UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE

SPECIALIZAREA ISTORIE
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ID
ANUL II SEMESTRUL IV

RELAŢII INTERNAŢIONALE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SEC. XIX ÎNTRE

OPTIMISM ŞI ÎNGRIJORARE

Spre deosebire de epocile anterioare când popoarele urmau în general voinţa

monarhilor, în sec. al XIX-lea naţiunile au început să-şi afirme individualitatea colectivă.
Conştiinţa naţională apare în condiţiile existenţei mai multor factori: lingvistici,
culturali şi economici.
GERMANIA ŞI ITALIA – MODIFICAREA IERARHIILOR DE PUTERE
Satele dominante în cadrul confederaţiei germane erau Prusia şi Austria. În
condiţiile în care Austria era un stat multinaţional, cu o serie de teritorii în afara
Confederaţiei, rolul de factor unificator în spaţiul german a revenit Prusiei. Cancelar al
Prusiei din 1862 era Bismarck, care se impune în toate deciziile privind treburile interne şi
externe ale statului prusac al Germaniei după 1871 şi ale Europei din acea vreme.
În 1866 cele două mari puteri Austria şi Prusia au ajuns să se înfrunte direct.
Victoria Prusiei i-a adus acesteia mai multe teritorii printre care ducatul Holstein şi oraşul
Frankfurt pe Main.
Totodată a fost desfiinţată vechea Confederaţie germană, din care Austria era
exclusă. Hegemonia în cadrul noii confederaţii o deţinea Prusia. Singura mare putere
care se mai putea opune unificării germane era Franţa, războiul dintre aceasta şi Prusia
era inevitabil. El s-a declanşat în 1 iulie 1870 şi s-a încheiat în mai 1871 cu învingerea
Franţei care a fost obligată să cedeze Alsacia şi o parte din Lorena şi plata unei
despăgubiri de război. În aceste condiţii, în 18 ianuarie 1871, a fost proclamat Imperiul
federal german, Wilhelm I al Prusiei încoronându-se ca împărat al Germaniei.
 Statul naţional italian s-a realizat în jurul Piemontului, printr-o acţiune care îmbinat
calea diplomatică cu cea militară. Principalul obstacol în calea unificării politice era
Imperiul Habsburgic, care stăpânea Lombardia şi Veneţia. Camillo Cavour a încheiat o
alianţă cu Franţa pentru a slăbi puterea austriacă. În 1859 Franţa şi Piemontul au încheiat
un tratat secret care prevedea o acţiune comună împotriva Austriei. Războiul s-a încheiat
cu înfrângerea Austriei, în urma acestuia Piemontul primind Lombardia. Singurele teritorii
care nu intrau încă în componenţa statului naţional italian erau Veneţia şi Roma. În 1866 la
recomandarea lui Napoleon al III-lea Italia s-a aliat cu Prusia în războiul contra Austriei
reuşind în acest context să obţină Veneţia. La Roma se afla încă din 1849 o garnizoană
franceză. În 1870 în condiţiile declanşării războiului franco-prusac, garnizoana a fost
retrasă şi Roma a intrat în componenţa statului Italian. În 1871 Roma devine capitala
noului stat.
OBIECTIVE ŞI INSTRUMENTE DIPLOMATICE ALE MARILOR PUTERI
Între 25 februarie – 8 aprilie 1856 s-a desfăşurat Congresul de pace de la Paris la
care au participat Franţa, Marea Britanie, Austria, Rusia, Turcia şi Sardinia. În cadrul
acestui congres se stabileşte o substanţială recunoaştere a statu-quo-ului şi se pun bazele
a cel puţin două decenii de ordine europeană.
 Rusia este blocată în ascensiunea sa spre Orient şi Europa. Aceasta
cedează sudul Basarabiei, Moldovei şi în acest fel este depărtată de Dunăre pe
care se poate practica liber comerţul.
 Trebuie să recunoască graniţele Imperiului Otoman şi să demilitarizeze
Marea Neagră
 Principatele române sunt scoase de sub protecţia Rusiei şi puse sub regimul
graniţei colective a celor şapte mari puteri europene
 În urma Congresului de pace de la Paris, românii pun bazele unirii într-un
singur stat la 1 dec 1859 care iniţial are ca domn pe Al. Ioan Cuza iar din 1866 pe
Carol I
După această perioadă, la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a stabilit:
 Un cadru relativ, o stare de optimism care a durat până la primul război
mondial. În acest timp s-au produs mutaţii în mentalul colectiv, au apărut noi
tehnologii, într-un cuvânt s-a constatat o „explozie” demografică şi tehnologică
ne mai întâlnită.
 Creşte productivitatea muncii.
 Scade mortalitatea datorită dezvoltării medicinii şi a creşterii nivelului de trai.
 Creşte calitatea vieţii

2
  Se înregistrează o explozie demografică. Între 1820-1898 numărul populaţiei
creşte de peste două ori.
 Creşte producţia industrială în urma inventării motorului cu ardere internă
care înlocuia maşina cu abur, turbina cu aburi şi motorul Diesel au mărit cu mult
energia mecanică; oţelul a devenit materialul epocii.
 S-a inventat automobilul iar în 1897 a fost înfiinţat primul cinematograf.
 În 1900 Traian Vuia îşi lua zborul de la sol iar în 1909 Bleriot traversează
Canalul Mânicii în zbor.
 În 1901 telegrafia fără fir unea cele două maluri ale Atlanticului.
 Se pune în aplicare „sistemul american” de producţie în masă, cu folosirea
pieselor de serie.
 Se realizează cele mai mari construcţii ale perioadei: tunelul Simplon din Alpi
şi Canalul Panama.
 Se dezvoltă industria de război spre care se îndreptau sume imense de bani
şi la care contribuiau toate statele
 După 1885 tehnica a revoluţionat războiul terestru prin folosirea armelor de
mic calibru.
 În 1887-1891 Nobel a inventat pulberea fără fum care dăduse dintr-o dată
altă dimensiune războiului. Uzinele Krupp, Skoda, Schneider şi Vickers fabricau
neîncetat arme pe care le vindeau tuturor clienţilor.
Înarmările însă au produs îngrijorări în rândul statelor. Astfel la Londra se creează o
Asociaţie Internaţională pentru pace şi arbitraj. La Paris funcţiona din 1888 o Uniune
interparlamentară. În SUA se născuse o Uniune Universală pentru pace care-şi propunea
dezarmarea şi crearea unei curţi internaţionale de arbitraj.

3
 BIBLIOGRAFIE

1. Antoniu B., Dinu M., Istoria relaţiilor internaţionale în secolele XIX-

XX , MEC 2005;
2. Gombrich Ernst H., Istoria lumii Ed. Pro Editura , Bucureşti 2006;
3. Constantiniu F., Cojescu N., Mamina A., Manual de istorie clasa a
VII-a , Ed. Corint, Bucureşti 1998;
4. Popa M., Primul război mondial 1914-1918, Bucureşti 1979.
5. xxx Revista Magazin Istoric;
6. xxx Internet.