Traumaurologix

TRAUMATISMELE
APARATULUI URO-GENITAL
Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Clasificare
1. renale
2. ureterale
3. vezicale
4. uretrale
5. ale organelor genitale
6. combinate

Traumatismele renale

Generalităţi
• 1 - 5% din toate traumatismele
• sunt de trei ori mai frecvente la bărbaţi
• se întâlnesc mai frecvent între 20-40 ani
• de obicei sunt unilaterale
• în general sunt minore, rinichii fiind bine
protejaţi prin situaţia lor topografică
Etiologie
– accidente rutiere - 50%
– accidente de munca - 35%
– accidente sportive - 15%
Mecanisme de producere
1. CONTUZIILE RENALE (traumatisme închise)
– păstrează integritatea cutanată

– 90-95% din traumatismele din mediul rural
– accidente de circulaţie (50%), cădere (25%),
sport
– în 10 - 15% din cazuri sunt însoţite de
laceraţii renale şi injurii vasculare
– decelerarea rapidă poate produce ocluzia
a.renale

Mecanisme de producere
2. PLĂGI (traumatisme penetrante)
– NU păstrează integritatea cutanată

– sunt mai severe decât contuziile
– 20% din traumatismele din mediul urban
– agresiunea cu arme de foc sau arme albe
– rata nefrectomiilor ajunge la 25-35%

Gradul Descrierea traumatismului în funcţie de gravitate (clasificarea AAST)
1 Contuzie renală (minimă) caracterizată prin apariţia unui hematom
interstiţial sau subcapsular cu menţinerea intactă atât a capsulei renale
cât şi a sistemului pielocaliceal.
2 Include leziuni ale corticalei superficiale, cu o profunzime mai mică de

1cm, fără a afecta medulara profundă sau sistemul colector.
3 Ruptura parenchimului cu o profunzime de peste 1cm, fără lezarea

sistemului colector sau extravazare urinară
4 Leziunile parenchimatoase afectează corticala, medulara şi sistemul

pielocaliceal SAU apar leziuni vasculare ccu hemoragii limitate.
5 Include zdrobirea rinichiului sau a pediculului renal
1 2 Universitar de Urgenţă
Spitalul 3 Militar Central
4 - Clinica de Urologie
5
Evaluarea iniţială a pacientului
traumatizat
• eliberarea căilor respiratorii

• controlul surselor de sângerare (dacă
există)
• resuscitarea şocului

traumatizat
1. Istoricul traumatismului
2. Istoricul medical al traumatizatului
3. Examenul fizic
4. Analize de laborator
în funcţie de toate acestea se decide dacă
bolnavul poate fi doar supravegheat
are nevoie de explorări imagistice suplimentare
sau e necesară intervenţia chirurgicală

Istoricul traumatismului
• obţinut de la bolnavi sau “aparţinători”/martori
Indicatori pt. traumatism renal major:

– decelerare rapidă (cădere, accidente auto) poate
determina ocluzia arterei renale (microrupturi în
intimă şi hemoragie în peretele vascular)
– lovitura directă în lombă sau flanc

traumatizat
3. Examenul fizic

Istoricul medical al traumatizatului
• boli cronice ce pot determina evoluţia ulterioară
sau modificări ale analizelor actuale
• boli renale preexistente ce fac rinichii mai

susceptibili la traumatism:
disfuncţia de JPU
calculi renali
chiste renale
tumori renale
rinichi polichistici sau malformaţii renale
antecedente de chirurgie renală

traumatizat
3. Examenul fizic

Examenul fizic
1. stabilitatea hemodinamică
− şocul este definit ca prezenţa unei tensiuni arteriale
sistolice < 90 mmHg
2. examenul toracelui, flancurilor şi al lombelor
− poate decela marca traumatică sau plăgi deschise
Următoarele semne şi simptome sunt sugestive pentru
afectarea renală:
• hematuria
• durerea la palparea flancului
• echimoză şi/sau escoriaţie în flanc
• fracturi costale
• distensie abdominală
• masă abdominală
• durere abdominală la palpare

Manifestări clinice în traumatismele renale închise
1. Semne generale date de şocul hemoragic şi/sau şocul
traumatic
− Pierderea conştienţei
− Hipotensiune arterială
− Puls accelerat, filiform
2. Semne locale
− Durere lombară violentă, continuă, însoţită de
contractură, lombară
− Hematurie microscopică sau, mai ales, macroscopică
− Tumoră lombară (împăstarea lombei sau lomba plină)
produsă de revărsatul hematic sau urohematic
perirenal
− Atunci când leziunea traumatică renală comunică cu
cavitatea peritoneală aper semne de hemoperitoneu

traumatizat
3. Examenul fizic

Analize de laborator
1. Analizele urinare
• hematuria este primul semn de injurie renală şi este
prezentă la 90% din traumatisme (excepţie:leziunile
pediculului renal)
• hematuria nu se corelează cu gravitatea traumatismului
• dipstick-ul este cea mai simplă si rapidă metodă de
evaluare a prezenţei hematuriei
2. Hematocritul şi hemoglobina
• se vor determina repetat în cursul evoluţiei
• scăderea hematocritului măsurat repetat este semn
indirect al pierderii de sânge
3. Creatinina serică
• recoltată la mai puţin de o oră indică funcţia renală
înainte de injurie

Explorarea imagistică
Ce pacienţi trebuie evaluaţi imagistic?
1. Toate traumatismele toracice sau abdominale
penetrante
• 30% au leziuni ale ureterului fără a avea hematurie
2. Toate contuziile renale cu hematurie macroscopică
• 25% au injurii renale semnificative
3. Contuziile renale + hematurie microscopică + şoc (TAs
< 90 mmHg)
4. Contuziile renale la copii + hematurie microscopică +/-
şoc
• 68% au leziuni semnificative renale
5. Traumatismele prin decelerare
• 30% nu au hematurie

Ecografia
Avantaje:
• oferă o primă evaluare asupra organelor
parenchimatoase şi a cavităţii abdominale
• prezenţa lichidului intraperitoneal
• colecţii perirenale/subcapsulare
• urmăreşte evoluţia acestor colecţii în timp
Dezavantaje:
• nu poate aprecia profunzimea unei rupturi renale
• nu oferă informaţii despre funcţia rinichilor
• fereastră acustică proastă la pacienţii cu injurii
asociate
• dependentă de experienţa medicului ecografist
Hematom polar inferior rinichi stâng

Radiografia reno-vezicală simplă
• Evidenţiază conturul renal
• Imaginea muşchiului psoas poate fi ştearsă în caz de

colecţii perirenale
• Ascensionarea diafragmului
• Evidenţiază eventualele fracturi osoase asociate

Urografia i.v
• realizează stadierea corectă la 85% din contuzii şi 65%
din traumatismele penetrante
• informaţii false în 30% din traumele renale majore
• nu poate diferenţia traumatismul minor de cel major
• nu poate da informaţii despre leziunile intraabdominale

asociate
• nu este informativă la o TAsistolică < 70mm Hg

Urografia i.v
Cele mai importante aspecte ale UIV sunt:
1. rinichiul nefuncţional
• traumă extinsă, de obicei (injuria pediculului)
2. extravazarea substanţei de contrast
• traumă severă cu afectarea concomitentă a capsulei,
parenchimului şi sistemului pielocaliceal (SPC)
Alte aspecte UIV:
• întârzierea excreţiei
• umplerea incompletă a SPC
• deformarea calicelor
• umbră renală greu vizualizabilă
• deplasarea ureterului prin colecţia retroperitoneală
Pacienţilor instabili hemodinamic ce necesită intervenţie chirurgicală
de urgenţă li se va efectua UIV pe masa de operaţie prin injectarea în
bolus a 2ml/kg corp SC şi efectuarea unui film după 10 min

Tomografia computerizată
• “gold standard” de evaluare a pacienţilor cu traumatisme
renale
Avantaje:
1. acurateţe în localizarea zonei de ruptură renală şi în
aprecierea profunzimii acesteia;
2. pune cu uşurinţă diagnosticul de injurie pediculară (lipsa
de încărcare cu contrast a rinichiului afectat - semn de
elecţie în diagnostic; hematom central parahilar - semn
indirect);
3. detectează cu uşurinţă segmentele devitalizate;
4. vizualizează întregul retroperitoneu şi evidenţiază clar
colecţiile;
5. stabileşte prezenţa şi funcţionalitatea rinichiului
contralateral;
6. evidenţiază leziunile concomitente intraperitoneale.
Tomografia computerizată spirală
• foloseşte un timp de scanare mai scurt

reducând astfel artefactele
• reconstrucţii tridimensionale de o calitate
superioară

Gradul 1-2

Gradul 3 - 4

Gradul 5

RMN
• are acurateţe similară cu CT

• este mai scumpă
• timp lung de scanare artefacte mai multe
• nu permite accesul în camera de examinare
• utilă în cazul intoleranţei la iod sau lipsei CT

Angiografia
• are o specificitate mai mare decât CT în localizarea şi
aprecierea gradului injuriei vasculare
• este investigaţia de elecţie în confirmarea suspiciunii de

injurie venoasă
• permite embolizarea selectivă a unor ramuri ce

sângerează persistent
• este folosită cel mai frecvent în cazul rinichiului mut UIV,

în absenţa CT (avulsia totală a vaselor renale, tromboza
arterei renale, contuzia severă cu spasm vascular
intens)
Lezarea arterei polare inf. cu extravazare de contrast la acest nivel
Scintigrafia renală
• Cu nefrogramă izotopică
• Este utilizată pentru evaluarea tardivă postraumatică a

funcţiei renale

TRATAMENTUL chirurgical
1. Explorarea renală de urgenţă – indicaţii
 Absolute
 starea de şoc hemoragic ce nu poate fi corectată prin măsurile
de reechilibrare volemică
 hematomul perirenal voluminos, expansiv sau pulsatil
 leziunile vasculare de gradul 5
 Relative
 extravazarea urinară
 leziunile vasculare
 existenţa fragmentelor de parenchim renal neviabil
 evaluarea incompletă a pacientului
2. Explorarea renală programată (după 5-9 zile)
 prezenţa urohematomului şi a fragmentelor renale devitalizate
 traumatisme pe rinichi cu anomalii preexistente

1. Explorarea renală de urgenţă
– abord median xifo-ombilical ce permite explorarea
întregului abdomen
– intervenţia conservatoare este prima alegere atunci
când situaţia locală permite (evacuarea
urohematomului, sutura căii urinare şi renorafie)
– uneori se poate practica nefrectomia parţială
– aproximativ 13% din pacienţi ajung la nefrectomie
Arteriografia urmată de embolizare selectivă

poate fi uneori o alternativă la chirurgia deschisă
(în cazul pacienţilor stabili hemodinamic)

2. Explorarea renală programată (după 5-9 zile)
1. evită infectarea urinii extravazate în retroperitoneu

2. evită nefrectomia prin hemoragie tardivă
3. ţesutul necrozat se delimitează mai bine de cel viabil
făcând operaţia mai uşoară

Tratamentul conservator
Indicaţii:
• la pacienţii stabili, după contuzii renale grad 1-4 clasificarea
AAST
• la pacienţii stabili, după traumatisme penetrante grad 1-3
Măsurile de urgenţă au ca obiectiv combaterea şocului

traumatic şi hemoragic.
Constă în:
• internare şi repaus la pat
• reechilibrare hidroelectrolitică
• monitorizarea funcţiilor vitale şi a hematuriei
• tratament antibiotic profilactic, antialgic, hemostatic
Urmărirea p.o şi pe perioada
internării
• echografie la 2-4 zile în primele 2 săptămâni

• scintigrafie renală după externare (funcţia renală)
• la 3 luni: sumar de urină, urocultură, creatinină,
ecografie, UIV, măsurarea TA

Complicaţiile traumatismelor renale închise
PRECOCE(< 1 lună) TARDIVE (> 1 lună)
1. Sângerare persistentă 1. Fistulă arterio-venoasă
2. Apariţia hematomului 2. Hipertensiune arterială
extracapsular datorită 3. Hidronefroză prin
ruperii capsulei într-un compresie extrinsecă
timp secundar ureterală
3. Infecţie (abces 4. Litiază renală secundară
perinefritic, sepsis) 5. Pielonefrită cronică
4. Fistulă urinară 6. Fibroză retractilă prin
persistentă organizarea
hematomului
7. Scleroatrofie renală
8. Anevrism al vaselor
renale
Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica
Preluare
detradusă EAU Guidelines 2006
Urologie
Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica
Preluare
detradusă EAU Guidelines 2006
Urologie
TRAUMATISMELE URETERULUI

Traumatismele ureterului
Generalităţi
• survine în aprox. 1% din traumele ap. urinar (diametru
mic, mobil,protejat)
70% ginecologice (1,6 la 1000proceduri)
• 75% iatrogenice 15% chirurgia generală
15% urologice
• 18% contuzii
• 7% traumatisme penetrante
• 1/3 inferioară este cel mai frecvent afectată (74%)

Mecanismele de producere a raumatismelor ureterale
1. Traumatisme externe (cel mai adesea penetrante)
2. Traumatisme iatrogene, apărute în timpul intervenţiilor chirurgicale

deschise
– Explorări renale şi uretero-renale
– Intervenţii ginecologice (histerectomie, extirparea unor chiste ovariene)
– Intervenţii asupra sigmoidului şi rectului
– Intervenţii asupra vaselor mari
– Extirparea unor tumori retroperitoneale
3. Traumatisme iatrogene în cursul manevrelor endourologice

putându-se produce perforaţie sau ruptură u avulsie ureterală

Diagnostic clinic
• nu există simptome clinice clasice
• hematuria poate fi întâlnită la 50%
Diagnosticul este suspicionat
• traumatisme abdominale penetrante

• contuzii prin decelerare (copii cu stenoză JPU)
• femei cu operaţii ginecologice în antecedente: 1. dureri in flanc
2. pierderi vaginale
de urină
Dacă nu e decelat la timp : 3. sepsis
4. anurie
• obstrucţia tractului urinar superior
• fistulă urinară - urinom - sepsis

Manifestările clinice ale traumatismelor
ureterale
• Durere lombară determinată de obstrucţia ureterală

• Urinomul retroperitoneal determină împăstarea zonei afectate
• Febră în cazul suprainfectării urinomului
• Nefromegalie
• Greaţă, vărsături
• Ileus
• Anuria apare în cazul ligaturii ureterale bilaterale
• Uroperitoneul apare în cazul asocierii leziunii peritoneului
• Suprainfecţia uroperitoneului determină apariţia semnelor de
peritonită acută
• Fistula ureterovaginală sau ureterocutanată apare la 7-10 zile
postoperator

Pensarea
Spitalul accidentală
Universitar a ureterului
de Urgenţă împreună
Militar Central cu a.
- Clinica deşiUrologie
v. uterină
Diagnosticul imagistic
1. Ecografia abdominală poate evidenţia:
– Urinomul retroperitoneal
– Ureterohidronefroză
2. Urografia intravenoasă poate evidenţia:
– Ureterohidronefroză
– Extravazarea substanţei de contrast în afara ureterului
– Rinichi nefuncţional în ligatura ureterală completă
3. Ureteropielografia retrogradă permite stabilirea sediului
traumatismului şi tipul acestuia
4. Tomografia computerizată permite decelarea cu
acurateţe a existenţei şi gravităţii leziunilor ureterale

Diagnosticul imagistic
• cel mai frecvent semn radiologic este extravazarea
urinară
explorare CT
neclară
UIV
neclară
UPR
(pielografie retrogradă)

Clasificarea traumatismelor
ureterale (AAT)
Gradul Descrierea leziunii
1 Hematom în peretele ureteral
2 Injurie < 50% din circumferinţă
3 Injurie > 50% din circumferinţă
4 Ruptură completă cu
devascularizare < 2 cm
5 Ruptură completă cu
devascularizare > 2 cm
Tratamentul injuriilor parţiale
Injuriile parţiale (grad 1-2):
• nefrostomie
• stent ureteral “double j” menţinut 3 săpt. şi SUV
2-4 zile
Injuriile parţiale în timpul operaţiilor
• sutura in situ sub protecţia stentului “double j”,
drenaj local
Nefrectomia se realizează imediat dacă injuria a

apărut în timpul unei operaţii vasculare

Tratamentul injuriilor complete
uretero-ureterostomie (T-T)
1/3 sup. transuretero-ureterostomie (T- L)
uretero-calicostomie
uretero-ureterostomie (T-T)
1/3 mij. transuretero-ureterostomie (T- L)
reimplantare Boari Cassati Flap (10 cm)
1/3 inf.
reimplantare directă
Psoas hich bladder
Distrucţia completă:
• interpoziţie de ansă ileală
• autotransplantul
Tratamentul traumatismelor ureterale
• Pentru ruptura intraoperatorie a ureterului indicaţiile sunt similare

leziunilor ureterale complete produse prin mecanism extern
• Ligatura ureterală accidentală impune desfacerea ligaturilor ureterale
• Abraziunile mucoasei ureterale, căile false sau perforaţiile din cursul

ureteroscopiei pot fi tratate prin endoprotezare ureterală sau, dacă
nu este posibil, nefrostomie percutanată
• Avulsia ureterală este o leziune gravă, care necesită, în majoritatea

cazurilor, intervenţie chirurgicală deschisă
• Fistulele ureterovaginale sau ureterocutanate impun cura

chirurgicală a acestora

TRAUMATISMELE VEZICALE

Traumatismele vezicale
Generalităţi
• rupturile vezicale posttraumatice (vezica plină!!)
– 75% cauzate de contuzii (accidente auto)
– 25% plăgi penetrante
• 60% sunt extraperitoneale
• 30% intraperitoneale
• 10% mixte
• 80% sunt asociate cu fracturi ale oaselor pelvine

• 15% asociate cu rupturi ale uretrei membranoase
• doar 5-10% din pacienţii cu fracturi pelvine au
afectare vezicală
Generalităţi
Risc crescut:
• diabeticii
• ciroticii
• alcoolicii
• iradiere pelvină
În funcţie de integritatea peritoneului:
1. rupturi extraperitoneale
2. rupturi intraperitoneale

Clasificare
• Contuzia vezicală constă în interesarea trumatică a mucoasei

şi a stratului muscular
• Ruptura interstiţială (ruptura incompletă a peretelui vezical)
• Ruptura intraperitoneală, care conduce la apariţia revărsatului

urohematic intraperitoneal
• Ruptura subperitoneală, care are drept consecinţă apariţia

revărsatului urohematic extraperitoneal
• Ruptura combinată extra- şi intraperitoneală

Clinic
• hematuria si durerea abdominală (cele mai
frecvente)
• imposibilitatea micţiunii (cheaguri, vezică goală

sau ruptură de uretră asociată)
• marcă traumatică suprapubiană
• distensie abdominală
• edem perineal, scrotal şi al bazei coapselor

Rupturile pelvi-subperitoneale
• Semne generale determinate de şocul traumatic

• Durere hipogastrică
• Absenţa globului vezical
• Matitate suprapubiană nedeplasabilă
• Împăstare suprapubiană datorită infiltratului urohematic
subperitoneal
• Hematurie
• Micţiuni dureroase, dar posibile în cazul în care nu se
asociază rupturi ale uretrei membranoase
• Uretră permeabilă

Rupturile intraperitoneale
• Semne generale, caracteristice şocului traumatic
• Durere hipogastrică bruscă
• Acumularea urinii sub diafragm poate determina iritaţia
frenicului producând dureri abdominale cu iradiere
ascendentă (în umăr)
• Polachiurie (o parte din urină exteriorizându-se în cavitatea
peritoneală)
• Hematurie
• Absenţa globului vezical
• Semne determinate de uroperitoneu: contractură abdominală,
matitate declivă deplasabilă
• În cazul în care urina este sterilă semnele de peritonită apar
după 1-2 zile, pe când în cazul preexistenţei infecţiei urinare,
aceasta se instalează imediat posttraumatic
• Uretra este permeabilă, putându-se efectua cateterismul uretro-
vezical

Examene de laborator
• pierdere importantă de sânge (fracturi de bazin): Hb şi Ht
scăzute
• semne de sepsis: leucocitoză, retenţie azotată
• analiza lichidului intraabdominal (puncţie) arată valori ale

ureei similare cu urina

Imagistică
Cistografia retrogradă este “goldstandard”
Sunt absolut necesare:

• radiografie de bazin înainte de injectare!!!
• radiografie cu vezica plină (350-400 ml substanţă)
• clişee oblice, laterale şi postmicţional
• evaluarea cantităţii de substanţă evacuată după
manevră comparativ cu cea instilată

Imagistică
UIV:
• oferă date asupra aparatului urinar înalt
• are o rată crescută de rezultate fals negative (75%)
• presiunea intravezicală este prea scăzută pentru a demonstra
rupturile mici
• cistograma excretorie evidenţiază o vezică urinară mică cu
extravazarea substanţei de contrast în cavitatea peritoneală (lipsa
extravazării nu elimină suspiciunea existenţei unei rupturi vezicale)
Ecografia:
• nu este folosită de rutină
• poate decela lichid intraabdominal
• imposibilitatea vizualizării vezicii urinare după introducerea de
substanţă salină pe cateter

Imagistică
CT:
• ca şi în cazul urografiei nu poate decela rupturile mici,
presiunea intravezicală fiind mică
• poate decela lichidul intraperitoneal
• imaginile tardive sau instilarea de contrast (cistografia

CT) sunt la fel de sensibile ca şi cistografia retrogradă
• cistografia CT este procedura de ales în cazul celor ce

fac CT pentru alte leziuni (80 - 90% din pacienţi au
leziuni asociate, 40% necesită explorare laparoscopică)

Ruptură vezicală extraperitoneală

Ruptură intraperitoneală
Tratament
1. combaterea şocului hemoragic şi septic (antibiotic, hemostatic, de
reechilibrare hidroelectrolitică)
2. tratamentul leziunilor care ameninţă viaţa
Rupturile EXTRAPERITONEALE
– Leziunile subperitoneale cu revărsat urinar minor impun
menţinerea unui cateter uretro-vezical timp de 10-14 zile - rata
de succes = 93% (87% se vindecă în 10 zile)
– Leziunile subperitoneale cu revărsat extraperitoneal important
impun intervenţia chirurgicală în urgenţă efectuându-se
cistorafie, hemostază şi drenaj al spaţiului perivezical. SUV se
menţine 14 zile
Rupturile INTRAPERITONEALE
– se practică întotdeauna explorarea chirurgicală de urgenţă!!
– explorare peritoneală, sutură vezicală, SUV, lavaj, drenaj
peritoneal
– mortalitate ridicată 20-40% datorită leziunilor asociate

TRAUMATISMELE URETREI

Traumatismele uretrale
Generalităţi
• uretra masculină este împărţită de diafragma urogenitală
în uretră anterioară (bulbară şi peniană) şi uretra
posterioară (membranoasă şi prostatică)
• injuria uretrei posterioare se asociază frecvent cu
fracturile de pelvis
• 4 - 19% din fracturile pelvice la bărbaţi
• 0 - 6% din fracturile pelvisului la femei
• injuriile uretrei anterioare se produc prin cădere pe un
corp dur, în timpul actului sexual, plăgi penetrante, inele
peniene constrictoare

Traumatismele uretrale. Clasificare
Grup Descriere
1 Tensionare. Elongarea uretrei fără extravazarea substanţei la
uretrografie.
2 Contuzie. Uretroragie; fără extravazarea substanţei la

uretrografie.
3 Ruptură parţială. Extravazarea contrastului la locul injuriei;

prezenţa substanţei şi în vezică.
4 Ruptură completă a uretrei anterioare. Extravazarea

contrastului la locul injuriei fără prezenţa substanţei şi în vezică.
5 Ruptura completă a uretrei posterioare. Extravazarea
contrastului la locul injuriei fără prezenţa substanţei şi în vezică.
6 Ruptură completă sau parţială a uretrei posterioare asociată cu
afectarea colului vezical.
Clinic
1. Ruptura de uretră posterioară
• Dureri locoregionale determinate de fracturile de bazin
• Retenţie completă de urină
• Uretroragie
• Hematom periprostatic şi perivezical important
• Hematom perineal
• La tuşeul rectal se evidenţiază o masă pseudotumorală de
consistenţă redusă, cu prostată dureroasă deplasată cranial
(datorită ruperii ligamentelor pubo-prostatice)
2. Ruptura de uretră anterioară
• Semne generale determinate de şocul traumatic
• Durere locală
• Uretroragie (în rupturile totale sau parţiale interne)
• Hematom perineal sau penian, cu extensie “în fluture” (în
ruptura totală sau parţială externă), retenţie de urină
• În evoluţie pot surveni complicaţii infecţioase cu flegmon
periuretral sau supuraţii
Examene imagistice
Uretrografia retrogradă este investigaţia de elecţie
• trebuie precedată întotdeauna de o radiografie simplă de bazin

(evidenţiază leziunile osoase sau prezenţa corpilor străini)
• dacă există extravazare cateterismul uretro-vezical este interzis
• dacă uretra posterioară nu este vizualizabilă nici la uretrografia
retrogradă nici la cistografia anterogradă (efectuată prin montare de
cistostomie suprapubiană) atunci examenul RMN sau explorarea
endoscopică a uretrei sunt indicate
• UIV oferă date asupra aparatului urinar superior, iar cistografia
excretorie evidenţiază o vezică urinară în “picătură” sau “lacrimă” în
cazul existenţei unui hematom pelvin important
• ecografia, CT, RMN nu sunt folosite de rutină

Examene imagistice
URETROSCOPIA nu este indicată în

evaluarea iniţială datorită riscului septic şi
al celui de transformare a unei leziuni
incomplete într-una completă!!

Tratamentul traumatismelor uretrei
posterioare
• tratamentul şocului hemoragic şi traumatic
RUPTURI INCOMPLETE
Cistostomie minimă suprapubiană

3 săptămâni
Vindecare Strictură posttraumatică
Incizie endoscopică Uretroplastie T-T

UOI

posterioare
RUPTURILE COMPLETE
• URETROPLASTIE TARDIVĂ (la 3 luni)
 defect de 2-3 cm uretroplastie T-T
 defect între 3-8 cm : separarea mediană a corpilor
cavernoşi, rezecţia simfizei pubiene
 peste 7-8 cm: grefă de piele
Alte procedee:
• realinierea uretrală primară au rate mult mai mari
• uretroplastia deschisă imediată de stricturi, impotenţă
• uretroplastia întârziată (la 14 zile) şi incontinenţă

ANTERIOARE
• în acest caz extravazarea de urină poate evolua
către abces fistulă uretro-cutanată
diverticul periuretral
• dacă extravazarea e importantă (edem scrotal,

penian):
– se administrează antibiotice cu spectru larg (inclusiv
anaerobi)
– se practică incizii cutanate multiple cu lăsarea
deschisă a plăgilor pentru toaleta zilnică (prevenirea
gangrenei Fournier)

anterioare
RUPTURI INCOMPLETE
Cistostomie minimă suprapubiană

4 săptămâni
50%
Vindecare Strictură posttraumatică
Incizie endoscopică Uretroplastie T-T

UOI

anterioare
RUPTURILE COMPLETE
• uretroplastie anastomotică sau cu grefă de
piele/mucoasă bucală în aproape toate
cazurile (se evită riscul încurbării peniene)
la 3-6 luni de la agresiune
• în cazul asocierii cu ruptura de corpi
cavernoşi se impune intervenţia
chirurgicală imediată

Preluare tradusă EAU Guidelines 2006

Ruptură incompletă uretră posterioară
Uretrografie bipolară în ruptură
Spitalul Universitar completă
de Urgenţă a uretrei
Militar Central -postbulbare
Clinica de Urologie
TRAUMATISMELE ORGANELOR
GENITALE

Traumatismele genitale
Generalităţi.
• apar la toate grupele de vârstă
• bărbaţi, 15-40 ani
• 80% nepenetrante (ruptura peniană, hematom penian /

scrotal subcutanat, dislocare testiculară, ruptură
testiculară)
• la femei cel mai frecvent semn al unui traumatism genital:

hematomul vulvar (1 la 310 naşteri vaginale)

• prezenţa hematuriei la un bărbat cu traumă genitală
ridică suspiciunea prezenţei unei leziuni uretrale =>
uretrografie retrogradă
• prezenţa hematuriei la o femeie cu traumă genitală face

obligatorie efectuarea cistoscopiei pt. a exclude
traumatisme uretrale şi vezicale

Ruptura de corpi cavernoşi
• apare prin flezia forţată a penisului aflat în erecţie
• cracment (zgomot) în timpul actului sexual urmat brusc de durere şi
dispariţia erecţiei
• edem penian
• prezenţa hematomului penian extins uneori până în hipogastru
• penisul deviază spontan spre partea opusă leziunii - “penis în
saxofon”
• în funcţie de extinderea hematomului, poate fi palpată soluţia de
continuitate de la nivelul albugineei
• procedurile diagnostice cu cea mai mare acurateţe sunt
cavernosonografia şi RMN
• tratamentul este chirurgical, are caracter de urgenţă şi impune
evacuarea hematomului şi sutura albugineei cu fire neresorbabile
• amânarea intervenţiei duce la apariţia diverselor complicaţii: abces
penian, încurbare peniană, fibroză peniană

Contuzia testiculară
• durere scrotală, greaţă, vomă
• uneori pierderea conştienţei
• ecografia poate, de obicei, preciza prezenţa
hematomului intra şi/sau extratesticular (hematocel)
• se va stabili prezenţa sau absenţa rupurii albugineei
• CT sau RMN sunt mai sensibile în identificarea rupturii
testiculare
• în caz de dubiu este indicată explorarea chirurgicală
• hematocelul are, de asemenea, indicaţie chirurgicală
(temporizarea intervenţiei ducând la creşterea
procentului de orhidectomii ulterioare)

Traumatismele peniene şi
testiculare penetrante
• necesită intervenţie chirurgicală de
urgenţă cu debridare şi sutura primară a
albugineei
• tehnici de microchirurgie (în centre
speciale)
• traumatismele testiculare cu instabilitate
hemodinamică fac necesară orhidectomia

“Medicii sunt nişte fiinţe nenorocite cărora li
se cere zilnic să săvârşească minuni !“
Francois Marie Arouete zis Voltaire

Traumaurologix

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Traumaurologix

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TRAUMATISMELE

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

– păstrează integritatea cutanată

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

– NU păstrează integritatea cutanată

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

2 Include leziuni ale corticalei superficiale, cu o profunzime mai mică de

3 Ruptura parenchimului cu o profunzime de peste 1cm, fără lezarea

4 Leziunile parenchimatoase afectează corticala, medulara şi sistemul

5 Include zdrobirea rinichiului sau a pediculului renal

• eliberarea căilor respiratorii

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Indicatori pt. traumatism renal major:

– lovitura directă în lombă sau flanc

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

• boli renale preexistente ce fac rinichii mai

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

• Evidenţiază conturul renal

• Imaginea muşchiului psoas poate fi ştearsă în caz de

• Evidenţiază eventualele fracturi osoase asociate

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

• informaţii false în 30% din traumele renale majore

• nu poate diferenţia traumatismul minor de cel major

• nu poate da informaţii despre leziunile intraabdominale

• nu este informativă la o TAsistolică < 70mm Hg

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

• foloseşte un timp de scanare mai scurt

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

• are acurateţe similară cu CT

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

• este investigaţia de elecţie în confirmarea suspiciunii de

• permite embolizarea selectivă a unor ramuri ce

• este folosită cel mai frecvent în cazul rinichiului mut UIV,

• Este utilizată pentru evaluarea tardivă postraumatică a

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Arteriografia urmată de embolizare selectivă

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

2. Explorarea renală programată (după 5-9 zile)

1. evită infectarea urinii extravazate în retroperitoneu

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Măsurile de urgenţă au ca obiectiv combaterea şocului

• echografie la 2-4 zile în primele 2 săptămâni

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central - Clinica de Urologie

1. Traumatisme externe (cel mai adesea penetrante)

2. Traumatisme iatrogene, apărute în timpul intervenţiilor chirurgicale

3. Traumatisme iatrogene în cursul manevrelor endourologice