Boli infecțioase cu poartă de

intrare respiratorie
 Varicela
• Etiologie:
– Virusul varicelo-zosterian
• Virus ADN
• Familia Herpesviridae
 Varicela
• Patogenie
– Virus cu tropism neuro-cutanat – pătrunde în organism pe
cale respiratorie și determină câteva valuri de viremie care
duc la afectarea cutaneo-mucoasă caracteristică în varicelă
– După primoinfecție virusul persistă latent în ganglionii
senzitivi ai nervilor cranieni și spinali – fără ca pacientul să
fie contagios
– În condiții de imunodepresie de diferite cauze, infecția
latentă se reactivează și determină apariția herpesului
zoster, cu leziuni nervoase și cutanate în teritoriul nervilor
implicați.
– Recurențele nu sunt însoțite de viremie, dar pacientul este
contagios pentru persoanele care nu au avut varicelă
– Varicela lasă imunitate de durată, dar nu previne recurența
infecției
 Varicela
• Epidemiologie
– Boală endemică - poate evolua în mici epidemii în colectivitățile de
copii
– Sezon:
• Tot timpul anului
• Incidență maximă iarna-primăvara
– Vârsta – la orice vârstă l a receptivi,
• Incidența maximă vârsta 5 – 10 ani
– Sursa de infecție – bolnavul cu varicelă sau zona zoster
– Transmitere – directă pe cale aeriană – prin secreții nazo-faringiene și
lichidul din vezicule
– Contagiozitate – foarte mare
• Perioadă de contagiozitate:
– 2-3 zile anterior erupției
– 6 zile după ultimul val eruptiv (până la căderea crustelor)
– Receptivitate: universală
• Copii născuți din mame imune prezintă imunitate, prin anticorpii materni,
până la vârsta de 6 luni.
 Varicela
• Tablou clinic
– Incubație – medie – 14-15 zile (10 – 21 zile)
– Perioada de invazie (preeruptivă) – 1-2 zile
• Febră până la 380 C
• Cefalee
• Uneori erupție scarlatiformă fugace
– Perioada de stare (eruptivă) – caracterizată
prin apariția exantemului varicelor
caracteristic
• Afectează tot tegumentul – inclusiv pielea
păroasă a capului
• Este generalizat de la început, domină pe
trunchi
• Apare în mai multe valuri eruptive (2-7), la
interval de 1-2 zile
• Fiecare val eruptiv este însoțit de febră
 Varicela
• Tablou clinic
• Ciclul evolutiv
– Maculă eritematoasă (6 – 12h) – papulă (12-24h) – veziculă cu lichid clar
(24 h) – pustulă (1-3 zile) – pustulă ombilicată (1-3 zile) – crustă
– Leziunile sunt foarte puriginoase
– Crustele cad în 10 – 14 zile, urmate de o depigmentare albă trecătoare
– Veziculele sunt superficiale, la suprafața tegumentului (apă de rouă)
– Evoluția elementelor cutanate și succesiunea valurilor eruptive duc la
aspectul polimorf al erupției.
• Alte elemente clinice în perioada de stare
– Enantem – prezența de elemente veziculoase pe mucoase (bucală,
conjunctivală, genitală, anală)
– Micropoliadenopatie – mai ales cervicală
– Febră moderată – mai accentuată la adulți
– Perioada de cruste
• Stare generală bună, febră remisă în formele clinice necomplicate
 Varicela
• Tablou clinic
– Perioada de cruste
• Stare generală bună, febră remisă în formele clinice
necomplicate
 Varicela
• Forme clinice
– Forme ușoare
• Elemente eruptive cutanate puține, unele nu evoluaeză în toate
stadiile
• Se întâlnesc la copii în primele 6 luni de la naștere prin prezența
anticorpilor materni,
• La persoane care au primit Imunoglobuline specifice anti virus în
urma unui contact infectant
– Forme medii – cea descrisă anterior
– Forme severe – la imunodeprimații, adulți, gravide,
prematuri
• Febră înaltă, delir, erupție foarte bogată (necrotică sau
hemoragică), determinări viscerale – pulmonare, hepatice,
neurologice
 Varicela
• Evoluția și complicații
– Evoluția este în general benignă, cu vindecare
spontană,
– Severitatea bolii crește proporțional cu vârsta și
este legată de posibilele complicații
 Varicela
• Complicații date de virusul varicelo-zosterian
– Respiratorii
• Pneumonie variceloasă – poate evolua favorabil sau sever, cu
dispnee, cianoză, spută hemoragică și uneori deces în 48 h
• Laringită
• Traheo-bronșită
– Neurologice:
• Encefalită variceloasă – mai frecventă la copii, aspectul cel mai des
întâlnit este de afectare cerebeloasă
• Evoluție de obicei benignă, cu vindecare în aproximativ 2
săptămâni
• Sindromul Reye – encefalopatie acută și infiltrație grasă hepatică
cu insuficiență hepatică, poate apare la pacienții cu varicelă ce au
primit aspirină.
• Foarte rar
– Afectare oculară – keratite, ulcerații conjunctivale
– Afectare renală – glomerulonefrita
 Varicela
• Complicații prin suprainfecții bacterienă
– Suprainfecții ale leziunilor cutanate – cel mai
frecvent cu stafilococ
– Otite
– Pneumonii
– septicemii
 Varicela
• Varicela congenitală
– Apare în cazurile de varicelă la gravide
– Mortalitate până la 20%
– Poate determina malformații:
• cerebrale,
• oculare,
• cutanate (cicatrici),
• amputare de membre
 Varicela
• Varicela și sarcina
– La gravide poate evolua sever, cu pneumonie
gravă, uneori letală
– Varicela în primul trimestru de sarcină poate
conduce la varicelă congenitală (1,5 – 3%), infecția
ulterioară poate produce avort spontan sau
prematuritate
– Varicela la gravidă în ultimele 5 zile de sarcină sau
în primele zile după naștere se însoțește de
varicelă gravă a nou-născutului.
 Varicela
• Tratament
– Pacientul cu varicelă se izolează imediat – la domiciliu
în formele clinice necomplicate sau în spital formele
grave și/sau complicate
– În cazurile ușoare și medii tratamentul este
simptomatic
• Antitermic
• Calmarea pruritului tegumentar – aplicații locale cu talc
mentolat, mixturi sicative, antihistaminice orale
• Igiena riguroasă a mâinilor, spălare cu săpun dezinfectant,
igienă bucală
• Baie generală după căderea crustelor
• Dietă ușoară
• Hidratare corespunzătoare
 Varicela
• Profilaxie
– Izolarea bolnavilor până la căderea crustelor,
– Declarare numerică periodică
– Evitarea contactului persoanelor receptive cu bolnavii
cu varicelă sau cu herpes zoster
– Contacții receptivi se izolează din ziua a – 10-a până în
ziua 21 față de contactul infectant (ultima parte a
incubației maxime)
– Profilaxia activă cu vaccin cu virus Varicelo-Zosterian
viu atenuat – folosit în prezent la copii în vârstă de 1
an și recomandat și la pacienții imunodeprimați
receptivi contacți.
 Varicela
Îngrijirea bolnavului cu varicelă
- Supravegherea parametrilor clinici:
- Starea febrilă
- Bilanțul ingesta – excreta (diureze,scaune)
- Vărsături
- Acuze subiective – cefalee, dureri abdominale
- Dieta bolnavuluiasigurarea mediului ambiental
corespunzător
 Varicela
Îngrijirea bolnavului cu varicelă
- Recoltarea analizelor de laborator
- Hemoleucogramă
- VSH, fibrinogen seric, proteină C reactivă, TGO,
TGP
- Examen de urină
- Teste sanguine serologice
- Însoțirea pacienților la investigații radiologice
– radiografie pulmonară
 Varicela
Îngrijirea bolnavului cu varicelă
- Efectuarea tratamentului prescris
- Tratamentul etiologic – Aciclovir în cazurile severe cu
administrare parenterală sau orală
- Tratament simptomatic – antitermice, antiemetice,
antiseptice bucale
- Aplicarea locală a mixturii sau pudrei de talc
mentolată
- Acordarea îngrijirilor medicale pentru asigurarea unei
igiene tegumentare riguroase și a mucoaselor.
 Scarlatina
• Def.
– Boală infecțioasă acută aerogenă, manifestată prin
febră, angină acută, modificări ale epiteliului
lingual și erupție tegumentară caracteristică
 Scarlatina
• Etiologie
– Etiologie bacteriană - serotipuri toxigene de
streptococ β-hemolitic grupa A.
– Aceste serotipuri secretă o exotoxină – toxina
eritrogenă, cu rol în producerea manifestărilor
clinice generale şi a erupţiei tegumentare.
 Scarlatina
Epidemiologie - boală cu răspândire endemo-
epidemică pe tot globul, mai frecventă în zonele
temperate
• Sursa de infecţie :
- Bolnavii cu scarlatină sau cu angine acute cu streptococ
β-hemolitic grupa A;
- Purtătorii aparent sănătoşi de streptococ la nivel
faringo-amigdalian - rol foarte important în transmiterea
agentului patogen în rândul populaţiei deoarece nu
prezintă semne clinice de boală.
 Scarlatina
Epidemiologie
• Transmiterea bolii se poate face în mod:
– direct: prin aerul contaminat cu picături din
secreţiile faringiene ale surselor de infecţie;
– indirect: prin obiecte contaminate sau pe cale
digestivă (lapte, produse lactate contaminate).
 Scarlatina
Epidemiologie
• Receptivitatea :
– maximă la vârstele de 2 – 10 ani; boala este rară la
adulţi (datorită imunităţii antitoxice câştigate
anterior prin boală în copilărie sau prin infecţii
subclinice).
– Boala poate apare pe tot parcursul anului, mai
frecvent în sezonul rece şi în colectivităţile de copii
 Scarlatina
Epidemiologie
• Imunitatea după boală :
– de tip antitoxic – prin anticorpii antitoxină
eritrogenă apăruţi după boală; previn,în
majoritatea cazurilor, apariţia unei noi scarlatine.
– reîmbolnăvirile sunt foarte rare, produse de alte
serotipuri de streptococ β-hemolitic grup A.
 Scarlatina
Epidemiologie
• Patogenie:
– Poarta de intrare pentru infecţii - cel mai frecvent orofaringele;
foarte rar pot fi porţi de intrare plăgile operatorii, plăgile
uterine.
– La nivelul porţii de intrare - multiplicarea germenilor și secreția
de toxina eritrogenă.
– Toxina se răspândeşte în organism şi determină:
• apariţia erupţiei tegumentare şi ulterior descuamarea tegumentară;
• - manifestările toxice generale (febra, manifestările digestive şi
nervoase).
– Efectele toxinei eritrogene constituie sindromul toxic din
scarlatină.
 Scarlatina
Tablou clinic
• Evoluţia clinică a scarlatinei se desfăşoară în
mai multe etape:
1. Incubaţia : 1-10 zile.
2. Debutul : brusc, cu febră, disfagie, cefalee şi
uneori vărsături (frecvente la copii).
• La examenul clinic faringele şi amigdalele sunt
intens congestive, limba este saburală, cu
depozit alb.
Tablou clinic
Scarlatina
• Perioada de invazie (următoarele 1-2 zile de la debut) –
caracterizată prin:
– persistenţa febrei;
– persistenţa anginei acute – cu aspect de angină roşie (eritem
intens, ,,în flacără’’, la nivelul amigdalelor, pilierilor amigdalieni
şi palatului moale) sau angină eritemato-pultacee (cu depozite
pultacee alb - cenuşii la nivelul amigdalelor), rar angină ulcero-
necrotică (cu zone ulcerate şi necrozate la nivelul amigdalelor,
aspect produs de streptococi cu virulenţă crescută);
– modificări ale epiteliului lingual – limba începe să se
descuameze treptat, lăsând mucoasa roşie şi cu papile linguale
evidente (aspect de limbă zmeurie);
– adenopatii latero-cervicale şi submandibulare, sensibile
spontan şi la palpare.
 Scarlatina
Tablou clinic
• Perioada eruptivă - începe la 24-36 ore de la debutul
bolii; se caracterizează prin:
a. persistenţa febrei;
b. uneori manifestări digestive (vărsături, dureri
abdominale), nervoase (agitaţie), articulare (artralgii),
cardio-circulatorii (tahicardie, hipotensiune arterială);
c. apariţia erupţiei tegumentare (exantem) caracteristice.
d. persistenţa anginei acute;
e. continuarea ciclului de modificări ale epite-liului lingual –
limba se descuamează complet în 4-5 zile de la debutul
bolii şi începe să se reepitelizeze treptat, având un aspect
roşu-lucios (numit ,,limbă de pisică’’).
 Scarlatina
Tablou clinic
• Exantemul scarlatinos :
– micropapulos, aspru, congestiv, pe fond eritematos;
– localizat cervical anterior, la nivelul toracelui,
abdomenului, rar pe coapse şi fese;nu apare niciodată
pe faţă, în palme şi pe plante.
– la nivelul plicilor de flexiune ale membrelor (cot,
axila) erupţia are o dispunere caracteristică, sub forma
unor linii hemoragice - semnul Pastia – Grozovici.
– faciesul pacientului este caracteristic (aspect
cunoscut sub denumirea de masca lui Filatov): obraji
congestivi şi paloare perioronazală.
 Scarlatina
Tablou clinic
• Perioada de descuamaţie :
– ultima perioada evolutivă a bolii - începe după 7
zile de la debut şi poate dura 2-3 săptămâni;
– se constată de obicei în cazurile de boală netratată
sau tratată tardiv cu Penicilină;
– se produce o descuamare a tegumentelor, de tip
făinos pe faţă şi pe trunchi şi în lambouri la
extremităţile membrelor ( in deget de mănușă).
 Scarlatina
Forme clinice:
• În raport cu intensitatea manifestărilor clinice:
– forme uşoare: cu simptomatologie redusă;
– forme medii: cea descrisă anterior;
– forme severe, toxice: febră înaltă, erupţie bogată,
frecvent cu caracter hemoragic, manifestări
hemoragipare (epistaxis, melenă), tulburări
neuropsihice (agitaţie, convulsii), afectare hepatică (cu
icter şi hepatocitoliză), afectare renală (retenţie
azotată, albuminurie).
 Scarlatina
Complicaţii:
• În prezent, rare datorită intervenţiei terapeutice precoce.
• Se descriu trei tipuri de complicaţii:
– complicaţii toxice – datorită toxinei eritrogene: hepatita toxică
(cu citoliză hepatică şi frecvent icter), nefrită toxică, miocardită
toxică, afectare articulară (artralgii în cursul evoluţiei bolii);
– complicaţii septice – datorate extensiei locale sau la distanţă a
procesului infecţios streptococic: adenite locale,
adenoflegmoane, otite, sinuzite, localizări pulmonare
(pneumonii, bronhopneumonii), meningiene (meningite acute),
renale (abcese), articulare (artrite acute) etc.
– complicaţii alergice – prin mecanism imunologic : reumatismul
articular acut, glomerulonefrita acută difuză poststreptococică,
cardita acută, eritemul nodos.
 Scarlatina
• Investigaţii de laborator
a. Leucograma - leucocitoză cu neutrofilie şi uşoară
eozinofilie.
b. VSH şi fibrinogenul seric - valori crescute.
c. Proteina C reactivă - pozitivă.
d. Examenul sumar de urină poate evidenţia
albuminurie şi în sediment cilindrurie.
e. Culturile din exsudatul nazo-faringiene - frecvent
pozitive cu streptococ β-hemolitic grupa A.
 Scarlatina
Tratament
• Scarlatina este boală infecţioasă de grup A, cu
declarare obligatorie nominală şi izolare.
a. regimul igieno-dietetic: repaus la pat în perioada
febrilă, asigurarea unui climat cald şi aerisit; dietă
hidro-lacto-zaharată în perioada febrilă, apoi
lacto-făinos vegetarian; dieta normală, cu carne,
se permite după 7 zile, în cazurile fără afectare
renală (cu examen sumar de urină normal).
 Scarlatina
Tratament
• Tratamentul etiologic - scop eradicarea infecţiei;se face
obligatoriu cu antibiotice.
1. Antibioticul electiv este Penicilina ( sensibilitate a streptococilor
grup A constantă;
2. Durata tratamentului cu Penicilină: 7- 10 zile.
3. Se recomandă începerea tratamentului cu Penicilina G,
administrată injectabil intramuscular sau intravenos timp de 3-5
zile, urmată de Penicilina V orală (OSPEN*) până la 6 zile de
tratament; în a 7–a zi de tratament se administrează Moldamin,
strict intramuscular.
4. La 7 zile şi la 14 zile de la prima doză de Moldamin se repetă
încă 1 doză, pentru prevenirea apariţiei complicaţiilor
poststreptococice.
5. 2. La pacienţii alergici la Penicilină – Eritromicină sau alt
antibiotic macrolid ( Claritromicină), timp de 10 zile.
 Scarlatina
• Tratament
– tratamentul simptomatic : antitermice
(Algocalmin, Paracetamol), la nevoie antiemetice
(Metoclopramid), antiseptice bucale (Faringosept,
Fenosept etc.).
 Scarlatina
Profilaxie
• Măsurile nespecifice de profilaxie sunt
reprezentate de:
– izolarea pacientului cu scarlatină şi tratarea acestuia;
– dezinfecţia continuă şi terminală la patul bolnavului;
– ancheta epidemiologică în focarul de scarlatină, cu
depistarea sursei de infecţie şi tratarea acesteia;
– contacţii cazurilor de scarlatină vor face tratamentul
profilactic cu Penicilina V timp de 5 zile.
 Scarlatina
Îngrijirea bolnavului cu scarlatină
• Supravegherea parametrilor clinici:
– starea febrilă;
– bilanţul ingesta (aport de lichide) – excreta (diureză, scaune);
– vărsături;
– acuze subiective (cefalee, dureri abdominale etc.);
– dieta bolnavului;
– asigurarea mediului ambiant corespunzător.
• Recoltarea analizelor de laborator:
– hemoleucogramă;
– VSH, fibrinogen seric, proteină C reactivă, ASLO;
– examen de urină;
– exsudat faringian.
 Scarlatina
Îngrijirea bolnavului cu scarlatină
• Efectuarea tratamentului prescris:
– tratamentul etiologic: Penicilina G (intramuscular, intravenos,
după testarea sensibilităţilor la antibiotic prin testul subcutanat),
Penicilina V (oral, cu 1 oră înainte sau după mese), Eritromicină
(după mese), Moldamin (strict intramuscular).
– tratament simptomatic: antitermice (Algocalmin, Paracetamol –
oral, tablete sau suspensie, intrarectal supozitoare, intramuscular
– Algocalmin), antiemetice (oral sau intramuscular), antiseptice
bucale (oral).
• Se vor respecta dozele, căile şi ritmul de administrare
prescrise de către medicul curant.