Gastrita cronică

antrală Helicobacter
Pylori asociată

D. m. Tofan-Scutaru Liudmila
USMF „Nicolae Testemiţanu”,
Catedra Medicină Internă nr. 4
Şef catedră: pr. un. Dumbrava V.-T.
 Scop:

Cunoaşterea problemei puse în

discuţie are oportunitatea de a
ameliora stabilirea diagnosticului
precoce, alegerea tratamentului
adecvat, ce în final şi va micşora
incidenţa bolii ulceroase, va reduce
mortalitatea prin cancer gastric şi va
contribui la îmbunătăţirea
calităţii vieţii populaţiei.
 Definiţie

Gastritele prezintă afecţiuni gastrice

acute sau cronice, caracterizate prin
leziuni inflamatorii induse de multipli
factori etiologici şi patogenetici;
din punct de vedere clinic pot evolua
asimptomatic sau pot fi însoţite de
simptome clinice nespecifice.
 Etiologia gastritelor

Factorii de mediu: Factorii individuali:

Infecţiile Alcoolul
Predispoziţia
genetică
Fumatul
Medicamentele

Stresul psihic

Factori alimentari
 Clasificarea gastritelor
cronice
(în funcţie de mecanismul patogenetic principal şi de
localizarea gastrică a zonelor afectate)

 Tip A - gastrita cronică atrofică autoimună, cu metaplazie

intestinală localizată la corpul gastric, asociată cu anemie
pernicioasă.
 Tip B - gastrita cronică bacteriană produsă de Helicobacter
Pylori, interesează în special antrumul.
 Tip C - gastrita cronică chimică (reflux biliar, medicamente,
alcool).
 Tip AB - gastrita cronică multifocală, caracterizată prin
focare de atrofie localizate în limita între aria oxintică şi cea
antrală gastrică; posibilă metaplazia gastrică;
etiopatogenetic implicaţi factorii de mediu.
 Definiţie

Gastrita cronică Helicobacter Pylori asociată

(tip B) prezintă o formă nozologică de
sinestătătoare a gastritei cronice cu
etiologie clar determinată (bacteria
gramnegativă spiralată cu cili HP), ce are
semne endoscopice şi morfologice
caracteristice, de asemeni, diagnostic,
tratament şi prognostic specific al bolii.
 Epidemiologie

 Actual în lume sunt 3 miliarde infectaţi

cu infecţia HP

 În ţările slab dezvoltate sunt infectaţi

80 – 100% populaţie; la 25 ani – 75%

 În ţările dezvoltate – 25 – 30 %
infectaţi
Sursa de infecţie pentru
gastrita cronică tip B (indusă
de HP) – omul infectat

 Transmiterea se face pe căile :

 Fecal-orală
 Oral-orală
 Gastro-orală
 Actualitate
 Helicobacterul pylori (HP) are legătură directă cu boala
ulceroasă, cancerul gastric, limfomul gastric
 HP este recunoscut de IARG ca cancerogen gastric de prima
linie (1994)
 Dovezi experimentale şi epidemiologice despre rolul HP în
cancerogeneză
 Riscul cancerului gatric distal este crescut de 70 ori în
prezenţa HP versus control
Lejondal H . 2005

Riscul dezvoltării cancerului gastric depinde de:

• factorii de virulenţă a bacteriei HP (Cag A);
• factorii genetici ai gazdei;
• factorii de mediu.
 Manifestări clinice
 Durere abdominală superioară
 Greţuri
 Vomă
 Dispepsie
 Micşorare a masei corporale
 Anemie feriprivă
 Hemoragie din ulcerul asociat

 Manifestări nespecifice, ce impun diagnostic diferenţiat cu

alte patologii:sindromul dispepsiei funcţionale, BRGE,
colecistita cronică alitiazică, dischinezia căilor biliare, PC,
SCI
 Diagnosticul
 FEGDS
 Efectuarea metodelor de diagnostic a
infecţiei cu HP:
 Histologică
 Citologică
 Bacteriologică
 Testul rapid la urează
 Serologică
 Testul antigen HP din materii fecale
 Testul respirator cu uree marcată cu C13
 Reacţia PCR de determinare a HP în fecalii
 Dagnostic diferenţial

 Gastrita asociată H.heilmannii

 MALT-limfomul gastric
 Gastrita activă focală (boala Crohn)
 Gastrita autoimună
 Alte forme de gastrită cronică
 Tratament
Metodele de efectuare a tratamentului de eradicare a H. pylori:
 A. Terapia de linia 1 (tripla terapie) se indică doar atunci, când
indicii de rezistenţă a tulpinelor H. pylori la claritromicină în
regiunea dată nu depăşesc 20% în populaţie. Există o oarecare
prioritate la utilizarea metronidazoluli în locul amoxicilinei, astfel,
această combinare este electivă în regiunile, unde răspândirea
rezistenţei la metronidazol este mai mică decât limita de 40% .
Terapia de linia 1 – cea mai efectivă schemă de eradicare,
recomandă combinarea standard a trei remedii
medicamentoase:
1. Inhibitor al pompei de protoni în doza standard dublată
(rabeprazol – câte 20 mg de 2 ori pe zi, sau omeprazol – câte 20
mg de 2 ori pe zi, sau esomeprazol – câte 40 mg de 2 ori pe zi,
sau lansoprazol – câte 30 mg de 2 ori pe zi, sau pantoprazol –
câte 40 mg de 2 ori pe zi; +
2. Claritromicina – câte 500 mg de 2 ori pe zi; +
3. Amoxicillina: 1000 mg de 2 ori pe zi sau metronidazolul: 500 mg
de 3 ori pe zi.
 Tratament
 B. Terapia de linia 2 (quadruplaterapia) se
recomandă ca alternativă a terapiei de linia 1, când
aceasta nu a fost efectivă sau în cazul reacţiilor
alergice la peniciline, include combinarea:
1. Inhibitor al pompei de protoni în doza standard
dublată (rabeprazol – câte 20 mg de 2 ori pe zi, sau
omeprazol – câte 20 mg de 2 ori pe zi, sau
esomeprazol – câte 40 mg de 2 ori pe zi, sau
lansoprazol – câte 30 mg de 2 ori pe zi, sau
pantoprazol – câte 40 mg de 2 ori pe zi; +
2. Bismut subsalicilat /subcitrat: 120 mg de 4 ori pe zi; +
3. Tetraciclină – 500 mg de 4 ori pe zi; +
4. Metronidazolul – 500 mg de 3 ori pe zi sau
furazolidon – 100 mg de 4 ori pe zi.
 Tratament

 C. Schemă alternativă celei de linia 2 se

permite în cazul imposibilităţii utilizării
schemelor 1 şi 2 ca variantă mai optimă;
include combinarea unui inhibitor al pompei
de protoni cu amoxicilina sau tetraciclina şi
cu metronidazolul în dozele indicate anterior.
 Tratament

 D. Schemă de rezervă de eradicare a HP se indică

în unele situaţii dificile. Altă tentativă de eradicare
poate fi prevăzută schimbând schema de tratament:
1) quadriterapie asociind săruri de zinc cu aceleaşi
avantaje ca ale sărurilor de bismut; noi antibiotice,
fără rezistenţă încrucişată, din familia imidazolilor
sau a macrolidelor (nitazoxamid, azitromicina). Se
recomandă combinarea unui inhibitor al pompei de
protoni, doza standard dublată, cu amoxicilina, în
doze mai mari (750 mg de 4 ori pe zi) şi cu rifabutina
(300 mg /zi) sau cu levofloxacina (500 mg/zi).
 Tratament

 E. Terapia de eradicare a HP bazată pe

determinarea sensibilităţii la antibiotice
(se efectuază o cultură a HP cu
antibioticogramă). Se utilizează în cazul,
când două cursuri succesive de eradicare a
HP s-au dovedit a fi neefective; în caz de
recidivă ulceroasă duodenală HP pozitivă
prin două eşecuri de eradicare.
 “Dacă noi vom putea să prevenim
dezvoltarea gastritei, să tratăm
această boală efectiv, atunci vom
reuşi să prevenim formarea ulcerelor
şi dezvoltarea cancerului gastric –
profilaxia gastritei este profilaxia
ulcerului şi a cancerului gastric.”

Konjetzny G. E. , 1947
Sănătatea întrece atât de mult toate bunurile
exterioare, încât ,într-adevăr, un cerşetor sănătos este
mai fericit decât un rege bolnav.
Schopenhauer, Aphor., 1.

MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE