOMPATIBILITATE
Complexul major de histocompatibilitate MHC defineşte un
complex de gene foarte polimorfe, strâns legate între ele, al căror
produşi sunt exprimaţi pe suprafaţa unor celule foarte variate.
Moleculele MHC I sunt alcătuite:
- dintr-un lanţ specific A, B sau C
cu multiple variante allelice
format din 338 aa

- dintr-un lanţ de dimensiuni mici

β2 microglobulina fără de
variante allelice codificată de o
proteină de pe cromozomul 15.
Moleculele MHC II sunt heterodimeri
alcatuite din două lanţuri
polipeptidice:

- dintr-un lanţ α (34kD) format din

229 aa
- dintr-un lanţ β (29 kD) format din
237 aa
MHC – CLASA III
 nu sunt implicate în reacţiile de histocompatibilitate
 încadrate aici deoarece genele care le controlează sinteza sunt înglobate
în complexul de gene MHC de pe cromozomul 6
 prot. C (C2, C4), TNF α și β
 Conferă (MHC I) o individualitate absolută ţesuturilor fiecărui individ,
făcînd din acesta un unicat în natură sub raport genetic şi
comportamental
 Preluare şi prezentare a fragmentelor polipeptidice şi uneori
poli/oligozaharidice cu potenţial antigenic celulelor T. Răspunsul imun al
limfocitelor T se face numai sub restricţie MHC.
 Rol de receptor pentru Ag (cu posibilităţi reduse de recunoaştere
specifică)
 MHC I poate funcţiona ca şi componentă a receptorilor hormonali