Strategii didactice valorificabile în abordarea

comunicării în ciclul primar - metode moderne care să

optimizeze derularea unei secvențe comunicative,
(re)creerea unei situații de comunicare
Prezentare 5 aprilie 2019
DAIP
Crăciun Danisia
Repere urmărite în actul comunicării la nivel primar.
• Intersubiectivitatea
• Contextualizarea
• Ascultarea activă
• Miza actului comunicativ
• Diversitatea în comunicare
• Responsabilitatea în comunicare
• Optimizarea manierei de a (te/se) comunica
• Diferențierea dintre comunicarea orală și cea scrisă
• Distincția dintre comunicarea de tip literar și cea de tip nonliterar
Abordarea comunicării orale prin:
• Conversație – metodă intens utilizată ce intervine în deprinderile
necesare posturii de locutor, interlocutor, observator al actului
comunicării.
• Atenuatoare și stimulente
• Tehnici adaptate mizei actului comunicativ
• Formule de stimulare a „gândirii independente”
• Auxiliare nonverbale și paraverbale
• Tipuri de întrebări (reproductive, reproductiv-cognitive, ipotetice,
convergente, divergente, de evaluare)
• Povestirea – metodă clasică ce se adaptează nevoii de cunoaștere
faptică a realităților și care se poate utiliza ori de câte ori elevii fac
vizibilă necesitatea legării noțiunilor de concretul cotidian și familiar,
dar și în activarea operațiilor gândirii, în oferirea de puncte de plecare
în abordarea unor strategii.
• Exercițiul – metodă ce explorează cu dexteritate multiple aspecte ale
sferei comunicării, cuprinzând o vastă tipologie:
• Exerciții de respirație
• Exerciții de articulare/dicție
• Exerciții de pronunție (timbru, ton, intonație)
• Exerciții de descriere a unei persoane/a unui obiect
• Exerciții de formulare a unei opinii
• Exerciții de exprimare a unei stări/ a unui sentiment
• Exerciții de comunicare nonverbală
• Exerciții de formulare de întrebări și răspunsuri în contexte particulare
• Exerciții de transformare a unui mesaj
• Exerciții de concentrare (fixarea comportamentului de ascultător activ)
• Exerciții de reconstituire a unui context comunicativ
• Exerciții de completare a unui schimb verbal
• Exerciții de autoprezentare
• Jocul de rol- Jocul de rol
• Este una din cele mai prolifice metode de antrenarea a şcolarilor în vederea
dobândirii competenţelor de comunicare. Numeroase situaţii existenţiale pot fi
abordate de către preşcolari în roluri diverse. Felul în care este interpretat un rol
în cadrul grupului de şcolari are reverberaţii asupra celorlalţi. Dispunerea
copilului în cât mai multe roluri determină o mai bună percepere a alterităţii, cât
şi asumarea interpretării concretizată în forme/formule de adresare, postură,
orientare, gesturi, mimică, fluenţa vorbirii, intensitate, ton etc. (Hobjilă, 2016, pp.
168-169). Diferenţele de punere în practică ale jocului sunt date de nivelul de
dezvoltare al copiilor. La începutul preşcolarităţii se remarcă fragmentarea
subiectului acestuia la simple episoade disparate preluate din mediul familiar
copilului. În conduita copilului caracterizată de tendinţa şi capacitatea de a se
identifica cu rolul interpretat se produce treptat fenomenul de dedublare. Acest
lucru semnifică faptul că şcolarul conştientizează diferenţa dintre personalitatea
sa şi cea descrisă prin rolul asumat (Niculescu, Lupu, 2007, pp. 38-39). La
confluenţa dintre factorii situaţionali (poziţia în reţeaua de comunicare, sarcina
asumată) şi cei personali (nivel de reprezentări, abilităţi, atitudini, motivaţie) rolul
trebuie să prezinte o anumită consistenţă comportamentală exprimată de
şcolarul care intră în relaţii mai mult sau mai puţin stabile în cadrul grupului
(Pânişoară, 2015, p. 421; Hobjilă, 2008, p. 131)
• Dramatizarea – jocul de rol adaptat realităților illustrate în creațiile
literare adaptate vârstei școlarilor
• Aplicație: „greierele și furnica”
• Jocul didactic-are anumite particularităţi ce le deosebesc de celelalte jocuri şi forme
de organizare a activităţilor comune. Ele conţin în structura lor atât elemente
instructive prescrise de obiectivele operaţionale ale lecţiei ce detaliază o competenţă
ce se doreşte a fi asimilată de către copii, cât şi elemente ludice care să le
accesibilizeze pe cele dintâi şi să ofere un mediu propice învăţării la această vârstă.
Definitorii în realizarea unui joc didactic este prezenţa scopului didactic , finalitate
care prin concizie şi claritate trebuie să direcţioneze în mod coerent desfăşurarea
activităţii; a sarcinii didactice ce reprezintă „elementul de instruire în jurul căruia
sunt antrenate operaţiile gândirii” şi trebuie, prin varietate, să stimuleze global
personalitatea copilului; a conţinutului jocului concretizat în sfera de cunoştinţe,
deprinderi şi atitudini accesibilizate şi îmbrăcate într-o formă cât mai atractivă pentru
elevi; a regulilor de joc ce dictează paşii de respectat în comportamentul ludic ce se
va aborda şi în acelaşi timp modul de rezolvare al problemei intelectuale, şi, nu în
ultimul rând, a elementelor de joc, iar după unii autori (Chişcop, L. , 2000) acţiuni sau
procedee de joc care constau în mijloace de realizare a sarcinii didactice (momente
de aşteptare, competiţie, surpriză, ghicire, recompensă, aplauze, cooperare).
• Tehnica blazonului
• Tehnica presupune ca preşcolarii grupaţi pe echipe să completeze o
schemă sugestivă temei date cu desene, imagini, litere, cuvinte
cunoscute realizând astfel o sinteză a acesteia. Lucrul se poate realiza
colaborativ de către întregul grup frontal sau pe echipe de câte 4-5
preşcolari. În cadrul blazonului numărul de compartimente trebuie
raportat la bagajul de reprezentări pe care îl au şcolarii şi la
posibilităţile lor de a le reda fie prin selecţie de material, fie prin
desen, fie prin scris, confecționare de siluete.
• Abordarea comunicării scrise prin:
• În afara celor clasice, există o experiență a aplicării în această arie, cu
succes, a metodelor „noului val”. De exemplu:
• Știu-Doresc să știu-Am învățat (în cazul elaborăririi unui bilet, unei felicitări,
invitații sau plan de idei a unui text literar, sau a prezentării unui personaj
literar)
• Brainwriting (redactarea de scrieri imaginative „în lanț”)
• Tehnica viselor.
• 1. Joc didactic: „Şi vacanţa a trecut!”(clasa pregătitoare)
• Competenţa specifică: Susţinerea exprimării verbale a unui mesaj, emoţii, povestiri etc. Exersarea
ascultării active a unui mesaj pentru înţelegerea şi receptarea lui.
• Scopul didactic: Asumarea calităţii de auditor şi vorbitor în situaţii cu subiect dat prin abordarea
unei atitudini corespunzătoare din punct de vedere verbal, paraverbal şi nonverbal şi activarea
abilităţilor mnezice.
• Sarcina didactică: Copiii vor trebui: să utilizeze un vocabular adecvat conceperii unui mesaj
conform intenţiei de a exterioriza experienţe trăite; să racordeze acest mesaj la contextul
comunicării; să adopte o atitudine pozitivă faţă de emiterea/receptarea de mesaje legate de
experienţe proprii sau ale celorlalţi, concretizată în aspecte paraverbale şi nonverbale ale
comunicării;
• Regulile de joc: Pentru a putea emite o idee copilul trebuie să aştepte ca interlocutorul să
termine. Copilul trebuie să pună în discuţie experienţe pe care le-a trăit doar în perioada vacanţei
în funcţie de imaginea indicată de partener ca subiect de interes. Dacă subiectul de interes nu a
fost experimentat se poate alege o altă imagine. Se vor acorda buline colorate de către partener
ca rezultat al corectitudinii exprimării şi reliefării cât mai clare a elementului de interes pe care
acesta l-a propus, în două, trei enunţuri. La semnalul sonor copii din interior se vor muta pe
scaunul din dreapta lor. În complicarea jocului copiii vor trebui să acorde buline, dacă partenerul
îşi aminteşte în mare ce a relatat el anterior.
• Elementele de joc: personajul surpriză, mişcarea, recompensa prin buline colorate, competiţia,
cooperarea, semnalul sonor
• Metoda interactivă valorificată: Schimbă perechea
• Conţinutul jocului: şcolarii sunt aşezați în două cercuri concentrice în care fiecare
copil are în faţă un partener din celălalt cerc. Pe măsuţa dintre ei se află un
chenar cu 16 pătrate în care sunt ilustrate elemente specifice unei vacanţe de
vară (mijloace de transport, zone de agrement, activităţi sportive, activităţi în
familie, activităţi culturale, activităţi cu specific umanitar sau ecologic, obiecte
utile unei călătorii, imaginea unui traseu, simbolul unei întâmplări neprevăzute).
Zâna Vară este personajul surpriză care îi invită pe copii să îşi aducă aminte şi să
împărtăşească celorlalţi experienţa pe care au trăit-o în vacanţă, utilizând
pătratele ilustrate. Se explică copiilor că fiecare va trebui pe rând, cu partenerul
să povestească ce a experimentat în vacanţă în legătură cu simbolul reprezentat
în pătrat. Dacă oferă răspunsuri interesante şi corect exprimate, partenerul le va
oferi o bulină colorată pe care să o aşeze pe cerculeţele goale din fişa personală.
Apoi, la semnalul sonor se vor muta în dreapta schimbând partenerul. După ce,
prin rotire, s-a ajuns la partenerul iniţial, se complică jocul cerând partenerilor să
îşi reamintească în mare ceea ce au prezentat ei. Dacă răspunsul se potriveşte
relatărilor anterioare ei vor primi din nou o bulină colorată. Pe măsură ce se
rotesc, la final copiii vor avea completate mai mult sau mai puţin cerculeţele de
pe fişa personală dispuse sub formă de floare.
• Joc didactic: „O reclamă reuşită”
• Competenţa specifică: Susţinerea exprimării verbale a unui mesaj, emoţii, povestiri etc.
Exersarea ascultării active a unui mesaj pentru înţelegerea şi receptarea lui. Identificarea
mesajului scris/vorbit.
• Scopul didactic: Formarea deprinderilor de combinare a cuvântului cu imaginea pentru a
obţine mesaje reprezentative şi atractive adecvate intenţiei de a descrie o
poveste/poezie cunoscută.
• Sarcina didactică: Să îşi aleagă coperta pe care doreşte să o completeze răspunzând
provocărilor pentru a putea obţine elementele decorative necesare. Să formuleze
întrebări legate de personajele din poveştile alese, caracteristicile fizice sau morale ale
lor, de succesiu-nea evenimentelor acestora, de motivare a unor întâmplări ce au loc în
cadrul lor.
• Regulile de joc: Copilul care doreşte să completeze coperta cărţii sale trebuie să răspundă
corect la întrebare pentru a primi accesoriul dorit, iar dacă nu, poate primi o a doua
întrebare. Copiii trebuie să încheie dialogul prin salutul: „Hai, noroc, mergi mulţumit,
lucru’aproape ai sfârşit!”. Întrebările trebuie să fie clar formulate. Fiecare copertă trebuie
apreciată la finalul jocului prin gradul de completare (are toate cele trei elemente ce
trebuiau adăugate).
• Elementele de joc: invitatul surpriză, alegerea sarcinii de rezolvat, competiţia, formula de
încheiere a dialogului
• Metoda interactivă valorificată: Mica publicitate
• Conţinutul jocului: Copiii primesc în vizită un bibliotecar. El le povesteşte că este
foarte trist deoarece peste noapte în biblioteca sa toate coperţile cărţilor au
dispărut lăsând bietele cărţi dezgolite şi îi roagă pe copii să îl ajute să facă pentru
cărţile de poveşti pe care le cunosc coperţi prin care ele să poată fi uşor
recunoscute. Le prezintă preşcolarilor coperţile incomplete (fie le lipseşte litera
mare din începutul titlului, fie un element decorativ care să simbolizeze un
personaj din poveste). Elevii doritori sunt rugaţi să îşi aleagă o copertă pentru
povestea preferată. După ce şi-au ales coperta fiecare preşcolar va primi
materialele pe care să le utilizeze în finalizarea ei, numai că acestea sunt
amestecate. Pentru a depăşi impasul fiecare şcolar va afişa materialul primit.
Pentru a-l procura pe cel destinat trebuie să demonstreze că ştie povestea/poezia
pe care a ales-o, răspunzând la întrebările celui care deţine accesoriul dorit. Dând
răspunsul corect cei doi copiii îşi dau mâna prieteneşte şi spun: „Hai, noroc, mergi
mulţumit, lucru’aproape ai sfârşit!” Imediat ce au terminat coperţile acestea sunt
puse la panou pentru a fi admirate şi li se oferă posibilitatea copiilor de a afirma
argumentat preferinţa pentru o anumită copertă sau dorinţa de a introduce un
element personal (autorul coperţii).
Aplicație : joc „Prâslea cel voinic”
• Joc în perechi în care participanții trebuie să atribuie partenerului
sintagme nominale formate astfel: „prenume”+ „cel/cea”+„adjectiv-
calitate”. Apoi pot crea dialoguri utilizând „apelativele” astfel create.
Aplicație: „Trecut-Prezent-Viitor”
• Elevii au fost grupați pe trei categorii: viitor, prezent, trecut.
• Primesc numele a câtorva personaje (Degețica, Sfetnicul, Cu burta pe
carte, Pierde-vară, Joacă-Bine).
• Vor trebui să le poziționeze conform numelui grupei în timp
precizând calități edificatoare.
Bibliografie:
• Hobjilă, A. , 2008, Elemente de didactică a activităţilor de educare a
limbajului (etapa preşcolarităţii), Institutul European, Iaşi.
• Chişcop, L. , 2000, Didactica educaţiei limbajului în învăţământul
preşcolar:ghid metodic, Editura „Grigore Tăbăcaru”, Bacău.
• Pânişoară, I.O. , 2015, Comunicarea eficientă, ed. a IV-a revizuită,
Editura Polirom, Iasi.
• Hobjilă, A. , 2016, Limbă și comunicare – perspective didactice,
Aplicații pentru învățământul primar, Ed. Univ. „Alexandru Ioan Cuza”,
Iași.