Introducere/Scurt istoric

Încă din cele mai vechi timpuri contractual de comodatul este un contract cunoscut şi aplicat
de către societate. Este un contract de bună-credinţă, sancţionat încă din epoca împăratului August1.
În dreptul roman, prin contractul de comodat (commodatum) se înţelegea acel contract în baza
căruia o parte (commodans) transmitea unei alte părţi (commodatarius) un bun determinat individual
în folosinţă temporară gratuită, cu obligaţia pentru ultima de a restitui la finele folosinţei acelaşi bun
într-o stare intactă.
Dintotdeauna, comodatul a prezentat un caracter dezinteresat cu totul excepţional. Se spunea
că predarea unui lucru spre folosinţă constituie un adevărat comodat numai dacă nu s-a convenit la
un preţ: commodata autem res tunc proprie intellegitur, si nulla mercede accepta vel constituta res
tibi utenda data est. 2Pe atunci, împrumutul de folosinţă (comodatul) era destul de frecvent şi
intervenea în special între prieteni, rude, cunoscuţi care îşi puneau la dispoziţie unul altuia unelte
agricole ori obiecte casnice de primă necesitate. Deci, acest tip de contract servea persoanei ce
prelua bunul în folosinţă gratuită (comodatar) pentru satisfacerea intereselor personale sau ale unor
terţi, pentru ca la expirarea termenului stabilit de părţi să fie restituit comodantului.
O dovadă că împrumutul de folosinţă avea o aplicare curentă aduce istoricul Pliniu care
relatează că deputaţii cartaginezi trimişi la Roma în anul 411 au constatat că la toate mesele la care
au luat parte ca invitaţi au regăsit aceeaşi veselă de argint împrumutată din casă în casă, de la o
gazdă la alta. Din această împrejurare delegaţii străini au dedus că romanii trăiesc între ei în
raporturi de foarte strânsă prietenie.
De asemenea, Codul lui Napoleon (art.1876) şi Condica Civilă Română (art.1561) au
menţinut gratuitatea ca o condiţie de esenţa comodatului. Religia creştină considera imorală dobânda
în virtutea unui percept din Noul Testament, care spune: mutuum date nihil inde sperantes (daţi cu
împrumut fără să aşteptaţi ceva în schimb). Această recomandare din Evanghelia SF. a fost
interpretată ca o normă imperativă care interzicea în mod absolut dobânda.
Doctrinarii au făcut un studiu asupra acestui contract la romani, a evidenţiat următoarele
caractere juridice şi particularităţi:
a) este un contract real ce se formează prin tradiţiune însoţită de o convenţie - obligaţia
comodatarului de a restitui lucrul la termenul fixat;
b) nu se transmitea proprietatea lucrului dat în folosinţă, ci numai simpla detenţiune a lui,
deci comodatarul este detentor cu dreptul de folosinţă asupra lucrului, potrivit înţelegerii cu
comodantul;
c) este un contract gratuit ca şi mutuum, având drept scop (mai ales la început) îndatorarea
unui prieten;
d) obiect al contractului putea fi un lucru mobil sau imobil, lucru considerat ca species, şi, în
principiu, lucrul nu se consumă la prima întrebuinţare, excepţie făcând lucrurile consumptibile, cum
ar fi, de exemplu, banii, când părţile stabileau prin convenţie acest lucru;

1
E. Molcuţ. Drept roman. - Bucureşti: Press Mihaela SRL, 2000, p. 264
2
O. Căpăţină. Titlu gratuit în actele juridice. - Bucureşti: Rosetti, 2003, p. 69
2
 e) comodantul nu poate să reclame lucrul înainte de termenul convenit, iar în cazul în care nu
s-a specificat un termen, nu poate să-l reclame înainte ca comodatarul să se fi folosit în mod complet
de el;
f) comodatarul este obligat să îngrijească de lucru, fiind responsabil de culpa levis in
abstracto şi să-l restituie, împreună cu fructele şi produsele sale, la termenul şi locul convenit3.
Numai în cazuri foarte rare, în care contractul fusese constituit în folosul comodantului,
comodatarul era răspunzător doar de dolul său, contractul de comodat fiind sancţionat prin actio
comodati directa.
Reieşind din cele expuse mai sus, pot afirma că în viaţa cotidiană acest contract se utiliza şi
se utilizează uneori mai des decât contractul de vânzare-cumpărare, deşi el a parvenit din cele mai
vechi timpuri, normele destinate reglementării acestui contract au suferit pe parcursul mileniilor
modificări neesenţiale, astfel încât normele cuprinse în noul Cod civil, precum şi normele altor legi
civile codificate ale altor state au ca izvor de oglindire reglementările Dreptului Privat Roman.
1. Noțiunea și caracterele juridice ale comodatului

Definiţia legală a contractului de comodat o găsim în art.859 С. civ. RM: "Prin contract de
comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar
acesta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care a fost dat".

Legislaţia civilă a Republicii Moldova conţine reglementări exprese în materia contractului

de comodat. Astfel, în noul Cod civil al Republicii Moldova (nr.1107-XV din 6 iunie 2002) 4 -
"Comodatul" formează un capitol separat (Capitolul VI, Titlul III, Cartea III), evidenţiindu-se astfel
caracterul de sine stătător al acestui contract.

Trebuie de menţionat că reglementări exprese ale raporturilor de comodat au existat şi până

la intrarea în vigoare a Codului civil nou. Astfel, Capitolul 28 al Codului civil din 1964 conţinea 7
articole (349-355) ce reglementau raporturile privind "folosirea gratuită a bunurilor". Acest capitol
urma după capitolele "închirierea de bunuri" şi "închirierea locuinţelor" şi prevedea că, în baza
contractului de folosire gratuită a bunurilor, o parte se obligă să transmită sau transmite un bun în
folosinţă temporară gratuită celeilalte părţi, iar aceasta din urmă se obliga să restituie acelaşi bun.
Deşi contractul de folosire gratuită a bunurilor era considerat de sine stătător, deoarece normele care
îl reglementau erau cuprinse într-un capitol separat, acesta din urmă conţinea norme de trimitere,
fapt ce permitea aplicarea în modul corespunzător a unui şir de norme de la Capitolul 27 destinate
reglementării contractului de închiriere a bunurilor.

3
Şt. Cocoş. Drept român. - Bucureşti, 2000, p. 222
4
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86.
3
 Reieșind din conținului noțiunii expuse mai sus, putem evidenția principalele partocularități
ale contractului de comodat, şi anume: raporturile dintre părţile contractante poartă un caracter
gratuit; una din părţi transmite alteia un bun determinat individual, neconsumptibil şi nefungibil;
folosinţa bunului este temporară sau limitată în timp; la expirarea termenului contractului bunul
urmează a fi restituit.

Principalele caractere juridice a contractului de comodat:

a) Este un contract real, deoarece pentru încheierea lui fiind necesar atât realizarea
acordului de voinţă, cât şi predarea (tradiţiunea) bunului care formează obiectul
contractului. În genere, în materia contractelor reale predarea bunului este necesară
pentru însăşi formarea contractului, ea nefiind o obligaţie izvorâtă din contract, cum
are loc în contractele consensuale. În acest context este greu explicabilă stipularea
din art.860 alin. 2 CC care stabileşte obligaţia de reparare a prejudiciului de către
comodant în caz de neonorare a obligaţiei de transmitere a bunului. Dacă ar fi să
ținem cont de prevederile alin. 2 art. 860 CC contractul de comodat ar avea caracter
consensual.
b) De regulă este un contract unilateral, deoarece din momentul încheierii naşte
obligaţii numai pentru comodatar, însă pe parcursul executării contractului se pot
naşte obligaţii şi în sarcina comodantului, dar asemenea obligaţii nu se nasc din
contract ci din cauze extracontractuale (gestiunea de afaceri, sau delictul civil).
c) Este un contract cu titlu gratuit - acest caracter rezultă expres din art. 859 CC: ”o
parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţa.” Anume acest caracter este
unul esenţial care dă posibilitate de a face o distincţie clară dintre comodat şi
locaţiune, deoarece dacă contractul de comodat presupune o remuneraţie din partea
comodatarului pentru folosinţa bunului asemenea contract va fi unul de locaţiune ci
nu comodat. Gratuitatea contractului nu se opune însă stipulării în contract a unei
sume de bani care ar reprezenta echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza
folosinţei. Asemenea afirmaţie şi-a găsit expresie în alin. 2 al art.859 CC care indică
că „contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a
uzurii bunului.” Imprimarea caracterului oneros comodatului ar fi examinat ca un
nonsens juridic.

4
 d) Un contract translativ de folosinţă şi nu translativ de proprietate - în temeiul
contractului comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, devenind un simplu
detentor precar, obligat la înapoierea lucrului. Aceste caractere juridice indică
faptul că institutul locaţiunii urmează a fi pus la baza reglementării tuturor
obligaţiilor translative de folosinţă, deoarece în el se conţin norme unificate, generate
de specificul juridic al acestor categorii de obligaţii, indiferent de caracterul lor
oneros sau gratuit.

Legislatorul expres nu stabileşte legătura dintre locaţiune şi comodat, dar esenţa

obligaţiei ne sugerează ideea aplicării faţă de raporturile de comodat a acelor norme despre
locaţiune, care sînt condiţionate de transmiterea bunurilor în folosinţă temporară şi asupra cărora nu
influenţează onerozitatea raportului juridic. Comodatul poate avea ca obiect numai bunurile
nefungibile, individual determinate, deoarece ele urmează a fi restituite în natură, în
individualitatea lor. Bunurile nefungibile sunt acelea care în executarea unei obligaţii nu pot fi
înlocuite cu altele trebuind predate în natură, iar lucrurile neconsuptibile sunt acelea care pot fi
folosite în mod repetat fără consumarea substanţei.

După cum am menționat anterior, contractul de comodat aparține categoriei contractelor

translative de folosință, fapt ce condiționează anumite consecințe:

- comodantul rămîne proprietarul bunului transmis în folosință, suportînd riscul pieirii

fortuite a acestuia,
- comodatarul dobîndește doar detențiunea bunului (devine posesor al acestuia), fiind
obligat să-l restituie.5

După cele expusemai sus, am prezentat principalele caractere juridice ale contractului de
comodat care le găsim în majoritatea surselor doctrinare și care reies din definiție. Consider, că am
putea lărgi spectrul de caractere și acestea ar fi:6

- este un contract numit și reglementat, legiutorul acordă contractului un regim expres de

reglementare, fiind stabilite majoritatea condițiilor și efectelor acestui contract.

5
Gheoghe Chibac et al., Drept civil. Contracte și succesiuni, Chișinău, ed. a II-a, 2014, p. 115;
6
Trofimov Igor, Drept civil, Contracte civile, Chișinău, 2004, p. 180;
5
 - este un contract de executare instantanee, după natura prestațiilor care le presupune
contractul de comodat acesta apare drept un contract de executare succesivă, astfel cum
folosința bunului este exercitată succesiv pe durata unei perioade de timp, sau restituirea
bunului este condiționată de scurgerea unei perioade de timp. Totodată atunci cînd se
presupune transmiterea dreptului de folosință asupra bunului obligația de transmitere a
bunului este executată instantaneu.
- este un contract negociabil, părțile la încheierea contractului pot negocia atît condițiile de
transmitere cît și modul de restituire.
2. Drepturile și obligațiile părților

În ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, menţionăm că contractul de comodat, fiind

un contract unilateral obligaţional, dă naştere la obligaţii doar în sarcina comodatarului. Astfel,
reieşind din prevederile Codului civil, evidenţiem următoarele obligaţii ale comodatarului:

a) Obligaţia de a conserva bunul transmis în folosinţă. Obligaţia de conservare este

prevăzută în art.862 şi impune comodatarul "să păstreze şi să îngrijească bunul cu diligenţa
unui bun proprietar". Comodatarul este obligat să conserve bunul chiar cu mai multă grijă
decât bunurile sale, deoarece contractul este încheiat în interesul său. Diligenţa
comodatarului în conservarea bunului împrumutat se apreciază in abstracto7.
b) Obligaţia de a folosi bunul împrumutat în conformitate cu destinaţia sa. Obligaţia de
a folosi bunul potrivit destinaţiei la fel este prevăzută de art.862 С. civ. RM, în temeiul
căruia comodatarul trebuie să folosească bunul numai în scopul stabilit de contract sau
determinat prin natura bunului sub sancţiunea reparării prejudiciului cauzat în caz de
neexecutare a acestei obligaţii. Folosinţa abuzivă a bunului împrumutat justifică şi trecerea
riscului pierii fortuite a bunului asupra comodatarului, precum şi rezilierea contractului din
partea comodantului pentru neexecutarea culpabilă de obligaţii. Comodatarul nu poate da
bunul în folosinţă unor terţi decât cu acordul comodantului (art.862 alin.(3)). Bineînţeles,
comodatarul nu răspunde de deteriorarea bunului decurgând din întrebuinţarea lui normală şi
fără culpă din partea sa.
c) Obligaţia de a suporta cheltuielile de folosinţă a bunului. Această obligaţie reiese din
alin.(2) art.862 С. civ. RM, care prevede că comodatarul este ţinut să suporte cheltuielile
necesare folosinţei bunului (ex.: reparaţia bunului etc.). Comodatarul nu are dreptul să ceară

7
R.I. Motica, F. Moţiu. Op. cit., p. 247
6
 de la comodant restituirea acestor cheltuieli, ele fiind un accesoriu al folosinţei, dacă prin
contract nu s-a stipulat contrariul.
Comodatarul nu va fi în drept să ceară restituirea cheltuielilor legate de utilizarea bunurilor
(necesare, utile, voluptorii). Cât priveşte cheltuielile voluptorii, dacă acestea vor fi cu putinţă
de separat fără a afecta destinaţia şi natura bunului, comodatarul şi le va reţine (dacă
contractul nu prevede altfel).
d). Obligaţia de a restitui bunul. Restituirea bunului apare ca una dintre principalele
obligaţii ce rezultă din esenţa şi natura comodatului. Practica judiciară demonstrează că
obligaţia de restituire este consecinţa firească a contractului de comodat, astfel că ea trebuie
subînţeleasă chiar dacă nu a fost prevăzută în mod expres. Ea este expres prevăzută atât în
definiţia legală a comodatului de la art.859, cât şi în art.864 С. civ. RM intitulat "Obligaţia
de restituire a bunului", în temeiul căruia comodatarul este obligat să restituie bunul la
sfârşitul valorificării lui în scopul menţionat în contract. Comodantul poate cere restituirea
bunului mai devreme, dacă a trecut o perioadă suficientă pentru valorificarea lui. Dacă
termenul contractului de comodat nu poate fi stabilit în baza scopurilor de utilizare a bunului,
comodantul este în drept să ceară restituirea bunului în orice moment.

Conform art.866 С. civ. RM, putem stabili o excepţie, şi anume: dacă, în virtutea unor
circumstanţe neprevăzute, comodantul însuşi are nevoie de bunul respectiv, el poate cere restituirea
bunului înainte de expirarea termenului prevăzut în contract sau înainte de satisfacerea trebuinţei
comodatarului. Acest fapt se datorează caracterului gratuit al contractului.

În virtutea acestei obligaţii, care este conformă principiului executării în natură a obligaţiilor
de a face, comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere un alt lucru sau echivalentul în
bani al bunului transmis în folosinţă, dacă restituirea în natură este posibilă. Dacă bunul a fost
deteriorat din culpa comodatarului, el este obligat să-l repare şi să-l restituie în natură. Restituirea se
face comodantului, reprezentanţilor sau moştenitorilor săi, la locul stabilit de contract sau la locul
domiciliului comodantului. O dată cu restituirea bunului se vor restitui şi fructele acestuia.
Comodatarul nu poate reţine bunul împrumutat după expirarea termenului, nici chiar dacă are o
creanţă împotriva comodantului, neputând invoca compensaţia ca efect al stingerii obligaţiilor
prevăzute la art.651-659 С. civ. RM, deoarece compensaţia operează numai când este vorba de
datorii reciproce ce au ca obiect bunuri fungibile de aceeaşi specie. Iar, după cum am menţionat,
comodatul are ca obiect doar bunuri nefungibile.
7
 Comodatarul are un drept de retenţie asupra bunului până la plata de către comodant a
cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente, făcute pentru conservarea bunului.

Potrivit art.637 С. civ. RM, retenţia este dreptul creditorului de a nu preda debitorului un bun
ce se află în posesia creditorului, până ce debitorul nu va plăti tot ceea ce datorează în legătură cu
acel bun.

În doctrină se susţine ideea că retenţia poate fi exercitată doar în cazurile expres prevăzute de
lege. De regulă, drepturile de retenţie le poate exercita creditorul de bună-credinţă. Art.638 С. civ.
RM prevede cazurile când nu este posibil de exercitat retenţia, şi anume:

- când posesia este abuzivă, ilegală;

- în privinţa bunurilor insesizabile.

Potrivit opiniei autorului F. Deak, fructele pot forma obiectul dreptului de retenţie până la
restituirea cheltuielilor suportate pentru producerea lor8. În orice caz, dreptul de retenţie poate fi
exercitat numai pentru garantarea creanţelor comodatarului născute în legătură cu lucrul împrumutat
(debitum cum re iunctum), nu şi pentru garantarea altor creanţe. Pe de altă parte, în perioada
exercitării dreptului de retenţie, comodatarul nu mai poate folosi bunul, întrucât retenţia nu-i conferă
dreptul de folosinţă.

Dacă comodatarul refuză nejustificat de a restitui bunul primit, atunci comodantului i se

oferă posibilitatea de a înainta o acţiune reală pentru revendicarea bunului său, însă în acest caz el va
trebui să demonstreze dreptul său de proprietate asupra bunului sau să întreprindă acţiune personală,
derivată din contract, care nu implică dovada dreptului de proprietate, ci doar a contractului.

Comodatarul va răspunde pentru deteriorarea sau distrugerea bunului, dacă este culpabil de
acest fapt. Dacă mai multe persoane au luat împreună acelaşi bun, adică în cazul pluralităţii de
comodatari, ele poartă răspundere solidară faţă de comodant. Conform art.861 С civ. RM,
comodatarul nu poartă răspundere pentru modificarea sau înrăutăţirea stării bunului dacă aceasta
survine în urma folosirii lui în conformitate cu destinaţia stabilită în contract;

e) Obligaţia de a suporta riscul pieirii fortuite a bunurilor. În anumite cazuri,

comodatarul este obligat de a suporta riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat. De regulă,
8
F. Deak. Op. cit., p. 296
8
 riscul pieirii fortuite a bunului împrumutat este suportat de comodant în calitate de
proprietar, comodatul nefiind un contract translativ de proprietate. În acord cu prevederile de
la art.863 С. civ. RM, comodatarul va răspunde pentru cauza neimputabilă lui (cazul fortuit)
în următoarele cazuri:
- nu întreprinde măsuri pentru conservarea bunului;
- foloseşte bunul contrar destinaţiei prevăzute în contract sau determinate de natura bunului;
- nu suportă cheltuielile necesare folosinţei bunului;
- transmite bunul în folosinţă unor terţi fără acordul comodantului;
- nu restituie bunul la scadenţă.

Comodatarul va răspunde în cazurile sus-menţionate, dacă nu va dovedi că prejudiciul ar fi

survenit chiar dacă el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile sale. Sarcina probaţiunii este pe seama
comodatarului.

Deşi comodatul este un contract unilateral obligaţional şi creează obligaţii doar în sarcina
comodatarului, comodantul, pe parcursul executării contractului de comodat, îşi poate asuma
anumite obligaţii care, după natura lor, sunt extracontractuale. Aceste obligaţii sunt următoarele:

a) obligaţia de restituire a cheltuielilor de conservare. Potrivit alin.(2) art.862 С. civ.

RM, comodatarul poate cere compensarea cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente, pe
care a fost nevoit să le facă pentru conservarea bunului. Justificarea acestei obligaţii se
regăseşte fie în gestiunea de afaceri, fie în îmbogăţirea fără justă cauză prevăzute în Cartea
III (Capitolele 32 şi 33) a Codului civil);
b) obligaţia de reparare a prejudiciilor cauzate comodatarului. Comodantul nu are
obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar pentru daunele provocate de viciile bunului. Art.860
С. civ. RM instituie principiul răspunderii comodantului numai pentru intenţie sau culpă
gravă; adică, dacă comodantul a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţă
gratuită, el este obligat să repare comodatarului prejudiciul cauzat astfel. Aşadar, această
obligaţie este de natură delictuală izvorâtă dintr-un fapt ilicit al comodantului.
În orice caz, comodantul nu va răspunde pentru prejudiciul cauzat prin viciile bunului:
- dacă ele au fost anunţate la încheierea contractului sau au fost incluse în formă scrisă în
conţinutul contractului;

9
 - dacă ele erau cunoscute comodatarului (ex.: a mai luat acest bun în baza aceluiaşi sau alt
contract);
- ele trebuiau să fie depistate de către comodatar în timpul verificării bunului sau în timpul
transmiterii lui9.

De asemenea, trebuie luat în consideraţie faptul că comodantul va purta răspundere doar

pentru viciile existente până la încheierea contractului. Cele ce au apărut după transmiterea bunului
sunt pe riscul comodatarului.

3. Condiţiile de valabilitate ale comodatului

Acest contract se încheie atît între persoane fizice, cît și între persoane fizice și/sau juridice.
Pentru încheierea contractului atît comodantul cît și comodatarul trebuie să aiba capacitate de a
încheia acte de administrare. Comodantul poate să nu aibă calitatea de proprietar deoarece contractul
de comodat e translativ de folosință ci nu de proprietate.

Potrivit alin. 3 art. 865 Cod Civil, comodatarul nu poate da bunul în folosința unui terț decît
cu acordul comodantului, deoarece urmează a fi restituit în natură, bunurile care formează obiectul
contractului trebuie să fie individual determinate, nefungibile. Așa fiind, pot constitui și obiectul
contractului lucrurile neconsumptibile, a căror folosire nu implică consumarea sau înstrăinarea lor.
Prin excepție, bunurile consumate potrivit naturii lor pot fi considerate prin voina părților
contractante nefungibile și individual determinate. În această situaie, bunurile nu sunt folosite
potrivit destinației obișnuite, ci au o altă destinație, așa cum este cazul unor fructe împrumutate
pentru aranjarea unei expoziții.10 Contractul trebuie să conțină clause adecvate privitoare la folosirea
lucrurilor, în caz contrar existând prezumția că ele sunt fungibile deci, împrumutul este de
consumație, iar nu de folosință.

Pe de altă parte, dacă s-au predat cu titlu de împrumut lucruri neconsumptibile, contractul nu
poate fi decât comodat, pentru că bunurile neconsumptibile și care sunt nefungibile potrivit naturii
lor nu pot fi considerate de părți ca fungibile și consumabile.

Stabilirea termenului contractului de comodat este privilegiul acordat în exclusivitate părților

contractante și variază în funcție de termenul necesar comodatarului în vederea valorificării
9
A.A. Иванов. Op. cit., p. 300
10
Mihail Buruiană et al., Comentariul codului civil al Republicii Moldova, Chișinău, Editura ARC, 2005, p.241;
10
calităților bunului primit în folosință. Contractul de comodat poate fi încheiat atît pentru o perioadă
determinate cît și nedeterminată, calculul avînd loc conform reglementărilor stipulate în titlu IV,
capitolul I, alin. 2 art. 259 CC RM.

Cît privește forma contractului acesta poate fi încheiat în orice formă, forma scrisă fiind
obligatorie doar în cazurile cînd aceasta se încheie între persoanele juridice, persoanele juridice și
persoanele fizice și persoanele fizice între ele dacă valoarea obiectului contractului depășește 1000
de lei alin. 1 art. 210 CC RM.

În cazul în care obiect al contractului este un bun imobil acesta va fi întocmit în scris făcînd
analogie cu regulile stipulate la art. 876 CC, iar dacă termenul acestui contract va depăși 3 ani,
contractul urmează a fi înscris în registrul bunurilor imobile.

4. Delimitarea contractului de comodat de contractul de împrumut

Contractul de comodat este asemănător la prima vedere contractului de împrumut. Această

asemănare este condiționată de cauza comună a acestor contracte. Cu toate acestea, deosebirea
dintre ele este evidentă.

Astfel contractul de comodat se deosebește de contractul de împrumut după obiect:

- obiect al contractului de comodat sunt bunurile nefungubile ( individual determinate);

- obiect al contractului de împrumut sunt banii sau alte bunuri fungibile;
- în baza contractului de comodat bunurile se transmit comodatarului cu drept de folosință;
- în baza contractului de împrumut bunurile se transmit împrumutatului cu drept de
proprietate.

La fel contractile se delimitează după subiecții contractului astfel:

- la contractul de comodat subiecți sunt comodantul și comodatarul

- la contractul e împrumut, împrumutător și împrumutatul
Nu în ultimul rînd, drept diferență între cele două contracte ar fi faptul că contractul de
comodat este cu cu titlu gratuit pe cînd contractul de împrumut poate fi atît cu titlu gratui cît și cu
titlu oneros.
5. Încetarea raporturilor contractuale

11
 Contractul de folosință încetează prin executarea obligaţiilor de către comodatar, adică
restituirea bunului la scadenţă, această restituire putînd fi făcută şi înainte de termen, dacă nu există
o dispoziţie contractuală contrară.

De asemenea, comodatul poate înceta prin confuziune sau prin dare în plată ori prin remitere
de datorie. În caz de neexecutare sau de executare necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi revine
comodatarului, comodantul are deschisă calea unei acţiuni în rezilierea contractului.

Hotărîrea prin care instanţa dispune desfiinţarea contractului va produce efecte numai pentru
viitor, comodatul fiind un contract cu executare succesivă. Contractul încetează în caz de moarte a
comodatarului numai dacă împrumutul a fost încheiat în considerarea persoanei acestuia. În caz
contrar, comodatul nu se stinge, obligaţiile contractuale trecînd asupra moştenitorilor
comodatarului11.

Articolul 866. CC RM, prevede dreptul de reziliere a contractlui de comodat:

a) in virtutea unor circumstanţe neprevăzute, comodantul insusi are nevoie de bun;

b) comodatarul foloseşte bunul neconform destinaţiei stabilite in contract, da bunul, fara

acordul comodantului, in folosinţă unui terţ sau supune bunul unui pericol mare, ca urmare a
nemanifestarii prudentei cuvenite;

c) comodatarul a decedat;

d) comodatarul persoana juridica si-a încetat activitatea.

Acest articol indică atât temeiurile de reziliere anticipată a contractului din iniţiativa
comodantului, cît şi temeiuri de stingere necondiţionată a raporturilor de comodat. Primele două
formează temeiuri ce ţin de dreptul comodantului, iar ultimele două fac parte din categoria
temeiurilor generale de stingere a obligaţiilor civile. Rezilierea în baza temeiului de apariţie a unor
circumstanţe neprevăzute, în urma cărora comodantul însuși are nevoie de bun, presupune existenţa
unei situaţii, când comodantul purcede la reziliere unilaterală pe motivul unei stringente necesităţi de
bun. Însă acest drept nu trebuie să afecteze interesele legitime ale comodatarului, mai ales în
cazurile când se stabileşte un raport în termen. Cerinţa de reziliere în baza unui astfel de temei
urmează să se conformeze normelor generale ale Codului Civil despre stingerea obligaţiilor.
Următoarele trei temeiuri de reziliere indicate în p. b) a articolului comentat sînt analogice cu cele
11
<https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-contracte/contractul-de-folosire-gratuita-a-
bunurilor-comodatul/>
12
prevăzute în art. 906 CC RM. În înţelesul punctelor c) şi d) decesul comodatarului şi a încetării
activităţii persoanei juridice (Art. 86 CC RM), nu se admite transmiterea drepturilor şi obligaţiilor ce
reies din contractul de comodat în ordinea succesiunii, analogic raporturilor de locaţiune (Art. 902
CC RM).

13
6. Modelul unui contract de comodat

CONTRACT DE COMODAT

Încheiat astăzi ……………. la ………………………………

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. D ……………………………………………………………, domiciliat în
……………………………………………….., str. …………………………….. nr. ………….., bloc
………., scara ………., etaj ………., apartament ……., sector/judeţ ………………….., născut la
data de (ziua, luna, anul) ………………………………………….. în (localitatea)
………………………….. sector/judeţ ……………………………., fiul lui ………………………..
şi al …………………….., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ………. nr.
……………………. eliberat de …………………………., cod numeric personal
……………………………………, în calitate de comodant, pe de o parte, şi
1.2. D ……………………………………………………………., domiciliat în
………………………………………………., str. ……………………………… nr. …………..,
bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……, sector/judeţ ……………………..,
născut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………….. în (localitatea)
…………………………… sector/judeţ …………………………, fiul lui ………………………….
şi al ………………………, posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ………. nr.
………………….. eliberat de ……………………….., cod numeric personal
…………………………………, în calitate de comodatar, pe de altă parte, au convenit să încheie
prezentul contract de comodat cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Comodantul dă spre folosinţă comodatarului, autoturismul, proprietate personală, marca
…………………… tipul ………………………., nr. de identificare ………………………..,
capacitate cilindrică ……………………… cmc, culoare ……………………………., an de
fabricaţie …………………………., înscris în circulaţie sub nr. ………………………….., conform
certificatului de înmatriculare nr. ………………………, eliberat de Direcţia Generală de Poliţie a
municipiului Bucureşti, autoturism aflat în bună stare de funcţionare, care nu este sechestrat sau
urmărit.

14
 2.2. Comodatarul are dreptul să folosească autoturismul pe drumurile publice din ţară şi din
străinătate, fără acordul prealabil al comodantului.
III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
3.1. Obligaţiile comodantului sunt următoarele:
a) să predea spre folosinţă comodatarului autoturismul mai sus menţionat;
b) să nu înstrăineze autoturismul pe toată durata prezentului contract;
c) să solicite comodatarului, pe toată durata contractului, să se folosească de autoturism ca
un bun proprietar.
3.2. Obligaţiile comodatarului sunt următoarele:
a) să ceară şi să obţină spre folosinţă autoturismul care face obiectul prezentului contract;
b) să folosească autoturismul ca un bun proprietar, să efectueze reparaţii curente şi să nu
transmită dreptul de folosinţă unei terţe persoane;
c) să suporte toate cheltuielile pentru buna funcţionare a autoturismului;
d) să suporte toate riscurile în caz de distrugere sau avariere a autoturismului folosit;
e) va suporta toate pagubele şi va fi unic responsabil pentru orice daună sau vătămare
produsă unui terţ;
f) să facă toate demersurile necesare pentru ca dreptul de proprietate al comodantului să fie
respectat pe toată durata contractului;
g) în momentul expirării contractului să predea comodantului autoturismul în aceeaşi stare
de folosinţă ca în momentul preluării şi să răspundă de orice degradare adusă acestuia.
IV. DURATA CONTRACTULUI
4.1. Părţile au convenit să încheie prezentul contract de împrumut de folosinţă pe o perioadă
de ……………………. ani, începând de astăzi, data autentificării contractului.
4.2. La expirarea prezentului contract, părţile vor putea, de comun acord, să prelungească
perioada pentru care s-a încheiat prezentul contract.
V. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
5.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia instanţelor
judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
nu îşi execută una dintre obligaţiile enumerate la pct. …………., din …………… prezentul
contract;
cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte
părţi;

15
 îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă,
de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea
prezentului contract.sau în termen de …….. zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la
cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre obligaţiile ce-i
revin.
5.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica
celeilalte părţi, cu cel puţin ………… zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă
efectele.
5.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante.
5.4. Prevederile prezentului (capitol, articol, alineat)
…………………………………………………………………… nu înlătură răspunderea părţii care
în mod culpabil a cauzat încetarea contractului.
VI. LITIGII
6.1. Părţile au convenit că toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de
reprezentanţii lor.
6.2. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile se vor
adresa instanţelor judecătoreşti competente.
VII. CLAUZE FINALE
7.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile
contractante.
7.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
7.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă
vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei
respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său.
7.4. Taxele şi onorariul notarului public pentru autentificarea prezentului contract sunt în
sarcina comodatarului.

16
 7.5. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de …………… exemplare, din care
…………………… astăzi ……………………., data semnării lui12.

Concluzie

În efectuării acestui lucru individual pot spune că contractual de comodat are o noțiune
simplă ce o putem cu ușurință înțelege, adică împrumutul de folosință. Acest contract este și a fost
cel mai des întâlnit dintre contractele reale și intervine în viața fiecăruia dintre noi, zi de zi suntem în
posesia acestui contract fără a ne da seama. Din momentul cînd am cerut un obiect (bun) de la o
persoană și el mi l-a transmis de fapt nu ne-am dat seama că suntem în prezența unui contract de
comodat (indifferent cîte minute am fost în posesia acestui bun).

Sunt de acord cu schimbarea legislației, ce ține de separarea contractului de comodat într-un

capitol separate, deoarece e benefic în ziua de astăzi să avem astfel de contract, oferă oamenilor
posibilitatea de a folosi unele lucruri/bunuri pe care singuri nu și-ar fi permis nicicînd să le procure,
însă de care au nevoie în viața cotidiană.

În opinia mea acest contract prezintă un mare avantaj pentru comodatar pentru că el poate
scoate foloase dintr-un bun fără a oferi ceva în schimb comodantului.

12
<https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/03/contract-de-imprumut-de-folosinta-comodat/>
17
 Bibliografie

1. Buruiană Mihail et al., Comentariul codului civil al Republicii Moldova, Chișinău, Editura
ARC, 2005;

2. Chibac Gheorghe et al., Drept civil. Contracte și succesiuni, Chișinău, ed. a II-a, 2014;

3. Trofimov Igor, Drept civil, Contracte civile, Chișinău, 2004, p. 180;

4. https://andreivocila.wordpress.com/2010/04/03/contract-de-imprumut-de-folosinta-
comodat/

5. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-civil-contracte/contractul-
de-folosire-gratuita-a-bunurilor-comodatul/

6. Şt. Cocoş. Drept român. - Bucureşti, 2000

7. E. Molcuţ. Drept roman. - Bucureşti: Press Mihaela SRL, 2000, p. 264

8. O. Căpăţină. Titlu gratuit în actele juridice. - Bucureşti: Rosetti, 2003, p. 69

18