REACTII DE

HIPERSENSIBILITATE
Partea I-a

1
Clasificare

• Tipul I – hipersensibilitatea imediată sau anafilactică; mediata de IgE;

• Tipul II – citotoxică;
• Tipul III – mediată de complexe imune;
• Tipul IV – tardivă sau mediată celular de către limfocitele T

2
 Reactii cu careacter imun
 indispensabilă stimularea prealabilă a organismului cu un
anumit antigen;
 necesară existenţa unei perioade de latenţă;
 declanşarea numai cu antigenul complet sau cu haptena
antigenului care a realizat stimularea iniţială;
 sinteză de anticorpi sau produse similare strict specifice
antigenului sensibilizant.

3
HIPERSENSIBILITATEA
TIP I
ALERGIA

4
ETIOPATOGENIE

ETIOLOGIE

5
 Alergenii
Grupa de alergeni Reprezentanţi

-Praful de casă (acarieni, scuame, peri de animale, insecte)

- Polenuri
Alergeni inhalanţi -Mucegaiur
-Pene
-Insecte
-Alimente (ou, lapte, peşte, alune)
Alergeni orali - Aditivi alimentari
-Medicamente
-Extracte alergenice
Alergeni injectabili -Venin de insecte
-Medicamente
-Substanţe chimice
Alergeni de contact -Uleiuri de plante
-Medicamente
6
 La individul normal
• contactul cu un alergen nu produce un raspuns imun sau
acesta este minor si se materializeaza in secretia de Ac de tip
IgM cu neutralizarea Ag;
• Mucoasele - rol protector prin BALT si GALT;
• In circulaţie doar cantităţi infime de alergen (10–4 – 10–7);
• La contactul cu Ag. are loc prezentarea acestuia:
 cu ajutorul MHC I, cu stimularea limfocitelor CD8+
 fie cu ajutorul MHC II, cu stimularea limfocitelor CD4+.

7
 (cont.)
• Prin mecanisme încă necunoscute se produce
anergia, deleţia clonală sau supresia limfocitelor
CD4+ şi se activează doar limfocitele B cu secreţie
de IgM, cu rol protector, de eliminare a antigenilor;
• Se produce astfel toleranţa faţă de alergene.

8
 Terenul constitutional, atopic
• Nivelele plasmatice ale Ig. E mai mari decit la
normali;
• prezenta constitutionala a unui raspuns hiperergic
la o gama variata de alergene, particularitate
conferita genetic;
• modificari ale limfocitelor T la acesti indivizi care
constau in:
– deficit numeric al limfocitelor T totale sau, mai ales a
limfocitelor T supresor.
9
 Atopie (cont.)
• La persoanele cu predispoziţie genetică pentru bolile
alergice, are loc însă stimularea limfocitelor Th2
urmată de secreţia de interleukine (IL 4, 5, 13, 3, 10)
implicate în:
– comutarea secretiei limfocitului B din IgM in Ig E (IL4);
– maturarea si activarea mastocitelor si eozinofilelor (IL 3,
5, 10, 13);
• Acelesi limfocit Th secreta IgE-PF.

10
• Gena care codifica sinteza IgE-PF codifica si
sinteza IgE-SF.
• Eliberarea de IgE-PF sau IgE-SF este conditionata
de actiunea a doi factori de glicozilare:
– GEF - (secretat de T-CD4+) determina sinteza de IgE-
PF,
– GIF - secretat de T-CD8+) determina sinteza de IgE-
SF;
• Este posibil ca deficitul de Ts sa fie responsabil de
preponderenta GEF si in consecinta valori
crescute ale Ig-PF.

11
 Ts
Ag APC MHCI

Th
Ag APC MHC II

Th2 Th1

IL 3 IL2,
Inf 
Ig M
IL 4
Ig E IL 5
IL 10
IL 13 12
 Factorii genetici
80%
70%
70%

Prevalenţa atopiei la copii 60%

proveniţi din familii fără 47%
încărcare ereditară (0), cu un 50%
părinte atopic (+1) sau cu
40%
ambii părinţi atopici (+2)
30%

20% 14%
10%

0%
0 +1 +2
13
Factorii de mediu

14
 PATOGENEZA
• În patogeneza bolilor alergice sunt implicate IgE,
componente celulare şi mediatori biochimici;
• Ig E sau reaginele sunt prezente în ser în mod normal la om.
Valorile normale ale IgE sunt sub 100 UI/ml, cu extreme
între 0,5 – 900 UI/ml;
• Există persoane cu producţie scăzută, medie şi crescută de
IgE (dintre care se recruteză majoritatea viitorilor bolnavi
alergici).

15
 PATOGENEZA (cont.)
• Creşterea IgE se constată în boli alergice (> 200 UI/ml) în
infecţii parazitare, în mielomul multiplu cu IgE, etc;
• Valori ale IgE mult crescute (> 1000UI/ml) sunt foarte
sugestive pentru atopie;
• Există două categorii de receptori pentru IgE:
– unii cu mare afinitate (Fcε RI), prezenţi pe suprafaţa mastocitelor şi
bazofilelor,
– receptori cu mică afinitate (Fcε RII) identificaţi pe suprafaţa altor
celule (limfocite B, macrofage, monocite, eozinofile, etc).
Legarea IgE de receptori se face prin fragmentul Fc al IgE.

16
 Imunoglobulinele E sau reaginele
Fab
IgE Lanturi L
Kappa sau lambda

ε Lant H
• Aparare antiparazitara
IgG
• Induce alergia
IgM
• Concentratie serica mica
IgA
• Citofilicpentru mastocite
IgE
IgD
17
Mastocit
Mecanismele imunologice de inducere a alergiei

Anafilaxie
procesare
Astm
APC Febra de fan
Rinita alergica
presentare Conjunctivita
TH

help

B

Trigger,
Fixare
Sinteza IgE Eliberare de Efecte Clinice 18
pe mastocit
mediatori
 Celulele implicate în alergie

Mastocitele, Bazofilele, Eozinofilele.

19
 Mastocitele
• Conţin Fcε RI (30 – 700 000 receptori/celulă);
• Activare:
– imun, prin legarea în reţea a mai multor IgE fixate la
suprafaţa celulei,
– direct (neimun), de către factori nespecifici: antibiotice,
substanţe hiperosmolare, opiacee, etc.;
• În urma activării se eliberează mediatori preformaţi
(histamină, proteoglicani, enzime neutre) şi are loc
sinteza mediatorilor lipidici: PG, LT, PAF.

20
 Mastocit Mastocit
fixat de IgE degranulat

21
22
•Conţin atât receptori Bazofilele
Fcε RI pentru IgE cât şi
receptori pentru C3a şi C5a.
•Activarea bazofilelor este
mai lentă dar mediatorii
conţinuţi sunt similari cu cei
ai mastocitelor.

23
• Cresc în bolile alergice, infecţii
parazitare, sindroame Eozinofilele
imunodeficitare etc.;
• Maturarea şi activarea
eozinofilelor este indusă de IL5;
• În granulele eozinofilelor se
găsesc proteine cationice:
– proteina bazică majoră (MBP),
– proteina cationică a eozinofilelor
(ECP),
– peroxidaza eozinofilelor (EPO),
– neurotoxina derivată a
eozinofilelor (EDN), toate cu
puternic efect citotoxic.

24
 Mediatorii implicaţi în alergie
• Mediatori preformaţi,
• Mediatorii de novo,
• Citokinele,
• Chemokinele.

25
 Mediatori preformaţi
Histamina
• Prin receptorii H1 histamina
produce:
– constricţia musculaturii netede
(bronşice, gastrointestinale),
– vasodilataţie,
– creşterea permeabilităţii vasculare
(edem, eritem),
– creşterea producţiei de mucus.
• Prin receptorii H2 histamina
produce:
– creşterea cAMP,
– creşterea secreţiei acide gastrice,
– stimularea celulelor Ts.
• Substanţele citotoxice MBP
şi ECP eliberate prin activarea
eozinofilelor sunt implicate în
producerea leziunilor membranei
epiteliale a bronhiilor bolnavilor
asmatici.
• Alţi mediatori, reprezentaţi de
serotonină, bradikinină, substanţa
P, polipeptidul intestinal vasoactiv,
endotelină, etc. produc
vasodilataţie, creşterea
permeabilităţii vasculare, contracţia
musculaturii netede.
26
 Mediatorii de novo
• Prostaglandinele Acţiune:
– contracţia musculaturii netede (bronşice, intestinale),
– Vasopresoare;
• Tromboxanii (TxA2) contractă musculatura netedă.
• Leucotrienele (LTC4, LTD4 şi LTE4). Efecte similare cu ale histaminei dar
apar la 4 – 8 ore după contactul alergenic:
– constricţia musculaturii netede,
– creşterea permeabilităţii vasculare,
– generează PG,
– cresc producţia de mucus,
– deprimă performanţa cardiacă;
• Factorul de activare a trombocitelor (PAF) derivat din metabolizarea
fosfolipidelor de la nivelul membranei celulare. Acţiune:
– vasodilataţie,
– chemotactism,
– creşterea permeabilităţii vasculare,
– induce hiperreactivitate bronşică.

27
 Citokinele
Interleukinele:
• IL4 polipeptid secretat de limfocitele Th2 şi de mastocit,
reprezintă factor activator al limfocitelor B şi are un rol în
inducerea sintezei de IgE. Alături a diferenţierea, maturarea şi
activarea celulelor proinflamatorii implicate în patogeneza bolilor
alergice (mastocit, eozinofil, bazofil),
• IL5 produsă tot de limfocitul Th2 dar şi de mastocit. Reprezintă
principalul factor de diferenţiere, maturizare şi activare a
eozinofilelor;
Interferonul gama – sintetizat de limfocitul Th1, inhibă sinteza de
IgE la nivelul limfocitelor B. Prin acţiunea combinată a
interferonului gama şi a IL4 are loc reglarea nivelului IgE.
Predominenţa răspunsului Th2 (IL4) duce la creşterea nivelului
de IgE iar activarea Th1 (IFN – γ), la scăderea nivelului de IgE.
28
 Chemokinele
• Molecule cu masă moleculară mică ce au ca funcţie principală
inducerea chemotactismului celular. În funcţie de prezenţa sau
nu a unui amino-acid între două molecule de cisteină,
chemokinele au fost împărţite în două clase:
1. chemokinele C – C – iniţiază chemotactismul preponderent la nivelul
monocitelor;
2. chemokinele C – X – C – acţionează asupra limfocitelor, eozinofilelor şi
neutrofilelor.
– Prin interacţiunea cu moleculele de adeziune, chemokinele iniţiază
procesul de inflamaţie tisulară cu celule proinflamatorii.
• Moleculele de adeziune (CAM) – proteine identificate pe
suprafaţa leucocitelor, celulelor epiteliale şi endoteliale;
Activarea lor duce la ataşarea şi transvazarea leucocitelor din
circulaţie către ţesuturi, favorizându-se infiltrarea organelor ţintă
cu lelule proinflamatorii.
29
 Forma locală a anafilaxiei
• Prezintă fenomene restrânse. Ea se produce
atunci când alergenul ia contact cu organismul
sensibilizat pe cale:
– Tegumentară – urticarie, angioedem;
– Mucoasă respiratorie – rinită alergică, astm;
– Digestivă – tulburări de tranzit.

30
 Forma sistemică a anafilaxiei
• Apare atunci când pătrunderea în organism a
alergenului se face parenteral. Tabloul clinic
este complex:
– Respirator – obstrucţie bronşică şi edem laringian;
– Cardio-vascular – hipotensiune şi fenomene de şoc;
– Digestiv – greată, vărsături, dureri abdominale,
diaree (uneori hemoragică).

31
Hipersensibilitatea de tip II

Reacţia citotoxică

32
Reacţiile de hipersensibilitate de tip II
se produc faţă de elementele figurate
ale sângelui sau sunt îndreptate faţa
de antigei tisulari.

33
Faza -1

• Fragmentul Fab al IgG

leaga epitopi de pe
membrana celulei
gazda. Fagocitele se
leaga de fragmentul Fc.

34
Faza-2

• Fagocitele se
leaga de
fragmentul Fc al
IgG si descarca
intregul continut
lizozomal
determinand liza
celulara.

35
Faza-1: Liza celulara prin interventia CMA

• IgG or IgM reactioneaza

cu epitopi de pe
membrana celulei
gazda si activeaza
calea clasica a cascadei
complementului cu
aparitia in final a CMA
ce produce liza celulei.

36
Faza-2:

• Complexul
membranar de
atac ce induce liza
celulara.

37
Faza-1: Liza celulara prin interventia Limfocitelor Ts

• Ac reactioneaza cu
epitopi de pe
membrana celulei
gazda si limfocitele
NK se leaga de
fragmentul Fc al Ac;
• Celulele NK induc
formarea de pori in
celula gazda si-si
varsa continutul
granulelor citotoxice
in interior.

38
 Faza - 2:

• Liza celulara prin

formarea de pori si
revarsarea continutului
garanulelor lizozomale.

39
 Boli ce recunosc
Tipul II de hipersensibilitate
• Good Pasture’s • Automimmune Hemolytic
syndrome Anemia
• Type I Diabetes Mellitus • Hemolytic Transfusion
• Hashimoto’s Thyroiditis Reaction
• Grave’s Disease • Rheumatic Fever
• Myasthenia Gravis • Erythroblastosis Fetalis
• Pemphigus Vulgaris
• Hyperacute Graft
Rejection
40
Myasthenia Gravis

Blocarea receptorilor pt.

Ach de catre Ac. (IgG);

41
Cresterea distantei la nivelul receptorului miastenic reduce
sansele Ach. de a se lega de receptorii specifici; Ach-
esteraza descompune Ach in acetat si colina.
42
Boala hemolitica a nou-nascutului

43
Reactia hemolitica post-
transfuzionala
Grupa Ag. Ac.

OI - α, β

A II A β

B III B α

AB IV A,B -

44