Politica bugetară reprezintă ansamblul de măsuri referitoare la veniturile şi la
cheltuielile bugetare, la izvoarele de venituri şi la capacitatea lor, la categoriile de cheltuieli bugetare şi la ponderea lor, la echilibrul bugetar. Politica bugetară are în vedere dezvoltarea economico-socială a ţării, creşterea produsului naţional brut, menţinerea echilibrului economic, financiar, monetar, păstrarea independenţei naţionale. PRINCIPIILE POLITICII BUGETARE :
bugetare 2. Principiul fundamentării cheltuielii publice 3. Principiul performanţei cheltuielii publice 4. Principiul trasabilităţii banului public 5. Principiul egalităţii de tratament a fondurilor publice 6. Principiul bugetizării multianuale Indicatori bugetari
Soldul bugetar efectiv- indicator direct pentru exprimarea obiectivului
bugetar. Indicatori ai acţiunii deliberate- aceşti indicatori permit disocierea soldului bugetar efectiv într-o componentă discreţionară. Indicatorii impactului final- aceştia vizează aprecierea incidenţei politicii bugetare asupra obiectivelor de politică economică: creşterea PIB, , inflaţia, soldul extern. Tipologia politicilor bugetare
Politica bugetară a relansării- Acest efect multiplicator
vizează conexiunea dintre variaţiile cheltuielilor publice şi variaţiile activităţii economice. În perioada de recesiune în loc să se restrângă cheltuielile publice, guvernele trebuie să le majoreze, susţinându-se doctrina că deficitul bugetar trebuie menţinut până la revenire la ocuparea deplină. Politica bugetară a creşterii echilibrate Politica bugetară a stagflaţiei- Restricţiile bugetare destinate reducerii inflaţiei pot ameliora competitivitatea întreprinderilor, cu condiţia ca prin reconstrucţia bugetară să se asigure un grad de suportabilitate a şomajului acceptabil. Politica bugetară a ofertei- Din punct de vedere bugetar, orice diminuare a ratei de impozitare creşte oferta de factori, deci producţia oferită, majorând baza de impozitare, şi deci creând posibilitatea majorării încasărilor bugetare. POLITICA BUGETARĂ ÎN PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ România a pornit în tranziţie, dintr-o economie de stat supra-centralizată în economie de piaţă funcţională cu un handicap major şi a avut mari probleme în a se desprinde de trecut, deşi populaţia, aproape în totalitate a fost de acord cu schimbarea regimului. Astfel, economia a evoluat sinuos, cu momente de avânt urmate de prăbuşiri, cu mari fluctuaţii ale producţiei şi cu inflaţie înaltă persistentă. Criza financiară şi economică globală a fost factorul care a declanşat procesul de ajustare a unor dezechilibre macroeconomice acumulate în România până la sfârşitul anului 2008. Deficitul de cont curent şi deficitul bugetar au fost două dezechilibre structurale majore care au creat o vulnerabilitate ridicată pentru economie şi care explică amploarea contracţiei economice în România în perioada 2009-2010. Politica fiscal-bugetară în România în perioada pre-criză a fost una prociclică, caracterizată de o dominanţă a considerentelor politice pe termen scurt, fără a acorda prea multă atenţie consecinţelor asupra sustenabilităţii finanţelor publice pe termen mediu şi lung. Planificarea bugetară pe anii 2018 -2020 a fost stabilită pe baza: • Măsurilor de relaxare fiscală începute în perioada 2015-2016 în scopul stimulării creșterii economice și continuate prin actele normative adoptate în anul 2017 prin care s-au reglementat măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, legislația în domeniul drepturilor cu caracter social, legislația în domeniul pensiilor, cu impact suplimentar asupra cheltuielilor de personal, a celor cu asistența socială și care au avut efect și în anul 2018; • Măsurilor fiscal-bugetare din Programul de Guvernare, măsuri care vor avea un impact major asupra evoluției cadrului macroeconomic, precum și asupra veniturilor, cheltuielilor și deficitului bugetar pentru anul 2018 și perioada 2019-2021. • Veniturile bugetare pentru anul 2018 au reprezentat 31,7% din PIB, 31,9% în anul 2019 urmând ca în anul 2020 să reprezinte 32% din PIB, evoluție determinată de evoluția indicatorilor macroeconomici pe orizontul de referentă, precum și de actele normative adoptate până la acest moment. • Cheltuielile bugetare pentru anul 2018 au reprezentat 34,6% din PIB, ajungând în anul 2019 la 34,4% din PIB și 33,8% în 2020, în condițiile în care cheltuielile cu investițiile cresc cu 0,8 puncte procentuale în 2020 față de 2018. În perioada 2016-2020 cheltuielile de investiții s-au situat în permanență peste nivelul deficitului bugetar, deși se constată o adâncire a deficitului in anul 2016, acesta intră pe traiectoria de ajustare începând cu anul 2019. STRATEGIA BUGETARĂ PE ANII 2018-2020 1. Stimularea, continuarea, consolidarea și menținerea unei creșteri economice inteligente, sustenabile și incluzive, de natură a furniza premisele consolidării unui stat puternic, proactiv și a unei societăți echilibrate, pentru a mări încrederea investitorilor în economia românească 2. Alocarea unor sume importante pentru sustinerea investițiilor publice prin prioritizarea investițiilor publice semnificative pentru asigurarea infrastructurii şi serviciilor, pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii cu efect multiplicator şi aport direct la formarea brută de capital fix 3. Crearea unei politici fiscale predictibile pentru stustinerea mediului de afaceri și stimularea investițiilor in sectoarele cu valoare adaugată ridicată, simplificarea fiscalității, care să creeze premisa unei creșteri economice sustenabile; 4.Măsuri adoptate de Guvern privind stimularea consumului prin adoptarea unor măsuri salariale, concomitent cu adoptarea unor măsuri sociale pentru asigurarea protecției sociale și securității sociale pentru persoane vârstnice, pensionari, studenți și categoriile cele mai vulnerabile. 5.Dezvoltarea şi diversificarea instrumentelor de management al datoriei publice 6. Îmbunătățirea, aplicarea și consolidarea guvernanței bugetare, creșterea transparenței bugetare și eficientizarea cheltuielilor publice CONCLUZII Analiza politicii bugetare ne permite să observăm cât de mult cheltuieşte statul şi cum sunt finanţate cheltuielile sale. De asemenea arată cât de mult se implică statul în economie şi în viaţa socială, capabilitatea economiei naţionale de a contribui la constituirea resurselor financiare la dispoziţia statului, precum şi modul de gestionare a lor. Bugetul de stat influenţează funcţionarea statului prin intermediul politicii bugetare, adică prin nivelul veniturilor fiscale şi a cheltuielilor publice conţinute în acesta. BIBLIOGRAFIE http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/SFB2018_2020_29n ov2017.pdf http://academiacomerciala.ro/cursuri/Finante%20si%20Banci http://discutii.mfinante.ro