Sunteți pe pagina 1din 29

M.E.I.E.

Anul II, Grupa 41403


Ionescu (Drăgușin) Mădălina -Iuliana
Stoicescu Anca Magdalena
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a
îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință
unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă
pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.)
A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
La 25 noiembrie 1864 a fost promulgată prima lege românească a
învăţământului, sub titlul Lege asupra instrucţiunii a Principatelor Unite
Române, publicată în Monitorul Oficial la 5 decembrie 1864.

Principiile de bază cuprinse în lege:


- obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare.
- legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau
care nu frecventau şcoala.
- educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din
care făceau parte şi pentru ambele sexe.
- se instituia laicizarea, iar pentru a implementa eficient această reformă
definitorie pentru evoluția statului, se acorda o importanță deosebită
pentru pregătirea cadrelor didactice.
- o singură programă şcolară atât pentru învăţământul primar din mediul
orăşenesc, cât şi pentru cel din mediul rural. Programa era aceeași și în
învățământul public și în cel privat.
Deşi este prima lege, în înţeles modern, în domeniul
învăţământului, existau preocupări domneşti de adoptare a unor măsuri
privind învăţământul în Muntenia şi Moldova. Astfel:
- trei hrisoave pentru şcoli: domnitorii Theodor Calimach - în 1759,
Grigorie Alexandru Ghica - în 1766 şi Alexandru Ipsilanti - în 1776, se
sublinia pe de o parte necesitatea şcolilor pentru propăşirea ţării şi, pe
de alta, a studiilor de specialitate în domenii precum comerţul şi ştiinţele.

- În 1817, în Muntenia, domnul Ioan Caragea numea o comisie care să


alcătuiască un regulament al şcolilor, care să funcţioneze pe baza unui
plan de învăţământ.
În România sistemul de învățământ s-a consolidat între 1862
și primul razboi mondial, pe baza unei legislații bine formulate. S-a
realizarea unui sistem modern de instrucție și educație, în mare parte
inspirat din sistemele francez și italian. Era echilibrat și democratic și a
deschis calea multor tineri proveniți din medii modeste să devină
personalități ale culturii, afirmându-se și în viața societății.

”Reforma învățământului", publicată prin Decretul 175 în


Monitorul Oficial din 3 august 1948, a fost doar începutul aplicarii
ideologiei comuniste în domeniul învățământului românesc, ceea ce a lăsat
urme vizibile in modul de a gândi al generațiilor care au urmat. Tot ce se
preda la clasa, si cum se preda, era strict controlat.
Problema reformei în învăţământul românesc a început odată cu
anul 1990. Revoluţia a descătușat ideile responsabililor învăţământului și a
dat frâu liber imaginaţiei acestora. Care a fost rezultatul? Situaţia în care se
află astăzi învăţământul românesc este una precară. Elevii sunt
dezorientaţi, părinţii de asemenea, iar profesorii trăiesc probabil una din
cele mai accentuate drame a vieţii lor.
În perioada cuprinsă între 2000 şi 2002 s-au produs la nivelul
Uniunii Europene progrese fără precedent în realizarea efectivă a unui
spaţiu european extins al educaţiei.

Reperele decizionale majore pentru fundamentarea


procesului de reformă a învăţământului preuniversitar din România sunt
clar identificate – atât în documentele programatice elaborate de
Guvernul României cât şi în cele elaborate de instituţiile europene,
respectiv în documentele agreate în comun de Guvernul României şi
instituţiile europene.
- Programul de Guvernare;
- Evaluarea comună a priorităţilor de ocupare a forţei de muncă în
România
- Raportul periodic privind progresul înregistrat de România în Procesul
de Aderare (2002)
- Politica educaţională la nivel european
Consiliul European de la Barcelona din 2002 a ratificat planul
detaliat de lucru pentru implementarea obiectivelor sistemelor
educaţionale şi de formare profesională din Europa pentru perioada
2001-2010 :

„Obiectivul strategic 1: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei


sistemelor educaţionale şi de formare profesională din
Uniunea Europeană’’

1.1 Îmbunătăţirea educaţiei şi formării cadrelor didactice şi


formatorilor
1.2 Dezvoltarea competenţelor necesare societăţii cunoaşterii;
1.3 Asigurarea accesului tuturor la tehnologia informaţiei şi
comunicării
1.4 Creşterea recrutării pentru studii ştiinţifice şi tehnice;
1.5 Utilizarea la maximum a resurselor.
Obiectivul strategic 2: Facilitarea accesului tuturor în
sistemele educaţionale şi de formare profesională

2.1 Deschiderea mediului de învăţare


2.2 Creşterea atractivităţii învăţării
2.3 Susţinerea cetăţeniei active, egalităţii de şanse şi coeziunii
sociale
2.4 Uniunea Europeană să devină în orizontul de timp 2010 „cea
mai competitivă şi mai dinamică economie bazată pe cunoaştere
din lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu locuri de
muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială” –
Presidency Conclusion – Lisbon European Council, Lisbon, 23-
24.03.2000.
2.5 Detailed Work Programme on the follow-up of the objectives of
education and training systems in Europe – Council of the
European Union, Brussels, 20 February 2002; COM (2001) 501
final
Obiectivul strategic 3: Deschiderea sistemelor educaţionale
şi de formare profesională

3.1 Întărirea legăturilor cu munca, cercetarea şi societatea în


întregul său
3.2 Dezvoltarea spiritului antreprenorial
3.3 Îmbunătăţirea învăţării limbilor moderne
3.4 Creşterea mobilităţii şi schimbului
3.5 Întărirea cooperării europene”
Învăţământul obligatoriu din România

Abordarea comprehensivă a învăţământului obligatoriu ca ansamblu


coerent presupune un demers unitar care include următoarele componente:
1) Finalităţi – înţelegând orientările majore pe care le defineşte societatea
pentru învăţământul obligatoriu prin sistemul său educaţional;
2) Structură – vârsta la care începe şi se termină învăţământul obligatoriu;
împărţirea sa pe niveluri, cicluri şi stadii; trunchiul comun şi structurile
diferenţiate; certificatele finale; procese de selecţie;
3) Organizare – macro şi micro-administrare; responsabilităţile în legătură cu
finanţarea;
4) Curriculum – proiectare; structură; conţinuturi; metode; metodologia de
evaluare şi examinare;
5) Personal didactic – formare iniţială şi continuă; recrutare; condiţii de
activitate;
6) Servicii în sprijinul şcolii – servicii din cadrul şcolii (consiliere, asistenţă,
centre educaţionale etc.) şi din afara acesteia;
7) Evaluare şi inspecţie – responsabilităţi instituţionale; proceduri de
evaluare şi control, evaluare financiară.
Finalităţile principale ale învăţământului obligatoriu
sunt asemănătoare pentru majoritatea sistemelor
educaţionale şi de formare profesională din Europa:

1) Egalitatea reală a şanselor;


2) Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi;
3) Promovarea concomitentă a stabilităţii şi a schimbării sociale;
4) Pregătirea copiilor pentru viaţa adultă şi activă, pentru timpul
liber, pentru familie şi societate;
5) Pregătirea şi motivarea copiilor pentru continuarea învăţării
pentru o lume în schimbare.
Instrumentul fundamental în realizarea acestor finalităţi este
curriculumul. Pentru a răspunde cerinţelor psiho-somatice ale
elevilor cuprinşi în învăţământul obligatoriu, curriculum nou vizează
formarea elevilor în cadrul intervalului de vârstă 7-15 ani,
corespunzător intervalului claselor I-VIII, fiind centrat pe atingerea
unor obiective generale şi specifice. Atingerea acestor obiective prin
procesul de predare-învăţare conduce implicit la formarea
competenţelor de bază. Nou abordare curriculară are în vedere:
1) Dobândirea de către elevi a competenţelor de bază, incluzând noile
competenţe de bază necesare pentru societatea şi economia bazate
pe cunoaştere;
2) Formarea elevilor pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
 Aceste modificări curriculare presupun modificări asupra structurii
învăţământului obligatoriu, în special privind durata acestuia
Reforma curriculară – a programei școlare și, deci, a întregii
viziuni asupra sistemului de învăţământ – a constituit unul dintre
cele mai controversate procese de schimbare care s-au produs în
învăţământul românesc după decembrie 1989.

Considerată de unii ca fiind cea mai importantă „comutare de


paradigmă“ educaţională din ultimii o sută de ani, contestată de
alţii, schimbarea din domeniul curriculum-ului va stârni probabil
încă multă vreme polemici și pasiuni.
 Enumerăm în continuare etapele despre care se spune că au
constituit restructurări în ce privește curricula școlară:

- 2001: s-au aprobat noi planuri pentru învăţământul obligatoriu și


pentru liceu; s-a dorit descongestionarea programelor școlare prin
unele excluderi de materie; au avut loc schimbări în sistemul de
evaluare a manualelor școlare;

- - 2003: din nou s-au aprobat noi planuri de învăţământ și


programe școlare pentru clasele de intrare și ieșire din
învăţământul obligatoriu;

- - 2004, 2005: au constituit etapele de elaborare a noi planuri de


învăţământ și programe școlare pentru celelalte clase de
învăţământ primar, respectiv liceal;

 - 2009: au loc noi modificări ale planurilor de învăţământ.


Cadrele didactice și elevii, dar și părinţii, respectiv actorii școlari
solicită descongestionarea curriculum-ului, atât prin reducerea numărului
total al orelor de studiu din planurile de învăţământ, precum și prin
intervenţii specifice la nivelul programelor școlare.

- Raportul dintre cunoașterea academică și relevanţa pragmatică a


informaţiilor încorporate în programele și manualele școlare este unul
deficitar. La nivel general, aplicaţiile cunoașterii școlare nu sunt
prospectate în viaţa cotidiană individuală sau în cea productivă. Elevii nu
sunt învăţaţi să lucreze la proiecte, să rezolve probleme de viaţă
personală, cotidiană sau să se raporteze la aspecte specifice vieţii adulţilor.

- Programele și manualele școlare răspund doar parţial la motivaţiile,


capacităţile și aptitudinile diferenţiate ale elevilor. Conţinuturile și aplicaţiile
propuse nu oferă reale oportunităţi de personalizare a demersurilor
educaţionale, iar practicile investigate sunt încă departe de ideea de surse
alternative de învăţare.

- Curriculum-ul la decizia scolii (CDS) – ca pondere și varietate – este prea


restrâns pentru a putea asigura flexibilitate și o reală adaptare a ofertei
școlii la nevoile proprii și la cerinţele comunităţii.
 2016
Politici curriculare
Calendarul de elaborare a noului curriculum şi a programelor şcolare a
fost aprobat încă din luna aprilie 2015 şi stabileşte termenele de realizare a
planurilor-cadru şi a programelor şcolare pentru ciclul gimnazial şi cel liceal până
în luna decembrie 2017. Începând din anul şcolar 2013-2014 se aplică curriculumul
şcolar nou pentru clasa pregătitoare şi clasa I; din anul şcolar 2014-2015 pentru
clasa a II-a; iar din anul şcolar 2015-2016 pentru clasa a III-a. În anul şcolar 2016-
2017, va fi aplicat noul curriculum pentru clasa a IV-a care a fost deja elaborat.
Planurile-cadru pentru învăţământul gimnazial au fost aprobate. Planul
Cadru include, ca noutate: Informatica în trunchiul comun, Educație tehnologică
și aplicații practice, Educația pentru cetățenie, cu discipline pe ani de
studiu: Gândire critică și drepturile copilului, Toleranță și educatie
interculturală, Educație juridică și cetățenie democratică, Educație
economico-financiară și antreprenoriat. Programele şcolare se află în curs de
elaborare, cu termen de realizare sem. I 2017.
 În vederea extinderii măsurilor de prevenire şi intervenţie
privind părăsirea timpurie a şcolii se implementează
programele Şcoală după şcoală și A doua șansă.

 Programe sociale
- Rechizite şcolare,
- Bani de liceu,
- Euro 200
- Cornul şi laptele
- Rambursarea cheltuielilor de transport
- Microbuze şcolare
2017
Programele școlare pentru clasa a V-a se aplică începând din
septembrie 2017.
Pentru clasa a V-a, s-a distribuit în școli Compendiul
introductiv pentru gimnaziu, care a acoperit conținuturile tuturor
disciplinelor de studiu până la tipărirea și distribuirea manualelor în
școli.
Au fost publicate toate manualele pentru clasele I-V, atât în
format electronic, cât și în format pdf.
A fost aprobată Metodologia – cadru privind
reglementarea utilizării auxiliarelor didactice în unităţile de
învăţământ preuniversitar.

A fost reactualizat și adoptat la nivel interministerial Planul


național comun de acțiune pentru creșterea gradului de
siguranță a elevilor și a personalului didactic și prevenirea
delicvenței juvenile în incinta și în zonele adiacente unităților
de învățământ Preuniversitar.

A fost actualizat Regulamentul-cadru de organizare și


funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
 Extinderea educației antreprenoriale
Prin noile programe școlare pentru clasele V-VIII aprobate, s-
au introdus în cadrul disciplinelor Educație Tehnologică (cls. V-VIII)
și Educație Economică (cl. a VIII-a) elemente de educație
antreprenorială.

 Desegregarea în educație
Au fost adoptate 2 ordine de ministru (în dec. 2016)
privind:
◦ Interzicerea segregării școlare (actul normative urmărește
interzicerea, prevenirea și eliminarea segregării școlare prin
extinderea criteriilor de segregare).
◦ Planul de Acțiune pentru desegregare școlară și creșterea calității
educaționale.
.
A fost elaborat și adoptat OMEN pentru Metodologia
pentru asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare (ian.
2017). Metodologia reglementează procedurile de evaluare adecvate pentru
depistarea tulburărilor de învăţare (dislexie, disgrafie şi discalculie) ale
elevilor, precum şi tipul de intervenţie pentru asigurarea învăţării
individualizate şi personalizate în cazul acestora
Dezvoltarea resursei umane în educație

Proiectul POCU Curriculum național obligatoriu actualizat


pentru învățământul gimnazial va avea o componentă de formare a
profesorilor (grup țintă 58000 de profesori).

Prin proiectul POCU Profesionalizarea carierei didactice, se


va urmări crearea cadrului normativ necesar și va asigura formare inițială,
formare continuă în regim intensiv prin conversie profesională și extindere
de competențe.

Prin proiectul finanțat din fonduri europene, Dubla specializare,


vor fi încurajate universitățile să emită specializări duble pentru zonele
defavorizate, zone în care sistemul se confruntă cu deficit de personal
calificat.
2018
Au fost finalizate variantele revizuite ale Planului-cadru pentru
învățământul liceal teoretic.

Au fost aprobate Planurile-cadru învățământ special dizabilități


intelectuale moderate și ușoare, dizabilități intelectuale grave, profunde,
severe, asociate, dizabilități vizuale, dizabilități auditive, dizabilități
locomotorii şi a planurilor-cadru de învățământ pentru unitățile școlare și
clasele afiliate din cadrul centrelor de detenție, centrelor educative și
penitenciarelor.

Noile programe școlare pentru liceu vor conține elemente privind


combaterea segregării, discriminării și violenței de gen.

Programe școlare pentru clasele V-VIII, aprobate prin OMEN nr.


3393/2017, se aplică progresiv din anul școlar 2017-2018, începând cu
clasa a V-a.

Institutul de Științe ale Educației a coordonat elaborarea


programei şcolare pentru disciplina opţională Armonie şi expresivitate
corporală în sport, clasele a V-a - a VIII-a, propusă pentru oferta
naţională de opţionale. Elevii unei şcoli pot avea între 2- 4h / săptămână
de educaţie fizică şi sport, în funcţie de preferințe în alegerea opţionalelor.
Avalanşa de schimbări din Educaţie nu e nici pe
departe să se încheie. Admiterea la liceu ar putea fi
schimbată, la fel şi Bacalaureatul. Elevii ar putea fi obligaţi
să dea teze unice şi un examen psihologic la sfârşit de
gimnaziu.
- Şase ani de clase primare şi studii liceale care să se termine după
trei ani,
- După clasa a II-a urmează o evaluare cognitivă și socio-emoționala
si apoi următoarea treaptă, care începe în clasa a IV-a și durează
până în clasa a VI-a.
- Urmează apoi evaluarea nivelului elementar al competențelor și
ultima treaptă din învățământul gimnazial începe în clasa a 7-a și se
termină în clasa a 9-a. Pe lângă profesori, în aceasta etapă, elevii vor
avea parte și de consilieri de carieră.
- Bacalaureatul să nu fie la fel pentru toţi: unii să dea un examen
teoretic, alţii aplicat, în funcţie de profilul pe care l-au absolvit.
- Înlocuirea notelor cu calificative la educație fizică pentru toți elevii;
- Schimbarea denumirii claselor
- Şi planul pentru gimanziu ar putea fi schimbat. Tezele naţionale să
revină şi să conteze mai mult la media pentru admiterea la liceu.
- Ultimele două clase de la gradiniță și ultimele două de la liceu vor fi
obligatorii
Acestea sunt doar câteva dintre schimbările propuse de
Preşedinţie prin proiectul România Educată.
Specialiştii în educaţie avertizează, însă, că după
ce Legea educaţiei a suferit deja peste o sută de
schimbări, o altă avalanşă de modificări nu ar duce
decât la haos în sistemul educaţional.

Deocamdată, avem probleme cu manualele, cu


materia prost structurată şi cu lipsa practicii în şcoli.

De aceea, spun specialiştii, unul din cinci elevi


părăseşte şcoala prea devreme, iar aproape jumătate
dintre şcolari se încadrează la categoria analfabetismul
funcţional, adică nu reuşesc să înţeleagă noţiunile
învăţate.
Politica și politicile educaţionale nu s-au caracterizat prin
continuitate și stabilitate. Nu s-a realizat ceea ce se numește
reformă. ”Facem” reformă din 1990 încoace, fără vreun rezultat
concludent.
Cu totate acestea încă așteptăm o restructurare în care să
ne punem speranțe.
https://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_b
ring_on_the_revolution#t-10020
Considerați măsurile propuse de
actualul ministru al educației ca
oportune în realizarea idealului
educațional descris de Ken Robinson?
1. M.E.C. - Reforma învăţământului obligatoriu din ROMÂNIA, București,
2003
2. http://www.istorie-pe-scurt.ro/prima-lege-moderna-a-invatamantului-
romanesc-legea-instructiunii-publice-din-1864/
3. https://dexonline.ro/definitie/reforma