| p
p  



| 
pñ  ñ
|   
 pM
| 
pñ
à
ñ - mecanism psihic de captare, înregistrare şi prelucrare precoce a
informaţiilor.

| àenzatia,ca mecanism psihic ,precum si legile aferente,sunt definite si supuse

controverselor, de catre cei mai multi psihologi, printre care :
| ÷
  : o forma evoluata a adaptarii deoarece indeplineste functii de
semnalizare,in raport cu schimbul de substante,ea reprezentand o componenta
mijlocitoare a miscarii si actiunii,a comportamentului in general,deoarece
³orienteaza organismul in mediu´
| -


 : studiaza relatia dintre sensibilitate si motricitate ce introduce conceptul
de senzitivitate.
|    utilizeaza in studiul sau despre stadiul intelectului - conceptul de senzorio-
motor.
| 
 

  vine cu o teorie asupra relatiei dintre sensibilitate si
motricitate,considerand ca aceasta relatie se situeaza pe 2 niveluri, cel al
macrosistemului si cel al subsistemului.
÷
   


| ÷
   
| ÷
 
  
| ÷
 

 ÷
   
| Vonstă în scăderea sensibilităţii ca urmare a legăturilor funcţionale intra-analizatori
sau inter-analizatori. Funcţionează exact după aceleaşi mecanisme ca şi legea
sensibilizării.
| Vei care au studiat efectele de interacţiune a analizatorilor (sensibilizare şi
depresie) au arătat că acestea sunt dependente de o serie de factori, printre care mai
importanţi par a fi:
| relaţia de intensitate dintre stimuli;
| procesele corticale şi legile lor. îndeosebi inducţia pozitivă şi negativă;
| sistemul nervos vegetativ ;
| formaţiunea reticulată;
| formarea reflexelor condiţionate.
 ÷
   
| àe referă la efectele de intermodelare primară informaţională, adică la
Ätranspunerea³ unei forme de sensibilitate într-o altă modalitate senzorială. àunt
situaţii când un stimul, deşi este aplicat pe o anumită modalitate senzorială, poate
produce efecte proprii unui alt analizator fără ca acesta să fi fost stimulat.

| De exemplu, stimulii auditivi (acustici) produc efecte de vedere cromatică, aşa-

numita Äaudiţie colorată". La fel, stimulii optici produc efecte auditive sau ceea ce
se numeşte Ävedere sonoră". De asemenea, culorilor şi sunetelor le pot fi atribuite
şi calităţi tactile sau gustative. Vorbim de Äculori moi", de Äsunete dulci" etc. Toţi
ceilalţi stimulenţi produc efecte kinestezice.
 ÷

 
| ›nsuficienta dezvoltare a unei modalităţi senzoriale sau lipsa ei conduce la
perfecţionarea alteia atât de mult, încât aceasta din urmă preia pe seama ei funcţiile
celei dintâi. La orbi şi la surzi se dezvoltă sensibilitatea tactilă, vibratorie,
olfactivă.

| Vompensarea este o lege mai generală a psihicului, ea actionând nu numai la nivel

senzorial. Există în literatura de specialitate descrieri ale unor cazuri celebre de
compensare senzorială. De pildă, extrem de cunoscute si citate sunt cazurile a două
femei (Hellen Keller din Boston şi Olga àkorohodova din Moscova) cu un
multiplu handicap (oarbe, surde, mute) care au ajuns, ca urmare a dezvoltării altor
forme de sensibilitate (îndeosebi a celei vibratorii), la performante deosebite (să
asculte muzică, să scrie etc).
àunt încă multe alte situatii de compensări aproape de nebănuit, cum este cazul
elevului cu ambele mâini amputate ce şi-a elaborat transferul funcţiilor mâinii drepte
la picior, reuşind să scrie şi să deseneze.

| Vercetări interesante asupra compensării la orbi, soldate cu propunerea unui aparat

acustic menit a facilita orientarea orbilor în spaţiu, au fost făcute de 








  (1914-1977). După opinia lui, compensarea exprimă Äîn
cel mai înalt grad ultrasensibilitatea sistemului biologic. Din elemente relativ
instabile, uşor perturbabile, se obţine un sistem, cu o mare rezistenţă la perturbaţii,
cu o mare plasticitate şi cu o foarte mare mobilitate³.
| Deci, 
  
este capacitatea organismului, în cazul nostru capacitatea
sistemului senzorial, de a se autoconstitui structural şi funcţional. ›nterpretată ca
fenomen interior psihofiziologic, ea presupune restructurări funcţionale, substituţii,
comutări nervoase şi autoreglări, ce se soldează cu reechilibrarea organismului şi
cu refacerea potentelor lui adaptative care asigură echilibrul dintre subiectiv şi
obiectiv.
 


| Desi Pieron,credea ca senzatia este abstractia rezultata dintr-un efort de analiza,ea

este totusi o abstractie necesara,deoarece considerarea globala a realitatii poate
naste confuzii. De fapt Pieron, a vrut sa faca referinta la ideea ca la om nu intalnim
senzatie in stare pura.Totusi existenta reala a senzatiilor nu poate fi pusa la
indoiala,iar faptul ca la om intalnim perceptii,nu trebuie sa ne impiedice sa studiem
si sa clasificam senzatiile ca fiind de sine statatoare,si sa le stabilim proprietatile.
àenzatiile constituie indubitabil un suport fundamental pentru perceptii.

| O concluzie relevanta este deci, faptul ca senzatia nu poate lipsi din categoria
Meccanismelor Psihice si are un rol esential in dezvoltarea perceptiei,cele doua
coexistand.
Ú



|      



 



|   


  



   


 

 


p