Sunteți pe pagina 1din 26

ANALIZA JURIDICĂ A

NORMELOR ETICO-
PROFESIONALE ALE
PROCURORULUI
Cuprins
1. Noțiuni introductive.
1.1. Noţiuni generale cu privire la Procuratură.
1.2. Introducere în normele etico-profesionale ale Procurorului.
2. Principiile de bază a activității procurorului.
3. Izvoarele de reglementare a eticii și activității procurorului.
4. Incompatibilităţi, restricţii şi exigenţe de serviciu faţă de procuror.
5. Obligatii în exerciţiul funcţiei.
6. Conduita în viaţa privată, restricţiile faţă de procuror în afara executării atribuţiilor de serviciu
7. Raspunderea disciplinară a procurorului.
8. Analiza raportului cu privire la activitatea CDE din cadru CSP pentru anul 2018.
9. Practica judiciară a altor state în domeniul aplicării sancțiunilor disciplinare.
10. Recomandări.
11. Concluzii.
12. Bibliografie.
Noțiuni introductive
Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe una din cele mai importante laturi aleexistenţei umane
şi sociale. În acelaşi timp etica este şi o disciplină ştiinţifică, deoarece în cadrul eisunt elucidate două grupe de
probleme:
• probleme teoretice propriu-zise ce se referă la natura şi esenţa moralei,
• probleme ce ţin de modul în care ar trebui să procedeze omul, după ce principiişi norme să se conducă
în viaţă.

Etica profesională este un domeniu independent al ştiinţei despre etică şi studiază bazele moralei
profesionale, explică specificul reali- zării principiilor morale generale în sfera muncii, descoperă funcţiile şi
specificul subiectelor, principiilor şi categoriilor etice.
Procurorul este membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor sau care este acuzator din
partea statului într-un proces.

Procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită atribuțiile Procuraturii, prevăzute de
Constituție, de prezenta lege, de alte acte legislative și de tratatele internaționale la care Republica Moldova
este parte, și este numit în această funcție în modul prevăzut de prezenta lege.
Etica procurorului stabileşte principiile şi standardele de etică profesională obligatorii pentru procurori. Acesta
conţin reguli de conduită ale procurorului în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în viaţa privată.
Noțiuni generale cu privire la procuratură
Procuratura reprezintă unul dintre pilonii importanţi ai statului de drept, este o instituţie
independentă, şi activează în cadrul puterii judecătoreşti. Pentru îndeplinirea rolului constituţional
pe care îl are, activitatea procuraturii este organizată potrivit principiilor legalităţii, operativităţii,
proporţionalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, iar procurorul este independent, imparţial şi
inamovibil.

Statutul procurorului, cu obligaţiile şi drepturile corelative, nu este un


privilegiu pentru acesta, ci reprezintă premisa eficienţei şi corectitudinii în
îndeplinirea sarcinilor specifice procuraturii.
Introducere în normele etico-profesionale ale
Procurorului
Procurorul își desfășoară activitatea în baza principiilor
• legalității
• imparțialității
• rezonabilității
• integrității
• independenței procesuale
care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent și unipersonal decizii în cauzele pe care le
gestionează.
Independența procesuală a procurorului este asigurată prin garanții care exclud orice influență
politică, financiară, administrativă sau de altă natură asupra procurorului legată de exercitarea
atribuțiilor sale.
Activitatea procurorului poate fi supusă controlului din partea procurorului ierarhic superior și a
instanței judecătorești.
Procurorul este obligat, prin întreaga sa activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile
şi libertăţile persoanelor, egalitatea lor în faţa legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu
pentru toți participanţii la procedurile judiciare indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul de
etică al procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă.
Principiile de bază a activității procurorului
Imaginea de bună reputaţie a organelor Procuraturii şi a procurorului se creează în baza următoarelor principii:
- legalităţii, potrivit căruia procurorul, în acţiunile sale, este obligat să respecte cu stricteţe legea, drepturile şi
libertăţile fundamentale ale persoanei, în corespundere cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului si
Constituţia Republicii Moldova
- egalităţii, imparţialităţii şi nediscriminării, care presupun că, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale,
procurorul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luînd aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de
încălcare a normelor de drept, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie,
vîrstă, gen, orientare sexuală, avere, stare socială, opinie politică sau de orice altă opinie;
- transparenţei, ce presupune claritatea şi deschiderea pe care procurorul trebuie să le manifeste faţă de
societate şi persoană în limitele stabilite de lege;
- profesionalismului, potrivit căruia, procurorul este obligat să-şi îndeplinească atribuţiile de
serviciu cu competenţă, responsabilitate, eficienţă, promptitudine şi corectitudine, aplicänd
adecvat cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice;
- confidenţialităţii, ce determină procurorul de a garanta securitatea datelor şi informaţiilor obţinute
în exercitarea obligaţiilor de serviciu; - controlului ierarhic, potrivit căruia, procurorul este
responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor sale funcţionale în faţa procurorului ierarhic superior.
- loialităţii, care se exprimă prin ataşamentul faţă de instituţia Procuraturii şi valorile promovate de
ea, obligaţia de a se abţine de la orice act sau fapt ce poate prejudicia prestigiul, imaginea sau
interesele legale ale Procuraturii.

- independenţei;
- integrităţii;
- imparţialităţii;
- colegialităţii;
- corectitudinii.
Izvoarele de reglementare a eticii și activității
procurorului

• Legea cu privire la Procuratură ;


• Standardele internaţionale stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite;
• Ghidul european al eticii şi conduitei procurorilor (Ghidul de la Budapesta);
• Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (Carta de la Roma);
• Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
• Jurisprudenţa Curţii europene pentru drepturile omului (CEDO) şi alte recomandări sau acte
relevante adoptate de instituţiile europene.
Incompatibilităţi, restricţii şi exigenţe de serviciu faţă de
procuror
Procurorul nu are dreptul:
a) să participe în proces de judecată dacă se află cu judecătorul, cu avocatul sau cu un alt participant la
proces interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie, de rudenie sau de afinitate de pänă la
gradul II inclusiv;
b) să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să participe la activităţi cu
caracter politic, iar în exercitarea atribuţiilor să exprime sau să manifeste în orice mod convingerile
sale politice;
c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al organului care exercită
activitate operativă de investigaţii;
d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la procese, la cauze aflate în curs de desfăşurare sau
cu privire la cele despre care dispune de informaţie în legătură cu funcţia exercitată, altele decät cele
care sänt în gestiunea sa;
e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin persoane
interpuse;
f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
g) să acorde consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar în cazul în care cauza respectivă
este examinată de un organ al Procuraturii, altul decät acela în cadrul căruia îşi exercită funcţia, cu
excepţia soţului (soţiei), copiilor şi părinţilor şi nu poate îndeplini nici o altă activitate care, potrivit
legii, este efectuată de avocat.
Obligatii în exerciţiul funcţiei

trebuie:
a) să-şi îndeplinească atribuţiile respectänd Constituţia, actele legislative, normative şi prezentul Cod, să
fie obiectiv şi să nu dea dovadă de tergiversări şi birocratism;
b) să-şi asigure un grad înalt de informare profesională, intelectuală şi alte cunoştinţe, care i-ar permite
exercitarea atribuţiilor onorabil şi cu demnitate;
c) să prezinte, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate;
d) să fie onest, imparţial şi consecvent la îndeplinirea sarcinilor care îi revin, aplicänd capacităţile sale cu
competenţă şi înţelegere, luänd în considerare doar interesul public şi circumstanţele reale ale cazului
examinat;
e) să fie politicos în relaţiile cu cetăţenii şi colegii pentru a nu jigni onoarea şi demnitatea lor;
f) să evite conflictele care pot apărea în colectivele de muncă sau în relaţiile cu cetăţenii, reprezentanţii
autorităţilor publice locale centrale şi ai altor organe şi să manifeste respect;
g) să fie responsabil la executarea ordinelor, dispoziţiilor şi indicaţiilor legale ale procurorilor ierarhic
superiori;
h) să păstreze secretul de stat şi de serviciu;
i) să aplice arma de foc numai în cazurile prevăzute în legislaţie;
j) să nu aplice, să nu încurajeze şi să nu tolereze acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau
degradante, în orice circumstanţă s-ar afla;
k) să aibă ðn exerciţiul funcţiei ţinuta vestimentară prevăzută de lege;
l) să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi să respecte.
Conduita în viaţa privată, restricţiile faţă de procuror în
afara executării atribuţiilor de serviciu
în viaţa privată procurorul:
a) nu trebuie să compromită integritatea, probitatea şi
imparţialitatea reală sau rezonabil percepută a
sistemului procuraturii prin activităţile din viaţa privată;
b) întotdeauna va respecta şi se va conforma legii.
c) se va comporta într-un mod în care să promoveze şi să
menţină încrederea publicului în profesia lui.
d) nu va utiliza nici o informaţie la care a avut acces în
legătură cu serviciul pentru a promova nejustificat
propriile lui interese sau interesele altora.
e) nu trebuie să accepte cadouri, beneficii, recompense
sau semne de ospitalitate de la terţe persoane sau să
îndeplinească unele însărcinări care ar putea fi
percepute drept compromiţänd integritatea, probitatea
şi imparţialitatea lui ca procuror.
În afara orelor de serviciu procurorul trebuie:

a) să dispună de un comportament ireproşabil care ar păstra şi ar consolida încrederea populaţiei în


imparţialitatea şi prestigiul activităţii autorităţilor publice;
b) să respecte drepturile şi libertăţile cetăţenilor consfinţite în Constituţie, legislaţia naţională şi
normele dreptului internaţional;
c) să nu difuzeze informaţii, care ar prejudicia imaginea şi prestigiul organelor Procuraturii sau a
altor autorităţi publice;
d) să nu se pronunţe în public asupra chestiunilor ce ţin de politica internă şi externă a statului sau
de promovarea unor ideologii improprii unui stat democratic şi de drept;
e) să nu facă pariuri şi mize la hipodrom, să nu participe la jocuri de hazard cu bani şi cu alte valori;
să manifeste intoleranţă faţă de comportamentul amoral, abuzul de alcool, încălcarea ordinii
publice, consumul de substanţe narcotice;
f) să se abţină de la comentariile acţiunilor superiorilor săi, să nu difuzeze informaţii despre
personalitatea lor fără acordul persoanelor respective;
Raspunderea disciplinară a procurorului
Procurorul poate fi tras la răspundere disciplinară pentru abatere de la îndatoririle de serviciu, precum şi
pentru comportament care prejudiciază interesele de serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii, cît şi
pentru încălcarea prevederilor prezentului Cod. Constituie abatere disciplinară:
a) îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;
b) interpretarea sau aplicarea incorectă sau tendenţioasă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, a
legislaţiei, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii de aplicare a normelor juridice
stabilite în actualul sistem de drept sau în sistemul practicii judiciare;
c) imixtiunea în activitatea altui procuror sau intervenţiile de orice natură pe längă autorităţi, instituţii sau
funcţionari pentru o soluţionare alta decät în limitele prevederilor legale a unor cereri, pretinderea sau
acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei sale;
d) încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiei, a legii, dacă aceasta nu atrage răspundere penală, civilă
sau contravenţională;
e) participarea la activităţi publice cu caracter politic;
f) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;
g) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;
h) absenţele nemotivate de la serviciu, întärzierea, ori plecarea înainte de program;
i) atitudinea nedemnă, în exerciţiul funcţiei, faţă de colegi, judecători, avocaţi, experţi, martori sau faţă de
orice alte persoane.
Activitatea Colegiului de disciplina si etica din
cadrul C.S.P.
Analiza raportului cu privire la activitatea CDE din
cadru CSP pentru anul 2018
Pentru realizarea atribuţiilor, Colegiul, în perioada de raport s-a întrunit în 9 şedinţe, fiind examinate 25
de proceduri disciplinare, în privinţa a 22 de procurori (abaterile disciplinare a unor procurori fiind
conexate şi examinare într-o procedură), repartizate proporţional membrilor Colegiului.

În cadrul şedinţelor au fost adoptate şi pronunţate 47 hotărâri (20 de hotărâri pe proceduri disciplinare
– 3 restante din 2017 și 27 - urmare a examinării contestațiilor asupra deciziilor Inspecției procurorilor
de încetare a procedurii disciplinare). Hotărâri pe 7 proceduri disciplinare și hotărâri urmare a
examinării a 4 contestații, vor fi pronunțate în anul 2019.

Referitor la aplicarea sancţiunilor disciplinare, în perioada supusă raportării, Colegiul a decis aplicarea
următoarelor sancţiunilor punitiv - disciplinare, după cum urmează:
➢ avertisment – în privinţa a 5 procurori;
➢ mustrare – în privinţa a 5 procurori;
➢ reducere a salariului - în privinţa a 3 procurori;
➢ eliberare din funcţie – în privinţa a 2 procurori;
În 5 cazuri a fost dispusă încetarea procedurii disciplinare, pe motiv că nu a fost constatată o abatere
disciplinară, Colegiul limitându-se la examinarea în şedinţă a materialelor de procedură.

Abaterea disciplinară poate fi comisivă, constând într-o acţiune, prin care se încalcă o obligaţie de a nu face
sau omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligaţii de a face
În perioada vizată, la Consiliul Superior al Procurorilor au fost contestate 8 hotărâri ale Colegiului de
disciplină și etică în ordinea prevăzută de art.85 alin.(4) al Legii nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

- 4 contestaţii – de către Inspecţia procurorilor;


- 4 contestaţii – de către procurorii vizaţi / sancţionaţi.
DINAMICA HOTĂRÂRILOR EMISE
- În urma admiterii contestaţiilor, cu modificarea hotărârii Colegiului în sensul agravării sancţiunii –
3 hotărâri;
- În urma admiterii contestaţiilor, cu modificarea hotărârii Colegiului în sensul atenuării sancţiunii –
1 hotărâre; - 1 contestaţie admisă parţial (P.Vinițchi);
- În urma examinării contestaţiilor, cu menţinerea hotărârii CDE – 2 hotărâri; - 1 contestație este
pendinte la Consiliul Superior al Procurorilor (în privința procurorului L.Cușnir).

CONCLUZII
După o analiză comparativă a indicilor
de activitate, se atestă un regres
statistic vizibil față de anul 2017, prin
reducerea cazurilor disciplinare
examinate și a sancțiunilor aplicate,
ceea ce denotă disciplinarea procurorilor
și respectarea de către aceștea a tuturor
prevederilor stipulate în Codul de etică al
procurorilor
Scopul general al Colegiului de disciplină și etică, pe parcursul
activității, nu a fost doar sancționarea procurorilor, care au săvârşit
fapte incompatibile cu funcţia exercitată, ci și prevenirea săvârșirii
acestora pe viitor, prin scoaterea în evidență a cauzelor care le-au
provocat.
Practica judiciară a altor state în domeniul aplicării
sancțiunilor disciplinare
SPANIA
În Spania, regimul răspunderii disciplinare se bazează pe principiile fundamentale, izvorîte din
jurisprudenţa Tribunalului Suprem. Sancţiunile disciplinare sunt standardizate, expres prevăzute de lege.
Abaterile disciplinare se împart în foarte grave, grave şi uşoare. Spre exemplu, gravitatea întârzierii în
soluţionarea cauzelor este apreciată în funcţie de importanţa cauzei, de complexitatea acesteia sau a
aspectului procedural a cărui îndeplinire a fost omisă sau întârziată, precum şi modul în care sunt
afectate părţile. Este foarte important, deci, ca această întârziere să fie nejustificată şi să fie imputabilă
judecătorului, procurorului. În aprecirea caracterului justificat sau nejustificat al unei întârzieri mai sînt
luate în considerare şi alte aspecte, precum calificarea profesională a personalului auxiliar, suficienţa sau
insuficienţa mijloacelor materiale, cauzele personale.
- chiar şi un comportament omisiv poate atrage răspunderea disciplinară (de exemplu, lipsa de atenţie
în soluţionarea cauzelor);
- întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, mai grave sau mai puţin grave în
funcţie de caracterul lor repetat, lipsa de locul de muncă în mod nejustificat sau nerespectarea
programului de audienţă;
Polonia

În ceea ce priveşte o situaţie a datelor statistice, anual în Polonia sunt exercitate în medie 10 acţiuni
disciplinare şi aproape de două ori mai multe sancţiuni sînt aplicate pe cale administrativă de preşedintele
instanţei.
Sancţiunile disciplinare aplicabile sînt:
- mustrarea,
- avertismentul (diferit faţă de cel aplicat pe cale administrativă),
- destituirea din funcţie,
- transferarea în alt loc de muncă (sancţiune ce atrage transferarea permanentă şi este dispusă de
ministrul Justiţiei),
- eliberarea din magistratură (pentru fapte grave).
În aprecierea unei abateri disciplinare sînt analizate atît caracterul repetat al abaterilor, cât şi consecinţele
faptei.
Din momentul în care a fost sancţionat disciplinar, procurorul nu mai are dreptul de a promova într-o funcţie
superioară timp de 5 ani. În această perioadă nu poate să ia decizii în instanţele disciplinare şi, dacă a fost
sancţionat cu destituirea din funcţie, nu mai poate ocupa o funcţie similară timp de 5 ani. În nici un caz
procedurile disciplinare nu pot aduce atingere independenţei magistratului.
GERMANIA
În Germania există diferite posibilităţi de a reacţiona în cazul unei abateri disciplinare, fie prin
declanşarea procedurilor disciplinare, fie prin aplicarea unor măsuri pe linia supravegherii de serviciu.
Procedura disciplinară poate fi declanşată numai dacă există o încălcare a obligaţiilor produsă cu
vinovăţie. Obligaţiile de serviciu nu sînt standardizate sub forma unei liste ci se subînţeleg din text.
Sancţiunile disciplinare aplicabile sînt:
- avertismentul sau atenţionarea (numai atunci când se dovedeşte culpa),
- amenda (o plată unică, care nu trebuie să depăşească salariul mediu lunar al unui procuror),
- diminuarea indemnizaţiei (pe această perioadă persoana nu poate fi promovată, iar sancţiunea poate fi
dispusă pentru cel mult 5 ani; măsura nu are efect asupra evaluării), transferarea disciplinară pe un alt
post, cu un alt salariu de bază (pentru abateri grave; cel sancţionat nu mai poate fi promovat pentru o
perioadă de 5 ani, la care se adaugă efectele pecuniare ale încadrării în altă categorie salarială) şi
- excluderea din magistratură.
Măsurile care pot fi aplicate pe linia supravegherii de serviciu sînt:
- atenţionarea – constatare obiectivă, care nu trebuie confundată cu pedeapsa disciplinară (diferenţa
între cele două forme de sancţionare este că, pentru atenţionarea pe linie de serviciu, nu este relevantă
vina cu care magistratul a comis abaterea). Acumularea mai multor astfel de atenţionări poate conduce la
aplicarea unei sancţiuni disciplinare.
- avertismentul – persoana este somată să îşi schimbe atitudinea.
Recomandări
■ Codul de etică al procurorului, care serveşte ca drept temei de răspundere
disciplinară, conţine formulări ambigue, al căror conţinut nu îşi găsesc explicaţie în
prevederile respectivului act normativ, spre exemplu obligaţia procurorului de a se
abţine de la fapte care compromit onoarea şi demnitatea de procuror. O asemenea
expresie este mult prea largă, lăsând loc multiplelor interpretări, a căror
admisibilitate în sistemul sancţionator este cel puţin discutabilă;
■ Responsabilitatea procurorilor depăşeşte sfera pur juridică şi presupune aspecte de
conştiinţă morală şi deontologie, motiv pentru care trebuie să existe şi în lege, lato
sensu o delimitare între răspunderea disciplinară şi cea morală, reflectată inclusiv în
Codul de Etică;
■ În actuala formulare Codul de Etică reflectă mai mult un statut disciplinar al
procurorului decât nişte precepte morale, de care ar trebui să se conducă procurorul
în activitatea profesională şi extraprofesională pentru a asigura cerinţa de bună
reputaţie, de aceea ar fi oportună o fundamentare a necesităţii respectării
prevederilor acesteia în primul rând pe conştiinţa morală şi nu pe posibilitatea
intervenirii răspunderii.
Concluzii
Etica profesională a procurorului constituie un ansamblu de norme de conduită care îi revin
procurorului în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu şi în viaţa privată.
Considerăm că deoarece, supremaţia legii poate exista doar într-un stat de drept, puternic şi
integru, procurorii este bine venit să respecte normele deontologiei şi eticii corespunzătoare
statutului lor înalt în societate.
Conformarea standardelor deontologiei şi eticii profesionale va consolida integritatea organelor
procuraturii, încrederea populaţiei în procuratură şi va contribui esenţial la promovarea imaginii
organelor Procuraturii atît în ţară cît şi peste hotare.
Deoarece a exercita funcţia de procuror presupune apărarea intereselor generale ale societăţii,
ordinii de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor apare necesitatea respectării de către aceştea
a standardelor de etică în corespundere cu sarcinile deosebit de importante şi nobile care îi
revin.
Sistematizînd cele expuse putem conchide că etalonul trebuie să fie cel al procurorului diligent,
care acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei şi de apărare a
intereselor generale ale societăţii, care îşi subordonează comportarea sa exigenţelor ce decurg
din îndatoririle profesionale şi normele deontologice pe care trebuie să le respecte.
Bibliografie
■ Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016;
■ Codul de etică al procurorului (2016);
■ Ghidul European al eticii şi conduitei procurorului (Ghidul de la Budapesta), adoptat
la Conferinţa Procurorilor Generali din Europa la 31.05.2005;
■ Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE). privind
normele și principiile europene referitoare la procurori (Carta de la Roma).