 PILULELE sunt preparate farmaceutice solide de formă

sferică, cu o greutate de 0,20 - 0,50 g obținute prin

modelare din una sau mai multe substanțe active, cu
adaos de diferiți excipienți, destinate administrării
interne. Pilulele au cunoscut o mare popularitate în
trecut, dar și-au pierdut din însemnătate în urma
apariției comprimatelor, a capsulelor sau a altor
forme farmaceutice mai stabile, mai comode la
administrat și cu o eficacitate mai sigură.
 Ca preparate farmaceutice pilulele prezintă avantajul
că oferă posibilitatea administrării de doze unitare
într-o formă concentrată, maschează gustul și
mirosul neplăcut, asigură o conservare satisfăcătoare
a componentelor și pot fi dirijate să acționeze în
intestin dacă sunt acoperite cu învelișuri gastro-
rezistente.
 Pilulele prezintă dezavantajul că necesită operații de
preparare mai complicate și durata de preparare este
mai mare. În plus conservarea lor este limitată
deoarece în timp pierd din umiditate și nu se mai
desfac în timp util în tubul digestiv.
 Sub formă de pilule se pot prescrie medicamente
lichide, moi și solide a căror doză este foarte mică și
care pot fi prelucrate într-un amestec potrivit. Pentru
a putea obține o masă pilulară este nevoie să se
adauge o substanță lichidă, moale sau solidă. Aceste
substanțe se numesc excipienți pilulari. Alegerea lor
trebuie făcută judicios, dependent de natura și
cantitatea de substanță medicamentoasă.

 Excipienții pilulari trebuie să fie inerți terapeutic, să

asigure obținerea masei pilulare, să nu reacționeze
cu substanțele active, să nu măreasca volumul
pilulelor, să asigure dezagregarea în tubul digestiv,
să favorizeze păstrarea și conservarea pilulelor.
 După rolul pe care îl au în obținerea masei pilulare,
excipienții se clasifică în: aglutinanți, dezagreganți, de
consistență și diluanți.
 Excipienții aglutinanți sau adezivi sunt substanțe care
contribuie la formarea masei pilulare: glucoza, siropul
de zahăr, mierea, tragacanta, glicerolatul de amidon.
 Excipienții dezagreganti contribuie la desfacerea
pilulelor în organism, fie datorită solubilității, fie
datorită posibilității de a se umfla și a sparge pilulele.
 Excipienții de consistență se folosesc în cazul prelucrării
substanțelor lichide sau moi. Din această grupă fac parte
pulberi absorbante cum sunt pulberile vegetale, amidon,
caolin. Ei pot îndeplini în același timp și rol de
aglutinanți sau dezagreganți.
 Excipienții diluanți se adaugă în cazul prescrierii unor
cantități foarte mici de substanță activă, pentru a obține
pilule cu greutate corespunzătoare.
 Excipienții pilulari se pot clasifica și după starea lor de
agregare în: lichizi, moi și solizi.
 Excipienții lichizi contribuie la realizarea masei pilulare
fie prin umectare fie prin dizolvare parțială a
substanțelor active pentru a forma un amestec adeziv. În
acest scop se întrebuințează apă, alcool, glicerină, sirop,
miere, mucilagii de gumă arabică, tragacanta,
metilceluloză. Apă nu se folosește când prezența sa
provoacă reacții între componente.
 Alcoolul concentrat nu se folosește deoarece duce la
întărirea rapidă a masei pilulare, se folosește alcoolul
diluat. Siropul simplu folosit în cantități mari duce la
obținerea unei mase moi. Mucilagiile de gumă arabică și
tragacanta dau pilule care se intăresc ușor.
 Excipienții moi (licviriție, gențiană, păpădie) duc la
obținerea unor pilule rigide ce se dezagregă greu. Se
folosesc gelul de tragacanta, de metilceluloză,
drojdia de bere, vaselina sau untul de cacao.
 Excipienții solizi se folosesc pentru a da consistență
unui amestec moale sau fluid, pentru diluare,
aglutinare sau dezagregare.
 Pulberile vegetale folosite sunt: licviriția, rădăcină de
alteea, rădăcină de gențiană singure sau asociate cu
sirop sau glicerină. Prezintă dezavantajul că pot
absorbi substanța activă ducând la scăderea
efectului terapeutic. Se mai folosesc amidonul, făina
de grâu, lactoza, guma arabică, tragacanta, caolin,
bentonita sau oxidul de magneziu.
 VĂ
MULȚUMESC!