Sunteți pe pagina 1din 28

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae

Testemițanu”
Catedra Farmacie socială ”Vasile Procopișin”

A efectuat: Vîzîi Ana


Profesor: V. Safta, profesor universitar
Ramuri de drept conexe
dreptului farmaceutic:

Dreptul
administ
rativ Financiar/fiscal

Comerci
Dreptul muncii al

Civil Comercial...
 Dreptul muncii este ramura de drept care cuprinde normele
juridice aplicabile relaţiilor de muncă individuale şi
colective, ce se nasc între patroni şi salariaţi cu ocazia
prestării muncii.
 Dreptul muncii a mai fost definit ca fiind acea ramură a
sistemului de drept alcătuită din ansamblul normelor juridice
care reglementează relaţiile individuale şi colective de
muncă, atribuţiile organizaţiilor sindicale şi
patronale,conflictele de muncă şi controlul aplicării
legislaţiei muncii.
 Munca reprezintă activitatea umană specifica, manuală
şi/sau intelectuală, prin care oamenii utilizează aptitudini
personale în vederea satisfacerii necesităţilor lor.
 Relaţiile de muncă reprezintă relaţiile sociale care se
formează între oameni în procesul de prestare a muncii.
este constituit

raporturile juridice de muncă


Obiectul dreptului muncii
Raporturile juridice de muncă sunt: relaţiile sociale reglementate de
lege care se stabilesc între o persoană fizicăşi o persoană juridică
(societate comercială, regie autonomă, unitate bugetară) sau o
persoană fizică, în urma prestăriiunei munci de către cea de a doua
în folosul celei dintâi, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze şi
să creeze condiţiile necesare prestării acestei munci.
obiectul dreptului
muncii este
constituit din
raporturile juridice
În concluzie de muncă născute
din contractul
individual de muncă
şi raporturile
juridice conexe lor.
În literatura juridică autohtonă, prin raport juridic se înţelege
orice relaţie socială care cade sub incidenţa normei juridice sau
care este reglementată de ea, unii participanţi la această relaţie
avînd drepturi subiective, alţii purtînd obligaţii juridice, acestea
fiind puse în acţiune şi asigurate, în caz de necesitate, prin forţa
coercitivă a statului.
Raporturile juridice de muncă pot fi definite ca acele relaţii
sociale reglementate de legislaţia muncii, ce iau naştere între o
persoană fizică (salariat), pe de o parte, şi o persoană juridică sau
o persoană fizică (angajator), pe de altă parte, ca urmare a
prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul şi
sub autoritatea celei de a doua, care, la rîndul ei, se obligă să-i
asigure condiţii echitabile de muncă şi să achite la timp şi integral
salariul.
Trăsăturile raporturilor juridice de
muncă

Iau naştere de regulă prin încheierea unui contract individual de muncă.

Au caracter bilateral, ceea ce presupune două persoane ca părţi ale


acestei relaţii de muncă, dintre care una este persoană fizică (angajat) care
îşi desfasoara munca sub autoritatea unei alte persoane fizice sau juridice.

Se caracterizează printr-un mod specific de subordonare a persoanei fizice


(angajat, salariat)
faţă de cel în folosul căruia prestează munca.
 Contractul individual de muncă conform legii este
înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care
salariatul se obligă să presteze o muncă într-o
anumită specialitate, calificare sau funcţie, să
respecte regulamentul intern al unităţii, iar
angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de
muncă prevăzute de Codul muncii, de alte acte
normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de
contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la
timp şi integral salariul.
Elemente esenţiale ale contractului
individual de muncă:
 părţile contractante;
 prestarea muncii;
 elementul temporal al contractului
individual de muncă;
 plata salariului;
 subordonarea salariatului faţă de
angajator.
Trăsăturile caracteristice ale contractului individual de muncă se pot rezuma
astfel:
 act juridic bilateral, guvernat de principiul libertăţii de voinţă;
 numit, adică reglementat prin normele dreptului muncii;
 nu poate avea decît două părţi, respectiv salariatul şi angajatorul (unitatea),
pluralitatea de subiecte, în aceste condiţii, este exclusă (activă sau pasivă);
 obligaţia salariatului este de a face (de a munci) şi trebuie executată în natură;
 sinalagmatic drepturile unei părţi îşi au cauza juridică în obligaţiile celeilalte
părţi;
 oneros ,fiecare parte urmăreşte să-şi procure un avantaj;
 comutativ, ambele prestaţii, munca şi salariul, sunt cunoscute de la început;
 personal (intuitu personae) cu privire la fiecare dintre părţile sale, ca urmare,
instituţia reprezentării nu-şi găseşte acoperire legală în cadrul raporturilor
juridice de muncă;
 cu executarea succesivă, ceea ce înseamnă că executarea lui se realizează în
timp;
 consensual, încheindu-se prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante;
 se încheie numai în formă scrisă (art. 58 alin. 1 din CM al RM).
În Codul Muncii, avem
următoarele tipuri de
contracte:

contract individual contract individual


de muncă cu de muncă cu
durată durată determinată
nedeterminată – ce nu depăşeşte 5
care este încheiat ani – care e
pe o durată încheiat pe o
nedeterminată.; durată stabilită de
timp;
Conform cap. III al Codului Muncii R. M.,
avem contracte de:

ucenicie –
formare
angajatorul are
profesională –
dreptul să încheie
salariatul se
un contract de
obligă să
ucenicie cu o
urmeze cursurile
persoană în vîrstă
de formare
de pînă la 30 de ani
profesională şi
care este în
să muncească în
căutarea unui loc de
subordinea
muncă şi care nu
angajatorului
are o calificare
respectiv.
profesională.
În dependenţă de repartizarea timpului de
muncă, putem deduce din prevederile art.
98-99, următoarele tipuri de contracte:

contracte cu durata
) contracte cu durata de
de muncă de 5 zile
muncă de 6 zile pe săptămînă
pe săptămînă –
– la unităţile unde, ţinîndu-se
repartizarea
cont despecificul muncii,
timpului de muncă
introducerea săptămînii de
în cadrul săptămînii
lucru de 5 zile este
este, de regulă,
neraţională, se admite, ca
uniformă şi
excepţie, stabilirea, prin
constituie 8 ore pe
contractul colectiv de muncă
zi, timp de 5 zile,
şi/sau regulamentul intern, a
cu două zile de
săptămînii de lucru de 6 zile cu
repaus.
o zi de repaus.
Cu titlu de drept comparat în legislaţia română avem
următoarele tipuri de contracte individuale de muncă:

contracte individuale contracte


de muncă încheiate individuale de
pe perioadă muncă încheiate pe
nedeteminată (cele perioadă
mai frecvent utilizate determinată (prin
) excepţie de la
primul tip).
1. Bazele teoretice ale timpului de muncă
 Timpul de muncă reprezintă timpul pe care
salariatul, în conformitate cu regulamentul intern
al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv
de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea
obligaţiilor de muncă.
 Timpul de muncă înţelegem timpul pe care
salariatul, în conformitate cu regulamentul intern
al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv
de muncă, îl foloseşte pentru îndeplinirea
obligaţiilor de muncă. În cazurile prevăzute de
lege, la timpul de muncă trebuie să fie raportate şi
alte perioade de aflare a salariatului la unitate. De
exemplu, perioada şomajului tehnic, deoarece pe
durata acestuia salariaţii se vor afla la dispoziţia
angajatorului.
Munca Munca în
suplimentară schimburi

Conținutul
Munca de tipurilor
noapte timpuluii de
muncă
Bazele teoretice ale timpului de odihnă

Prin timp de odihnă se înţelege durata de timp, consacrată


legal, stabilită ştiinţific, necesară pentru recuperarea energiei
fizice şi intelectuale cheltuite în procesul muncii şi pentru
satisfacerea nevoilor sociale şi cultural-educative, durată în
care salariatul nu prestează activitatea pe care trebuie să o
efectueze în temeiul contractului individual de muncă.
Timpul de odihnă se prezintă în următoarele forme
principale:
pauza pentru masă şi repausul zilnic;
pauzele pentru alimentarea copilului;
repausul săptămînal;
zilele de sărbătoare nelucrătoare;
concediile anuale şi cele sociale.
Se consideră litigii individuale de muncă divergențele
dintre salariat şi angajator privind:
 încheierea contractului individual de muncă;
 executarea, modificarea şi suspendarea
contractului individual de muncă;
 încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a
contractului individual de muncă;
 plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau
îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor
de către una din părţile contractului individual de
muncă;
 rezultatele concursului;
 anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii)
de angajare în serviciu, emis conform art.65
alin.(1);
 neeliberarea în termen a carnetului de muncă,
înscrierile incorecte efectuate în acesta;
 alte probleme ce decurg din raporturile
individuale de muncă.

Examinarea cererii privind soluționarea litigiului


individual de muncă. Cererea privind soluţionarea
litigiului individual de muncă se depune în instanţa
de judecată:
 în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a
aflat sau trebuia să afle despre încălcarea
dreptului său;
 în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului
respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul
litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau
de altă natură, ce i se cuvin salariatului.
 În scopul analizei și studierii problemei
respectării dreptului muncii în rețelele
de farmacii am elaborate un chestionar
la care au participat 100 de personae.
Participanții sunt farmaciști, sau
laboranți-farmaciști de diferite vîrste,
gen ce activează în diferite farmacii din
sectorul privat din Chișinău.
Tabelul 1. Instituția de învățămînt absolvită de participanții chestionării
Majoritatea chestionaților au fost absolvenți ai USMF ”Nicolae Testemițanu”-
67%

USMF ”Nicolae Testemițanu” Colegiul medical Alte instituții de învățămînt

67 30 3

Tabelul 2. Vîrsta participanților chestionării


Majoritatea participanților au sunt cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 ani.

20-25 ani 26-30 ani 31-40 ani 41-50 ani >50 ani

27 45 15 10 3

Tabelul 3.Părerea particpanților dacă li se respectă drepturile muncii

Da Nu Nu știu

60 30 10
Tabelul 4. Orele lucrate
5-7 ore 8 ore 9-12 ore Mai mult de 12 ore

12 15 45 28

Tabelul 5. Răspunsul participanților dacă au pauză în timpul zilei de muncă

Da Nu

24 76

Tabelul 6. La întrebarea daca în concediu anual pleacă cînd au ei nevoie, angajatii au


rspuns:

Da Nu

85 15
Tabelul 7. La întrebarea daca li se respectă dreptul la securitate și sănătate în muncă
angajatii au rspuns:

Da Nu Mai puțin

68 10 22

Tabelul 8. Părerea chestionaților dacă este sau nu ascultată și analizată părerea lor
referitor la unele nereguli la locul de munca:

Da Nu Uneori
42 21 37

Tabelul 9. La întrebarea daca merg la cursuri de perfecționare corespunzător planului,


angajatii au rspuns:

Da Nu
70 30
Tabelul 10. La întrebarea ce-i deranjează cel mai mult în domeniul în care activează,
angajatii au rspuns:

Salariul mic Ore de muncă Lipsa orei de Neînțelegeri cu Condiții de muncă


peste normă pauză pe angajatorii nesatisfăcătoare
parcursul zilei de
muncă
98 51 31 3 8

Tabelul 11. La întrebarea daca ar schimba ceva referitor la drepturile salariatului,


angajatii au rspuns:

Da, multe as schimba Nu, îmi convine așa

89 11
În concluzie putem afirma că, normele internaţionale privind
garantarea dreptului la apărare contra încalcărilor din sfera muncii
au o influenţă semnificativă asupra dezvoltării legislaţiei naţionale
a Republicii Moldova în domeniul muncii. O mare parte din
principiile fundamentale ale standardelor internaţionale de muncă
sînt reproduse în textele normelor juridice naţionale (de exemplu,
astfel de norme ale Codului Muncii, precum articolul 8
„Interzicerea discriminării în sfera muncii”, articolul 103 (5)
„Munca de noapte”, articolul 108 „Pauzele pentru alimentarea
copiilor”, articolul 110 „Munca şi zilele de repaus” şi alte norme
din secţiunea „Timpul de muncă şi timpul de odihnă”, precum şi
normele din Capitolul II „Munca femeilor, a persoanelor cu
obligaţii familiale şi a altor persoane” etc.).
În Republica Moldova normele internaţionale au o
prioritate mai înaltă faţă de normele legislaţiei
naţionale, ceea ce corespunde tendinţelor comune de
dezvoltare a drepturilor internaţionale. Conform
Constituţiei Republicii Moldova (art. 4 şi 8) şi în
corespundere cu Legea privind acordurile internaţionale
(art.20), normele tratatelor internaţionale au o acţiune
directă (în caz că legea nu prevede ceva special) şi
constituie o parte componentă a sistemului juridic.
Instanţele judecătoreşti în luarea deciziilor sale
urmează să se bazeze pe aceste norme, precum şi să
facă referire la acestea în practica juridică.
 Meseria de farmacist este, la prima vedere, o ocupaţie
frumoasă, fără prea multe bătăi de cap. În realitate, profesia
implică mai mult decât vânzarea unor produse speciale. Meseria
de farmacist înseamnă "să-ţi asumi responsabilităţi, să ai curaj,
dăruire, răbdare, tact, cunoştinţe temeinice şi, cel mai
important lucru, dorinţa de a face bine". Lumea este tot mai
preocupată de sănătate, de prelungirea vieţii, de frumuseţea
exterioară. Farmacistul are un rol important atât prin obţinerea
de noi produse medicamentoase, cât şi prin eliberarea acestora
şi oferirea de informaţii cât mai complete şi competente".
Anume de aceasta, pentru a aborda profesia cu mai multa
placer și dăruire de sine farmaciștilor trebuie să li se respecte
drepturile muncii.
 La acest capitol aș spune ca RM nu este în cea mai rea situație,
dar mereu este loc și de mai bine. Respectarea dreptului muncii
în rețelele de farmacii de la noi din țară are și câteva lacune.
Salariul mic, orele peste program, lipsa acelei ore de pauza
necesare in timpul zilei de munca...sunt unele din problemele
care trebuie sa fie rezolvate și speram ca cît mai curînd.