EREZIILE LUI JOHN

MAYNARD KEYNES
 John Maynard Keynes a fost economist britanic ale cărui
idei numite economie keynesiană radicale au avut un impact major
atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra
politicilor fiscale ale multor guverne.
Este considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai
macroeconomiei teoretice moderne.
Keynes a beneficiat de o educație aleasă la institute de elită cum ar fi Eton unde a
studiat matematica, clasicii și istoria și la King's College din Cambridge unde a studiat
matematica, însă fiind interesat de politică a studiat domeniul economiei.
În mod special, numele său este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa
economică, respectiv cu recomandarea sa vehementă ca statul să se implice în
evenimentele economice. Conform lui Keynes, statul trebuie să întrebuințeze măsuri
politico-fiscale și monetare, pentru a slăbi efectele provocate de recesiuni si boom-uri.
Ideile sale au pus fundamentul keynesianismului de astăzi și au fost dezvoltate în
decursul timpului de economiști ai școlii keynesiene, deși în prezent, pentru explicarea
efectelor pe termen lung, ele sunt judecate cu scepticism de aderenții neo-liberalismului.
 Studiul economiei nu pare să reclame înzestrări deosebit de
înalte și de specializate. Este o materie ușoară în care însă foarte puțini
excelează. Paradoxul își află explicația, probabil, în faptul că un bun
economist trebuie să posede o rară combinație de sursă-matematician,
istoric, om politic, filozof. Trebuie să înțeleagă simboluri și să
vorbească în cuvinte.Trebuie să privească particularul prin prismă
generalului și într-un același elan de gândire să cuprindă deopotrivă
abstractul și concretul.Trebuie să studieze prezentul în lumina
trecutului, pentru scopuri situate în viitor. Nicio parte a naturii umane
sau a instituțiilor omenești nu trebuie să îi scape cu totul din vedere. El
trebuie să fie dezinteresat și în același timp să vizeze un scop; să fie
distant și incoruptibil că un artist, dar uneori totuși la fel de cu
picioarele pe pământ că un politician.
 În cartea “Filozofii lucrurilor pământești”,
R. L. Heilbroner prezintă succint viețile,
epocile și doctrinele marilor economiști,
precum Adam Smith, Malthus, David Ricardo,
Karl Marx, Veblen, J. M. Keynes și J.
Schumpeter.
 Cartea “Filozofii lucrurilor pământești”:

 a apărut în urma hotărârii autorului de a scrie o istorie a evoluției gândirii

economice ,reușind cu aceasta să ademenească zeci de mii de persoane să
urmeze cursuri de economie
 s-a vândut în mai multe exemplare decât și-ar fi închipuit autorul că este
posibil.
 cuprinde 11 capitole, finalizându-se cu niște concluzii și un ghid pentru
alte lecturi în care autorul subliniază faptul că lumea e în general convinsă că
scrierile economice reprezintă deșert de proză prăfoasă pentru că cine se
apucă de studiul economiei politice trebuie să fie pregătit pentru lungi
călătorii în care uneori nu va întâlni o frază răcoritoare;pentru a străbate până
la capăt unele dintre marile texte este nevoie de o rezistență de cămilă și o
răbdare de sfânt.
 are o parte introductivă și una de prezentare a contextului apariției școlii
clasice engleze de economie,făcând apoi analiza gândirii unor economiști
cunoscuți plus reprezentanții mai puțin proeminenți ai unor curente de idei.
 a apărut sub varianta celei de-a șasea ediții, la editură Humanitas în1994.
CAPITOLUL IX,”EREZIILE LUI JOHN MAYNARD
KEYNES”

Capitolul IX, ”Ereziile lui John Maynard Keynes” ne aduce

în prim plan un tradiționalist, căruia îi plăcea să creadă că noblețea și
valoarea sunt ereditare și adevărul e că propriul său tată e și el un bine
cunoscut economist. S-a născut în 1883, în anul morții lui Marx, dar
cei doi deși au avut o mare influență asupra filozofiei sistemului
capitalist erau foarte diferiți. Era o figură central-sfătuitor, consilier,
arbitru. În tratatul de la Versailles Keynes vedea imboldul dat în mod
involuntar spre o și mai formidabilă resurecție a autarhiei și
militarismului german. Înainte cu 3 zile de a fi semnat el a realizat o
polemică împotriva lui,”Consecințele economice ale păcii”. Era o
carte strălucită scrisă și zdrobitoare, iar caracterul inaplicabil al
tratatului a fost evident aproape din clipă în care a fost semnat,dar
Keynes a fost primul care a văzut și a spus acest lucru.”
 Tratatul despre reforma monetară a fost o altă lucrare care a stârnit
din nou atenția lumii. El s-a ridicat de data aceasta împotriva fetișismului
aurului și a ciudatei pasivități concretizate în abdicarea oamenilor de la
controlul conștient al propriilor lor momente și în transfer al responsabilităților
asupra mecanismului impersonal ale talonului internațional. Mulți l-au
categorisit în mod greșit pe Keynes drept un economist care ar fi favorizat
inflația, dar de fapt el a favorizat “reflația”(creșterea veniturilor și nu a
prețurilor). Keynes n-a fost nicidecum un înger. Autorul îl privește ca pe o
făptură umană remarcabilă ce-i drept având defecte și slăbiciuni ca oricare alt
om, deși el a fost poate cel mai scânteietor dintre mării economiști.
 Keynes a oferit el însuși cheia pentru înțelegerea geniului
său, deși în textul cu pricina nu vorbește despre sine. De aseamenea
el a enumerate calitățile pe care trebuie să le întrunească un
economist și pe care le-am ales în începutul acestei recenzii. Keynes
a fost mai aproape de economistul ideal decât Marshall. A cultivat o
gândire economică rafinată, având însă totodată viguroase
atașamente politice și măreția sa îi rezultă tocmai din această
curioasă combinație dintre o inteligență inginerească și o inimă
caldă animate de bune intenții.
 În opinia mea, Robert L. Heilbroner, a încercat cu ajutorul cărții
”Filozofii lucrurilor pământești” ca în epoca noastră să amintească
despre oamneii importanți care au influențat mult societatea și care,
totuși, nu sunt apreciați la adevărata lor valoare. Așa cum apare în
incipitul cărții, ea a reușit să-și influențeze cititorii, îndreptându-i spre
studiul aprofundat al economiei, ba chiar să își aleagă o carieră în acest
domeniu.
Finalul cărții are dept scop
chiar realizarea invitației la lectută,
menționând faptul că deși există multe
Astfel autorul a reușit nu numai să lucrări greu de deslușit, există și lucrări
evidențieze ” minți luminate” preocupate de ușor de înțeles și care pot fi pe deplin pe
studiul economiei, de starea societății, înțelesul cititorului.
precum și de posibilul viitor al acesteia, ci și
să determine o ”mână de oameni” să le
împărtășească ideile, să le aprobe sau să
intervină cu păreri contrarii, ba chiar să îi Încă de la naștere unii sunt
facă să realizeze că acele persoane care destinați să fie supuși, iar alții să
acum nu sunt amintite așa cum ar merita, poruncească”, vrând sa subliniez faptul că
deși nu au fost conducători ai unor imperii, este o idee care s-a păstrat de-a lungul
au reușit să influnțeze mult ”. timpului, indiferent de schimburile care au
modelat societatea în diferite feluri. Este
concepție nemuritoare.
BIBLIOGRAFIE

 Robert L. Heilbroner; Filozofii lucrurilor pământești, Editura Humanitas,

2005;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Maynard_Keynes
 http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005-2/15.pdf
 http://starbooksfeaa.weebly.com/uploads/5/4/8/6/54869709/filosofii_lucr
urilor_pamantesti_(3).pdf