Profesor Cadâr Emilia

cadar_emilia@yahoo.com
 Activitatea de producţie şi relaţiile dintre membrii familiei

RESURSELE – sunt MATERIALE, OAMENI, TIMP folosite pentru realizarea unui

produs (serviciu) necesar satisfacerii unor necesităţi umane sau unei dorinţe.
Într-o activitate de producţie resursele se “transformă” în bunuri sau servicii.

Folosindu-vă de imaginile de mai sus, explicaţi activitatea de producţie şi

relaţiile dintre membrii familiei.
Vă rog să aplicaţi acelaşi principiu şi pentru clasa voastră. Exemple.
 RELAŢIA VENITURI – CONSUM – ECONOMII
VENITURILE FAMILIEI – sunt banii primiţi de membrii familiei în urma muncii
prestate de ei (salariile, alocaţiile copiilor, bursele şcolare, ajutoarele pentru familiile cu venituri mici şi
pensiile bunicilor când aceştia locuiesc cu familia).
CHELTUIELILE – sunt costurile unor bunuri materiale şi servicii procurate pentru
consum (pentru satisfacerea nevoilor).
ECONOMIILE – sunt sumele necheltuite rezultate în urma diferenţei dintre
cheltuieli şi total salarii.
E – economiile
E=V–C unde : V – veniturile familiei
C – cheltuielile familiei
În România banii se pot păstra în: conturi în bănci, certificatele
de depozit în bănci sau la CEC.

COMPORTAMENTUL DE CONSUM
În calitate de consumatori, oamenii achiziţionează bunurile şi
seviciile necesare satisfacerii trebuinţelor.
CONSUMATORUL trebuie să facă distincţie între
ce îşi doreşte şi ceea ce are nevoie.

CRITERIILE DE ALEGERE care determină comportamentul de consum sunt:

trebuinţele, venitul, cantitatea şi calitatea bunurilor oferite pe piaţă.
COSTUL DE OPORTUNITATE este costul unui produs la care se renunţă în
favoarea altuia. (Ex. Cumpăr o ciocolată în locul unei cărţi).
 CALITATEA PRODUSELOR
CALITATEA PRODUSULUI – reprezintă totalitatea caracteristicilor care satisfac
nevoile pentru care acesta este cumpărat şi folosit.
Calitatea produsului este influenţată de: CAPITAL, MATERIALE, RESURSE
UMANE.

CAPITALUL – reprezintă maşinile şi utilajele cu care se realizează produsul,

calitatea acestora fiind exprimată prin: gradul de automatizare, consumul de
energie sau combustibil, gradul de impurificare a mediului sau produsului.
MATERIALELE – reprezintă materiile prime, consumul de energie, de apă,
necesar pentru realizarea produselor.
RESURSELE UMANE – muncitorii, tehnicienii, inginerii care decid asupra
tehnologiei de fabricaţie a produsului şi care influenţează calitatea produsului prin:
- calitatea şi calificarea profesională;
- instruirea şi perfecţionarea continuă, în funcţie de modernizarea maşinilor şi a
tehnologiei din dotare;
- modul de conducere şi organizare a activităţii oamenilor din subordine;
- motivarea oamenilor prin salarii şi premii.
PROCESUL TEHNOLOGIC – reprezintă relaţia dintre capital şi materiale şi
este ansamblul de operaţii executate într-o ordine logică, prin care, pe baza
unui proiect sau a unei reţete de fabricaţie, se realizează produsul preconizat.
În cadrul procesului tehnologic se va ţine cont de :
1. Amplasarea utilajelor să se facă în aşa fel încât să permită executarea
operaţiilor în ordinea precizată în proiect;
2. Executarea corectă a operaţiilor să se facă conform disciplinei tehnologice;
3. Utilizarea judicioasă, în cadrul operaţiilor executate, a materialelor.

AMBALAJUL

AMBALAJUL – este un material care înveleşte unul sau mai multe

produse cu scopul de a le proteja şi a le menţine calitatea şi integritatea.

AMBALAJUL
poate fi pentru:

TRANSPORT PREZENTARE DESFACERE

 AMBALAJUL
este un material
confecţionat din:

MATERIAL MATERIAL
HÂRTIE CARTON STICLĂ METAL
PLASTIC TEXTIL

AMBALAJE DIN MATERIALE ANTIPOLUANTE – îndeplinesc o serie de criterii:

1. Consum minim de material;
2. Posibilitatea de distrugere a ambalajului, după folosire;
3. Lipsa substanţelor nocive prin distrugerea materialului.
OBS. Pe ambalaj sau pe etichetă sunt înscrise: elementele de identificare a produsului,
elementele de informare a consumatorului.

PENTRU
IDENTIFICARE se
precizează:

DATA FABRICAŢIEI
CALITATEA DENUMIREA Sau CANTITATEA
DENUMIREA
PRODUSULUI PRODUCĂTORULUI TERMEN DE AMBALATĂ
VALABILITATE
 Protecţia consumatorului
La data de 15 martie 1962 – devenită “Ziua mondială a drepturilor consumatorilor” –
preşedintele SUA, John F. Kennedy a adresat Congresului SUA un mesaj în care preciza că drepturile
consumatorilor sunt:
• dreptul la protecţie;
• dreptul la informaţie;
• dreptul la alegere liberă;
• dreptul de a fi ascultat.
În România drepturile consumatorilor sunt protejate şi
reglementate prin Legea nr. 11/1994, care reprezintă
Legea pentru protecţia consumatorilor. Conform
acesteia, drepturile consumatorilor sunt:
• dreptul de a fi protejat;
• dreptul de a fi informat complet, corect şi precis;
• dreptul de a avea acces la diferite pieţe;
• dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile generate
de calitatea necorespunzătoare a proselor şi serviciilor;
• dreptul de a se organiza în asociaţii pentru protecţia
consumatorilor, în scopul apărării intereselor lor.

La nivel naţional, coordonarea activităţii în domaniul protecţiei consumatorilor este

asigurată de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), care este
organ în subordinea Guvernului.
În subordinea ANPC funcţionează Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor (OPC), câte
unul în fiecare judeţ, respectiv în fiecare sector al municipiului Bucureşti.
 PENTRU
INFORMARE trebuie
date următoarele:
Compoziţia chimică
sau
Structura produsului
Pentru promovare
ambalajul trebuie
INFORMAŢIILE
să atragă atenţia
ÎNSCRISE TREBUIE
prin:
SĂ FIE:

Condiţii de CULOARE
utilizare CLARE

Condiţii de ILUSTRAŢII
întreţinere

Condiţii de CORECTE
păstrare FORMĂ

Condiţii de
transport UŞOR DE
GREUTATE CITIT
Condiţii de
manipulare
EFICIENŢĂ ÎN
UTILIZARE
ELEMENTE DE INFORMARE ŞI SIMBOLURI PENTRU MARCAREA AMBALAJELOR
IDENTIFICARE PE AMBALAJ
A SE PĂSTRA ÎN
MEDIU USCAT

AMBALAJUL, ELEMENT DE PROMOVARE

Daţi exemple de simboluri marcate pe ambalaje, explicând semnificaţia lor.