Postulatele lui Borh

Modelul cuantic al atomului

 Niels Henrik David Bohr 7 octombrie 1885, Copenhaga - d. 18 noiembrie 1962), fizician danez de
origine evreiască (din partea mamei), care a avut contribuții esențiale la înțelegerea structurii atomice și
a mecanicii cuantice. Niels Bohr a fost profesor de fizică și n. 7 octombrie 1885, Copenhaga - d. 18
noiembrie 1962), fizician danez de origine evreiască (din partea mamei), care a avut contribuții esențiale la
înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice. Niels Bohr a fost profesor de fizică și directorul Institutului
de Fizică Teoretică din Copenhaga. A fost autorul modelului atomic care îi poartă numele.
 Postulatele lui Bohr
0 1. Postulatul întâi (postulatul stărilor staționare) -
atomul poate exista numai în anumite stări staționare,
în care nu emite și nu absoarbe unde
electromagnetice.
0 2. Postulatul al doilea (regula frecvențelor) – la
trecerea dintr-o stare staționară în alta atomul emite
sau absoarbe o cuantă de energie egală cu diferența
dintre energiile atomului în aceste stări:
0 ℎ𝜈 = 𝐸𝑛 - 𝐸𝑚
Schema nivelurilor energetice
Atomul de hidrogen în cadrul
teoriei lui Bohr
0 Bohr a aplicat postulatele la elaborarea teoriei celui
mai simplu atom – a celui de hidrogen. Pentru aceasta
a propus următorul model: în centrul atomului se află în
repaus un nucleu masiv, încărcat cu sarcina electrică
pozitivă (+e), în jurul căruia se roteşte pe orbită circulară
un electron cu sarcină negativă (–e). Notăm raza orbitei
cu r, viteza electronului – cu υ
Atomul de hidrogen în cadrul
teoriei lui Bohr
0 Pornind de la acest model, Bohr trebuia să explice
spectrul de linii al hidrogenului atomar. Cunoscând
valorile experimentale ale lungimilor de undă ce
corespund liniilor din regiunea vizibilă a spectrului
hidrogenului atomar, Balmer a reuşit să le unească într-o
formulă (a. 1885). Formula pentru frecvenţele respective
este:
0 Bohr a hotărât să deducă această formulă în cadrul teoriei atomului.
După câţiva ani de la elaborarea teoriei, Bohr a recunoscut: „De
cum am văzut formula lui Balmer, totul mi-a devenit clar”. El deja
cunoştea rezultatul pe care trebuia să-l obţină. Regula respectivă
conţinea noţiunea de moment cinetic, numit şi moment al
impulsului. El se defineşte prin analogie cu momentul forţei. Dacă
F este forţa şi d braţul ei (distanţa dintre dreapta-suport a forţei şi
punctul faţă de care se calculează acest moment), momentul forţei
M = F · d.
0 Momentul cinetic L este produsul dintre impulsul corpului p=mυ şi
braţul lui d0. Avem L=pd0=mυd0. În cazul electronului din atomul de
hidrogen braţul impulsului lui este egal cu raza orbitei. Astfel,
momentul impulsului devine: L=meυr, unde me este masa
electronului. Pentru obţinerea rezultatului scontat Bohr a admis că:
momentul impulsului electronului din atomul de hidrogen poate lua
doar anumite valori discrete, egale cu un număr întreg n de constante
ale lui Planck h împărţite la 2π.

0 Aceasta fiind numită regula de cuatificare a lui Bohr

0 Prin urmare, regula de cuantificare a lui Bohr poate fi
reformulată astfel: orbitele staţionare ale electronului în
atomul de hidrogen sunt orbitele circulare care au
lungimi egale cu un număr întreg de lungimi de undă de
Broglie
Seriile spectrale ale atomului
de Hidrogen
 Deficiențe ale modelului :
0 Acest model nu poate explica spectrele de enisie și energia
de ionizare decât pentru atomul de hidrogen și ionii
hidrogenoizi.
0 Nu a putut fundamenta științific spectrele unor atomi grei.
0 Nu a putut explica formarea legaturilor duble.
0 Nu a putut fundamenta scindarea liniilor spectrale într-un
câmp perturbator.
Aceste deficiențe au fost rezolvate prin apariția modelului
atomic Bohr-Sommerfeld- modelul precuantic.